PLECATDEACASA



SCRIU DESPRE CEEA CE VĂD!

ȘI...NU UITA SĂ DAI LIKE!

101 FRUMUSEȚI ASCUNSE ALE ROMÂNIEI!

miercuri, 23 februarie 2011

Casa de Piatră- cuibul moţilor



Un drum desfundat, cu pietre albe de calcar răsfirate pe marginea lui, ne conduce spre cea mai înaltă aşezare permanentă din ţara noastră(1300-1400 m), spre crângul sau cătunul Casa de Piatră, din inima Munţilor Apuseni. Lăsăm în urmă izbucul cu poveste tristă al Tăuzului şi urcăm spre înălţimile calcaroase ale Bihorului. După ce ne strecurăm printre cheişoarele Gârdei Seci, ne întâlnim cu pârâul Spurcat şi cu cel al Vulturului şi în cele din urmă (cu)prindem cu privirea câteva căsuţe, străjuite de albul stâncilor care dau numele crângului, acolo unde moţii şi-au găsit culcuş.



Casele izolate, legate prin poteci sunt rispite pe tăpşanul calcaros, printre culturi de picioci şi câteva fire de câripă( cânepă), fără garduri şi fără curte, cu şoproanele caselor faţă în faţă, semn că două familii de moţi şi-au legat destinele, aici în creierul munţilor, ca să răzbată mai uşor iernile cele aprige.
Trecem şi dăm bineţe bărbatului ieşit pe prispă să-şi pregătească coasa, ocolim grajdul şi livada cu meri semipădureţi, iar lucrurile se întâmplă natural, chiar dacă mai aveam puţin şi intram în casa omului.



Ne facem drum pe lângă grajdurile ce au peste şindrila putrezită un strat gros de muşchi de pădure crescut acolo, un bun izolator termic pentru animale, cu două fire de iarbă iţite ca două antene bătute de briza de dimineaţă în urcuşul ei neastâmpărat catre vârfuri.
În mijlocul aşezării se mai află, încă, vechea bisericuţă cu acoperişul găurit de trecerea timpului, abandonată lângă noua biserică, mică şi ea şi care ocroteşte cele 22 de familii aciuate în poiana marginită de molizi falnici, şi de stâncile Culmii Crestăturii.
Cineva de la Muzeul Satului, a dorit odată să ia bisericuţa veche de secol XIX şi să o ducă la muzeu, dar proiectul s-a împotmolit, iar acum este prea târziu să mai salvezi ceva din tradiţia creştinească a locurilor.



Hărnicia şi curajul moţilor care au ,,lăzuit"(defrişat) pădurea, munca grea la coasă prin poienile răspândite pe abrupturile carstice, puţinele animale pe care le au, iernile foarte lungi îndurate, izolarea, nu i-au descurajat câtuşi de puţin, ci i-au întărit, sunt sfătoşi şi ospitalieri, precum bătrânul de la prima casă de la drum, care nu mai conteneşte cu întrebările şi cu rememorarea întâmplărilor de pe munte.

O nedeie din mijlocul verii, ce are loc cu o săptămână înaintea Târgului de fete de pe Muntele Găina, înveseleşte şi transformă locul. Pentru ţopii şi băeşii munteni de pe valea Arieşului, viaţa se desfăşoară de la o nedeie la alta, ca o unitate de măsură a timpului din afara timpului, nici măcar Crăciunul şi Paştele nu sunt atât de aşteptate.
În sunet de tulnic, moţi gătiţi de sărbătoare din Gârda, de pe platourile Scărişoarei cea cu gheţar sau chiar din Albac, aşteaptă întâlnirea cu muntele şi tradiţiile, acolo sus, unde muntele atinge cerul.

luni, 21 februarie 2011

Podul Mincinoşilor din Sibiu

Sibiul, arhicunoscut datorită statutului de capitală culturală europeană din 2007, are aerul unui oraş misterios, romantic cu străzi înguste şi întortocheate, scări de piatră tocite de cizmele meşteşugarilor de odinioară sau de pantofii turiştilor de azi.



Un asemenea loc de intrare în lumea burgului medieval, este străduţa care coboară pe lângă Piaţa Mică spre Piaţa Huet, din spatele Turnului Sfatului, aici la capătul ei, se află cel mai vechi pod de fontă din ţara noastră(1859) numit Podul Minciunilor sau al Mincinoşilor.



Se spune că aici aveau loc cele mai multe tranzacţii dintre negustorii si comercianţii ce lucrau cu cele 25 de bresle, nu este clar dacă mincinoşii erau negustorii, târgoveţii sau femeile care veneau aici să asculte ultima bârfă din târg, însă un lucru este clar, era şi locul de întâlnire preferat al îndrăgosţilor din oraş şi este posibilă şi asocierea cu ,,iubirea,, ipocrită a unora dintre ei.
Mai multe despre pod si nu numai, la Razvan.

sâmbătă, 19 februarie 2011

Bisericuţa de lemn din Horodnic



Construită în anii de început ai secolului al XVIII lea(1717) aceasta bisericuţă din comuna Horodnicul de Jos, atrage atenţia prin dimensiunile sale minuscule, vechimea sa şi istoria îndelungată, punctată de incendieri, distrugeri şi năvăliri tătare, după cum reiese de la merlinlx.wordpress.



Ridicată pe piatră de râu din lemn de larice sau de zadă( Larix decidua), bisericuţa a făcut parte dintr-un schit de maici, o perioadă, apoi la aproape o sută de ani de la construcţia sa, a servit ca biserică parohială, acoperişul de tablă fiind schimbat în 1911, pentru că cel de şindrilă sau şiţă era supus atacului cariilor şi intemperiilor.



Clopotele vechi ale bisericii au dispărut în negura vremurilor sau în nămolurile mişcătoare ale mlaştinilor din zonă, ascunse fiind de localnici în vremurile de restrişte şi n-au fost găsite nici în ziua de azi. Sculpturile în lemn de la intrarea în biserica, şi brâul împletit care înconjoară construcţia atestă păstrarea tradiţiilor bucovinene, mai ales că după unele date această biserică ar fi aparţinut un timp, de mânăstirea de la Putna.
Picturile interioare, icoanele şi catapeteasma reprezintă adevăratele valori cu care se mândreşte biserica aceasta, dar ele rămân zăvorâte până când cineva cu spirit practic va permite şi accesul în interior.


Ajungeţi aici foarte simplu, din drumul Rădăuţi-Putna, faceţi stânga la un indicator de monument istoric care vă spune că până acolo aveţi vreo 2 kilometri, de fapt vreo opt, până în zona numită de localnici ,,Călugăriţa".
Azi, lângă această bisericuţă, cineva cu orgoliu cât herghelia de la Rădăuţi, construieşte o biserică de cărămidă şi beton, în stilul batjocoritor al timpurilor noastre, care va pune în umbră frumuseţea discretă a acestei minuni de lemn, pe principiul: ,,Mai Mare, Mai Înalt, Mai Kitchtos,,

miercuri, 16 februarie 2011

Peştera Urşilor şi Peştera de Gheaţă- Borsec



Împrejurimile Borsecului nu mai sunt atât de triste precum aleile dintre vilele părăsite. O lume sălbatică sălăşuieşte la marginea staţiunii, acolo unde pădurea de molizi bătrâni, ascunde poteci şi alei cu băncuţe, peşteri şi poveşti cu zâne.



Indicatoarele turistice puse de primărie, te poartă cale de vreo 20 de minute până spre Izvorul Străvechi, proaspăt refăcut, unde liniştea pădurii este spartă de sunetele bocănite ale unei ciocănitori încăpăţânate. Acolo urmezi poteca spre peştera de gheaţă, coborând abrupt un tăpşan de calcar şi travertin, în legătura directă cu fosta exploatare de suprafaţă a acestor roci.



Crucea roşie pictată pe un perete înalt de vreo 40 de metri, te anunţă că ai ajuns la ,,Peştera de Gheaţă", de fapt o hrubă, o cavitate sau, dacă vreţi, o grotă naturală unde un izvoraş ce curge printre diaclazele calcarului, îngheaţă iarna, formând stalactite prinse de jgheaburile surplombate dintre stânci. Nu ştiu dacă vara, aceste formaţiuni de gheaţă rezistă, dar printre fulgii de zăpadă apariţia aceasta are farmec.



După alte 20 de minute de mers printre troienele de zăpadă, care acoperă drumul , ajungeţi la o şi mai spectaculoasă peşteră, numită a Urşilor-probabil loc de hibernare, pe vremuri. Un culoar îngust cu aspect de defileu te poartă către capătul peşterii fără tavan, urmând meandrele desenate de cine ştie ce pârâu, în roca aceasta calcaroasă şi aparent dură.



La un moment dat după o curbă largă, şi după parcurgerea celor 20 de metri de înghesuială, te asteaptă o moviliţă de peturi şi ambalaje de chips-uri, ceva gheaţă şi vreo două lemne arse, semn că teroriştii de week-end, şi-au făcut culcuş şi acolo, la o sticluţă de vodcă.



Merită să te plimbi în mijlocul iernii, deşi cred că vara spectacolul oferit de pădure şi de poienile înflorite este ceva mai atrăgător. De asemenea se poate face o mică drumeţie la cariera de travertin sau puteţi să vă bucuraţi de soare şi apă minerală la Baia Zânelor sau de o cină gustoasă la Korona.

luni, 14 februarie 2011

Locaţia ,,Ţărilor,, din România şi obiectivele turistice

Între secolele X-XVI pe diferite hărţi şi în diferite scrieri, apar menţionate o serie de formaţiuni social -politice numite ,,ţări", şi dispuse, de obicei, în zonele depresionare ale munţilor sau podişurilor, apărate natural şi cu locuire permanentă. La un moment dat erau menţionate în documente 20 de ,,ţări" sau ,,terra", care încep să se consolideze ca entităţi sau nuclee statale mai ales după marea invazie tătară din 1242. Între ,,ţările" pe care nu le-am caracterizat pentru ca şi-au pierdut cumva trăsăturile istorice, geografice şi culturale enumăr: Ţara Severinului, Ţara Berladnicilor şi a Bolohovenilor din Moldova, Ţara Crişurilor, în rest, mai jos, aveţi locaţia şi principalele obiective turistice din cele mai cunoscute zone etnografice de la noi.

  1. Ţara Haţegului- este regiunea aferentă Depresiunii Haţeg, situată între Munţii Poiana Ruscă la vest, Munţii Retezat la sud, Munţii Şureanu la est şi Culoarul Orăştiei la nord. Obiective Turistice: Cetatea Colț, Biserica Densuş; Rezervaţia de zimbri din Pădurea Slivuţ; Biserica Sântămaria Orlea; Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei aflate în patrimoniul UNESCO şi Mânăstirea Prislop din satul Silvaşu de Sus, acolo unde se află mormântul părintelui Arsenie Boca.
  2. Ţara Lăpuşului- (emaramures.ro) este regiunea suprapusă peste Depresiunea Lăpuş, încadrată la sud de abrupturile Podişului Someşan şi Culmea Breaza iar la nord de Munţii Ţibleşului, în vest se află Culmea Preluca(Dealurile de Vest). Obiective Turistice: bisericile din lemn cum este cea din satul Rogoz, monument UNESCO sau Mânăstirea Rohia, unde este mormântul preotului Nicolae Steinhardt;
  3. Ţara Oaşului- este regiunea care se suprapune peste Depresiunea Oaşului, situată la poalele Munţilor Oaş, cu deschidere către Dealurile şi Câmpia de Vest, pe teritoriul judeţului Satu Mare. Obiective turistice: porţile monumentale de lemn; sărbătorile primăverii ca ,,Sâmbra oilor" din comuna Certeze; muzeul Ţării Oaşului din oraşul Negreşti Oaş;
  4. Ţara Maramureşului-( prietenii de la jurnal de calatorii.wordpress.com) este asociată marii depresiuni intramontane a Maramureşului, dar şi zonelor aferente din judetul cu acelasi nume. Este marginită la est de Munţii Maramureşului, la sud şi vest de Munţii Rodnei, Ţibleş şi Gutâi, iar la nord de Tisa, unde se află graniţa cu Ucraina, continuându-se şi dincolo, cu regiunea omonimă din ţara vecină. Obiective turistice: bisericile din lemn intrate în patrimoniul mondial UNESCO: Bârsana(biserica din sat şi nu mânăstirea!!!), Poienile Izei, Surdeşti etc. apoi tradiţiile şi obiceiurile păstrate de sute de ani; Cimitirul vesel de la Săpânţa dar şi cergile realizate aici; Memorialul victimelor Comunismului de la Sighet; mocăniţa de pe Valea Vaserului; staţiunile balneoclimaterice de la Ocna Şugatag şi Coştiui sau Complexul turistic Borşa.
  5. Ţara Loviştei- (statiunea Voineasa de la turism-blog.ro) este situată între grupele montane ale Carpaţilor Meridionali, între Făgăraş la est şi Parâng la vest. Depresiunea Loviştei cuprinde spatiul mai larg creat de râul Olt, la confluenţa cu Lotrul. Obiective turistice: Mânăstirea Cornetu, singura pe sub care trece calea ferată!; Turnul lui Doancă, din epoca romană; Defileul Latoriţei şi valea Lotrului cu staţiunea Voineasa.
  6. Ţara Bârsei- (de la promoturism.ro) suprapusă peste partea de central-sudică a Depresiunii Braşovului, cu nume luat de la râul şi munţii din apropierea oraşului cunoscuţi sub numele de Postăvaru si Piatra Mare. Mărginită de munţii cu acelaşi nume la sud, de Munţii Perşani la vest, Întorsurii la sud-est şi porţiunile nordice ale Depresiunii Braşovului adică Depresiunea Baraolt şi Depresiunea Târgu Secuiesc. Obiective turistice: oraşul medieval Braşov cu toate construcţiile şi bisericile vechi; staţiunea de sporturi de iarnă Poaiana Braşov; cetăţile ţărăneşti de la Feldioara, Hărman, Rotbav, Râşnov şi Prejmer, ultimele în patrimoniul UNESCO; sărbătorile tradiţionale cu influente săseşti; Cetatea Codlei.
  7. Ţara Moţilor- (de la mine!) este una dintre puţinele ,,ţări" care nu se suprapune în întregime peste o depresiune tectonică. În acest caz valea Arieşului reprezintă inima acestei ,,ţări". Este mărginită de două ,,ţări,, la vest şi anume cea a Beiuşului şi cea a Zarandului , iar spre est de Munţii Trascăului, spre sud de Munţii Metaliferi , iar spre nord de Munţii Vlădeasa. Veche vatră de trăire şi cultură românească, supusă la numeroase oprelişti, a generat cunoscutele răscoale conduse de Horea sau de Avram Iancu. Zona aceasta mai poartă numele şi de ,,Ţara Ţopilor,, adică a lemnarilor, undeva între Vidra si Albac, şi a ,,Băeşilor,, adică a minerilor, undeva între Câmpeni şi Brad. Obiective turistice: Panteonul moţilor de la Ţebea, lângă Brad, cu gorunul lui Horea; Muzeul aurului din Brad; obiectivele carstice cu peşteri, izbucuri, avenuri şi chei din platourile carstice Scărişoara, Padeş, Rădeasa, etc. sau Detunatele; Muzeul memorial Avram Iancu şi Târgul de pe Muntele Găina, ambele în comuna Vidra; Mănăstirea Lupşa; localităţile turistice Gârda de Sus, Arieşeni( cu pârtii de schi), Albac, Horea, Poiana Vadului.
  8. Ţara Dornelor- (tot de la mine!) zonă recunoscută cu ,,inima" în centru Depresiunii Dornelor, zonă înconjurată de Munţii Suhard la vest, Călimani şi Giumalău la sud, Obcina Feredeu la nord şi Obcina Mestecăniş la est. Obiective turistice: staţiunea balneoclimaterică Vatra Dornei, cu posibilităţi de drumeţie pe Ouşoru, pe Suhard, pe Giumalău sau în Călimani; turbăriile-mlaştini oligotrofe- Poiana Stampei şi Şaru Dornei; tradiţiile şi obiceiurile de iarnă de la Dorna Candrenilor, Carlibaba şi Şaru Dornei; satul Gura Haitii cu acces în Parcul Naţional Călimani şi la exploatarea de sulf; Cheile Bistriţei sau ale Zugrenilor;                                                                                 
  1. Ţara Vrancei- ( mascati din Nereju, de cjvrancea.ro) o regiune de poveste care se întinde peste Depresiunea subcarpatică a Vrancei, extinzându-se şi peste dealuri, către Odobeşti şi Vidra şi către Munţii Vrancei, legată de legendele Vrâncioaiei şi de Ştefan cel Mare. Obiective turistice: defuncta staţiune Soveja, cu mausoleul eroilor căzuti în Primul Război Mondial şi cu casa memorială a geografului Simion Mehedinţi; costumele şi măştile populare tradiţionale; Cascada sau Săritoarea Putnei, lângă localitatea turistică Lepşa; târgurile şi nedeile tradiţionale de la Vidra şi Nereju.
  2. Ţara Făgăraşului-Oltului numită în documente Terra Blachorum- situată la poalele Munţilor Făgăraş, între abrupturile podişului Hârtibaciului sau Târnavelor şi abruptul şi mai impresionant al Munţilor Făgăraş, mărginită la est de Munţii Perşani şi Ţara Bârsei şi la vest de Mărginimea Sibiului. Obiective turistice: Cetatea Făgăraşului cu bustul Doamnei Stanca; Complexul turistic Sâmbata de Sus, Herghelia de la Sâmbăta, Mânăstirea Brâncoveanu; Muzeul memorial al lui Badea Cârţan de la Cârţişoara; traseele turistice spre munţii Făgăraş; nordul şoselei Transfăgărăşene; casele săseşti şi tradiţiile populare.
  3. Ţara Zarandului-( sursa aradul.com) este situată în ulucul depresionar dintre Munţii Codru-Moma la nord şi Muntii Zarandului la sud, având o deschidere largă spre Câmpia de Vest şi legături pe valea Crişului Alb cu Ţara Moţilor, iar peste culme la nord cu Ţara Beiuşului. Obiective turistice: orasul Sebiş cu un monument de arhitectură ,,Clădirea Morii" cu 365 de ferestre; muzeul memorial al scriitorului Ioan Slavici în castelul Bohus; cetatea Ineului cu monumetul închinat lui Gheorghe Doja; staţiunea Moneasa cu ape termale şi cu exploatarea de marmură; rezervaţia ,,Dosul Laurului,, cu o poiană de laur, unică în ţară;
  4. Ţara Chioarului- ( sursa romanianmonasteries.ro)zona situata la sud de depresiunea Baia Mare şi la vest de Ţara Lăpuşului, încadrată ce Podişul Someşan şi Culmea Preluca la sud şi est şi de Dealurile de Vest la vest; Obiective turistice: zonă folclorică cu coruri bărbăteşti şi de fluieraşi şi etnografică cu case tradiţionale;Cheile Chioarului;
  5. Ţara Codrului- mai puţin cunoscută şi mai izolată, este situată în nordul Dealurilor Silvaniei, de o parte şi de alta a Culmii Codrului, în fapt un mic munte cristalin cu o lungime de 28 de kilometri, este marginită la sud de zona Cehului Silvaniei, la vest de treptele mai joase ale dealurilor ce coboară spre Câmpia Someşului, iar la est de Depresiunea Baia Mare şi de Ţara Chioarului. Obiective turistice deosebite nu are, doar că păstreaza bine tradiţiile şi obiceiurile unei populaţii româneşti statornice şi mândre, într-o zonă apărată natural, cu păduri întinse de fag şi stejar;
  6. Ţara Năsăudului- ( sursa visitbn.ro)regiunea suprapusă peste dealurile cu acelaşi nume din nordul Transilvaniei, situată la poalele Munţilor Rodnei şi Ţibleşului; Obiective turistice: portul popular deosebit al bărbaţilor cu pălării cu pene de păun; casele memoriale ale scriitorului Liviu Rebreanu şi ale poetului George Coşbuc în localităţile cu acelaşi nume; staţiunea balneoclimaterică Sângeorz Băi;
  7. Ţara Beiuşului- suprapusă peste depresiunea-golf cu acelaşi nume, traversată de Crişul Negru, mărginită la nord de Munţii Pădurea Craiului, la sud de Munţii Codru-Moma, cu legături intense cu Ţara Moţilor, peste pasul Vârfurile şi cu Ţara Zarandului, cu deschidere mare către Câmpia şi Dealurile Crişene; Obiective turistice: puncte de plecare din oraş, către Peştera Meziad, către comuna Pietroasa unde se află Peştera Urşilor( sat Chişcău); bisericile din lemn din Petreasa, Rieni,Tutoreni,Tărcăiţa, Brădet; centre de artă populară cu costume populare, ţesături, mobilier, porţi sculptate, ceramică, cojocărit, dansuri populare; punct de plecare către staţiunea Stâna de Vale din masivul Vlădeasa şi către platoul carstic Padiş-Cetăţile Ponorului;Valea Sighiştelului.

vineri, 11 februarie 2011

Hotel Aluniş- Sovata, trei în unul

A fost prima dată când am petrecut Sărbătoarea Crăciunului, departe de casă. Prilejul a fost dat de oferta destul de generoasă a acestui hotel din Sovata, unde mai fusesem să luam masa cu ceva ani în urmă, aşa că ştiam la ce să ne aşteptam. În plus, au realizat o investiţie extrem de utilă şi anume un centru SPA, legat de hotel, cu dotări deosebite.


Hotelul

Face parte dintr-un complex de cazare mai mare ce include si cateva vile, fiind singurul hotel care a ,,suferit" modernizări.
Intrarea în hotel este, însă, umbrită de recepţia şi barul care te duc puţin cu gândul către altă lume turistică, aceea a poporului muncitor care vine la tratament ca să împlinească dorinţa iubitului conducător. Aerul de lambriu expirat nu iese, indiferent cât de mult îl lăcuieşti, comunismul să trăiască.
Recepţionerele sunt amabile şi asteaptă cu eleganţă să deschizi gura, pentru a-ţi răspunde, după caz, în maghiară sau în româna, sau în engleză, de ce nu?
Camerele de la etajele superioare sunt modernizate cu mobila albă, cu acces cu cartela, cu tot ceea ce presupune cazarea la trei stele, asta deşi hotelul este clasificat la două.


Restaurantul

Elegant şi curat, cu locuri pentru fumători şi nefumători, cu un personal amabil, cu formaţie muzicală, care creează o ambianţă plăcută.
La mâncare sunt însă, un dezastru!
Nu că nu ar fi suficientă, dar nu prea are gust, început şi sfârşit, nici fripturile sau Cordon Bleu-ul, şi nici supele sau ciorbele.
Ştiam asta din comentariile citite înainte. Nu cred că nu-şi pot permite un bucătar cu experienţă-pentru că altfel nu-mi explic -, mai ales ca în zona secuiască se mănâncă bine, iar oameni au drag de mâncare, vezi Pensiunea Korona din Borsec.
Păcat, se poate mai mult.


SPA-ul

O construcţie modernă cu trei etaje care se vede şi din zona lacului Ursu, şi care domină arhitectural partea de sus a staţiunii.
Dispune de piscină, băi cu apă sărată şi termală, jacuzzi, masaj, solar si fitness. În preţul biletului puteţi avea acces gratuit la piscină şi la băile termale, dar celelalte servicii le plătiţi.
Un bar situat langa piscina si doua angajate de la receptia SPA-ului, indica buna organizare din acset departament.
O investiţie excelentă care ridică rangul hotelului şi atrage turişti, chiar daca unii dintre ei se comportă execrabil, ca nişte terorişti din genul pitecantropus.

Se pare că marketigul functionează pe principiul, avem de oferit cazare bună, relaxare multă şi mâncare proastă.

duminică, 6 februarie 2011

Cetatea Callatis- Bazilica romano- bizantină



Cetatea Callatis-ului, ridicată de negustorii greci, îşi descoperă măreţia odată cu săpăturile arheologice dar şi cu construcţiile moderne apărute pe faleza înaltă a Mangaliei.
O asemenea zonă, unde s-a păstrat un edificiu bazilical de tip sirian( sec V-VI), este situată aproape de malul mării, la câteva sute de metri în spatele muzeului de arheologie.
Deşi îngrădită, de teama teroriştilor estivali, ruinele alcătuite din blocuri mari de calcar lipite cu mortar de var, indică preocuparea romanilor de a menţine cetatea grecească la standarde înalte de apărare.



Zidurile cetăţii se întindeau până la marginea mării, unele din ele având şi 1,10 metri grosime şi fiind dotate cu turnuri, iar interiorul cetăţii era plin de construcţii civile, atrium-uri, temple sau mici edificii cu o destinaţie necunoscută nici în ziua de azi, toate însă mărginite sau susţinute de coloane cu capiteluri frumos sculptate.
Ruinele cetăţii se întind pe o suprafaţă mult mai mare, până la Hotel President cel care domină faleza superioară a Mangaliei, dar dezavantajul turistic este evident, pentru că edificiul ,,sirian" se află lângă o bază sportivă şi lângă tarabele sordide cu şlapi, mingi şi chinezării pentru plajă.
Ca de altfel şi Moscheea Esmahan Sultan din 1590, îngrămădită între blocurile comuniste.





Am vizitat şi muzeul de arheologie al localităţii, iar acolo două doamne stau şi vând pliante.
Mă întrebam dacă nu cumva una din ele ar putea să ofere informaţii doritorilor chiar în incinta edificului. Pentru că eu cred ca ideea de turism istoric trebuie promovată şi formată, fără a aştepta mii de turişti la primul semn, ci cu paşi mărunţi, idei bune şi educaţie.
Nu mă aştept la prea multe iniţiative turistice, mai ales ca izvorul Hercules, cel cu proprietăţi terapeutice situat chiar lângă gardul exterior este oprit şi plin de gunoaie, peturi şi excremente de câini.
Atât putem face pentru turismul istoric de la malul mării.

sâmbătă, 5 februarie 2011

Arborii ocrotiţi din România- monumente ale naturii

O trecere în revistă a puţinilor, după mine, arbori ocrotiţi din ţara noastră.
Acţiunea de inventariere ar trebui să cadă în sarcina unor ONG-uri şi a autorităţilor locale, după care un grup de entuziaşti şi de specialişti, să realizeze o hartă şi o listă+ fotografii (inclusiv online!) cu cei câteva mii(cred eu!) de arbori care au nevoie de protecţie si de îngrijire.
Până atunci să ne multumim cu ce avem. Astept şi alte monumente ale naturii, inclusiv poze.
  1. Sat Gârbova de Sus, oraş Aiud( AB)- gorun multisecular înalt de 32 m, diametrul trunchiului peste 2 m;
  2. Sat Muncelu, oraş Baia de Arieş(AB)- Fagul Împăratului, arbore ocrotit cu frunzele uscate iarna pentru protejarea mugurilor;
  3. Sat Ţebea, com Baia de Cris ( HD)- Gorunul lui Horea, monument istoric;
  4. Sat Tăuţii de Sus, oraş Baia Sprie( MM)- castan comestibil de 500 de ani, înălţime 25 m, diametrul trunchiului de 3 m;
  5. Băile Herculane( CS)-
  6. arborele Sequoia Giganteea, înalt de 30 m;
  7. Băileşti(DJ)- păr salbatic din codrul secular de la Nisipuri, înalţime 21 m, diametrul trunchiului de 2 m;
  8. Bereşti-Tazlău( BC)- ulm multisecular cu înălţimea de 30 m;
  9. Blaj( AB)- stejar vechi de 500 de ani;
  10. Botoşani- stejar multisecular cu diametrul coroanei de 30 m şi plop multisecular format din opt tulpini pornite din aceeaşi rădăcina-,,Cei opt fraţi", ambii în Parcul policlinicii;
  11. Sat Bijghir, com. Buhoci( BC)- stejar de 500 de ani, înălţime 25 m, circumferinţa trunchiului de 6,5 m;
  12. Cajvana( SV)- stejar în vârstă de 600 de ani, cu circumferinţa trunchiului de 3 m, sub care, se spune, a poposit Ştefan cel Mare;
  13. Calafat(DJ)- ulm cu înălţimea de 45 m şi diametrul coroanei de 30 m;
  14. Câmpulung( AG)- nucul multisecular de la Şubeşti, diametrul coroanei de 22 m;
  15. Costeşti( VL)- nucul uriaş cu varsta de 400 de ani, înălţime 30 m;
  16. Sat Branişte, com. Dăneţi( DJ)- frasinul de 450 ani, înăltime 20 m;
  17. Dimitrie Cantemir( VS)- stejarul de la Tolontal, de 400 de ani, cu înăltimea de 35 m şi diametrul coroanei de 35 m;
  18. Dioşti(DJ)- stejar brumăriu de 500 de ani, înăltime de 25 m, diametrul coroanei de 25 m, în el se află clopotniţa bisericii;
  19. Sat Plopi, com. Drăcşenei(TR)- plop de 900 de ani!, unul dintre cei mai bătrâni arbori din ţară;
  20. Frânceşti(VL)- stejar de 450 de ani, înălţime de 35 m, circumferinţa trunchiului de 8 m;
  21. Sat Fumureni, com. Lungeşti(VL)- frasin monumental de 400 de ani, înăltime 30 m;
  22. Cheia, com. Mâneciu(PH)-brad alb de 62 de metri înălţime!, posibil cel mai înalt din Europa;
  23. Mocod, com. Nimigea(BN)- plop de 700 de ani, circumferinţa trunchiului de peste 10 m;
  24. Borzeşti, oraş Oneşti (BC)- stejarul secular din Borzeşti, monument istoric- doar rămăşiţe după cum reiese din comentariul Roxanei;
  25. Sat Pângărăcior, com. Pângăraţi( NT)- arbore de tisă de 500 de ani;
  26. Petriş( AR)- Stejarii Dreptăţii de 600 de ani, loc de judecată al boierilor, în timpul răscoalelor;
  27. Polovragi(GJ)- castanul comestibil vechi de 400 de ani, circumferinţa trunchiului de 8 m;
  28. Răcoasa(VN)- velniş( varietate de ulm) de 300 de ani;
  29. Săcălaşeni(MM)- corn de 200 de ani, înălţime de 10 m, circumferinţa trunchiului de 2 m;
  30. Sat Gârdani( castel Blomberg), com. Sălsig ( MM)- arborele pagodelor, Gincko Biloba, înalt de 20 de metri;
  31. Sighetul Marmaţiei( MM)- în parcul oraşului, plop de 200 de ani, înalt de 40 m, circumferinţa trunchiului de 8 m;
  32. Şomcuţa Mare(MM)- stejar de 500 de ani, înalt de 25 de metri cu diametrul coroanei de 70 m;
  33. Ştefăneşti (VL)- stejarul pandurilor, cu vechime de 200 de ani;
  1. Sat Mureşenii Bârgăului, com. Tiha Bârgăului( BN)-( poza cu molid candelabru realizata de Radu Ichim, in satul Argel) molidul candelabru-Regele pădurii;
  2. Sat Topeşti, com. Tismana( GJ)- castanul comestibil de la Nereju, 500 de ani, cel mai vechi din ţară, produce anual 2 TONE de castane;
  3. Sat Cotic, com. Todireşti(VS)- plop de 350 de ani cu diametru trunchiului de 2 m & sat Rafaila plop de 500 de ani cu diametrul trunchiului de 14 m;
  4. Tupilaţi(NT)- stejar de 600 de ani, înalt de 30 m, diametrul coroanei de 20 m;



marți, 1 februarie 2011

Peştera Coiba Mare, răsuflarea Apusenilor



Pierdută undeva, într-un versant abrupt de la valea Gârdei Seci, această peşteră este destul de accesibilă pentru iubitorii de speologie dar şi pentru turiştii obişnuiţi. Se află într-o companie selectă de superlative geografice care populează partea de sud a Masivului Bihorului, cum ar fi crângul moţesc Casa de Piatră- cea mai înaltă aşezare permanentă din Carpaţii Româneşti sau Gheţarul de la Vârtop sau sora mai mică peştera Coiba...Mică.



Lăsaţi în dreapta drumul ce urcă cu maşina la Scărişoara şi valea Ordâncuşei şi continuaţi drumul printre cheile Gârdei, trecând pe izbucul de la Moara lui Filea sau Tăuzul cum îi spun localnicii şi la doar 400 de metri de cătunul mai sus menţionat, coborând pe o potecă din stânga drumului, va întâlniţi cu o maiestuoasă intrare croită parcă pentru ciclopi.



Am surprins aburul ceţos ce ieşea din peşteră, într-o dimineaţă de iulie, după ce am căutat peretele înalt de 150 de metri, la baza căruia se află o întrare ogivală mare cât cupola Ateneului şi care ajunge la 47 de metri înălţime. Lăţimea intrării este de 74 de metri, pentru ca pe măsură ce se inaintează, peştera să se strângă într-un sifon îngust care te va duce către galeriile şi cascadele din peşteră până la Lacul Morţii (nu se recomandă vizitarea interiorului în perioadele ploioase, pentru că sifonul se umple cu apă).



Evident că nu m-am aventurat în interior, pentru că nu am nici experienţă şi nici echipament, m-am mulţumit cu cei 20 de metri parcurşi peste stâncile de la intrare şi cu faptul că apa ce pătrunde în peştera iese cale de vreo 4 kilometri(după săteni sunt vreo 7) pe sub calcarele jurasice, tocmai la Izbucul Tăuz.



Sora mai mică a Coibei Mari, se află la vreo două sute de metri în amonte şi este inundată în totalitate, nivelul apei din lacul format la suprafaţă oscilând permanent, în funcţie de cantitatea de precipitaţii, în perioadele liniştite azuriul apei seamană cu cel al găurilor albastre din Bahamas.
Cristian Lascu, marele speolog şi cercetător, recomanda peştera Coiba Mare, într-un număr din NG Traveler(vol.II, 2009), printre cele 9 peşteri unde ,,simţi fiorul autentic al experienţei subterane".

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...