PLECATDEACASA



SCRIU DESPRE CEEA CE VĂD!

ȘI...NU UITA SĂ DAI LIKE!

101 FRUMUSEȚI ASCUNSE ALE ROMÂNIEI!

miercuri, 29 septembrie 2010

Mănăstirea Voievodală Măxineni-Brăila





Prin secolul al XVII lea când zona portului Brăila și regiunea înconjurătoare se numea RAIA, şi era sub stăpânire turcească, ca şi Giurgiu, domnitorul Matei Basarab decide ca pe vechiul amplasament al unui schit de lemn să construiască o biserică fortificată.



Obisnuiţi să vedem cetăţi sau biserici fortificate pe înălţimile transilvane, rămânem surprinşi să vedem o bisericuţă şi vreo două ziduri de piatră undeva în mijlocul unei câmpii joase cu altitudini de până la 10 metri.



Domnitorul a dorit însă să observe mişcarile turcilor din raia, construind o mânăstire de călugări, pe la 1640, la câţiva kilometri de lunca joasă a Siretului. Aşadar, această mânăstire avea un rol militaro-strategic, fiind un avanpost al valahilor lângă zona ocupată de turci.



Rămasă din 1917 în ruine, mânăstirea ce se iţeşte timid dintre canalele şi zăvoaiele mlăştinoase ale Câmpiei Brăilei, este readusă la viaţă în 1991, când este sfinţită cu harmul ,,Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul".



Se poate vizita oricând, fiind amplasată la şase kilometri depărtare de drumul ce leagă Brăila de Focşani, mai ales că de curând ruinele bisericii vechi au început să fie reclădite, prin grija Bisericii Ortodoxe Române.

luni, 27 septembrie 2010

Let's do it copii! Să curăţăm sau să facem loc pentru alte gunoaie





Ziua începe devreme cu un răsărit superb, semn că ziua va fi frumoasă şi... fructuoasă. Cei 13 copii se adună în parcarea de la stadion şi sunt nerăbdători să devină pentru o zi...gunoieri. Aşteptăm microbuzul(prin amabiliatea bunicului Antohi) care ne va duce la Prăjeşti, acolo unde am alocat trei mormane echipei noastre. Multi foşti elevi mă salută, mă întâmpină cu zămbete iar asta îmi aminteşte că profesia mea este cea mai frumoasă din lume.



Acolo mă întâlnesc şi cu Marian-un foarte bun si serios fost elev- şi cu prietena lui, absolvenţi de ştiinţe politice şi cu Marius şi prietena lui de la JCI Bacău pe care îi luăm cu noi.
Trebuie să mărturisesc că fără ei nu reuşeam să curăţ mormanele alocate, pentru ca implicarea lor a fost totală si simţul de răspundere aşijderea. Pentru asta le multumesc.



La capătul satului Prăjeşti ne aşteaptă un uriaş morman de gunoi, în fapt o minigroapă de peturi, sticle, saci, haine si gunoi de grajd. Deşi evaluarea iniţială vorbea de 7 saci, am strâns de acolo 30!!! de saci de gunoi de 120/50.



Un câine latră furios la intruşii de pe mormanul lui de gunoi, localnicii trec şi ne privesc curioşi, ca pe niste extra...săteni ciudaţi care le curaţă satul sau poate fac loc pentru următoarea tură de gunoaie. Copii mei strâng sac după sac si la un moment dat încep să se împraştie care încotro, fac niste poze pentru bloguri si facebook, dar au sentimentul ca au participat la o actiune unică, iar asta le face o foame de lup.



Sub podul din centrul comunei, câţiva puradei şi vreo trei localnici chibiţează pe marginea ulitei despre tipul ăla negricios care împarte sarcini copiilor şi apoi îi coboară în şanţul plin de cizme de cauciuc, adidaşi de copii, linoleumuri, camere de bicicletă si nelipsitele peturi. Nămolul are vreo 50 de centimetri grosime, iar tufele de ,,margineea drumensis,, pline de praf invadează ceea ce ar trebui sa fie un canal de evacuare a apelor în caz de inundaţii, bine că le-a făcut Benea pod.
Asta este important, nu spiritul comunitar sau comportamentul ecologic.




Oricum la final, în curtea barului din localitate depozităm 41 de saci de gunoi, pe care viceprimarul se angajează sa îi ducă la salubrizare. Suntem serviţi cu un suc iar ca bonus ni se oferă o vizitare gratuită a Gradinii Botanice Paul Ţarălungă.

miercuri, 22 septembrie 2010

Turism ecologic cu microbuze ELECTRICE în Apuseni- deci se poate!




Cum vara aceasta ne-am propus să ajungem în inima Apusenilor, pe valea Arieşului, am prins obligatoriu şi Peştera-Gheţar Scărişoara în traseu. Doar pe asta nu o poate rata nimeni!

După ce ne cazăm în Albac, la pensiunea doamnei Silvia-voi scrie un post si despre asta-, ne propunem să mergem cu maşina noastră la Gheţar. Deşi are garda joasă la sol, am decis să urcăm cu ea cât ne permite drumul, după care, cu cel mic după noi, o vom lua perpedes.



Ajunsi la intersecţia din comuna emblemă a Apusenilor, Gârda de Sus, vedem nişte ciudăţenii pe patru roţi, semidescoperite, pline de turişti care opriseră să mai ia călători ce-şi făcuseră rezervare. Ne interesăm şi aflăm că aparţin pensiunii Mama Uţa, situată la câţiva kilometri mai sus, spre Arieşeni.

Vârful Bihor-Curcubăta de 1849 de metri, maximul din Apuseni, văzut din microbuz

Pentru 20 de lei de persoană puteam urca până la Gheţar şi aveam şi posibilitatea de a ne delecta cu un peisaj montan unic, dominat de păduri de molid, păşuni şi fâneţe, clăi de fân si târle uitate de timp pe coclauri.

Micile sate, numite cătune sau crânguri, înveselesc versanţii şi platourile Apusenilor

Asta am si făcut, am lăsat masina în parcare la intersectie şi duşi am fost. Drumul este destul de desfundat, dar aceste maşinuţe microbuz alimentate cu baterii electrice, reuşesc fără probleme să urce panta, destul de înclinată pe alocuri. Contează si în care microbuz nimereşti pentru că băieţii care le conduc nu sunt prea vorbăreţi la microfon, aşa că în multe cazuri nu poţi decât să-ţi dai cu persupusul vis-a-vis de nume, vârfuri sau curiozităţi montane.

Pentru detalii despre această iniţiativă ecologica lăudabilă, mamauta.ro.

luni, 20 septembrie 2010

Poze şi impresii din Craterul Călimanilor

Scriam în urmă cu un an despre dezastrul ecologic din Călimani, însoţind postarea cu poze trimise de un amic din Olanda, cu care m-am întâlnit la Gura Haitii, la pensiunea lui Nea Traian. El ajunsese pe Pietrosu si fotografiase de acolo zona impresionantă a craterului.

Anul acesta n-am reuşit să ajung pe Pietrosu din cauza ceţii, dar am ajuns în crater, în zona fostei exploatări de sulf, cu multe interventii pe lângă paznicii firmei germane Wittfeld, care se ocupă de ecologizarea regiunii, probabil cel mai mare proiect de acest fel din Europa.


Halda uriasă de steril situată chiar lângă fostul iaz de decantare Dumitrelu, la intrarea în zona de exploatare.O halda de steril reprezintă materialul fără valoare economică rezultat în urma prelucrării minereurilor. Din păcate, sterilul este o rocă contaminată, uneori, pe care nu mai poate creşte absolut nimic.



Aici se vede foarte clar cavitatea excavată zeci de ani, situată chiar în inima craterului-lângă Negoiul Românesc de 1800 de metri-, care are un diametru de 10 kilometri. Este pe cale de a fi astupată de firma mai sus mentionată, asta dupa ce tunelurile de evacuare a apei situate la cea mai mare adâncime au fost ermetizate. Proiectul de ecologizare urmează să acopere 105 hectare cu o finanţare de 60 milioane lei.





Vila de protocol-despre care se spune că era a lui Ceauşescu- este singura clădire ce a rămas integral în picioare, şi asta pentru că a fost cumparată de un personaj din zona, ce nu este de acord cu demolarea.


Ultimele simboluri ale coloniei muncitoreşti şi ale comunismului vor fi îndepărtate în curând.


Asta este ce a mai rămas din uzine si ateliere, câteva grămezi de fier vechi. În urma cu doi trei ani acestea erau încă în picioare!


Ceaţa se lasă uşor peste pădurea ce îmbracă marginile craterului.


Reţeaua de drumuri este încă activă pentru camioanele firmei, şi ar fi bine să fie păstrate pentru că asigura legătura între Depresiunea Dornelor-Gura Haitii si Topliţa din Valea Mureşului, prin Şaua Feţii, situată între Vârful Pietrosu(2100 m) şi Negoiul Unguresc (2081 m) de o parte şi Retitişul ( 2021 m) de cealaltă parte.


Un element unic în ţară şi rar în Europa îl prezintă această combinaţie interesantă între molid(Picea Abies), jnepeni( Junniperus Comunis) şi zâmbru(Pinus Cembra).



Un montaniard în devenire, foarte hotărât tipul!

sâmbătă, 18 septembrie 2010

Casele memoriale ale lui Goga şi Cioran din Răşinari



Probabil peste jumătate din turiştii ce trec prin Răşinari, vara sau iarna, către Păltiniş, habar nu au ca aici au deschis ochii, doi mari oameni de cultură români.

Este vorba despre Emil Cioran(1911-1995) marele filozof francez (veţi vedea de ce) şi marele poet Octavian Goga(1881-1938).

Emil Cioran, s-a născut în casa unui preot(protopop) ortodox pe numele sau Emilian Cioran-de altfel strada pe care se află casa memorială se numeşte Protopop Cioran- dintr-o mamă atee despre care vorbeşte mereu la superlativ.

Dupa ce petrece primii zece ani în Răşinariul atât de iubit, pleacă la liceu şi mai târziu în Franţa, fără a se mai întoarce vreodată. Obosit şi plictisit de inconsecvenţa autorităţilor române şi bântuit de fantome legionare, repudiat de partidul si statul comunist, renunţă să se mai considere român, asa că scrie doar în franceză. Azi toate dicţionarele lumii îl consideră scriitor si filozof francez, unele uitând să mentioneze originea română(amintiţi-vă de Brâncuşi?)
Azi casa sa memorială, de fapt nu există!
O simplă placă de marmură lipită pe casa din colţ sub care se află un mic bust. Nu se vizitează, pentru că a fost vândută unui obscur proprietar cu doar 140 000 de lei.



Atât a fost în stare să facă statul român pentru Emil Cioran!
Adică nimic!



Octavian Goga este fiul cel mai iubit al satului, împreună cu Andrei Şaguna, pentru activităţile sale politice şi pentru poeziile despre ţărani. Deşi nu a locuit aproape de loc în Răşinari petrecându-şi copilaria în Crăciunel-Alba, oamenii i-au pastrat o vie amintire.
Om politic (de origine aromână, conform site-ului comunei) cu vederi fasciste si antisemite, fost prim-ministru timp de 44 de zile, Octavian Goga are parte de acelaşi ,,tratament" din partea autorităţilor, adică o simplă placă comemorativă pe casa unde s-a născut.



Îmi amintesc şi acum cât de stingher mă simţeam când mă uitam la zidurile înalte ale casei, la molidul înalt parazitat de o iedera, si la cele două geamuri, după care cineva urmărea mişcările mele în susul şi în josul stradelei.



Si în această casă locuieşte altcineva sau cineva, un străin de istorie. N-are nicio vină.
Atât s-a putut!

miercuri, 15 septembrie 2010

Muzeul de Arheologie ,,Callatis,, Mangalia





Statuia din marmură a Afroditei, din epoca romană, sec.II-III d. Ch.

Situat în zona centrală a Mangaliei, acest muzeu atrage atenţia prin numeroasele vestigii arheologice pe care le expune, într-un spaţiu destul de mic pentru istoria bogată a cetăţii întemeiate de coloniştii dorieni.

O reprezentare a unui cavaler trac

Sunt prezente numeroase statuete, frize, mici altare din piatră, aplice, inscripţii şi monede datate începând cu secolul IV î.Ch. şi care acoperă trei perioade distincte din perioada antichităţii: greacă-doriană, romană şi romano-bizantină.



Incepând cu secolul al VII lea d. Ch. nu se mai cunosc date despre evoluţia oraşului, până spre secolul X, când apar câteva urme de locuire. De altfel numele de Mangalia nu are nicio legătură cu cel de Callatis, numele actual derivând se pare, din cel de Pangalia înscris pe o hartă din Pisa din secolul al XIII lea.

duminică, 12 septembrie 2010

Mânăstirea Rarău din Poiana Tăieturii

biserica nouă
bisericuţa veche

Cine urcă spre Masivul Rarău dinspre valea Bistriţei, prin satul Chiril(comuna Crucea, jud. Suceava) va întâlni, la cinci kilometri de sat pe un tăpşan muntos, o troiţă şi un indicator către Schitul Rarău, sau după cum reiese din pliantele lor: Mânăstirea Rarău.

Icoana făcătoare de minuni, despre care se spune că a fost dăruită schitului de însuşi Domnitorul Petru Rareş

De la indicatorul aflat pe drumul unde alternează asfaltul cu gropile, mai sunt 800 de metri de drum pietruit până în Poiana Tăieturii( toponim tipic pentru zone defrişate si înlocuite cu fâneţe) unde se află schitul şi anexele sale.

Icoana Sfântului Apostol Ioan din secolul XVI

La intrarea pe domeniul bisericesc, o poarta mare de lemn te îndeamnă să o deschizi iar un panouaş te roagă să o şi închizi. După vreo sută de metri ajungeti la intrarea în mânăstirea propriu-zisă, care nu excelează prin arhitectură, pictură exterioară sau mărime ci prin legatura cu Voievodul Petru Rareş, cu vechimea sa si cu icoanele vechi.

catapeteasma bisericii vechi cu icoanele făcătoare de minuni

Atestarea documentară este legată, după cum spuneam, de domnitorul Petru Rareş, care în 1541 pune bazele unei mânăstiri în zona de nord a Masivului Rarău, spre Câmpulng Moldovenesc, drept multumire pentru întoarcerea pe tronul Moldovei.
După ocuparea Bucovinei, iero(schi)monahul Sisoe mută schitul si odoarele bisericeşti dincoace de Pietrele Doamnei, pe locatia actuală, undeva pe la 1800.



Schitul a fost în proprietatea-dacă se poate spune aşa- Regelui Carol I, schit care era înglobat în moşia Brosteni, moşie cumpărată de la familia Balş, care ocrotise biserica până atunci.
În 1883 regele vine să inaugureze nou refăcuta biserică, cu haramul ,,Adormirea Maicii Domnului"; în 1914 are loc o altă reparaţie iar în 2003 se sfinţeşte noua biserică şi chiliile.

joi, 9 septembrie 2010

Detunatele din Apuseni- pocnitori geologice

În stânga se vede Detunata Goală unde traseul poate merge până pe vârf iar în dreapta se vede Detunata Flocoasă, mai înaltă.


Scriu cu ceva tristeţe despre Detunate, pentru că la reîntâlnirea cu ele(după 10 ani!) ceaţa a fost amanta perfidă care ne-a separat. Mi-au plăcut mult aceste stânci ciudate, cu alura lor de tuburi de orgă, ce cântă cu pocnete şi tunete în imensa catedrală a NATURII.
Sunt poetic sau mi se pare mie, dar la asta mă îndeamnă zona aceasta splendidă din Munţii Metaliferi.



Ce sunt Detunatele?

Zona Munţilor Metaliferi situati în sudul Grupei Apuseni, se evidenţiază prin prezenţa unor urme de activitate vulcanică-bazalte în acest caz-într-o masă de sedimente calcaroase şi şisturi cristaline.



Lava bazică, ceva mai vâscoasă, urca încet către suprafaţă şi se răceşte în afara sau în interiorul muntelui, luând forme interesante de coloane paralelipipedice.
Acest fenomen nu este unic în ţară dar aici zona este spectaculoasă, pentru că ele ,,răsar" dintr-o pădure de conifere; aşa coloane mai întâlnim în Defileul Oltului de la Racoş, din Munţii Perşani.

De ce se numesc Detunate?

În vremurile străvechi, din cauza îngheţ-dezgheţului, apa mărea crăpăturile dintre coloane, iar acestea cădeau cu zgomot asurzitor la poalele muntelui, din acest motiv localnicii buciumeni le-au numit aşa.Aşa vă spune Baciul Vetălău, acolo sus pe vârf de munte, cel ce spune că este strănepotul Fefelegii.

Câte Detunate sunt?

Sunt două vârfuri situate foarte aproape unul de altul, cu nume sugestive date tot de moţii din zonă. Una se numeşte Detunata Goală şi o puteti vedea în poze-dar nu în ale mele, pentru că pe mine m-a prins ceaţa/flama- care are o altitudine de 1042 m, iar cealaltă care este acoperită de pădure se numeşte Detunata...Flocoasă, şi are 1258 de metri.

Un fenomen interesant se produce sub stâncile de bazalt, apa nu se dezgheaţă vara datorită aceluiaşi fenomen de la Scărişoara, unde aerul rece odată intrat rămâne captiv între stânci.

Ajungeţi acolo mergând din Abrud spre Zlatna, dupa ce iesiţi din primul oraş faceţi stânga catre comuna Bucium. In Bucium Şasa opriţi maşina la biserică si luaţi-o prin cimitir, pentru că ajungeti mai repede si nu pe drumul forestier, la un moment dat sus pe deluşor, drumurile se unifică. Este vorba de câştigarea unei jumătăţi de oră de urcat prin noroaie.

Pe traseul cu bandă galbenă şi rosie întâlniţi locul de popas si izvorul unde s-au adunat revoluţionarii lui Avram Iancu.

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...