PLECATDEACASA



SCRIU DESPRE CEEA CE VĂD!

ȘI...NU UITA SĂ DAI LIKE!

101 FRUMUSEȚI ASCUNSE ALE ROMÂNIEI!

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Meteorologie aplicată pe... fotografie

Eforie 2008- nori de furtună pe Marea Neagră
Cota 2000 Sinaia- martie 2009

Galați, iunie 2009- inundație pe faleză
Harghita Băi- vedere către Depresiunea Cicului

Cota 2000 Sinaia- giruetă inghețată
Cota 2000 Sinaia- un WC în vârf de munte
Rarăul acoperit de un mic nor
Exploatarea de sulf din Călimani, în ceată iunie 2010

DN 2, lângă Buzău în 2009!
Sovata 2010- natura rece se trezește la viață

miercuri, 25 ianuarie 2012

Călătorii. Manifest

În perioada vacanței e plină lumea de persoane care aleargă de colo colo, cu dorința evidentă de a vedea multe lucruri într-o perioadă scurtă. Dacă o fac doar ca să aibă despre ce vorbi sau cu ce se lauda la multinațională, nimic mai firesc, căci e mai bine să poți cita mai multe nume de locuri; mai trece timpul și mai bifăm vreo stațiune sau hotel de fițe sau de nefițe.

DAR dacă o fac pentru ei, pentru a vedea cu adevărat, îi înteleg. Când vezi lucrurile în fugă, ele ajung să semene unul cu altul.
Un torent pietros de munte este, peste tot, un torent. Astfel cei care cutreieră o lume cu viteză maximă nu vor fi niciodată mai bogați în amintiri la sfârșit față de început.

Adevărata bogăție a spectacolelor constă în detalii. A vedea înseamnă a parcurge detaliile, a te opri puțin asupra fiecăruia și, din nou, a cuprinde ansamblul dintr-o privire. Nu știu dacă unii pot face toate astea rapid, pentru ca apoi să alerge la altceva și să reînceapă. Eu n-aș putea. Fericiți cei din Sighișoara care, în fiecare zi, pot arunca o privire la lucruri de valoare și profită de Turnul cu Ceas, de exemplu, ca de un tablou pe care-l ai în casă.

În timp ce, dacă treci printr-un muzeu o singură dată, sau printr-o țară, ca turist, este aproape inevitabil ca imaginile, amintirile să se amestece și să formeze un soi de imagine cenușie, cu liniile neclare.
După gustul meu, a călători înseamnă să parcurgi un metru sau doi o dată, să te oprești și să privești din nou un aspect abia descoperit al aceluiași lucru. Adesea, dacă te așezi puțin mai la dreapta sau mai la stânga, totul se poate schimba mai mult decât dacă faci o sută de kilometri.

Dacă merg din torent în torent, voi găsi mereu același torent. Dar dacă voi merge din piatră în piatră, același torent va deveni altul la fiecare pas. Și dacă revin la un lucru deja văzut, acesta mă emoționează într-adevar mai mult decât dacă ar fi nou, și chiar este nou.

Trebuie numai să alegi un spectacol bogat și variat, astfel încât să nu te moleșească obișnuința. Mai trebuie menționat că pe măsură CE ȘTII să vezi mai bine, un spectacol oarecare ascunde bucurii inepuizabile. Și, la urma urmei, de peste tot se poate vedea cerul înstelat, depinde din ce unghi privești sau cum îl privești.

Asta facem noi, bloggerii din turism, scriitorii de călătorii, cei care drumuiesc peste munți și prin țări străine. Alegem unghiul, ne așezăm și privim, și vă oferim vouă o sută de perspective ale aceluiași loc.


Nota: Adaptare dupa un articol vechi, dintr-un almanah turistic


miercuri, 18 ianuarie 2012

Cele 23 de poieni cu narcise din România și sărbătorile lor


sursa( gapo.ro)

Sunt multe poieni cu narcise în țara noastră, care atrag vizitatori, mai ales cu prilejul sărbătorilor de primavară. Multe dintre ele au fost incluse pe lista rezervațiilor floristice, chiar dacă nimeni nu se ocupă de ele. Astfel, ele devin nu doar motive de bucurie și de fotografii bune ci și motive de distrugere și de trafic cu aceste superbe flori.
Narcisele nu cresc în flora spontană a României, originea lor avand legătură cu nordul Africii și cu zona mediteraneeană, de aceea la noi micile sau marile poieni cu narcise trebuie în continuare ocrotite cu mai multă sârguință. Interesant este că multe poieni sunt întâlnite în depresiunile intramontane sau la poalele munților, deși sunt iubitoare de lumină și căldură.
Explicația este dată de microclimatul din zonă și de speciile diferite de narcise care s-au adaptat perfect regiunilor mai reci.
Probabil vor fi mulți care vor zice că aceste poieni sunt mici sanctuare naturale care nu trebuie aduse la cunostința publicului. Eu le răspund că nu cei care citesc sau se informează distrug rezervațiile, ci cei din zona rurală înconjurătoare, unde educația ecologică este încă o noțiune abstractă.

sursa( wikipedia.org)

  1. Sat Filia, com. Brăduț (CV)- Poienile cu narcise și bulbuci de munte de la Filia, situate pe Dealul Kut.
  2. Bucium (AB)- Poienile cu narcise de la Negrileasa, declarate rezervație botanică. Aici se organizează din doi în doi ani sărbători populare, în luna mai. Este una dintre cele mai vechi sărbători de acest gen din țara noastră.
  3. Vlăhița/Căpâlnița (HR)- Poiana cu narcise Dumbrava Harghitei, declarată rezervație botanică, una dintre cele mai întinse din țară. Poiana se află între cele două localități. În mai aici se organizează serbări populare.
  4. Sat Posada, oraș Comarnic (PH)- Poiana cu narcise de la Floreni, declarată rezervație botanică.
  5. Doba (SM)- poiană cu narcise și lalele pestrițe. Asteaptă încă încadrarea într-o rezervație botanică sau floristică de interes local sau județean.
  6. Gurghiu (MS) - în zona adminstrativă a comunei se întâlnesc mai multe poienițe cu narcise și lalele pestrițe. Comună cunoscută pentru rezervațiile forestiere de aici, Pădurile Lăpușna, Brădățel și Mociar și pentru sărbătorile și manifestările folclorice de primăvară.
  7. Sat Racâș, com. Hida (SJ)- poiană cu narcise unde se desfasoară anual între 1- 15 iunie o serbare cămpenească numită Sărbătoarea narciselor.
  8. Ineu (AR)- Poiana cu narcise de la Rovina.
  9. Sat Tecșești, com. Întregalde (AB)- poiană cu narcise in zona numită Piatra Ceții, pe la 1200 de metri. Într-o zona a Cheilor Întregalde se întălnește și floarea de colț, aflată aici la cea mai mica altitudine din țară. 
  10. Sat Apoița, com. Meteș (AB)- o poiană cu narcise în zona Cheilor și a Pietrelor Ampoiței.
  11. Mogoș (AB)- zone cu narcise în jurul localității, care sunt ,,sărbătorite" în mai, printr-un festival folcloric numit Chemarea narciselor.
  12. Negrași (AG)- Poiana cu narcise de la Negrași, declarată rezervație botanică.
  13. Sat Veneția de Jos, com. Părău (BV)- poiană cu narcise, declarată rezervație naturală floristică.
  14. Sat Borlești, com. Pomi (SM)- poieni cu narcise și lalele pestrițe.
  15. Sat Șardu, com. Sânpaul ( CJ)- poiană cu narcise.
  16. Sat Vad, com. Șercaia (BV)- Poiana cu narcise Dumbrava Vadului, cea mai întinsă rezervație botanică( cu statut de monument al naturii) din România.
  17. Târgu Jiu (GJ)- Poiana cu narcise de pe Dealul Ciocârlău, declarată monument al naturii.
  18. Tinca ( BH)- Poiana cu narcise de la Goroniște, declarată rezervație botanică.
  19. Sat Zervești, com. Turnu Ruieni (CS)- Fânațele cu narcise de la Valea Sebeșului, declarată rezervație botanică. Anual în mai are loc o serbare câmpenească numită Sărbătoarea narciselor.
  20. Vârghiș (CV)- poiană cu narcise ocrotită de lege. Nu este clar ce fel de rezervație este și nici care este statutul.
  21. Sat Tătărești, com. Viile Satu Mare ( SM)- poieni cu narcise și lalele pestrițe.
  22. Vișina (DB)- Poiana cu narcise din Lunca Neajlovului.
  23. Sat Feneș, oraș Zlatna (AB)- poiană cu narcise, declarată rezervație naturală floristică.



sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Voineasa. Stațiunea din inima Grupei Parâng


Aș fi pus un titlu mai lung, dar am ales să marchez poziția în primul rând. Aș fi scris ceva de genul:,, Cadru  natural deosebit, cadru antropic muncitoresc".
Până la urmă nu prea ai ce să ceri de la un orășel-stațiune, care a aparținut societăților care au amenajat din punct de vedere hidroenergetic sitemul bazinului Lotru. Și pensiunea la care am stat- La doi brazi- aparține de Hidroconstrucția.
Din acest motiv am ales să pun două trei fotografii cu regiunea și care să nu înfățișeze vechile hoteluri ale sindicatelor(Lotru, Voineșița, Vidruța, Brădișor- cu bază de tratament, Lotrișor, etc.) sau braseriile și cofetăriile unde oamenii muncii se bucurau odinioară de odihna binemeritată.

Nu vreau să fiu sarcastic, însă cadrul natural deosebit în care este așezată stațiunea și obiectivele turistice la care avem acces cu plecare din centrul stațiunii, nu pot acoperi lipsa de investiții în infrastructura turistică. Până la urmă este singura stațiune din zonă, vecinii ei fiind situați la mulți kilometri depărtare: Păltinișul spre nord, pe crestele Munților Cândrelului/Cibinului, Rânca pe versanții sudici ai Parângului, Călimănești-Căciulata pe Valea Oltului.

 Locația  Voinesei pe hartă - AICI.

Eforturi am văzut destule, mai ales în partea localității care nu este stațiune. Numeroase pensiuni de trei și chiar patru stele, magazine bine aprovizionate, vreo două restaurante și un asfalt destul de bun. Bine că în Vidra, practic o stațiune inexistentă, s-a construit o pârtie de schi!!! O investiție a ministerului care s-a făcut fără ca măcar drumul până acolo, pe valea Mânăilesei, să fie modernizat și fără ca în zonă să existe faciltăți de cazare.

Stațiunea este situată la altitudinea de 650 de metri altitudine, pe versantii nord-estici ai Munților Latoriței, fiind traversată de Lotru, care mai are de străbătut vreo 38 de kilometri până la vărsarea în Olt, în apropiere de Brezoi.
De aici, din Voineasa, se poate pleca în câteva zone de o rară frumusețe. Am să încerc, mai jos, să creionez posibile trasee pentru cei ce vor veni în această zonă:

1. Vidra- cel mai mare lac de acumulare din bazinul Lotrului, deservit de cea mai mare hidrocentrală din România(Ciunget). Drumul are 25 de kilometri, și dublează valea pârâului Mânăileasa. Asfaltul are porțiuni unde lipsește iar gropile trebuie ocolite dacă nu vreți să vă lăsați planetarele pe acolo. Am înțeles că există un proiect de reabilitare, care continuă investițiile de pe Transalpina, dar asta nu scuză crearea pârtiei de schi de la Vidra, despre care am vorbit mai sus. Postarea despre lac -AICI.

2. Defileul Latoriței, probabil cel mai frumos  defileu din țară. O sălbăticie rezervată și întregită, într-un fel, de lacurile construite pe firul apei. Postarea despre defileu -AICI.

3. Cataractele Lotrului și Lacul Balindru, pe un drum pietruit dar bine întreținut, de vreo 14 kilometri, care merge și mai departe până la Vidra. Postarea despre cataracte -AICI.

4. Curmătura Oltețului, drum care se face din valea Latoriței, și urcă culmile Muntelui Căpățânii, coborând spre Peștera Polovragi. Drum pentru 4x4 dar care, cred, oferă priveliști și senzații unice.

5. Tot un drum forestier, dar de culme, m-ar tenta. Acesta pleaca din Valea Măceșului o localitate de lângă Voineasa, și  traversează toată culmea Munților Latoriței , urcând până la 2000 de metri pe lângă Vârful Fratoșteanu, și coboară pe lângă Iezerele Latoriței în Șaua Ștefanu, unde intră în Transalpina.

,,Stațiunea"  Vidra






marți, 10 ianuarie 2012

Huțulca. Mocănița de la Moldovița.

Există oameni inimoși și cu viziune care, iată investesc în fostele linii de cale ferată cu ecartament îngust care funcționau în pădurile noastre. Un asemenea om este austriacul Georg Hocevar, care a repus mocănița Huțulca în functiune în 2005, după ce a recondiționat linia ferată și traversele și a  înființat o firmă cu sediul în Criscior-Brad, județul Hunedoara.
Locatia aproximativă pe hartă AICI.
În zona Moldoviței exista o linie de cale ferată forestieră care urca pe valea râului cu același nume ca al mânăstirii și continua pe valea pârâului Râșca. Ea a fost construită în 1888 de un proprietar de gater de origine germană, pe numele sau Louis Ortieb, și are o lungime de 11 kilometri. Timpul de parcurgere a traseului este de 90 de minute, asta pentru că locomotiva are nevoie de multe opriri, pentru că presiunea scade repede în cazane.

Trenul este format de obicei din două vagoane de călători și un vagon restaurant, tractate de o bătrână locomotivă  cu abur, marca Krauss din 1917, cumpărată din Austria și (re)pusă în functiune în 2007. La nevoie se mai pot adauga încă două vagoane. Traseul  este dificil dar și spectaculos în acelasi timp, linia ferată și trenul fiind la vremea lor o realizare tehnică excepțională.

Din nefericire pentru turismul nostru mioritic, ea funcționează ocazional și nu permanent sau măcar pe timp îndelungat ca cea de pe Vaser din Maramureș, mult mai celebră. Așa că turiștii trebuie să sune și să închirieze sau să se intereseze dacă funcționează cu ocazia diferitelor evenimente sau sărbători.
O asemenea ocazie a fost între 26 decembrie 2011 și 2 ianuarie 2012 când a transportat la o cursă și 150 de călători, la prețul de 20 de lei  pentru adulți și 10 lei pentru copii.

La vagonul restaurant se servește de obicei ceai, vin și țuică fiartă iar la capătul liniei călătorii servesc produse tradiționale bucovinene și aleg să urce prin pădure cu caii sau cu trăsurile. După cum ați observat și în imagine, trenul pleacă din spatele hotelului Oana din Moldovița.

O inițiativa oarecum asemănătoare a existat și pe timpul verii lui 2011, când un tren de epocă a parcurs câteva zile la rând distanța dintre Suceava și Putna  sau Cacica, în cadrul programului Pelerin în Bucovina.
Poze și filmuleț AICI.

Informații obtinute din ziarul Monitorul de Suceava, editia 4 ianuarie.

luni, 2 ianuarie 2012

Lacul Gâlcescu. Frumusețea lacustră a Parângului

Când pronunț numele lacului Gâlcescu, fiori cu iz de jnepeni își fac loc printre amintirile acestei veri. Un loc de o rară frumusețe, cocoțat la 1935 de metri într-o căldare glaciară imensă situată sub Parângu Mare și frații săi de peste 2000 de metri. Mai marele vârfurilor din mijlocul Meridionalilor, care se ridică la 2519 metri altitudine.
Plecăm dis de dimineață spre Obârșia Lotrului, locul cunoscut de toată lumea drumeților, ca nodul principal din grupă, de unde pornesc sau prin care trec majoritatea marcajelor montane. Mai nou, accesul spre zonă este facilitat de modernizarea drumului național 67C, sau mai cunoscut sub numele de Transalpina.
După punctul de intersecție cu drumul care duce la Voineasa, se face la dreapta un drum forestier marcat cu cruce roșie, pe care mergeți vreo cinci minute, până când la un podeț de piatră drumul devine impracticabil pentru mașinile de oraș.


Acolo ne-am lăsat mașina și am pornit într-o drumeție de două ore și jumătate, având ca tovarăș Lotrul cel iute din fire ( cataractele sale spectaculoase- AICI). Pădurea este rărită pe primii câțiva zeci de metri de urcuș, semn că și aici se produce aceeasi exploatare haotica a molizilor și brazilor.
Spre zona subalpină rariștea pădurii de conifere, naturală aici, începe să lase privirea să zburde către înălțimile Pietrei Tăiate și ale Zănoagei, unde ne asteaptă luciul rece al salbei de lacuri glaciare din acest vast complex glaciar.

Departe, reflexia soarelui în geamurile mașinilor ce urcă Transalpina prin Șaua Urdele și Ștefanu, ne amintește că omul a supus de mult acești munți. Totuși, aici la 1800 de metri asta este o iluzie, pentru că natura încă oferă panorame minunate.

După ce traversăm Lotrul și afluenții săi Gâlcescu sau Zănoaga Mare peste stânci și bușteni căzuți, ieșim în iarba înaltă a pajiștilor subalpine. La indicatorul cu rezervația naturală Gălcescu, oprim pentru a aduna câteva afine, în timp ce ochiul nostru aleargă spre coclaurii pe care  mai bântuie urșii bruni.
Aici avem parte de o surpriză naturală la care ne  întoarcem cu gândul de fiecare dată când urâțenia din jurul nostru încearcă să ne ucidă emoțiile. Este vorba de un culoar pietros acoperit ca un tunel arcadă de jepii cei frumos mirositori.
O splendoare prin care razele intră ca să ofere lumină și căldură la ramurile întinse ca niște șerpi pe pământul încă rece la mijloc de iulie.


Nu pot spune că am mare experiență de montaniard, dar să urci câteva zeci de metri prins în chingile acelor lungi de jneapan n-am mai trăit și nici întâlnit vreodată. După un prag în care se prăvălesc proaspete, apele râului cel iute, dâm de lacul glaciar cel mai mare și mai căutat din Parâng.
Îl ocolim pe potecă și urcăm pe o stâncă de granit unde priveliștea ne lasă muți. Avem în față cel mai frumos lac din Carpații dintre Olt și Jiu.



Cu o suprafață de peste 3 hectare și o adâncime de 9,3 metri, lacul este centrul unei rezervații complexe care ocrotește și specii de plante și animale din zona alpină.
Ceva mai sus, peste un prag glaciar cu roci mutonate( șlefuite de gheață) și după 20 de minute de urcuș, pe nivelul superior al complexului mai pot fi admirate două lacuri mai mici, Pencu situat la 1991 metri și Vidal la 1987 de metri.


Notă: numele lacului mai este trecut și  Câlcescu în unele ghiduri, nu este nimic greşit, i se mai spune și așa. Altitudinile și suprafețele sunt și ele diferite de la autor la autor. Datele mele provin de la ghidul Munții Parâng, Ed. Sport Turism, 1986.




LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...