PLECATDEACASA



SCRIU DESPRE CEEA CE VĂD!

ȘI...NU UITA SĂ DAI LIKE!

101 FRUMUSEȚI ASCUNSE ALE ROMÂNIEI!

marți, 25 noiembrie 2008

Osuarul și craniile de la Mânăstirea Neamţului


masa din centrul încăperii


vedeţi pe craniul de mai sus câteva inscripţii despre cine a fost călugarul respectiv


cred că sicriile acestea mici conţin oase de monahi (n-am avut curiozitatea să le deschidem)

Deşi am mai scris despre osuarul de la Mânăstirea Neamţului, acum sunt în măsura să postez o serie de imagini de acolo.
Istoria este scurtă, în cimitirul de lângă mânăstire, mai precis din spatele acesteia, sub biserica veche se află o sală în care au pus craniile şi oasele unor călugari şi preoţi ce au slujit în biserică sau în mânăstire şi dezgopate cu diferite ocazii.



Acestea sunt numerotate si însemnate, pentru o pioasă aducere aminte iar cele mai importante sunt puse pe o masă în centrul încăperii.
Cine este mai slab de înger să nu meargă acolo, deşi dacă te detaşezi puţin de ideea de moarte şi de cimitir, te poti simţi chiar ca într-un film de groaza, dar cu cranii şi oseminte adevărate.
Dacă ajungeti acolo, vă explic cum găsiţi osuarul- treceti de biserica mare din centrul curtii, iar în spatele ei în zona zidului exterior, treceţi printr-un gang, coborâţi niste scări şi ajungeţi în curtea cimitirului, apoi pe scări în lateralul bisericii.
Vizionare placută!

duminică, 23 noiembrie 2008

Parcul natural Dragoş Vodă - Vânători Neamţ


capriorul si caprioarele


zimbrul adult (500 kilograme)


bine aparati de ninsoare


cerbul (este înnebunit dupa jeleuri )


ursul brun carpatin

Zimbrul pâna la urma nu este decât bou mai mare sau un taur daca preferati, dar este spectaculos, poate pentru ca a disparut din pădurile noastre si din Europa în urma vânării excesive (ultimul exemplar vânat la noi a fost undeva în codrii Bârgăului pe la 1800)?
Poate stiti ca se înrudeste cu bourul-da cel de pe stema Moldovei- dar acesta a disparut de tot, nici macar în captivitate nu mai exista iar explicatia este simpla- a fost domesticit, a ajutat răzeşii sa cultive pamânturile (acestia drept multumire l-au pus ca simbol pe steagul lor) dar pentru ca se înmulteau numai între ei au degenerat aşa au devenit mai slabi si în cele din urma au disparut (cam asta se intimpla azi cu iacii din Tibet).
Din familia bovideelor mai face parte si bizonul nord-american, din pacate si acesta tinut în rezervatii dar si boul moscat canadian si bivolii salbatici din Africa sau cei domesticiti din India(bubaline).
In week-end am fost la aceasta minigrădina zoologica din zona Neamt si am avut norocul, dupa cum vedeti in poze sa prindem cam toate animalele mari afara din ţarcurile sau custile lor chiar daca ningea puternic.
Acest parc, înfiintat de silvicultorii din Neamţ în colaborare cu o fundatie olandeza pentru animale a avut un scop unic, initial, si anume acela de a înmultii zimbri si de a popula padurile cu acestia.
Din pacate este foarte greu cu reproducerea acestora, azi aici sunt sase zimbri, din care doi pui foarte simpatici.
Au extins aria de preocupari si au construit si cuşti pentru lupi, vulpi sau ursi, precum si pentru cerbi, caprioare si fazani astfel ca a devenit un parc natural, foarte apreciat si vizitat.
De fapt, trebuie sa stiti ca zimbrii mai sunt în Romania la: Slivuţ de lânga Haţeg (jud. Hunedoara) si în padurea Negruţ- Bucşani din judetul Dâmbovita- cea mai mare si mai numeroasa rezervatie; cei doi zimbri de la Poiana Brasov au murit ca si cei de la gradina zoologica din Bucuresti .
Zimbri adusi sau născuti în România poartă nume care încep cu Ro, ca parte a unui acord international, astfel zimbri nostri se numesc ROco sau ROxana, etc.

vineri, 21 noiembrie 2008

Sovata

un pui mic, cu febră lânga o miniopera de arta metalică

cu mami lângă Lacu Roşu, îngheţat (desi apa sărată îngheaţă la -2 grade, datorita densităţii sale mari)

şi cu tati
Iani lângă Tinman de la pensiune

un somnoros dulce lânga şemineul de la parterul pensiunii Sara

Am mers la Sovata de doua ori în ultimul an calendaristic şi nu prea mi-a plăcut.
Am stat să mă gândesc dacă să trec acest articol la drumetii de rău sau la ospitalitate secuiască dar m-am decis pentru drumetii.

Aşa ca voi fi neutru în relatarea mea.
Prima data am ajuns dupa un circuit lung si productiv prin ţară, ca ultima destinatie înainte de casă.
Am ajuns ziua si m-a şocat aspectul statiunii-de litoral lacustru- oameni cu colace, pături, în ,,desuuri'' tipice anotimpului, care se revarsau dinspre lac.
Al doilea lucru care m-a impresionat a fost aglomeratia din zona, orasul propriu-zis nu are practic casă care sa nu ofere ,,Kiado szoba " , adică cameră de închiriat cu diverse preturi si conditii, bineînteles ca nu am gasit si a trebuit sa stam cu cortul într-un camping improvizat într-o curte.
A doua oara am fost în februarie, deci în extrasezon si parca pentru a compensa disconfortul din vara am ales o pensiune mai scumpa, deosebit amenajata, nou refacuta cu conditii de patru stele si pret de trei, se numeste Sara si o recomand cu caldura- azi, în 2011 este de vânzare!

Staţiunea era goala de data aceasta si parca mai misterioasa, cu strazile acelea goale si batute de vânt, cu lacul înghetat si copacii goi din parc cu câtiva pensionari veniţi la tratament la hotelurile de doua stele care au preturi de trei si conditii de una (sunt exceptii, de ex. la Aluniş este foarte bine, acolo am mâncat excelent).

Staţiunea este cunoscuta pentru Lacul Ursu, ce are o calitate aproape unica, se numeste heliotermie si presupune prezenta a doua straturi de apa unul de adâncime foarte cald si unul de suprafata (max. 2 m grosime) mai rece şi care actioneaza asemeni efectului de sera, caldura intra dar stratul de la suprafata nu mai permite eliberarea căldurii, care astfel se acumuleaza în interior.un asemenea fenomen se mai întâlneşte si la Lacul Fara Fund de la Ocna Sibiului.
Nu mai vorbesc de proprietatile curative ale apei sarate (salinitate de peste 200 mg./cm cub), mai ales în afectiunile ginecologice si reumatismale.

Sunt în statiune, lânga acest lac înca patru: Lacul Rosu,Verde Negru si Piroşka, mai sarate datorita dealului cu sare de lânga ele si colorate datorita unor vietuitoare microscopice.
Am avut surpriza sa gasesc niste restaurante cu pretentii mari, cu preturi uriase dar cu atmosfera manelistica si prafuita+servire catastrofala.

Nu mergeti la pizzeria si restaurantul de sus din dreapta cum priviti lacul, nu mai stiu cum se numea dar evitati acest gen de terasa. Nu puneti totul pe seama secuilor sau pe aspectul etnic, pentru ca este statiune estivala si preturile sunt foarte mari.

miercuri, 19 noiembrie 2008

Mânăstirea Putna


la chilie cu ăsta micu'

o băiţă la soare



băieţii pe terasa la Pensiunea Dorina (este vara sa ştiti - aveţi grija ca o ploaie de vară acolo, aduce cu o toamnă rece )


Daca ajungeti la Putna, si sunt convins ca multi aţi făcut aceasta calătorie aproape iniţiatică în trecutul religios si istoric al Ţării Moldovei, nu se poate a nu fi rămas surprinsi de arhitectura caselor bucovinene (influenta germanica se vede în modul judicios de aranjare a anexelor gospodaresti) sau de intrarea în mânăstire pe o uşita mica, parca pentru a opri privirea păcătoasă, parca pentru a pastra spiritul religios si pur în interior.

Mi-a placut Putna, mai ales ca merg în fiecare vara, la bunica sotiei, ce sta într-o casă micuţa (ei o numesc baracă - dar e mai mult decât atât) dar linistita, curatica si modesta.
Putnenii sunt mândri, ca de altfel toti bucovinenii dar cu acestia este ceva mai special, n-ai cum sa nu stii ca nu este din Putna daca stai de vorba cu el (ei), aroganta acesta pe deplin îndreptaţită de istoria locului si de asocierea cu Stefan cel Mare, îi face atenţi la nuanţe, adica ceilalti nu au în sânge tăria răzeșilor, puterea pădurilor si maretia muntilor si de aceea sunt de alta spiţă, sunt venetici (vicovenii sau jicovenii- aluzie fină la numele dat de români evreilor, adica jidani; horodnicenii, mărginenii, etc).

Ajungeti la Putna pe un drum national refăcut de actualul preşedinte, pe vremea când era ministru al transporturilor, adica prin Rădăuţi sau pe la Marginea (venind dinspre Suceviţa - Câmpulung Moldovenesc).
Peisajele interesante încep la câtiva kilometri de comuna, cu dealuri acoperite de păduri sau fâneţe, ce te lasa sa ghicesti ce urmeaza pentru ca la un moment dat se deschid, lăsându-ţi privirea sa îmbratişeze microdepresiunea în care se întâlneste râul Putna cu Veţăul, cu Putnişoara si cu Glodu, râuri vinovate de formarea acestei depresiuni.

Indicatoarele va vor conduce la mânăstire, una dintre cele mai frumoase si mai faimoase din nordul tarii, poate veti ramâne dezamăgiti sa constatati ca nu este pictata la exterior, pentru ca multi confundă Voroneţul sau Suceviţa, cu celelate mânăstiri si cred ca toate au pictura veche pe ziduri.
Mânăstirea este mai degrabă o fortareată, cu rol de aparare în vremurile domnitorilor moldoveni, cu o incinta bine dimnesionată si cu Dealul Crucii ce străjuieste întreaga zona, sus acum, este o cruce înalta si luminata noaptea.
De fapt sunt două dealuri, pe primul mai mic se afla o cruce de piatră iar pe al doilea, mai mare acea cruce impunatoare, pe deal find scris cu copacei mici numele de STEFAN .
Cei mai multi vor sa ajunga si la chilia lui Daniil Sihastru, în fapt o stâncă enormă , în care se spune ca si-a facut un pat sărac de piatră si o ferastruica, muncind ani întregi celebrul de acum, sfătuitor al marelui domnitor moldovean.

Atentie ca drumul nu este foarte bun spre chilie, nu inteleg de ce nu sunt alocate fonduri, podul de peste Putna este semimodernizat iar cel de peste Veţău a fost distrus de inundatiile din aceasta vara (2008).
Ma gândesc vara, când văd câte masini si autocare încearca sa ajunga la Chilie ca este impardonabil sa nu poti face un drum ca lumea spre un obiectiv turistic care primeste mai multi vizitatori, cred, decât nu stiu ce muzeu sofisticat din Bucuresti sau de aiurea.

Am să închei tot cu oamenii din comună, care au o blândețe anume pe care o maschează foarte bine sub aparenţa durității, probabil pentru ca au conviețuit aici în comună sute de ani români, polonezi, ruteni, ucraineni, germani ( zipţeri- veniți din sudul și vestul Germaniei, Austria si Cehia) și multi evrei, în fapt un turn al lui Babel din care n-au mai rămas decât românii și câțiva ratăciți, ce n-au avut curajul să plece din țara de adopţie.

luni, 17 noiembrie 2008

Altitudini România

Poate foloseste cuiva care vrea sa învețe altitudinile maxime la Geografia României, pentru a scrie corect aspectul specific în cazul în care are de facut o caracterizare scurtă a unei unități de relief (la teste sau la teză), sau pentru situatia în care are de făcut o comparatie, pe aspecte specifice cu deosebiri între diferitele unități.


-->

Unitatea de relief

Altitudinea maxima

Grupa Nordică
2303m-vf.Pietrosu, M-ții Rodnei
Grupa Centrală
2100m-vf.Pietrosu,M-ții Călimani
Grupa Sudică
1954m-vf.Ciucaș, M-tii Ciucaș
Bucegi - Leaota
2505m-vf. Omu, M-ții Bucegi
Făgăraș
2544m-vf.Moldoveanu, M-ții Făgăraș
Parâng
2519m-vf.Parângu Mare, M-ții Parâng
Retezat - Godeanu
2509m-vf. Peleaga,M-ții Retezat
Banatului
1446m-vf. Semenic,M-ții Semenic
Poiana Ruscă
1374m-vf. Padeș
Apuseni
1849m-vf.Bihor -Curcubăta, M-ții Bihor
Subcarpații Moldovei
911m-Culmea ( Dl.) Pleșu
Subcarpații Curburii
996m-Măgura Odobețti
Subcarpații Getici
1017m-Măgura Mățău( Dl. Chiciora 1218)
Depr.col. a Trans.
1080m E / Dl.Becheci 500-700(medie)-
Podișul Moldovei
Pod.SV(688m- Dl Ciungi, Pod Falticeni), C.MD(200-300m)-
Podișul Getic
N(772 m- Platforma Argeșului), S(200-300m)-
Podișul Mehedinți
500-650m ( medie)-
Masivul Dobrogei de N
467m-vf. Greci- Țuțuiatu
Podișul Dobrogei de S
204m-Podișul Oltinei
Dealurile de Vest
311m-Dl. Lipovei

Câmpia de Vest

174m-Câmpia Vingăi
Câmpia Româna
300m-Câmpia Piteștilor
Delta Dunării
12m-Grindul Letea

Cheile Bicazului- Hăşmaş

portiunea cea mai îngustă,, Gâtul Iadului ", în spatele nostru

mami, Iani și Bicazul învolburat, dupa confluența cu Bicăjelul


Zona este foarte cunoscuta, pentru ca pe aici trece un drum national de legatura, între Moldova si Transilvania, prin pasul cu acelasi nume ca al râului( are 1256 m si îl traversati dupa Lacu Rosu, spre Gheorgheni), care leaga Piatra Neamt de Gheorgheni si Sovata - Praid.
Parcul national din regiune, cuprinde Cheile Bicazului, Lacu Rosu, Muntii: Suhardul Mic, Ucigasul, Hasmasul Mare + Piatra Singuratica si Piatra Altarului, ultimele vizibile din diferite colturi ale văii si cu istorii si legende cu mirese suparate si deceptionate, care s-au aruncat de pe stânca si altele asemenea.
Ce este o cheie?- o vale îngusta creata de un râu intr-un munte calcaros, de multe ori confundata cu notiunea de defileu.
Aceste chei din zona Bicaz au între 5 si 7 kilometri lungime si sunt ,,săpate '' în calcare mezozoice (cam din timpul dinozaurilor- atunci începe formarea lor, din scoici si schelete de animale), peretii verticali înalti de 200-400 m sunt impunatori si pe alocuri înfricoșători, pentru ca îți reduc orizontul vederii foarte mult, iar razele soarelui nu ajung niciodata sa încalzeasca apa râului. Zona unde va opriti pentru suveniruri(a doua cum veniti de la Piatra Neamt), este la confluenta cu pârâul Bicajel(care la rândul lui creeaza niste chei spectaculoase) si constituie cea mai spectaculoasa parte a cheilor, numita sugestiv,, Gâtul Iadului ".
Mai exista înca doua sectoare de chei pe traseul spre Lacul Rosu numite de geografi,, Între Chei " si ,,Polițele Bardosului".

sâmbătă, 15 noiembrie 2008

Mânăstirea Curtea de Argeş

din păcate, mânăstirea este în renovare de vreo doi ani (noi am fost acolo în 2007) şi o parte din frumuseţea ei exterioară nu poate fi decât intuită

aici este partea unde se presupune ca Ana fost zidită, dar asta ca să închida gura celor care vin pentru senzationalul poveştii şi pierd din vedere interiorul şi istoria adevarată a construirii acestui monument deosebit

La Curtea de Argeş se ajunge relativ usor, dacă plecaţi dinspre Braşov, prin pasul Giuvala (1224 m), situat în Culoarul Rucăr-Bran-Dragoslavele (zona depresionară înaltă dintre Muntii Bucegi la est si Muntii Piatra Craiului la vest), apoi treceti prin Câmpulung (Muscel) si urmati drumul spre Râmnicu Vâlcea până când ajungeti în orasul Mesterului Manole.

Orăşelul, vechi de altfel (atestat documentar la 1330 si fostă capitală a Tării Româneşti), este destul de îngrămădit, cu străduţe înguste, cu sensuri unice derutante si cu o clara dificultate de a ajunge la Mânăstirea Curtea de Argeş, asta daca o luati prin centru, pentru că sunt variante ocolitoare ce va vor îndruma spre obiectiv mult mai usor, dar cum toti cauta centrul, atunci...

Ştiţi probabil legenda Mesterului Manole şi a soţiei sale Ana, ce a trebuit zidită, adica jertfită, pentru că ce se construia ziua se dărâma noaptea, de altfel tragedia stă la baza celei mai populare balade românesti după Mioriţa.
Biserica Episcopală asa cum este numita oficial, a fost construită între 1512 si 1517, cu bogate oranamentatii în relief ce urmeaza modele caucaziene si islamice pentru că asta a fost viziunea arhitectului francez care a construit-o.

Trebuie ştiut că legenda despre care am scris mai sus are o mică continuare, peste drum de biserică, legata de prezenta unei fântâni care poartă numele meşterului ce si-a zidit soţia de vie undeva în zidul exterior stânga al constructiei.
În biserică, în cavouri separate şi în curte se afla mormintele regilor României, care desi nu erau români pur sânge, au iubit ţara şi această biserica extraordinar de mult, asa cum unii dintre noi nu o facem (din pacate, ignoranta locuitorilor si a politicienilor contribuie la scârba asta nationala si generala, în loc sa valorizăm/valorificăm ceea ce conteaza în ţara asta).

Aici am fost cu elevii în 2006 si am simtim pentru a doua oară sentimentul puternic de fi român, sentiment generat de vorbele deosebite ale ghidului, cu nod în gât si cu bucuria de fi trăit si născut în această ţară (prima dată am avut acest sentiment la Ţebea, în urma discursului plin de patriotism al ghidului de acolo).
Dacă vreţi să vedeţi una dintre singurele constructii bisericesti rămase în picioare din secolul 14, mergeti şi la Biserica Domnească, foarte bine păstrată si cu picturi interioare rămase intacte.
De mâncat am mâncat la un restaurant, sau mai degraba fast-food, destul de bun, curăţel cu servire promptă si mâncare multă si diversificata (de altfel de fiecare data când am ajuns la Curtea de Argeş am mâncat acolo), situat pe strada principala pe stânga cum mergeţi spre mânăstire, iar de dormit am ales să dormim la câtiva kilometri spre Vidraru într-o comună numită Corbeni la pensiunea Arizona, situată chiar la stradă, ieftină şi fără pretenţii.

vineri, 14 noiembrie 2008

Harghita Băi

copii pe schiuri sunt tare simpatici (noi parintii n-am avut acest noroc, macar ei sa simta placerea coborârii pe pârtie )

o mogâldeaţă cu schiuri mai mari decât el (Iani la 3 ani)

Anul acesta am fost la Harghita Băi(alte poze aici) în vacanta intersemestriala pe o vreme frumoasa cu puţina zapada la noi dar cu foarte multa pe munte.
Am ajuns acolo plecând din Bacău prin Moinesti, Comănesti, Pasul Ghimes (situat în Muntii Ciuc), apoi am coborât în Depresiunea Ciuc spre orasul Miercurea Ciuc.
De aici, aproape de oras la câtiva km. pe dreapta în drumul spre Vlahiţa si Odorheiu Secuiesc ajungeti pe un drum de 7 kilometri în statiune.
Atentie, eu nu am avut cauciucuri de iarna si fiind zapada am alunecat serios pâna am ajuns în vârf, cu destule peripetii (m-am întors în Miercurea Ciuc si mi-am cumparat lanţuri pentru ca cele pe care le aveam nu se potriveau).
Aici, în mica statiune, sunt multe vile, cabane si pensiuni (jumatate dintre masini erau de Bacău, altele de Harghita cum era normal sau de Covasna, Mures si Brasov, semn ca băcăuanii au si ei Poiana lor), pentru toate gusturile, doar doua restaurante bunişoare- noi am mâncat la pensiunea Csiki foarte bine- ca la secui , însa cam înghesuit si am mai fost la plecare la restaurantul Pokat unde am mâncat o ciorba super buna, dar acesta pensiune este la doi km. de statiune.
In rest, distractie şi schi pentru cel mic pe o pârtie super amenajata cu instructor maghiar (abia se întelegea cu noi dar cu Iani nu stiu cum s-a inteles însă baietelului meu i-a placut), un vin fiert, un Kurtos Kolacs cu nucă si noi cu sania sau celofanul cel de toate zilele.
Am uitat sa va spun unde ne-am cazat, la pensiunea Antal, faza a fost ca atunci când am ajuns si am intrebat de Domnul Antal, ni s-a spus ca sunt vreo zece Antali în statiune, mai ales ca pe casa lui nu era nici un însemn.
A fost destul de OK, sala mare jos cu bucatarie utilata, camere curate fara TV si foarte cald.

miercuri, 12 noiembrie 2008

Sibiu - o altă Românie



Păcat, mare păcat pentru cei ce n-au ajuns în 2007 în capitala culturală europeană.
Era o ocazie nemaipomenită să vezi, să traieşti şi să simţi atmosfera unui oraș în care efervescenţa culturală se observă la tot pasul.
Nu știu, dar am, sau încerc, un sentiment special de fiecare dată când străbat ţara şi ajung în locuri cu urme culturale şi etnice săseşti (poate pentru că originile germanice ale soţiei mi s-au transmis telepatic).




Este o altă lume, locuită astăzi de români, ţigani sau maghiari si de foarte putini saşi (la ultimul recensământ erau cam 0,3% - populatie germanică în totă ţara, adică şasi, şvabi din Banat, zipţeri din Bucovina), care au ştiut să conserve, cum este cazul Sibiului sau Brasovului, acele elemente de decor arhitectural central european.



Sibiul nu este un oraș mare ca populaţie (undeva la 150-170 de mii de locuitori, oricum sensibil mai mic decăt Băcaul), dar are de oferit multe, de la Muzeul Bruckenthal (Baronul Bruckenthal fost guvernator al Transilvaniei-mare Mecena al artelor din evul mediu târziu- mecena poate fi oricine susţine financiar sau prin donaţii cultura) unde sunt colecţii de pictură deosebit de valoroase pentru România si pentru Europa, până la bisericile catolică şi evanghelică din centrul oraşului.

Acum apropo de Biserica Evanghelică, vă recomand să urcaţi în turnul acestei catedrale, parcă 50 de metri are, şi să admiraţi panorama deosebită a Sibiului vechi, dar trebuie să vă ţină picioarele şi să nu aveţi rău de înălţime, pentru că la un moment dat scările de lângă clopote stau parcă suspendate în aer (cel puţin acesta este sentimentul).

Nu voi insista cu alte obiective turistice culturale sau istorice, vă voi spune că admir foarte mult Piaţa Mare, cu o fântână arteziană ce ţâşneşte dintre pietrele cubice ce alcătuiesc caldarâmul, ( o copie palidă, dar modernă este şi la noi în Piaţa Tricolor, de la Prefectură ), cu clădirile şi terasele de pe margine, văruite şi renovate, sau Piaţa Mică, cu multe terase cochete unde puteţi servi o pizza bună, dar cam scumpă (în 2006 au mâncat cu copii aici şi am fost foarte multumiţi), sau puteti merge la Podul Minciunilor sau al Mincinoşilor, ce da într-o uliţă sau străduţă îngusta ce mărgineşte zidul vechi al cetăţii.

Să nu uitaţi să mergeţi la Muzeul Astra al tehnicii populare, superb amenajat, cu 165 de construcţii săteşti din toată ţara, sau la Răşinari la casa memorială Octavian Goga, sau dacă vreţi băi sărate în lacuri din foste ocne de sare mergeţi la Ocna Sibiului, chiar dacă face parte dintre staţiunile prăfuite ale României, cu un camping sordid şi înghesuit și fără alte facilităţi în staţiune, decât străzi decopertate şi bodegi pentru alcolici.
Măcar puteti să vă trataţi facând baie în lacurile îngrădite unde scrie mare ,,SCĂLDATUL INTERZIS ,, dar ce contează, suntem în tara lui ORICE SE POATE!
Trist contrast între modelul de civilizaţie occidentală pe care ţi-l oferă Sibiul si aceasta aşa zisă staţiune unde te crezi în magherniţele fanariote din vechiul Bucureşti sau Istanbul (dar probabil că cei din Ocna nu au un primar sas).
Am în plan pentru ca n-am ajuns încă, să merg la Păltiniş( între timp am ajuns şi acolo), staţiune de altitudine din Munţii Cândrel, şi la Gura Râului, undeva la vest de Sibiu, o regiune frumoasă recomandată mie cândva de o înrăită călătoare prin ţară.

duminică, 9 noiembrie 2008

Venus -Hotel Raluca

băietii pe o terasă din Saturn

copii pe plajă, la discoteca si la ciupit ceva cipsuri
hotelul Raluca, arata bine, iar gradina interioara are exemplare de zadă argintie (extrem de rar), Gincko Biloba, Luleaua Turcului, un superb Albizia (niste flori parca sunt aripile păsării Colibri)
crepusculul asupra mării
o maimutică mică sub masa noastră

întrecere în parcul de distracții din Venus ( da ..parcul ala prăfuit )
castele, răţuşte și copii multumiti
piscina hotelului

Pentru ca tot se apropie iarna, ce-ar fi sa vorbim despre vară, despre mare, despre hotelurile vizitate sau despre micile distractii de vacanţă.
Anul acesta am fost la Venus, stiu ar spune unii, statiune de rahat pentru amarâti si pentru sindicalisti veniti sa mănânce la restaurante împuţite, în hoteluri de o stea sau doua care de fapt sunt una.

Noi am stat la Hotel Raluca, pentru prima data si a fost bine, cu conditii, pe masura pretului cu mic dejun inclus.
Acum despre micul dejun am ceva de spus, legat de bufetul suedez si românul mort de foame.
In prima zi când a ajuns seria noastra, la micul dejun s-au îngramadit,, ţăranii,, astfel ca în 10 minute nu mai era nimic de mâncat sau de adunat, si-au umplut frate farfuriile de parca aia era singura masa pe tot concediul, surpriza a venit în momentul in care chelnerii au început să aduca platouri peste platouri de mâncare.

Concluzie- românul a năvălit, la gândul ca românii care servesc nu vor mai aduce mâncare, când s-au lămurit au lăsat-o mai moale cu invaziile și de atunci si-au luat atâta mâncare cât pot duce, într-o dimineata senina de vară.
Piscină, bar, aer conditionat, liniște dar si paragina în staţiune, alei neîngrijite, bălării urcate pe vile muncitoresti, geamuri sparte, hoteluri pustii si multi bădarani si manele.

Asta este imaginea unei stațiuni ce se chinuie sa trăiască vară de vară, cu putine investitii si multe hoteluri cu nume de fete, cu o discoteca sau ceva asemanator pe plaja Perla Venusului, unde poti dansa seara pe plaja, poti mânca binisor și ieftin la terasa respectiva, poti sa te distrezi cu DJ Kenny (un tip în vârsta, care nu îsi arată anii  și care trăieste pentru muzica si entertainment), cu belarusele înalte si blonde, cărora poti sa le spui,, Ia liubliu ti bea ''- dealtfel singurii turisti straini care sa mai încumetă sa vină pe litoralul românesc.

Bine si ...noi, care culmea ne simtim bine, nu ne spargem în figuri dar mâncam bine ( terasa Vangelis), facem baie buna (plaja curata + sezlonguri multe si ieftine ), ne plimbam prin statiuni cu caleasca sau cu trenuletul si ne bucuram de Romania Simply Surprizing - pentru noi, nu pentru altii.

sâmbătă, 8 noiembrie 2008

Denumiri ciudate 2

Continuăm cu denumirile ciudate, doar pentru noi, pentru că în țările de origine sunt termeni uzuali.
Știați că:

- cel mai mare lac tectonic (creat în crapaturi ale scoartei) din America de Sud se numeste TITICACA , este situat in Muntii Anzi, intre Bolivia si Peru. ( puteti sa-l cautati pe harta din atlasul vostru)

- al doilea lac tectonic din America de Sud, situat de aceasta data in centrul Boliviei se numeste POPOO;

- pasul de altitudine din Muntii Gurghiu, la 1287 m, si care face legatura intre orasul Gheorghieni (HR) si Sovata (MS) se numeste BUCIN;

- a existat in zona luncii Dunarii, dintre Câmpia Româna la vest si Dobrogea la est un oras medieval, mare, numit Târgul de Floci;

- cred ca stiti despre moneda din Botswana (stat situat in sudul Africii, la granita cu Republica Africa de Sud) care oficial se numeste Pula e Nngwe adica One Pula;

- un vulcan mare din Mexic se numeste POPOCATEPETL ( iar lânga el altul care se numeste Citlaltepetl)  si inseamna in limba mayasa ,, muntele care fumega";

- poate stiti ca un designer francez a fost inspirat in crearea unei linii de lenjerie intima, in anii 60, de numele unui atol (insulita de corali) din Pacific numit Bikini;

- o localitate din Insula Mare a Brailei ( zona de lunca a Dunarii situata intre doua brate) este numita FRECĂȚEI;

vineri, 7 noiembrie 2008

Denumiri ciudate

Sper sa nu mi-o luati in nume de rau, dar hai sa ne si distram un pic chiar daca aceste denumiri pe care le voi enumera mai jos, fac parte din ceea ce numim limbaj licentios dar pâna la urma suntem nevoiti, obligati de imprejurari sa le rostim. Este un fel de stiati ca?

- denumirea oficiala a republicii Tonga , situata în Oceanul Pacific, în Polinezia, este Pule'anga Tonga (denumire folosita, cred, si la ONU) ;

- un râu important din Regatul Bhutan, la poalele Himalayei, este Kuru;

-orasul situat în Peninsula Istria din nordul Croatiei, la Marea Adriatica se numeste Pulla (cu unul sau doi de ,,l,, ), sau în atlasele românesti Pola( curios ca aici traieste o populatie care vorbeste un dialect romanesc numit istro-româna, dar este o pura coincidenta);

- una din cele 20 de regiuni, care compun Italia, se numeste Puglia(in italiana G nu se rosteste) si se afla în ,,tocul " cizmei italiene, între Bari si Taranto;

- capitala republicii Ngwane este orasul Mbabane, azi ţării i se mai spune Swaziland si este situata între Africa de Sud si Mozambic;

-într-o insula din Vanuatu, Oceanul Pacific , a activat multi ani un grup numeros de adepti ai unui cult, ce propovaduia goliciunea numit ,,Nacked Cult";

-unul dintre lanţurile montane din centrul Japoniei se numeste Ou!;

-fostul presedinte al Zairului (dictator si prieten cu Ceausescu, asasinat de rebeli) se numea Mobutu Sese Seko Kuku Ngbendu Wa Za Banga;

-capitala republicii Tuvalu (grup de atoli- insulite- din Pacificul Central) este orasul Funafuti;

joi, 6 noiembrie 2008

Săcel - Maramureş

în restaurantul pensiunii, mai exact pe terasă, este amenajat un spațiu cu piei și blănuri de lup, vulpe sau urs și cu unelte de tors lâna, iar copilașii nostri au ales să se joace exact acolo unde nu era voie

stăm doar pe blănuri, cică cuminți (aiurea!!)

o căruţă cu coviltir plină de țigănuși si o gloabă amărâtă

intrarea (monumentală) în pensiune

poarta cu motive traditionale inspirate din ethosul popular- soarele, lanțul, colacul

un pui mic de maramureşean, cu traista mai mare decât el

Nu stiu dacă ați ajuns în sudul Depresiunii Maramureșului (situată în nordul țării între Muntii Maramureșului și valea Tisei la nord și Muntii Rodnei, Țibles și Gutâi la sud), dar zona merită vizitată.
Anul acesta, într-un circuit ce lega Brasovul si Sighisoara de Maramures, am ales sa mergem prin Bistrita apoi pe valea Sălăuţei, spre nord, am trecut prin zona Salva- Viseu ( cunoscuta de cei mai batrâni prin proiectul de constructie a căii ferate ce a scos din izolare întinsa depresiune a Maramuresului, legând-o cu Transilvania, ceva similar cu traseul Bumbesti- Livezeni, din judetul Gorj), pasul Șetref (818 m) si ajungând pe valea Izei.
Chiar la iesirea din munti (pasul este situat între Muntii Rodnei- 2303 m vf. Pietrosu- la est si Muntii Țibles- 1839 m- la vest ) se află localitatea Săcel, unde ne-am cazat, si ne-am stabilit cartierul general pentru trei zile, atacând de aici, Moiseiul ( monumentul lui Giza Veda, Vișeul de Sus (traseul mocanitei si biserica catolica), Bârsana (mânăstirea), Sigetul Marmației (Muzeul si închisoarea victimelor comunismului) si Cimitirul vesel de la Săpânţa.
Pensiunea Perla Maramuresului este cotata la trei stele (margarete), are conditii bune, o poarta monumentala tipic maramureseana la intrare, multe covoare si cergi (un fel de pături din lână scărmanată) traditionale, un restaurant simpatic, cu muzica de la maramu' si cu palinca locala sau mâncăruri traditionale.
Recomandarea mea este sa mergeti acolo chiar daca preturile nu sunt întotdeauna cum va asteptati sau puteti găsi în sat o casa traditionala cu o batrânică ce va va face de mâncare si veti dormi în paturi de o sută de ani, asa veti simți cu adevărat spiritul zonei de unde a descalecat Dragoș.
Despre celelalte obiective turistice foarte cunoscute într-un alt articol.

luni, 3 noiembrie 2008

Durău-aşa şi aşa

aspect insorit cu copii lipiti de gard in fundal

aspect innegurat cu constructie neterminata in fundal si cu doi maidanezi in prim plan (adica ciini nu eu)

domnul profesor cam obosit, de ..... vremea asta indemna la somn

o poza, de fapt o jumatate de poza facuta de un prieten ,, profesionist", la biserica din statiune
cum care statiune?, aceea despre care am scris mai jos

doamna vesela, la gratarel

si bineinteles, piesa de rezistenta, adica JE la gratar

Nu mi-a placut niciodata Duraul, dar am ajuns acolo cu elevii la Hotel Bistrita (acceptabil, sala mare, camere curate), apoi mai jos de Durau, la Pensiunea Ioana am petrecut pe cinste cu prietenii intr-o seara de februarie cu gratar, tuica si vin fiert la minus 10 grade.
Altadata am fost la Pensiunea Lebada si m-am simtit relativ bine unde am facut gratar in curte, la aer curat. Totusi ce nu mi-a placut ?
Atmosfera de sat uitat de lume intre munti, peisajul dezolant cu versanti despaduriti (singurul ramas impadurit este Ceahlaul), case in paragina si case de vacanta in constructie, magazinul satesc cu aerul unui vestigiu comunist, tarabele cu nimicuri scumpe, drumul din statiune plin de gropi si de pietre de la ultima revarsare a piraielor din zona, hotelul parasit si bintuit de la buza padurii, pensiunile putine si mici cu asa zise restaurante scumpe, mucegaite, cu chelneri pusi pe harta si pe ciupit fraieri (cel putin doua faze am trait acolo) gropile lasate pe dealuri de catre alunecarile de teren, pensiunea Vânatorul care intre timp a ars, drumul prea lung pina acolo si multe altele.
Mănăstirea si Mitropolia Moldovei au revendicat tot, dar absolut tot ce se putea de la terenuri si cladiri pina la munti, pietre si paduri si ape, plus hotelul numit astazi ,,Pelerinul ", cit de rau le merge se vede dupa ultima biserica construita in incinta minastirii.
Nu vreau sa fiu rau si sa vorbesc aiurea pentru ca in definitiv nu iau numele Domnului in desert, dar mi se pare ca pe undeva se exagereaza si se urmareste ca lucrurile sa ramina asa cum sunt, adica PARAGINA, pentru ca cei care stapinesc acum zona sa o poata exploata in voie.
De bine- privelistea asupra Ceahlaului (munte simbol pentru Moldova inca de pe vremea lui Dimitrie Cantemir, alt.max. 1911 sau 1907 m, virful Toaca si Ocolasul Mare, alcatuit din conglomerate si calcare, ce genereaza un relief ciudat cu stinci erodate de vint gen Panaghia sau Dochia ori Cascada Duruitoarea de pe traseul spre virf) asta daca nu prindeti ceata si muntele acoperit pina la poale de aceasta.
Un serviciu de salvamont cit de cit pus la punct, bine dotat si cu harti complete ale zonei Ceahlau- Izvorul Muntelui.
Pirtia de sanie si schi destul de buna pentru neinitiati si pentru cei ce n-au ajuns in Alpii Austriei, cum suntem si noi (desi trebuie sa treci prin terenul minastirii ca sa ajungi la pirtie, daca se enerveaza calugarii pe păginii astia care striga ca nebunii si inchid poarta?).
Cel mai bine se manânca cred la Bradul si la Bistrita, cele doua hoteluri unde s-a investit cite ceva in modernizare.
Trist dar asta este Romania turistica. Mergeti si vedeti daca mai aveti chef.

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...