PLECATDEACASA



SCRIU DESPRE CEEA CE VĂD!

ȘI...NU UITA SĂ DAI LIKE!

101 FRUMUSEȚI ASCUNSE ALE ROMÂNIEI!

duminică, 27 decembrie 2009

Sihăstria Putnei- un loc binecuvântat


cele trei constructii, în centru biserica nouă cu hramul Izvorul Tămăduirii


ultima biserică din cele trei, construită în întregime din lemn


icoana făcătoare de minuni, bătută în aur si argint a Sfintei Fecioare ;i a Prucuşorului


biserica ,,veche"







aici este o clădire pentru bătrâni bolnavi îngrijiţi de maici, deşi schitul este de calugări, situaţie care nu se regăseste la alte mânăstiri ce își permit infinit mai mult (din PĂCATE!)

Schitul Sihăstria Putnei se află la vreo trei -patru kilometri de Mânăstirea Putna, într-o microdepresiune formată între Obcinele Putnei.
O mânăstire în toată regula, cu TREI biserici, suferă totuși fiind trecută în umbra marii și binecunoscutei sale surate întru har duhovnicesc.
Primele atestaăi documentare merg până la la anul 1400, aşadar din timpul domniei lui Ștefan cel Mare, desi urme de monahism s-au gasit și mai înainte.
Cel mai cunoscut călugar este Ieromonahul PAISIE care a suferit în tăcere şi rugăciune între anii 1780-1790( anul morţii sale) datorită închiderii schitului din ordinul autorităților austriece de la acea vreme.

Desi toate acareturile si icoanele schitului au fost transferate la mânăstirea Mămăiești, el a ales să rămână în acest loc binecuvântat și să se roage până în ziua ridicării la ceruri.
Devenit un adevarat loc de pelerinaj pentru cei ce nu caută nepărat măreţia si valoarea istorică a locurilor, Sihăstria Putnei are în biserica ,,veche"( constructia ei a început odata cu libertatea noastră în 1990 și a fost amplasată pe vechea locație din secolul al XVIII lea) o icoană a Sfintei Fecioare care produce miracole celor ce o adoră și celor ce se roagă la ea.
Este mânăstire de călugări ( în număr de 40) iar hramul este Buna Vestire.
Coordonate GPS: 47/50/53.31 N; 25/33/56.46.E

duminică, 20 decembrie 2009

Dunărea la Ostrov


bacul pereche si oraşul Silistra cu blocuri la fel de comuniste ca la noi si cu gardul-fâşie chiar in scara blocului

colonie de păsări în Balta Ialomiţei


siesta

malul dinspre Călăraşi

Ajuns în extremitatea sud-vestica a Dobrogei, lânga vestita localitate pentru struguri de masă Ostrov, am căutat trecerea bac pentru Călăraşi.
Surpriza mea a fost mare când am trecut de Dervent(mânăstire deosebită) si am ajuns într-un ...oras, acesta era Silistra dar era în Bulgaria, iar fâşia de granita dadea in blocurile oamenilor!
De altfel dupa ce ajungi cu bacul acolo vama este la 10 metri.
Tot aici am vazut un schimb ciudat de pacheţele mici, foarte mici, pe bac între un tip dubios si un sofer cu masina cu numere de Bulgaria.Aş fi putut sa jur ca erau prafuri.

vineri, 18 decembrie 2009

Pensiunea Lions- Gura Humorului-Hmm!


intrarea in camere nu se face decit pe afara si nu prin restaurant!

intre pensiune si strada nu este mai mult de 1 metru!

semineul din restaurant cu tema ,,ziua recoltei"

Adica este bine, sau de bine!
Cu mici amendamente legate de aparenta raceala(ca sa nu-i spun greata) a fetelor( gemene) care servesc si fac si pe receptionerele.
Dar eu stiu de unde vine asta.
Pensiunea este la drum, la iesirea din oras spre Vama- Cimpulung Modovenesc, pe unde sute de camioane trec si unde se mai opresc sa se ,,destinda" soferii de camion asa ca apar singuri sau ,,insotiti" si chelneritele sunt cam blazate.
In rest, mincare bunicica, restaurantul cochetel, cu aspect semimedieval, cu un fel de crama la subsol, unde pot servi masa si grupuri mai mari.
Scarile cam abrupte si citeva mici kitsch-uri atirnate ici si colo.
In camere este curatel, dar geamurile sau usa la balcon nu se deschid( n-au avut nici macar intentia sa ne dea o camera spre oras si nu spre strada- nu ca n-am fi intrebat, dar fugeam repede dupa o lamaie!?).
Mirosul de tigara persista in cergile camerei dar in schimb este cald si bine amenajat spatiul, chiar cu gust.
Patronul este un tip dragut care tocmai instaleaza un acvariu in salonul de jos.
Se agita sa fie bine si nu duce cred lipsa de clienti.
Dar o mai mare grija pentru clientii turisti n-ar strica. Pentru ca ei pot reveni sau nu!

marți, 15 decembrie 2009

Albizia sau arborele persan de mătase



Pentru că tot ninge afară, iată o poză de la mare, din Eforie Sud, de pe faleză.
Anul trecut la Hotel Raluca din Venus am admirat, parcă vrăjit un asemea arbore, în grădina interioara, acolo unde făcea pereche cu o zadă argintie! și un Gincko Biloba!
De fapt arborele de mătase, ale carei flori alb-roz se închid seara, parca pregătindu-se de culcare, mai este numit popular si ,,Mimoza", asata pentru ca apartine familiei Mimosaceaelor( în fapt o subfamilie a ...legumelor).
I se spune Albizia julibrisin si este un arbore exotic splendid care se gaseste în Asia(din Iran până în Japonia) si care este perfect adaptat climei mai calde din Dobrogea și sudul ţării.
Enjoy!


sâmbătă, 12 decembrie 2009

Salina Cacica- o surpriză...dulce


intrarea în salină se face prin dreapta ,,puţ"-ului


sala de bal, ce a functionat cândva și pe post de cazino


o sculptură în sare lângă capela Sf. Varvara



Capela Sf. Varvara


lacul antropic din interior, în fundal este o uşă ce dă în sala de bal


terenul de fotbal


anul în care este amenajată sala şi lacul

Prin secolele XV-XVI, călugării de la Mânăstirea Humor descoperă un pârâu de ,,slatină" sau de saramură, ce curgea din Dealul Calugăriţa( 805 metri), astfel că organizează exploatarea sării în zona numită Pârteşti.
În 1790, în urma prospecțiunilor făcute de austrieci este descoperit zăcământul de sare de sub dealul mai sus amintit, luându-se decizia ca aici să se sape o mină, adică o salină.
Au fost aduși mineri din Polonia(de la salina Wieliczka), apoi austrieci, slovaci, ruteni(populație ucraineană cu rădăcini poloneze),unguri și germani (locuitori ai Imperiului Austro -Ungar), dar și ardeleni.
Aşa a apărut și vestita bazilica minor de la Cacica cu hramul Adormirea Maicii Domnului, datorită eforturilor catolicilor mineri.
Salina este vizitabilă tot timpul anului și puteți ajunge aici, urmând drumul de la Gura Humorului-Păltinoasa-Solca-Rădăuţi.
Ce este interesant aici, față de alte saline (Tg.Ocna-Bacău, Praid-Sovata,Turda, Slănic Prahova,Ocna Dej, Ocnele Mari), este prezenta unui lac interior (unicat!) amenajat de mineri și o sală de bal unde, Împăratul Franz Josef și regii României, erau invitati în ea după ce erau plimbați pe lac cu o mică barcă.
Aici, în sala de bal se organizau festivități deosebite iar azi aici este amenajat un teren de tenis-volei, în tavan se văd încă urmele lanţurilor ce ţineau candelabrele vremii.
Capela Sf. Varvara (patroana spirituală a minerilor) este săpată la 30 de metri sub pământ fiind prima cameră amenajată în sare( 1803), cu pereți în linie dreaptă și cu amvonul, altarul cu firidă, crucea  și tribuna pentru cor, săpate în sare.
În fiecare an, pe 4 decembrie aici este oficiată o slujbă comună de către un preot romano-catolic, unul ortodox și unul greco-catolic, în cinstea patroanei spirituale a minerilor.
Piesa de rezistență este însă ultima galerie cu boltă, situată la peste 60 de metri, unde este amenajat un teren de fotbal, luminat și foarte populat.

joi, 10 decembrie 2009

Muzeul Badea Cârţan- Cârţişoara


monumentul de lângă muzeu

căsuţa modestă în care a trăit


localitatea Cârţișoara și Munții Făgăraş

Badea Cârţan s-a născut(1849) în localitatea Cârţişoara, din judetul Sibiu, sub numele de Gheorghe Cârţan.
Om fără carte și fără prea mari posibilități, a devenit autodidact, învățând să scrie și să citească de la Ion Cotigă( om de cultură brașovean).
Deschiderea oferită de educația primită, l-a îndemnat să lupte pentru devenirea, civilizarea și independența transilvănenilor.
Se spune că potecile Făgăraşilor le-a străbătut ani la rând, aducând peste 200 000 de cărţi romănești din Țara Românească în Transilvania.
Dar cea mai cunoscută ispravă a lui Badea Cârţan, a fost călătoria sa până la Roma, pentru a vedea cu ochii săi Columna lui Traian și celelalte vestigii latine și romane din Italia.
A murit înaintea desăvârşirii Marii Uniri, în 1911 și este îngropat la Sinaia.

marți, 8 decembrie 2009

Minifanfara la hram



Marketingul turistic de la ţară, merge pe ideea atragerii ,,turiştilor"(paranteza se refera si la turistii locali care ies la o bere de hram) prin orice mijloace.
Chiar si prin fanfare cocoţate pe acoperişuri!
Imaginea si filmuletul ilustreaza perfect principiul ,, Bă, sunt cu cinci minute mai dăştept decât ăilalţi"


luni, 7 decembrie 2009

Mănăstirea Solca-depozit de BERE!- mizerie comunistă


Dacă aveaţi nevoie de un exemplu legat de uriaşul cinism de care au dat dovadă comuniştii, aflaţi că există în România o mănăstire unde beciurile si paraclisul au fost transformate în DEPOZITE PENTRU BERE.
Mizeria si umilinţa îndurate de biserică si de enoriași trebuie sa fi fost maximă din moment ce nici măcar stăpânitorii austrieci n-au desfiintat biserica ci doar mânăstirea *(1875), în timp ce comunismul a aşezat talpa sa uriaşă pe grumazul creştinismului.

Apărută în anii 1612-1622 în timpul domniilor lui Stefan Tomşa al II lea, mănăstirea are o arhitectură asemăntoare celei de la Dragomirna, cu care este contemporană, iar zidurile de apărare au până la 2 metri grosime, asta pentru a face faţă deselor atacuri ale migratorilor tătari sau polonezi sau ale altor popoare.
La Solca a existat o fabrica de bere foarte veche, de pe timpul austriecilor, care s-a aflat până la desființare, prin anii '90, chiar în curtea mânastirii, fiind folosită pentru depozitatre, pângărind prin asta vechimea și frumusetea ei.

vineri, 4 decembrie 2009

Voi vedeţi vreun oraş?


Eu nu văd.
Se pare ca Suceava este campion la declarat orase cu cetateni cu buda in fundul curţii si cu localitaţi !? in loc de cartiere!?
Aici aş mai adauga Vicov si Milisăuţi, urmeaza Vama, Iacobeni sau Arbore sau uerevar.
Trist, dar este singura solutie sa pastram procentul de 50% populatie urbana, nu ca nu suntem rusinea UE si aşa.
Vezi celelalte chestiute de la eticheta ,,Romania in fundul gol".

joi, 3 decembrie 2009

Rezervaţia forestieră- Tinovul Şaru Dornei



marginea rezervaţiei de pini, tivită cu mesteceni


specii de pini adaptaţi la umiditatea permanentă


mlaştina este înconjurată de păşuni si fâneţe


bonus, o veveriţă din parcul central al oraşului Vatra Dornei

Tinoavele sau mlaştinile oligotrofe(sărace în substanţe nutritive) se întâlnesc în regiunile depresionare cu climat rece si umed si pe platourile înalte muntoase.
In fapt, sunt o aglomerare de muschi de tip Sphagnum, dar elementul interesant din zona depresiunilor carpatice îl constituie prezenta arborilor, a coniferelor, unele dintre ele relicte glaciare( rămase ,,captive" dupa ultima glaciatie, terminata acum mai bine de 10 000 de ani).

De cele mai multe ori se întilnesc specii de pin, ca în acesta rezervatie, de molid sau brad( Poiana Stampei din aceeasi Depresiune a Dornelor) plus putine specii de flori, cea mai cunoscuta fiind Roua cerului-plantă carnivoră,întâlnita în Tinovul Mohoş, de lânga lacul Sfânta Ana.
Drenajul apei este slab, datorita turbei care este la origine un pamânt argilos plin cu fragmente descompuse de rădăcini, frunze si plante, astfel ca apa ,,bălteşte" aici permanent(polenul prezent în turbă ajuta la stabilirea perioadelor de vegetatie din era glaciară).
Această rezervatie, în care nu poti intra fara cizme înalte, cu muschi si tufe de Deschampsia, poate fi vazuta pe drumul catre satul Gura Haitii de la intrarea în Parcul National Călimani.

marți, 1 decembrie 2009

Povestea Dealului Crucii de la Putna


noaptea


ziua


aici pe Dealul Crucii s-a încercat scrierea numelui ȘTEFAN cu brăduți , dar o alunecare de teren a distrus ,,T"-ul și ,,E"-ul


crucea de piatră


ruinele fabricii de ciment

Exista în Putna, la poalele Dealului Crucii numit și ,,Crucişor", un loc unde Ştefan cel Mare aflat în scurt popas a tras cu arcul ca să ţintească locul pentru altarul mânăstirii Putna.
Aici se afla o frumoasă poiană care cadea în trepte către pârâul Putna, și unde era un izvor cu apă limpede din care voievodul bea de câte ori venea pe aceste meleaguri.
Sătenii îl îngrijeau ca pe un loc sfânt și îi spuneau ,, Izvorul lui Ştefan".

După instalarea fabricii de ciment, dealul respectiv a început să fie exploatat și transformat în carieră de piatră, astfel că izvorul a dispărut iar crucea de piatră ce străjuia izvorul, a căzut fiind luată de un sătean.
Aşă că, azi în amintirea acelui izvor și a crucii de piatră (care se pare că a dispărut pe la 1928) putnenii au aşezat o cruce de piatră mai mică pe dealul din apropiere, iar mânăstirea a instalat una și mai mare și mai luminată pe culmea cea mai înaltă care domină zona.

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...