PLECATDEACASA



SCRIU DESPRE CEEA CE VĂD!

ȘI...NU UITA SĂ DAI LIKE!

101 FRUMUSEȚI ASCUNSE ALE ROMÂNIEI!

luni, 27 februarie 2012

Reclame turistice din anii '70-'80

Am identificat o pagină de facebook care se ocupă de adăugarea de poze și vederi din perioada comunista, numita ,,Turismul de altădată". Aveam câteva poze din vechi almanahuri care m-au surprins prin stupizenia lor sau prin ineditul lor.

Categoria ,, Sexualitatea în comunism" - cu poze de la mare, reclamele IHR-ului( Intreprinderii de Hoteluri și Restaurante). Cu fete frumoase și sumar îmbrăcate, asta se întâmpla până prin 1983, după aceea ele au fost interzise.  Asta ca urmare a vizitelor în China ale Tovarășului, și după bancurile cu prima poza sexy din China: Mao Zedong descheiat la primul nasture de la tunică!?




Categoria ,,Nicio masă fără pește"- pește care, începând de prin 1986 nu se mai găsea la vestitele pescării din alimentarele goale. Reclamele rămâneau însă, ca o tristă amintire, deși aveam o flotă de pescadoare -celebrele Polar- cu care se mândrea marina noastră comercială. Toți ne întrebam: Unde este peștele cu care se laudă, mai ales că raportau depășiri de planuri?




Categoria ,,50 de magazine într-unul singur" - reclama pe care cei de la Grupul Vouă au adaptat-o în ,,Salamul Victoria- 50 de salamuri într-unul singur". Într-o încercare de a arăta că mezelurile și salamurile lipseau de ani de zile. Nu vreau să-mi amintesc cum erau când le găseam. Pline cu soia și miroseau groaznic a usturoi.

















Unele din ele sunt din anii '70 dar și din anii'80.

sâmbătă, 25 februarie 2012

Week-end de februarie la Cabana Skiorilor cu DAV Tour și BeWhere!

Undeva la peste 1000 de metri altitudine, în pasul Predealului, de Dragobete sau Valentines Day, sau mai corect spus între ele, am avut uriașa plăcere să petrec un week-end spectaculos, la poalele Masivului Piatra Mare.


Iată povestea:

Sub ceața Clăbucetului, la doi pași de telescaun, răsare la un cot de drum un splendid hotel de patru stele, Cabana Skiorilor
Este premiul!
Premiul meu pentru nostalgia unor ținuturi muscelene( postarea cu care am câstigat AICI). Un sfârșit de săptămână care trebuia să fie perfect, ȘI A FOST!


Grația aparține revistei de curând descoperită și degrabă iubită, BeWhere! iar maestrul de ceremonii este agenția DAV Tour. Ei au făcut posibil weekend-ul cu petale de trandafir în inimioară, cu șampanie italiană și  mic dejun în cameră sau cu meniuri care au învins și cele mai sceptice papile gustative.

O locație specială cu restaurant clasic și intim, cu clasificare de patru stele dar cu servicii de patru + și oameni de cinci.
Întotdeauna am spus că secretul  unei bune simțiri, este bucuria simplă a turistului normal și nu cu fițe sau cu prejudecăți. Asta întunecă întotdeauna emoția, așteptarea sau împlinirea clipelor de călătorie. Eu unul, am fost fericit și ca mine familia mea și toți cei ce gândesc ca mine.


Țin să le mulțumesc pentru week end-ul romantic cu copil în pat(?!)- ce să fac, știu că trebuia să fie romantic, așa fost însă mult mai vesel. Pentru plimbarea cu ATV-ul, oferită de băieții de  la închirieri echipamente de iarnă, extrem de drăguți și pentru profesionalismul gazdelor, în general.
Multumesc pentru întelegere doamnei Mihaela de la agenție  și domnului Ionuț de la revistă.
Știu că sună a mulțumiri de complezență, cine știe sau mă știe a reținut tonul sincer din cuvintele mele.
Am promis un plus de cuvinte pentru doamna Rodica, a cărei clasă în servirea clienților este pe măsura așteptărilor  și a experienței. Sărutmana pentru tot, dar și pentru domnișoara Gina.



 Bonus, două fotografii cu cel mai fericit băiețel din luna februarie.







miercuri, 22 februarie 2012

Defileul Oltului- obiectivele turistice

Defileul Oltului este o regiune extrem de complexă din punct de vedere geomorfologic și geologic. Practic este cel mai îngust sector al Carpaților Meridionali, pe valea râului construindu-se drumul național 7 ( plus lacurile de acumulare), care șerpuiește și se strecoară printre gnaisele și șisturile care alcătuiesc acesti munți.

Cei 58 de kilometri între pasurile Cozia( la sud) și Turnu Roșu( la nord) sunt împărțiți în trei sectoare distincte: Sectorul defileului de la Turnu Roșu în lungime de 17 kilometri, îngustat de pereții abrupți ai Făgărașului spre est și ai Cândrelului și Lotrului spre vest; sectorul central între Turnu Roșu și Câineni/ Gura Lotrului lung de 25 de kilometri și care se suprapune peste zona centrală a Depresiunii Loviștei( Țara Loviștei); sectorul Defileului de la Cozia în lungime de 16 kilometri, se strecoară între Masivul Cozia la est și Munții Căpățânii la vest.

Obiectivele turistice  sunt foarte numeroase și fac parte din categoria castrelor romane, ce jalonau ca sistem de apărare vestitul Limes Alutanus, a bisericilor și schiturilor, stațiunilor balneoclimaterice, și nu în ultimul rând se întâlnesc obiective naturale geologice, speologice sau floristice.

De la nord la sud:

1.  Kilometrul 1- Pasul Turnu Roșu; Cetatea Turnu Roșu, o fortificație medievală începută în secolul al XIII lea, ca sistem defensiv ce apăra Sibiul de invaziile otomane. În apropiere, Boița (360 metri altitudine) unde se află ruinele unui castru roman ( Caput Stenarum);


2. Kilometrul 3- Turnul Spart, cu ruinele unui turn rotund distrus partțal de apele Oltului în 1533, parte a unui sistem de apărare. În apropiere Dealul Turcilor  unde s-a dat o bătalie importantă cu otomanii în 1493;

3. Kilometrul 17-21- Câineni, un sat pe teritoriul căruia au fost descoperite urmele castrului roman Pons Vetus.  Sat cunoscut din timpul lui Mircea cel Batran ( 1415) și teatrul unor lupte crâncene în timpul Primului Război Mondial, între trupele române și germane;


4. Kilometru 34- Cornetu, unde se află un schit construit de vornicul Mareș Băjescu. Singura mânăstire din lume pe sub care trece trenul. O postare și imagini AICI;

5. Kilometrul 45- Ramificație la dreapta spre Brezoi ( 3 kilometri), singurul oraș din Depresiunea Loviștei, iar de aici încă 38 de kilometri până la stațiunea Voineasa; Viaductele peste râul Olt numite sugestiv ,,Cârligul Mare" și ,,Cârligul Mic".


6. Kilometrul 49- Ramificație la dreapta către Cascada și Cheile Lotrișorului, într-un peisaj sălbatic pe vreo 7 kilometri, până la cascada creată de... muncitorii care lucrau la amenajarea zonei. O postare despre cascadă și imagini AICI. La drumul național motelul Lotrișor;

7. Kilometrul 56- Ramificație la stânga peste coronamentul barajului spre ruinele castrului roman Arutela, ăn zona câmpului Bivolari. Drumul continuă către Mânăstirea Turnu și după 5 kilometri  ajungeți la  Mânăstirea Stânișoara, de la poalele Masivului Cozia;


8. Kilometrul 57- Mânăstirea Cozia, ctitoria Domnitorului Mircea cel Bătrân.  Postare și imagini AICI; Pasul Cozia, zona cea mai joasă la care se află Oltul în zona defileului, în apropiere de Călimănești sunt 190 de metri altitudine; La 1 kilometru de mânăstire se află, în ruine, Schitul Sfântul Ioan de sub Piatră, cunoscut sub denumirea de Cozia Veche, ctitorit de tatăl lui Mircea cel Bătrân, Radu.


9. Kilometrul 58- Stațiunile Călimănești și Căciulata, cunoscute pentru apele minerale și pentru tratamentul afecțiunilor hepato-biliare, renale, urinare, metabolice și de nutriție. Pe o insulă a lacului de acumulare Călimănești se află Schitul Ostrov, ctitorit de către Neagoe Basarabși soția sa doamna Milița. Tot în zonă, peste Olt se află și Bisericuța Păușa.

luni, 20 februarie 2012

IP- comuna cu cel mai scurt nume din țară

Este situată în județul Sălaj, și ar fi nedrept să rămână doar cu aceasta titulatură.
În lumea istoricilor este cunoscută mai ales ca locul unde țăranii români, s-au opus cu înverșunare la anexarea nord-vestului României la Ungaria hortystă, în urma odiosului Dictat de la Viena.
Localitățile Ip și Trăsnea rămân în conștiința românescă ca fiind centre de rezistență anti-hortystă. Pentru cei căzuti sub gloanțele soldaților unguri s-au ridicat monumente în centrul acestor localități.

miercuri, 15 februarie 2012

Schi, cazare și alte chestii din Tatranska Lomnica-Slovacia

Deși mă laud că promovez doar România, iată că a venit timpul și pentru alte țări. Este vorba despre Slovacia și despre stațiunile sale de iarnă din Tatra Înaltă. O ofertă foarte bună a agenției de turism Sejur 24, pe care am și promovat-o pe blogul meu, m-a determinat să aleg mai ieftina Slovacie în detrimentul Austriei. Și n-am greșit! Voi iniția o serie mică, de trei episoade, despre acea zonă turistică, pentru a putea fi de folos și eu cu informații despre acea parte a Slovaciei, așa cum și pe mine m-au ajutat prietenii de pe site-ul Am fost acolo.  


AZI, EPISODUL II

Continuăm cu alte câteva impresii despre o stațiune deosebita, ieftină și cu o localizare nemaipomenită, la poalele Munților Tatra.

Cazarea

Hotelul Hutnik ,,este" de fapt două. O fostă bază de tratament din timpul comuniștilor, a fost reamenajată și redimensionată începând cu anul 2002. Au rezultat doua hoteluri situate în Tatranska Matliare, o suburbie, dacă pot să-i spun asa, a Tatranskăi Lomnica.  Hotelul este situat la trei kilometri de centrul stațiunii, și în fiecare zi la orele 8.30, 9.00, 12.00, 15.00 pleacă un schi bus, către pârtii.

Primul hotel are două stele, cu un plus. Cam cum sunt la noi hotelurile modernizate parțial de la mare. Celălalt, are trei stele, așa numitul Hutnik II. Are piscină, care este gratuită, nu foarte mare (16 metri lungime și 1,5 adâncime), dar curată și cu apă caldă. De asemenea, mai are pistă de bowling( 12 euro/ora), saună și fitness, spațiu de joacă pentru copii mici cu animatori, biliard și o sală mărișoară de baschet/fotbal/volei, gratis ca și piscina cu mingi de la recepție.
Restaurantul, este extrem de mare, și s-ar putea să vă amintească de hotelurile noastre comuniste. Micul dejun, cu bufet suedez este extrem de variat, iar la cină, puteți alege din mai multe feluri.Vi se dă un cartonaș, cu o seară înainte, pe care bifați tipul de mâncare pe care îl doriți pentru a doua zi. Să știți că ospătarii slovaci sunt extrem de operativi. N-am înțeles de ce la Crăciun am început la ora 17 și la 20.00 eram plecați și bine mâncați. Mă rog, tradițiile lor.
In imagini aveți camera de hotel cu vedere către orașul  Poprad și Tatra Joasă și ostia cu miere pe ea, cu care ne-au întâmpinat în seara cinei festive de Crăciun.

Schi

După cum spuneam, schi bus-ul va duce în cinci minute în zona pârtiilor. Deși vi se dau de la recepție niste carteluțe pentru reduceri, pe pârtii  nu le acceptă nimeni. Închiriați schiuri și clăpari cu 10 până la 14 euro, pe zi( adică 24 ore!), cască cu 4 euro. Bine ar fi să căutați mai jos, în stațiune, un centru de închiriere, cele de sus sunt cu 2-3 euro mai scumpe.


Schi pass-urile, sunt foarte avantajoase. Depinde cate ore stați pe pârtie, dacă  însă revii după mai puțin de două ore, din 21 de euro ți se returnează 9. Există și abonamente pe mai multe zile care contabilizau sute de euro. Poți urca până la 1176  de metri cu o gondolă, și mai sus spre 1600 cu un teleschi. Există, pentru avansați, și pârtii care pornesc și mai de sus. Și după cum scriam în primul episod este și telecabina care urcă până la 2634 de metri- varful Lomnicki-, cea mai înaltă construcție din Slovacia.

Bobul acesta din imagine i-a provocat băiețelului meu ce mai mare plăcere, pentru trei euro, senzația este fantastică, mai ales că traseul este prin pădure.
Există și câteva scoli de schi si pârtiuțe pentru copii începători cu toate dotarile, inculsiv cu pistă de urcare, pentru două ore plătiți un monitor cu 15-20 euro. Ce m-a surprins, plăcut, a fost că peste tot ȚI SE DĂ CHITANȚĂ, pentru echipament sau pentru orele de schi, de fapt pentru orice.
Este drept ca pentru borovickica( băutura tradițională cu aromă de gin) nu primești chitanță. Un ciucium de 40 cl, costă 1.20 euro. Încercați-o!

Cele zece minuni naturale ale României

Am inițiat aceste clasamente, sau ierarhii dacă vreți, din dorința de a scoate în evidență  atracțiile naturale ale țării, și pe cele cunoscute dar si altele mai puțin cunoscute.
Știu că mai există și alte încercări de acest gen mai mult sau mai puțin subiective. Am început cu MINUNILE TEHNICE ALE ROMÂNIEI, continui cu cele naturale și voi termina cu cele zece minuni medievale.

Ordinea este aleatoare.

1. Cheile Nerei- ca parte a Parcului Național Cheile Nerei -Beușnița, din zona de sud a Munților Banatului. Unele dintre cele mai sălbatice chei din România, cu vestita cascadă a Beușniței și cu lacul Ochiul Beiului( cu o frumoasă legendă) sau cu Lacul Dracului- și acesta cu  o legenda despre Aghiuță.

2. Defileul Latoriței, situat în zona centrală a Grupei Parâng, în munții cu același nume. Este o locație care îmi este foarte dragă și despre care am scris, potopit de nostalgii văratice AICI. Plus că valea este ,,închisă" la capăt de două lacuri de acumulare impresionante: Petrimanu și Galbenu.

3. Pădurea Letea, de pe  grindul cu același nume din zona Hasmacu Mare. Este parte componentă a Rezervației Biosferei Delta Dunării. O pădure apărută în condiții deosebite, un rezultat senzațional  generat de o serie de contraste naturale. Are aspect subtropical (stejari și liane), s-a format pe nisipuri, în cea mai aridă regiune din țară din punctul de vedere al precipitațiilor, situată în zona cu umiditate maximă în sol.

4. Lacurile glaciare din Retezat, incluse ca și întregul munte în Parcul Național Retezat. Se mândrește cu cele mai multe și întinse lacuri glaciare din Alpii Transilvaniei: Bucura -cel mai întins, 10 hectare și Zănoaga- cel mai adânc 29 de metri. Se mai adaugă ocrotirea speciilor floristice(zâmbru- specie de pin subalpin) sau lacurile de vale glaciară: Ana, Lia, Florica și Viorica.

5. Cetățile Ponorului și Platoul Padiș. O zonă salbatică cu numeroase fenomene și forme carstice, între care se individualizează portalurile monumentale de intrare din Peștera Cetățile Ponorului. Zona era, până de curând, oarecum inaccesibilă pentru cei care mergeau cu mașinile, drumul până la Cabana Padiș, fiind desfundat. Acum doi ani se lucra la drumul din comuna Pietroasa( de lângă Peștera Urșilor-Chișcău), până în inima Munților Apuseni.

6. Defileul Dunării. O croazieră cu vaporașul de la Orșova care trece prin Cazanele Mici și Mari, pe la Mânăstirea Mraconia și statuia lui Decebal, până spre Moldova Nouă. Cu mașina  se poate face o călătorie pe drumul care șerpuiește pe versantii Munților Almăjului și Locvei, prin locuri unde liliacul înflorit dar și scorpionul celebrează Soarele în lunile de primăvară.

7. Izvoarele termale din Câmpia de Vest. Stațiunile Băile Felix, Băile 1 Mai și Tinca, exploatează această bogăție geotermală care ar trebui să fie motorul schimbărilor turistice din vestul țării( exempul ungurilor este elocvent). Proximitatea Munților Apuseni și nufărul sau lotusul din Lacul Pețea-unicat la această latitudine, sunt tot atâtea atracții turistice, plus tradițiile deosebite ale Bihorului, Aradului, sau Țării Moților.

8. Hășmasul Mare și Cheile Bicazului, sunt elementele centrale ale Parcului Național cu același nume, care include și Lacul Roșu, Cheile Bicăjelului și Șugăului. O zonă de o rară frumusețe ce se cere descoperită și dincolo de drumul național care taie acești munți, între Piatra Neamț și Gheorgheni.

9. Abruptul și Platoul Bucegilor. Regiunea cea mai vizitată din România, datorită infrastructurii tursitice care deservește stațiunile de pe Valea Prahovei. Asta nu știrbește cu nimic frumusețea și spectaculozitatea platoului, presărat cu forme de relief ciudate( eologliptoliți), crucea de pe Caraiman, Cabana Omu sau lacurile de pe Valea Ialomiței.

10. Pietrosul Rodnei și iezerele sale. Unul din cele trei parcuri naționale incluse pe listele patrimomiului mondial UNESCO, și situat- din fericire- în afara invaziei turiștilor de week-end.  Cascada Cailor- cea mai mare din țară, Lacurile Lala Mare, Tău- cu forma României, sau Buhăescu, marmotele alpine și caprele negre recolonizate, sunt argumentele pentru care Rodna a căpătat acest statut. Tradițiile din zona bistrițeană de la sud și cele maramureșene de la nord, sunt premise ale dezvoltării durabile ale turismului din acesti munți, cunoscuti ca cei mai înalti din Carpații Orientali (2303 metri).






luni, 13 februarie 2012

Legenda lui Budu, strigoiul de la Palatul Cnejilor-Ceahlău

Istoria micului palat este presărată cu multe vărsări de sânge și povești de groază.
În 1852, curtea boierească a Cantacuzinilor decade, iar moșia cu palatul este cumpărată la licitație  de boierii Sturdza. Cei trei frați Cantacuzino se opun cu înverșunare, în cele din urmă, unul se sinucide iar ceilalți doi sunt luați pizonieri.
Cu mai bine de 400 de ani în urmă, se spune că un tânăr oștean din armata lui Alexandru cel Bun (1400-1432), pe nume Budu, s-a îndrăgostit de fata domnitorului, domnița Ana.


Prins în mijlocul unei bătălii,  viteazul Budu cade pe câmpul de luptă. Domnița Ana, cere ajutorul duhurilor rele și prin farmece de magie neagră face să-i fie readus iubitul la viață. Acesta apare, însă sub chip de strigoi, prefăcându-se  la cântatul cocoșilor în stană de piatră. O stană de piatră care străjuiește tocmai de pe platoul Ceahlăului, unde este cunoscută ca Turnul lui Budu.
 
Se spune că atunci când lumina palidă a Lunii, se oprește pe Turnul lui Budu, umbra acestuia cade  peste Palatul Cnejilor.

Vai de ființa pe care o găsește umbra turnului printre ruine, pentru că o preface imediat în strigoi. De aici și inspirația lui Eminescu, pentru poezia sa ,,Strigoii"( un link către poezie AICI).
De asemenea se pare că și Alexandre Dumas-tatăl, a plasat acțiunea nuvelei ,,Strigoiul Carpaților" în acest palat, învăluit în mister, supranatural, sânge și dragoste.

AICI aveți istoria acestui palat, scrisă în urmă cu vreo doi ani, când am vizitat zona.



sâmbătă, 11 februarie 2012

Lacurile Petrimanu și Galbenu de pe Latorița- splendoare în apă

Am promis într-o postare despre Defileul Latoriței- una dintre preferatele mele- că voi continua parcursul făcut în vara trecută până spre coada lacului Galbenu. Nu voi insita cu metaforele în mod deosebit, ci voi lăsa fotografiile să ,,vorbească", deși amintirea acelor clipe naște nostalgii  puternice. 






Citiți întâi postarea despre cel mai frumos defileul din țară- AICI.


La 18 kilometri de Ciunget, drumul începe să urce pante din ce în ce mai repezi, iar de după un colț cristalin de gnais se arată silueta în dublu arc a barajului Petrimanu. Altitudinea este de 1150 de metri, sau 1130 după alte surse.


Surpriza plăcută vine după ce ne strecuram la marginea barajului și privim peste margine. O întindere de apă albastră în care se reflectă cerul. Ea pare aruncată de niciunde, din înaltul pădurilor de molid care înconjoară minidepresiunea unde Latorița primește Pârâul lui Tocan( nu știu de ce, gândul mă duce la Poiana lui Iocan, un fel de loc de întâlnire, dar al râurilor). Lacul are 1,9 milioane de metri cubi, și în aval de baraj se află o stație de pompare care duce apa, prin tuneluri săpate în munte, până la cea mai mare  hidrocentrală din țară, cea de la Ciunget.


Drumul nu mai este modernizat, adică peticele de asfalt dispar?!
Începe o mică aventură de 4,5 kilometri, cu urcuș domol și mici serpentine, parcă mai bun de cât cel- cică- modernizat. Spre barajul Galbenu  panta crește și pietroaiele devin mai numeroase. Undeva, imediat după barajul Petrimanu, un drumeag forestier face dreapta spre Curmătură Oltețului, la 1620 de metri, ca să coboare spre cele mai înguste chei din acesti munți și spre meleagurile Polovracilor lui Zamolxe.

Barajul, răsărit de nicăieri parcă este acolo de când lumea și muntele. Are aceeași formă ca a celui din aval, iar în spatele lui, lacul cu apa scăzută la jumătate, strălucește în nuanțe de verde și albastru. Volumul este un pic mai mare, de 2 milioane de metri cubi.



Silueta piramidală a Muntinului, cu ai săi 2061 metri, se oglindește în coada lacului. Suntem la 1305 metri altitudine, într-o microdepresiune unde râul Galbenu a creat un golf de toată frumusețea. În zonă, pădurile de pe versanti sunt destul de rare sau rărite, dacă vreti, drumuri forestiere brăzdează și lărgesc potecile de munte.


Ceva se întâmplă aici. Chiar și așa peisajul este spectaculos. Privirea caută pe undeva cheile mici ale Galbenului, sau izvoarele Latoriței cu Cascada Dracului, prin apropiere, dar fără traseu marcat- din păcate.
Liniștea surâzătoare a apelor este spartă de un grup de polonezi, veniți cu mașini de munte 4x4, și care explorează sau experimentează escalada pe pereții netezi ai barajului. Temerari și nebuni, dar niște nebuni frumoși.






joi, 9 februarie 2012

Tatranska Lomnica, super stațiune de iarnă în Slovacia

Deși mă laud că promovez doar România, iată că a venit timpul și pentru alte țări. Este vorba despre Slovacia și despre stațiunile sale de iarnă din Tatra Înaltă. O ofertă foarte bună a agenției de turism Sejur 24, pe care am și promovat-o pe blogul meu, m-a determinat să aleg mai ieftina Slovacie în detrimetul Austriei. Și n-am greșit! Voi iniția o serie mică, de trei episoade, despre acea zonă turistică, pentru a putea fi de folos și eu cu informații despre acea parte a Slovaciei, aȘa cum și pe mine m-au ajutat prietenii de pe site-ul Amfostacolo.    

Episodul I

POZIȚIA GEOGRAFICĂ ȘI DOTĂRILE

Sunt sigur că vă interesează, în primul rând, unde este, așa că iată locația pe hartă   AICI
Ajungeți aici traversând Ungaria(cel mai bine pe la Oradea-Borș, eu m-am încurcat cu Valea lui Mihai și rău îmi pare) în  3-4 ore, cu ieșire pe la Putnok.
De acolo în 2 ore și 1/2 cu direcția Poprad, aproape traversați Slovacia. De la Poprad până la Tatranska prin Velika Lomnica sunt 10-15 minute.
Stațiunile slovace sunt situate la poalele celei mai înalte părți a Munților Carpați. Aici în Slovacia, Carpații de Nord-Vest se numesc Tatra. Stațiunile slovace se întind ca un frumos colier care marginește versanții înalți ai ,,Tatransky narody park". Centrul acestora este zona, pentru că nu pot sa-i spun localitate, Vysoke Tatry, care cuprinde și Tatranska Polianka, Tatranska Lomnica, Tatranska Matliare, Tatranska Kotlina, Strbske Pleso sau Stary Smokovec, toate legate de o foarte buna și lejeră șosea. Aceasta dublează drumul național și autostrada, așa ca traficul prin localitățile turistice, situate la nu mai mult de 7 kilometri una de cealaltă, se desfășoară extrem de fluent.


Regiunea Tatrei Înalte ocupă partea central-nordică a Slovaciei, zona care se întinde și în Polonia, unde Carpații se numesc Beskizi.
Slovacii au valorificat excelent din punct de vedere turistic culoarul tectonic Zilina- Poprad-Presov, care separă Tatra Înaltă de cea Joasă situată la sud. Aici, în Tatra Înaltă se întâlnește altitudinea maximă a lanțului carpatic de 2655 de metri( mai exact 2654,4 metri) în vârful Gherlachovka.
Ce vedeți voi în această imagine este vârful Lomnicky care are 2634 de metri( așadar cu 90 de metri mai înalt decât Moldoveanul nostru).
Piesa de rezistență este telecabina care urcă până acolo! O realizare tehnică impresionantă!
Drumul cu telecabina durează câteva zeci de minute și costă 78 de euro, de persoana. N-am ajuns până acolo, pentru că pur și simplu nu mi-am permis, pentru cine(îi) are, se pare că acolo sus se poate bucura de o priveliste superbă, cazare și masa( dacă vrea) în cea mai înaltă construcție din Slovacia, numita Dedo Cafe. În plus, se spune că aici găsiți cel mai curat cer din centrul Europei.
Munții Tatra pot fi vizitați și vara, principala atracție fiind imensele lacuri glaciare ce se găsesc la peste 2000 de metri și care se extind mai mult în Polonia. Aceste lacuri sunt numite ,,ochiuri de ocean" și în fața lor ar păli  cel mai întins lac glaciar de la noi- Bucura, cu ale sale 10 hectare.


Nu știu să vă spun cu ce locuri de la noi aduce regiunea aceasta, dar vă pot spune că nu aveți ce regreta. Cazarea la hotelul Hutnik de trei stele, a fost foarte OK, mâncarea tradițională slovacă este excelentă plus tăria lor națională- Borovicka, dotările pentru schiori sunt la standardele austriece iar posibilitățile de distracție și pentru tineri dar și pentru iubitorii de activități ...acvatice sunt și ele prezente. Vă puteți întelege în engleză cu monitorii cei tineri si frumoși, cu chelnerii și recepționerii, dar cel mai bine ar fi să cunoască cineva și ceva germană. Regiunea a fost una locuită chiar și de etnici germani și evident influența culturală este puternică.
Despre toate acestea în următoarele două episoade despre Slovacia.
Siteul  oficial al regiunii este www.vt.sk.

miercuri, 8 februarie 2012

Cum te relaxezi și ce mănânci în Slovacia

Ultimul episod al incursiunii noastre în Slovacia, de Crăciun, se termină cu o vizită( de fapt două) la un Aqua City și cu un mic fotoreportaj...gustos, inspirat din gastronomia slovacă.

Primul episod- AICI.
Al doilea episod-  AICI.

Poprad este un oras de mărime medie, situat la sud de salba de stațiuni montane care jalonează Munții Tatra Înaltă, la doar 8 kilometri de Tatranska Lomnica.  Deși se apropie de populația Romanului, acesta are în ,,dotare" un parc de distracții acvatice cum nu găsești, încă, în România. Combinat cu un hotel de patru stele și cu un centru de frumusețe bazat pe criogenie, Aqua City Poprad oferă o varietate neașteptat de largă de distracții acvatice și nonacvatice. Voi enumera doar uriașa piscină de dimensiuni olimpice, cele trei băi termale acoperite, topoganul cu apă, bazine exterioare cu apă de la 30 la 40 de grade, saloanele de masaj, restaurantul propriu, spațiu de divertisment pentru copii și jacuzzi-urile sau saunele.

Prețurile sunt extrem de accesibile, eu recomand pachetul familial care costă 38 de euro, pentru trei persoane, o zi întreagă. Aqua City-ul este o alternativă excelentă pentru cei ce nu vin neapărat să practice sporturile de iarnă- așa cum am fost noi- și doresc relaxare și odihnă.


Partea a doua se referă la gastronomia slovacă- Slovenska Kuria- care abundă în bunătăți de orice fel, numai cu carne sa fie. Aerul oarecum exotic degajat de bucătăria central europeană, cu influența germană (catolică sau protestantă), este întregit peste tot de salate ca element compensatoriu și de nelipsita varză.
Știti deja că central europenii nu obișnuiesc să mănânce ciorbe, un ingredient ce aparține culturii ortodoxe, est europene( rusești mai exact). Puteți găsi în meniuri supe de diferite feluri, recomandarea mea expresă este aceea de a încerca supa cu varză și cârnați, un fel de mâncărică de la noi, cu un sos ceva mai subțire, sau supa de usturoi cu un fel de crutonașe. Excelente și disponibile și dimineața și la prânz și mai ales seara(?!). Ele trebuie însoțite- obligatoriu- de un păhărel de Borovicka Spisska, băutura sau tăria lor națională.

Felurile principale încercate de noi au avut în centru cărnurile. Un fel de celebrare a Crăciunului, pe care nu l-am petrecut în țară. Dincolo de cartofii de care sunteți plictisiți, am pus câteva fotografii sugestive cu tipuri de fripturi- mai ales cea de la Grill Pub-ul din imagine, situat în centrul stațiunii Tatranska Lomnica, și unde un ...rus era specialistul în fripturi- sau alcătuirile cu umpluturi de diferite tipuri de cârnați sau chiar  porțiile de cârnați și caltaboși în sos. Nu ratați cea mai bună bere, peste cea cehească sau nemțească, nu trebuie decât să cereți o ,,local beer, please".

Prețurile nu sunt mari,  ci aș putea spune că sunt decente, de vreme ce o friptură cu permanenta sălățică- inclusă în preț, și asta  oriunde- nu depășea 7-8 euro!

Încercați să vă aventurați în satele din jurul stațiunilor unde veți găsi micile afaceri de familie cu restaurant și minipensiune, așa cum am găsit noi în Velika Lomnica( vezi fotografia!). Proprietarii vor face mâncare ca la ei acasă, în bucătărioara lor, astfel sentimentul  acela unic și gustul mâncării gătite de o gospodină nu se va pierde. El va căpăta dimensiunea gastronomică și spirituală de care aveți nevoie atunci când vă aflați în altă țară.






LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...