PLECATDEACASA



SCRIU DESPRE CEEA CE VĂD!

ȘI...NU UITA SĂ DAI LIKE!

101 FRUMUSEȚI ASCUNSE ALE ROMÂNIEI!

vineri, 30 martie 2012

Invitaţie la proiectul plecatdeacasă- culinar

După un schimb de mesaje cu Andreea, proprietara blogului culinar( delicios) ,,Toată ziua în bucătărie", am decis să lansez o invitație către proprietarii de bloguri culinare în special, şi nu numai.
Pe scurt, este vorba despre ideea de a lega o zonă turistică/locație turistică sau regiune istorică din România, viztiată cândva, de o impresie culinară.

O rețetă pe care ați încercat-o acasă, o mâncare favorită de la țară sau un desert asociat cu o sărbătoare tradițională, pot fi surse pentru articol. Știu că cerința cu rețetele românești, este restrictivă dintr-un anumit punct de vedere, dar tocmai asta este provocarea.

Invitatul va scrie o postare, o va însoți de câteva fotografii cu rețeta și/sau zona vizitată. Eu voi publica în cel mai scurt timp articolul, care va include link-uri active către blogul partener sau  către rețete conexe, publicate deja de acesta. Rețelele de socializare tangente blogului plecatdeacasa vor prelua postarea și o vor distribui mai departe.

Scopul este acela de a realiza o cunoastere mai profundă a regiunilor turistice tradiționale sau  a celor nonconformiste, atât sub aspect turistic cultural/religios/balnear/etc. cât și sub aspect culinar/gastronomic.

Vă aștept cu propuneri la viocalatorul@gmail.com

miercuri, 28 martie 2012

CELE ZECE MINUNI ANTICE DIN ROMÂNIA


Unii ar putea spune că realizarea unui asemenea top, reprezintă o întreprindere riscantă, ce poate ușor să cadă în ridicol. Deși avem o istorie care se întinde pe mai bine de 2000 de ani, nu reușim să exploatăm comercial/turistic aceste obiective. Asta ar fi o problemă, necunoasterea însă este adevărata tragedie. Și mă refer aici la necunoașterea realităților istorice, a realităților legate de starea ruinelor, de simbolurile noastre naționale.

Vă rog să vă gândiți că România nu are un drum rezonabil către cele șase cetăți antice din Munții Orăștiei, monumente pe care alții le-au  apreciat  și clasificat de mult, și mă refer aici la includerea lor în PATRIMONIUL MONDIAL UNESCO.

Rămâne totuși un top trist, acoperit de uitare, nepăsare și incompetență.

1. Sarmisegetusa Regia și celelalte 5 cetăți dacice din Munții Orăștiei și Șureanu

 Despre fosta capitală a regatului dac situată în satul Grădiștea de Munte, s-au spus și scris multe, așa că nu insist. Sunt convins că mulți dintre cei care citiți această postare, nu ați auzit de celelalte cetăți dacice care constituiau sistemul de apărare, foarte ingenios, a capitalei și situate pe dealurile ce străjuiesc drumul principal de acces.
Prima cetate este cea de la Bănița situată pe Dealul Bolii sau Piatra Cetății( monument UNESCO!!!), la ieșirea din Depresiunea Petroșani;cea mai îndepărtată de capitală. Cetatea Blidaru situată în satul Costești, comuna Orăștioara de Sus, resedința lui Burebista( monument UNESCO!!!). Costești-Cetățuia situată în perimetrul administrativ al aceluiasi sat(UNESCO). Cetatea dacică de la Căpâlna din comuna Săsciori, jud Alba, despre care am scris AICI. Cetatea Piatra Roșie de lângă satul Luncani(UNESCO). Detalii autorizate și serioase- AICI.

2Colonia  Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmisegetusa

Favorizată cumva de situarea pe drumul național ce leagă Hațegul  de Caransebeș. Vizitabilă, cu monumentele construite de romani, răspândite printre culturi de porumb și livezi( avea peste 30 ha și 25 000 de locuitori!). Asta pentru că statul acesta, român(?), nu a reușit să cumpere toate terenurile de la țărani și nici să înceapă noi șantiere arheologice.

3. Cetatea Histria

Ruinele cetății sunt  situate pe malul lacului Sinoe, în partea centrală a Dobrogei litorale. Construită de greci, preluată de romani și exploatată până la căderea ei economica, de bizantini. Un  muzeu extrem de interesant este de vizitat acolo, între țipetele de pescărusi, calcarele găurite de roțile carelor de acum 2500 de ani și foșnetul șerpilor prin iarba uscată de stepă.






4. Roșia Montană-Alburnus Minor 

Locul în jurul căruia se consumă azi, energii și bani, de proporții greu de cunatificat. Ce este de văzut sunt galeriile de mină în care munceau, în condiții greu de imaginat, dacii. Aceștia scoteau aurul necesar opulentelor palate de la Roma. Și tot acolo la muzeul în aer liber  se află unele dintre cele mai vechi instalații de prelucrare a aurului, numite ,,șteampuri".
Dincolo de zbaterea ONG-urilor ecologiste sau civice, numai cine nu a văzut dezastrul minier  generat de exploatarea haotică comunistă și dezastrul social generat de somaj, nu poate să nu fie de acord cu reluarea exploatării.

5. Picioarele podului lui Apolodor din Damasc de la Drobeta Turnu Severin 

Am folosit plural pentru că azi se pot observa două picioare, pe ambele maluri ale Dunării. Cel de pe malul românesc este situat în incinta muzeului de istorie și arheologie din Drobeta. Vă recomand să vizitați și sălile, unde veți avea surpiză să vedeți și să  admirați o machetă impresionantă a podului și să aflați detalii tehnice ale construirii podului acum 2000 de ani în apele fluviului.

6. Valul lui Traian din zona centrală a Dobrogei 

Nu este un monument propriu zis. Urme ale acestuia se văd în zona localității cu același nume din județul Constanța. Chiar dacă nu are spectaculozitatea Marelui Zid Chinezesc sau a limesului din Scoția, ar putea fi refăcute câteva porțiuni, sau măcar conservate. Până atunci, bălăriile, vacile localnicilor și popândăii de stepă sunt șefii de acolo.

7. Cetatea Păcuiul lui Soare, de pe un ostrov din Balta Ialomiței

Situată în apropierea localității Ostrov din sudul extrem al  județului Constanța. Se poate închiria o barcă chiar de lângă pontonul bacului ce face legatura cu județul Călărași. Este o cetate veche din secolul IX ce a avut un rol important în apărarea Imperiului bizantin de atacurile din nord, ale triburilor migratoare.


 ( foto Aneta Chin/Ropedia)

8. Cetatea romană Dinogeția de lângă localitatea Garvăn( jud. Tulcea) 

Ruinele bine păstrate ale cetății  ce păzea frontiera estică a Imperiului Roman și mai apoi a Imperiului Bizantin, se profilează la orizont pe drumul care leagă trcerea de bac de la Galați- 23 August de Tulcea. Un mic muzeu în aer liber și custodele( un istoric adevărat și pasionat) vă oferă o imagine despre una dintre cele mai bine păstrate cetăți romane din întrega țară.



9. Cetățile romane Tomis( Constanța) și Callatis( Mangalia)  

Cunoscute și intrate în atenție abia după decăderea Histriei, cele două cetăți au ruinele cele mai bine conservate, beneficiind de faptul că peste ele s-au construit cartierele celor doua orașe, ceea ce a dat posibilitatea unor investigații arheologice minuțioase. Muzeele de arheologie sunt foarte  bine dotate și modernizate cu sprijinul autorităților locale. Biletul de câtiva lei nu este o problemă însă taxa de fotografiere este cam  piperată(15-20 de lei).

10. Donariumul de Bronz de la Biertan 

Un vestigiu din secolul al IV lea, de după retragerea aureliană, ne folosește azi pentu a argumenta prezența în centrul Transilvaniei a unei populații romanizate. Inscriptia în latină, despre care am scris AICI, este una dintre cele trei sau patru mărturii( cam subțirele) care le spune naționaliștilor maghiari că aici exista o populatie de limbă latină. Sunt însă convins că săpături arheologice viitoare vor releva și alte mărturii. Pana acolo, să amintim de prezența in comună a unui alt monument UNESCO, biserica fortificată, de care iar nu prea s-a auzit. Detalii -AICI.

Notă: Anul trecut, Direcția de drumuri și poduri Hunedoara  a intrat în faliment. Faliment provocat de interesele politicianiste de la vârful Consiliului Județean Hunedoara.
Despre ce vorbim aici domnilor!
Visăm frumos. Ăia se bat, se faultează cu datoriile și banii europeni și noi vrem drumuri. Asta este ultima lor grijă. Noi, suntem ultima lor grijă. Turiștii, românii și străinii care ar  dori să vadă vestigii unice în Europa, nu sunt nici macar grija lor, nu există.
Acum doi ani, am ajuns din întamplare, la Râușor, o mică stațiune de la poalele Retezatului, pe un drum ,,coală de hârtie", finanțat de CJ Hunedoara. Cei 10-15 kilometri, au fost permanent sursă de întrebări. De ce aici ? De ce într-o zonă practic nelocuită?
Răspunsul a venit prompt. Acolo sunt niște vile.... Ale cui oare?
Deci, despre ce vorbim aici?


Citiți și

Cele zece minuni naturale ale României 
Cele zece minuni tehnice ale României

luni, 26 martie 2012

Pensiunea Lostriţa- între răsăritul şi apusul de pe Ceahlău

Aruncată ca un smoc de cărămidă pe versanții abrupți de pe stânga lacului Izvorul Muntelui, se află o pensiune ce și-a ales numele unui pește foarte rar- Lostrița. Așa a fost și incursiunea noastră nemțeană, am avut sentimentul rarității și al unicității.

Un drumeag se face din șoseaua Piatra Neamț- Bicaz- Piatra Teiului, în satul Buhalnița. Acesta coboară abrupt, umplând cu adrenalină mușchii șoferului ce caută cu privirea, ba către Ceahlău, ba către pensiune, sau către lac.



Cu forma sa de catedrală evanghelică, dar fără turlă, pensiunea se profilează misterios, pe fundalul platoului și stâncilor celebre din Ceahlău; muntele sfânt al românilor, PEONUL.

Indiferent când ajungi sau în ce perioadă a anului, apusul și răsăritul scaldă conglomeratele de  pe falnicul munte într-o mare de lumină; fie că vorbim de asfințitul care te duce cu gândul la crepusculul arctic, sau de soarele dimineții care topește bruma pe pășunile  Munților Stânișoarei.

Dar ce ar fi orice pensiune, indiferent de poziție și de dotări, dacă nu ar fi mobilată sufletește de oamenii care au grijă de ea.
Așa este, omul sfințește locul, iar aici trebuie să îi cunoști pe, Ciprian-adminstratorul pensiunii, un om dedicat trup și suflet turiștilor și pe Petrică- maestrul bucătar, fără de care papilele gustative ar fi spus că au trăit degeaba. Fără îndoială că nimic din toate astea n-ar fi fost posibile, dacă prietenii de la Icar Tours nu și-ar fi propus să promoveze pensiunea.


Dacă ajungeți acolo nu ezitați să mergeți până pe malul lacului Bicaz, aici la Buhalnița( comuna Hangu) lacul face un cot adânc către vest, la vărsarea râului ce dă numele comunei.
De jos, de la nivelul apei, abia se distinge silueta pensiuniii, privirea îmbrățișează întâi trunchiurile portocalii ale pinilor, ramurile vesele ale fagilor și în cele din urmă tăpșanul înnierbat pe care este construită.

Cand am fost noi, lacul era înghețat, iar urmele copcilor făcute de pescari se distingeau încă la câțiva metri de malul apei.
Soarele amiezii  înmuia puțin gheața de la suprafață, iar pâraiele începeau să se avânte zgomotos spre golfurile formate la vărsare.
Ciprian îmi spune că la vară va funcționa un ponton-debarcader pentru iubitorii de pescuit și pentru cei ce doresc să zăbovească mai mult lângă luciul lacului.

Dincolo de cazarea de trei stele și mâncarea de cinci, veți avea  o surpriză plăcută să-l cunoașteți pe preotul Cristian, parohul bisericii din sat, al micii și sărăcuței biserici, dar atât de bogate, ca mânăstire pe vremea lui Miron Barnovschi, ctitor și domnitor, cu destin tragic.
Declarată monument de arhitectură și văruită toată în albul modest, dar atât de nobil, are parte de o binecuvântare, iar aceasta se numește părintele Cristian.

Sătucul care aduce aminte cu numele său de buhaii, bivolii și vitele de odinioară, are casele răsfirate pe versanții vestici ai Munților Stânișoarei, cei care străjuiesc spre est întreaga vale a Bistriței, de la  Zugreni și până la Bicaz. Dinspre pensiune, pășunile și fânețele se întind cât vezi cu ochii, iar târlele stau mărturie, încă, a activităților domestice ale muntenilor.

Recomandarea noastră este să nu ratați prânzul sau cina pe terasa largă cu vedere către lac, priveliștea, liniștea și  întâlnirea din farfurie cu amicii lui Pantagruel, vă vor face cu siguranță să reveniți.




vineri, 23 martie 2012

Câmpia de Vest- caracterizare fizico-geografică și obiectivele turistice


Limite:  
 N – M-ţii Oaş( Carpații Orientali); S – graniţa cu Serbia; E – Dealurile de Vest şi M-ţii Zarandului; V – graniţa cu Ungaria şi cu Serbia;
Caracteristicile reliefului:

-    altitudinea maximă 143 m în Câmpia Vingăi, altitudinea medie 100 m;
-    se desfăşoară pe direcţia N – S,  ca o continuare a Dealurilor de Vest și este ușor înclinată de la est la vest; 
-    s-au format prin sedimentare (nisipuri şi pietrişuri) în lacul Panonic la sfârşitul 
 orogenezei alpine;
  (sursa foto)
-   3 tipuri de câmpii: înalte sau piemontane, în prelungirea dealurilor (Câmpia Vingăi, aspect colinar, Câmpia  Lugojului); joase sau de subsidență, drenate de râuri (CâmpiaTimişului, Câmpia Crişurilor, Câmpia Someşului); orizontale sau tabulare (Carei, Aradului, Jimboliei);
-   râurile îşi schimbă cursul şi apar înmlăştiniri (inundaţii) –  râuri canalizate  (Bega);

Clima:
 factorii ce influenţează clima în această zonă sunt: circulaţia generală a maselor de aer dinspre vest; diferenţa de latitudine între N şi S ţării;
-   t.m.a. – 100 – 110C, în cea mai mare parte, există şi temperaturi peste 110C în S ;
-   pp.m.a. – 500-700 mm/an;
-   vânturile: vânturile de vest și austrul în sud;
-  nuanţe climatice – oceanice, submediteraneene în jumătatea sudică; etaje de climă: climat de câmpie;

Hidrografia:

Bârzava, Caraş (Depr. Oraviţei), Bega, Timiş, Mureş, Crişul Alb, Negru, Repede, Barcău, Ier, Crasna, Somes; lacurile:  iazul Cefa, lacuri între dune de nisip în Câmpia Carei, lacuri în crovuri, lacul termal Pețea;
Vegetatia : zona pădurilor și zona silvostepei;
Zona pădurilor: etajul  stejarului 200 – 500 m în nord si în est ;Zona stepei şi silvostepei la  200 – 300m, spre vest;
Fauna: rozătoare, păsări și reptile;
Soluri: argilovisoluri și molisoluri;

Obiective turistice: Băile Felix cu ape termale de peste 40-50 de grade C; Băile 1 Mai cu  lacul termal Pețea cu nufărul unicat și melcul Melanopsis; rezervația faunistică de la Satchinez(minidelta Banatului); Băile Tinca cu poiana de narcise de la Goroniste; centrele istorice ale Timișoarei,  Aradului, Oradei și Satu Mare; Comuna Recaș cu domeniile viticole, parcul din satul Bazoș și herghelia de la Izvin.


luni, 19 martie 2012

Drumul Oierilor/Drumul Regelui/DN 67C- TRANSALPINA


Au trecut mai bine de șase luni de când am fost pe Translapina, însă fiorii urcușului cu mașina pe cea mai înaltă șosea din țară, îmi dau emoții și acum.
Nicăieri în țara bătută cu pasul sau cu mașina, natura montană nu-ți oferă mai multe desfătări vizuale ca drumul alpin Novaci- Rânca- Obârșia Lotrului- Oașa- Șugag - Sebeș, devenit drumul national DN 67 C.
Cu o istorie îndelungată care merge, după unele însemnări, până în perioada romană începe să fie croit de oierii Mărginimii Sibiului și ai Novaciului.

Munca lor titanică are legătură cu transhumanța și cu nedeile din Munții Parângului și ai Cândrelului, unde oierii se întâlneau la vestitele ,,rupturi ale sterpelor" sau la ,,măsurătorile laptelui".

Până la asfaltarea sa totală -anul trecut, în 2011- drumul acesta reprezenta încercarea supremă off-road pentru mașinile și turiștii care doreau senzații tari la peste 2100 de metri altitudine.
În Primul Război Mondial, este consolidat și amenajat din motive strategice, iar mai târziu spre sfârșitul domniei Regelui Ferdinand- în 1926- este modernizat și pietruit, chiar dacă a fost spălat de ploi și măturat de avalanșe.
De aici are si supranumele de ,, Drumul Regelui".
Cât despre numele de Transalpina, originea sa, este  probabil pierdută prin sertarele cine știe cărui savant, care inspirat de Transfăgărășan, a dat acest nume drumului care în Pasul Urdele atinge maximul de altitudine din țara noastră, 2145 metri( probabil că Transparânga, suna cam aiurea, plus că traversează trei munți: Parâng, Lotrului și Cândrel și nu unul singr ca în Făgăraș).

Iată o scurtă descriere  a traseului pentru cei ce vor dori să guste din frumusețile glaciare și rutiere ale României:

Drumul transcarpatic pleacă din orașul Novaci, din Oltenia subcarpatică, trece peste Gilort și începe să urce abrupt printre casele novăcenilor, pierdute prin fânețe și pășuni, care au luat locul pădurilor de amestec. La un moment dat vi se deschide în față perspectiva Muntelui Păpușa și a Mohorului, acoperit de cețuri, iar mai spre stânga culmea Parângului se opreste în vârful Mândra de peste 2300 de metri.
Urmează stațiunea montană cu cea mai explozivă dezvoltare din ultimii ani, Rânca, situată la 1590 de metri. Aici vilele construite de întreprinzători îmbracă drumul până la portiera mașinii, aglomerația de vară lăsându-te să gândești cum este iarna în perioada sărbătorilor.

După Rânca, drumul iese pe deplin în golul alpin, lăsând în urmă ultimele fâșii ale pădurii de conifere, locul acestora fiind luat de tufele rare de jneapăn. Ne întâlnim din nou cu Păpușa ( 2136 metri) care a devenit dintr-odată foarte accesibilă, deși de la Rânca părea că este un munte pe care nu îl poți dovedi decât după multe ore de urcuș.

Undeva în stânga drumului se întinde neaoșă, netedă și invadată de țepoșică și deschampsia, Platforma Borăscu, o suprafată de modelare glaciară, situată aici la 1800 de metri.

În continuare, șoseaua se anină  deasupra prăpăstiilor desenate de șaua Dengheru, care ajunge la 2035m , atingând aici altitudinea la care ajunge în punctul ei maxim șoseaua  omonimă din Făgăraș.
Urmează punctul maxim, șaua Urdele, din păcate fără un altimetru și fără niciun indicator, turistul motorizat trece nepăsător peste punctul cel mai înalt din România unde poate ajunge cu mașina.

Drumul cu asfaltul proaspăt, încă negru, șerpuiește pe cumpăna de ape dintre bazinele Lotrului și iubitei sale Latorița, pe plaiuri ușor vălurite, cu relief teșit specific zonei centrale a Carpaților Meridionali. În șaua Ștefanu, unde majoritatea mașinilor opresc pe un tăpșan înnierbat, se deschide spre est, panorama Munților Latoritei, cu lăcușoarele de la obârșia râului cel iute din fire, ce creează cel mai frumos defileu din țară.

Undeva, tot spre dreapta, se face un drum forestier, accesibil cu 4x4 spre Rudari și de acolo pe culmea Fratoșteanului, care cade în zona Voinesei. O dorință mai veche a mea, este de a parcurge acest drum, pe care să-l continui apoi din valea Latoriței, prin Curmătura Oltețului spre Polovragi.
După ce serpentinele cotite stâns, părăsesc plaiul cu pășuni și mlaștini de altitudine, începe coborâșul spre Tărtărău și valea Sebeșului. Prima oprire este în lunca domoală de la  Obârșia Lotrului, punctul nodal al traseelor turistice de drumeție sau de mașina din inima gupei Parâng.

Aici veneau oierii din cele patru zări și își odihneau turmele de mioare înainte de a apuca pe coclaurii povârniți ai pășunilor alpine. Veneau dinspre Sebeșul Căpâlnei, din nord, dinspre Voineasa, de la est, Petroșani,  de pe valea Jiețului de la vest sau de la Novaci dinspre sud.

De aici de la Obârșia Lotrului, unde vara se strâng toți ciupercarii din împrejurimi, se face un drum către cel mai frumos lac glaciar dintre Olt și Jiu, faimosul Gâlcescu.
Lotrul este lăsat să-și continue traseul, ușor aplecat către depresiunea pe care o umple cu apele Lacului Vidra, iar noi apucăm spre pădurea Tărtărăului unde pârâul Frumoasa se pierde în apele lacului de acumulare de la Oașa.
Sebeșul a fost strunit de câteva ori în curgerea sa vijelioasă spre Mureș, astfel că peisajul sălbatic  alternează cu barajele de la Tâu și de la Căpâlna, unde hidrotehnicienii au modelat pentru totdeauna peisajul încântător descris de Sadoveanu.
În cele din urmă după ce trecem de Dealul Cetății din Căpâlna unde se află ruinele unei cetăți dacice incluse în patrimoniul UNESCO. Drumul se îndreaptă spre Sebeș, după 135 de kilometri de aventură, trecând prin păduri, șerpuind prin pășuni și circuri glaciare sau văi uluc, și brăzdând coastele celor trei munți.

Așa se termină cel mai pitoresc traseu făcut cu mașina prin România montană. Avem în sfărșit un drum cu care ne putem mândri. Este drept, asfaltarea lui va contribui la distrugerea ecosistemelor glaciare sau de pădure, însă am speranța ca, într-un târziu, românii se vor civiliza.







vineri, 16 martie 2012

Carpații Moldo-Transilvani- Grupa Centrală



LIMITE : -   N - Depresiunea Dornelor, Depresiunea Câmpulung Moldovenesc, Pasul Mestecăniș și Pasul Tihuța;
-          S – Depresiunea Brașov, Pasul Oituz, Valea Oituz;
-          E – Subcarpații Moldovei;
-          V – Depresiunea colinară a Transilvaniei;      
CARACTERE GENERALE:
-          altitudinea maximă 2100 metri  în M-ții Călimani (Vf. Pietrosu);
-          dispunere pe trei șiruri paralele de roci: șirul central (șisturi cristaline) –  cu roci mai dure și cel mai înalt; șirul estic (fliș) – roci moi, sedimentare cutate: calcare, conglomerate, gresii, marne; șirul vestic (roci vulcanice) – bazalte și andezite;
-          relief vulcanic: conuri și cratere mai bine păstrate( Mt. Ciomatu);
-          relief carstic(Munții Hășmaș)  cu peșteri și chei( Cheile Bicazului);
-          relief pe conglomerate cu forme ciudate de relief: Muntii Ceahlău și Rarău;
-          fragmentați datorită depresiunilor, văilor transversale și pasurilor;
DIVIZIUNI : -  munți vulcanici(V): Călimani, Gurghiu, Harghita;
-          șisturi cristaline(C): Giumalău, Rarău( cu calcare), Bistriței, Giurgeu,Hășmaș( cu calcare), Perșani( + vulcanice);
-          flișuri(E): Stănișoarei, Tarcău, Goșmanu, Berzunți, Ciuc, Nemira, Baraolt, Bodoc;
-          depresiuni: Câmpulung Moldovenesc, Dornelor, Culoarul Toplița – Deda, Depresiunea Giurgeu, Depresiunea Ciuc, Depresiunea Comănești.
-          Pasuri: Tihuța, Mestecăniș, Ghimeș, Oituz, Șicaș, Bucin.             
CLIMA: factorii ce influenţează clima în această zonă sunt: circulaţia generală a maselor de aer dinspre vest, circulaţia frecventă (geruri) dinspre NE, relieful prin altitudine și orientare;
-          t.m.a. 0° - 6° C; în depresiuni peste 6°C , sub 0°C în M. Călimani;
-          pp.m.a – 700 – 1000 mm/an  şi peste 1200 în unele masive muntoase;
-          vânturile: Vânturile de Vest, crivăţul, Nemira, brizele montane;
-          nuanţe climatice: - de ariditate, oceanice si scandinavo-baltice în nord;
-          Etaje de climă:   - climat montan, climat alpin (M. Călimani); 
HIDROGRAFIA: Mureșul, Oltul și Bicazul (din M-ții Hășmașul Mare), Bistrița – Depr. Dornelor,Trotuș, Oituz, Târnavele.
LACURILE : pe Bistrița, lacul Izvorul Muntelui- Bicaz (lac hidroenergetic), Lacul Sf. Ana (Mt. Ciomatu) - lac în crater vulcanic, Lacul Roșu (Mt. Hășmaș) - lac de baraj natural, Poiana Uzului( hidroenergetic);
VEGETAȚIA: Zone de vegetație: zona pădurilor și zona alpină;
Zona pădurilor: etajul fagului 600 – 1200m , etajul coniferelor 1200 – 1800m (molid, brad, pin, zadă);
Zona alpina : etajul subalpin 1800 – 2000m;


FAUNA: mistret, cerb, urs, capra neagra;
SOLURI: Cambisoluri (brune acide) , Spodosoluri (podzoluri);


Obiective turistice:  Lacul de crater vulcanic Sfânta Ana din Muntele Ciomatu cu o frumoasa legenda; Lacul de baraj natural Lacul Roșu; Parcul Național Cheile Bicazului – Hășmaș cu Cheile Bicazului, Bicăjelului  și Șugăului; Muntii Călimani cu cariera de sulf abandonată din crater, zona Gura Haitii; Munții Ceahlău, Rarău cu Pietrele Doamnei; Lacurile  de acumulare Izvorul Muntelui și Poiana Uzului; Stațiunile- Băile Tușnad, Lacu Roșu, Borsec, Slănic Moldova, Vatra Dornei, Izvorul Mureșului, Toplița, Harghita Băi.
Alte obiective: Cheile Bistriței-Zugreni, Defileul Toplița -Deda, Coloanele de bazalt de la Racoș, Complexul romano-catolic de la Șumuleu Ciuc.

miercuri, 14 martie 2012

Cele mai înalte turnuri din România

Top zece al celor mai înalte turnuri din țară. 

Grupul celor mai înalte construcții se concentrează, după cum vă așteptați în zona Transilvaniei, unde influența săsească și maghiară (central- europeană)  este puternică. Evident că în acest top sunt prezente turnurile bisericilor catolice și evanghelice, doar trei biserici ortodoxe intrând aici, cea de la Bârsana, cea de la Alba Iulia și cea de la Ploiești. Nu ne putem compara din acest punct de vedere cu impresionantele construcții gotice din restul Europei, cum sunt: turnul Domului din Ulm (161 metri-cel mai înalt din lume), din Köln (157, 3 metri), sau cel al Sagradei Familia din Barcelona.
IATĂ TOPUL ROMÂNESC:


 1.  80 METRI- TURNUL BISERICII CATOLICE SF. MIHAIL DIN CLUJ NAPOCA. Este un turn în stil neogotic, adăugat în secolul al XIX lea bisericii medievale ce datează din anii 1348--1487.






(sursa foto: welcomtoromania.ro)



                  2. 75 METRI- TURNUL BISERICII EVANGHELICE DIN BISTRIȚA. Cel care a ars în 2008 într-un incendiu devastator.
                  2. 74 METRI- TURNUL TROMPEȚILOR AL BISERICII     EVANGHELICE DIN MEDIAȘ. Turnul a fost construit de la început ușor înclinat, în 1450 și are un orologiu adăugat în 1880.
(sursa foto- wikipedia.ro)
NOTA: Se pare că biserica de lemn a  noii mânăstiri Săpânța -Peri din judetul Maramures, are 75 de metri după unele site-uri și 78 de metri dacă ne luăm după comentariul lui Moni, care ofera și sursa.


(sursa foto: ionutanisca)


3. 73 METRI- TURNUL BISERICII EVANGHELICE DIN SIBIU. Turn construit în stil gotic transilvănean odată cu biserica în secolele XIII-XV. Se poate urca până sus,  priveliștea asupra centrului Sibiului fiind extraordinară.





4. 72 METRI- TURNUL BISERICI REFORMATE-CALVINE DIN DEJ. Turnul a fost început în 1500 și terminat în 1643. După alte surse are 71 metri. A servit  drept model pentru bisericile maramureșene din lemn.


(sursa foto: wikipedia.org)



      5. 66 METRI- TURNUL CLOPOTNIȚĂ AL BISERICII REFORMATE DIN TÂRGU MUREȘ. Pentru acest turn există foarte multe cifre vehiculate, de la 55 la 70 de metri. Am rămas la înălțimea data de site-ul welcomtoromania.ro, care este și proprietarul pozei.









6. 64 METRI- TURNUL CU CEAS DIN CETATEA SIGHIȘOAREI. Poate cel mai cunoscut din România, este cel mai mare dintre cele 14 turnuri păstrate, adăposteste azi Muzeul de Istorie și Artă Medievală. O descriere succintă a celor mai importante turnuri- AICI.





           7. 62 METRI- TURLA BISERICII NOI A MÂNĂSTIRII BÂRSANA DIN MARAMUREȘ. Pe mai multe site-uri ea apare cu 57 de metri ca fiind cea mai înaltă constructie de lemn din Europa. Cred ca ceilalți 5 metri se datorează paratrăsnetului instalat pe turlă.




( sursa foto: wikipedia.org)



8. 60 METRI- TURNUL CLOPOTNIȚĂ AL BISERICI SF. IOAN BOTEZĂTORUL DIN PLOIEȘTI. Construită între anii 1923-1930, este cel mai înalt turn de biserică din sudul României.


(sursa foto: atuncisiacum)



              8. 60 METRI- TURNUL BISERICII REFORMATE CALVINE DIN TURDA( VECHE). Biserica în stil gotic, inițial catolică, declarată monument de arhitectură și construită între anii1387-1437.






(sursa foto: wikipedia.org)


9. 59 METRI- TURNUL BISERICII EVANGHELICE DIN CISNĂDIE. În turnul bisericii, construit în 1751,  se află cel mai vechi ceas din Transilvania.



(sursa foto: romeohuidu)


10. 58 METRI- TURNUL CASEI SFATULUI DIN BRAȘOV. Turnul este ridicat în secolul al XIII lea, în stil baroc și domină cu silueta sa celebra Piață a Sfatului din centrul orașului.






(sursa foto: wikipedia.org)






10. 58 METRI- TURNUL CATEDRALEI REÎNTREGIRII NEAMULUI DIN ALBA IULIA. Simbolul  Marii Unirii de la 1918, biserica are hramul Sfintei Treimi și a fost construită între anii 1921-1922, fiind este locul încoronării Regelui Ferdinand I și al Reginei  Maria.




(sursa foto: encilcopediaromaniei.ro)

S-ar fi putut califica și: Turnul catedralei Sf. Maria din Lugoj, cu 57 metri; Turnul Bisericii cu Lună din Oradea de 55 metri sau chiar Farul din Sulina cu ai săi 59 de metri.

luni, 12 martie 2012

BAIA- comuna cu trei biserici domnești

Un ochi de sat îmi clipește ștrengărește din largul luncii Moldovei, de fiecare dată când apuc drumul Bucovinei.
 Se întâmplă la intersecția de pe deal, unde un indicator îmi spune că mai am trei kilometri până la Baia. Întotdeauna o iau pe drumul Rădășeniului și al Păltinoasei, ca să ocolosec Fălticenii și Suceava. Într-o zi, prin preajma Bobotezii, n-am mai rezistat și dorința a dat ghes mâinii să apuce stânga de volan, către satul uitat cu trei biserici, fostă capitală.


Da, așa este, fostă capitală a Moldovei, prima capitală a primului stat moldovenesc. Cunoscut din documente ca Civitas Moldaviae, acest fost târg are o poveste și un destin oarecum tragic.
Vizitându-l, Nicolae Iorga  are pentru el o scurtă dar cuprinzătoare caracterizare: ,, Baia, astăzi un sat mic cu ruine mari"...

Se pare că dateaza chiar dinainte de marea invazie a tătarilor( n.a. 1241), deci din prima jumătate a secolului al XIII lea.
Denumirea de Baia apare și în actele legate de înscăunarea lui Dragoș, ca domn al Moldovei în 1359 și se pare că acest statut l-a avut și pe perioada domniei lui Bogdan I. Orașul, care era cel mai mare târg de la est de Carpați,  a avut și  până la 20 000 de locuitori, în perioada de maximă înflorire economocă. Tot atunci, trei domnitori ridică trei biserici impresionante prin dimensiuni și arhitectură.

Prima rămasă în picioare, dar în ruine, este catedrala catolică, ctitorie a lui Alexandru cel Bun, realizată între 1417-1420. A fost un gest extraordinar făcut de domnitor pentru soția sa de religie catolică și în cinstea înființării episcopiei romano-catolice de Baia, la 1413.
Ruinele scăldate în soarele de ianuarie te lasă să intuiești mărimea acesteia și numărul credincioșilor sași sau polonezi care participau la slujbe. A fost la vremea ei cea mai mare dintre toate câte erau în Țara Moldovei. Cu toate astea nu este cea mai veche, pe teritoriul orașului a mai existat o mânăstire franciscană, ctitoria Mușatei, mama lui Petru Voievod în 1377.

Celelalte două biserici au rezistat până astăzi și reprezintă mândria micii comune.
Prima este ctitoria lui Ștefan cel Mare din 1467 și are numele de Biserica Albă- Sf. Gheorghe. A fost ridicată în amintirea bătăliei pe care marele domnitor moldovean a avut-o aici cu Matei Corvinul.
Situata la marginea satului, cu cimitirul  cosmopolit aflat în spate, mă uimește poziția sa la doi pași de câmpurile arate ale localnicilor, în mijlocul câmpului Moldovei. Nu prea mi-o imaginez ca fiind înconjurată de fortificații, pentru că nimic din jur nu mai amintește de ideea de cetate. În spatele bisericii am întâlnit un altar de gheață care aștepta slujba oficială de Bobotează. La cealaltă biserică, sătenii munceau încă la asamblarea acestuia făcând un zgomot infernal cu drujbele.


Ceva mai în centrul satului,  mai tânără decât celelalte, biserica lui Petru Rareș din 1532 rămâne cea mai frumoasă apariție arhiteconică, așa cum am prins-o eu, mângâiată de soare și de umbrele molizilor uriași care se scurg pe pereții cândva pictați.
Aici reușesc să intru în biserică și să admir picturile originare, înnegrite de vreme. Un bătrân pe care nici nu l-am văzut își face apariția  intempestiv și, gârbovit îmi spune cu obidă că s-a încercat includerea biserici și a picturilor într-un program național de refacere, dar nu s-a putut. Astfel, pictura interioară se degradează, cea exterioară a dispărut de mult, doar fațada estica mai păstrează câteva urme, care amintesc de Moldovița aceluiași ctitor.

Perioada de glorie a orasului ia sfârșit odată cu întemeierea prin hrisov domnesc, la 1780 a târgului celui nou Șoldănești, devenit mai târziu Fălticeni.
Târgoveții și bruma de meșteri  germani, se mută spre târgul cel nou cu mari iarmaroace și mai ferit de inundațiile Moldovei.
Aceasta este povestea tristă a satului Baia, și a ceea ce a fost. Ce este și mai tragic este că nu este promovată ca valoare artistică, arhitecturală și religioasă, nemaifiind, dupa știința mea,  nicăieri în România un sat cu trei ctitorii domnesti.





LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...