PLECATDEACASA



SCRIU DESPRE CEEA CE VĂD!

ȘI...NU UITA SĂ DAI LIKE!

101 FRUMUSEȚI ASCUNSE ALE ROMÂNIEI!

vineri, 30 august 2013

Sfinxul de Topleț- Defileul Dunării, sau imaginea înșelătoare a unei stânci

Scriam în postarea cu ,,fețele stâncoase ale Carpaților", despre Sfinxul de Topleț, și că se poate observa din drumul național E70.

Ei bine, am ajuns în zonă și am fotografiat stânca aceasta calcaroasă care iese în evidență, chiar de la ieșirea din localitate și... pauză.

Ori nu m-am poziționat eu bine- și asta încă o cred- ori ,,sfinxul este o șarlatanie, pentru vânătorii de senzațional.

Cartea domnului Iuliu Florareș, din care m-am inspirat pentru postarea despre care am vorbit mai sus, prezintă o serie de imagini ciudate și interesante în același timp, așa că vă recomand să parcurgeți lista cu fețele megalitice din România.

Până una alta, comparați imaginile.

miercuri, 28 august 2013

Rezervația de zimbri Hațeg- Pădurea Slivuț

 by Sofia Flori

Rezervatia de zimbri Hateg din padurea Slivut  se afla la marginea orasului Hateg.  Din DN66/E79  (drumul care trece prin Hateg si merge catre Deva), se face stanga, si de aici  mai sunt 3 km pana la intrarea in rezervatie, drumul fiind asfaltat dar pe unele portiuni sunt  crapaturi / denivelari si asfaltul "a luat-o la vale ".
La poarta rezervatiei este o cabana, o parcare  si un vanzator ambulant cu diferite  racoritoare  si cateva suveniruri despre zona (bineinteles, unele la suprapret), iar de aici incepe mersul pe jos, cam un 1 km pana la "culcusul" zimbrilor.


Aici au fost adusi pentru prima data in tara noastra, o pereche de zimbri din strainatate, din Polonia, in anul 1958.







Imediat ce am intrat  pe drumul prin padure, am descoperit o portiune  urata, plina de gunoaie si mizerii de toate felurile ....si doar un singur cos de gunoi. Mizeria pe care am intalnit-o pe aici nu este din vina celor care ingrijesc rezervatia (nu in totalitate ), ea este facuta de catre ....turisti (!?) - in cea mai mare parte. De ce nu or avea grija de acel loc nu ii pot intelege, de ce si-or bate joc in halul asta de natura si de ceea ce ii inconjoara - iarasi nu pot intelege ?

Am ajuns la tarcul unde zimbrii erau  tinuti. Eu m-am asteptat sa fie un loc imens in care abia sa se zareasca zimbrii, cu multa vegetatie si pomi, mi-am imaginat chiar ca, poate va trebui sa ma pierd prin padure ca sa vad un animal, dar nici pe departe nu a fost asa. Rezervatia cred ca incepea undeva pe la jumatatea drumului din padure (cam pe acolo am zarit primele garduri care erau "acoperite " de vegetatie ) iar mai apoi am dat de o poarta din fier si gardul din lemn ce imprejmuieste locul unde stau linistiti zimbrii. Nici aici situatia nu era prea frumoasa (din nou, pe poteca erau gunoaie lasate (cred) tot de catre turisti), dar in interiorul tarcului era curat, zimbrii aveau mancare, apa, umbra;  majoritatea leneveau la umbra pomilor care ii ferea de soarele dogoritor  de afara, doar un singur animal mascul s-a ridicat pentru a fi admirat - era imens si dupa ce si-a dat seama ca noi, vizitatorii, nu ne saturam sa-l privim si probabil ca am vrea mai mult de la el -  s-a trantit in nisip pentru a-si face" o baie necesara " si ca sa  ne ofere un spectacol reusit. 
Dupa aceste scena frumoasa, ne-a incantat  puiutul de zimbru - cel care a fost nascut anul acesta in ziua de Rusalii, el era cel mai vioi si dupa ce s-a ridicat din  iarba "zburda " de colo colo.

Chiar daca pe panoul informativ scria ca aici se gasesc 6 zimbri, eu am numarat vreo 11 sau 12 (sper doar sa nu ii fi numarat de prea multe ori :) ) ....dar 6 sigur nu erau, vizibil si tot pareau mai multi.

Chiar daca in aceasta rezervatie mai sunt si cateva minusuri (cele facute in mare parte de catre turisti ) merita o vizita, este un colt de natura pe care trebuie sa il respecta , este o zona accesibila din punct de vedere turistic (fiind in apropierea unui drum european si foarte aproape de un oras), aici se pot vedea unele dintre cele mai mari animale.

Rezervatia se poate vizita in fiecare zi, de luni pana duminica de la ora 8  la ora 20 iar taxa de intarare este de 6 lei /adult si 4 lei cei care beneficiaza de reducere , asa ca, cei care aveti drum prin Tara Hategului nu ratati acest obiectiv.

 Florentina Cojocaru are o pagina de FB unde posteaza imagini din calatoriile ei.
Multumim Flori si la multe calatorii frumoase!

luni, 19 august 2013

Mocănița din Apuseni. Abrud-Roșia Montană


 by Sofia Flori



Mocanita din Ardeal, asa cum ii spun cei din zona, facea legatura intre Turda si Abrud, calea ferata  ingusta fiind construita intre 1911-1913, avea 21 de statii si trenul circula cu o viteza de 40 km/ora, dar  in anul 1997 sau 1998 a fost desfiintata pentru motivul ca nu mai era rentabila. De cand nu s-a mai circulat, linia ferata  s-a degradat si in multe locuri a devenit impracticabila si deci, nefunctionala.

Din 2005, un investitor strain (austriac, cred) a incercat sa refaca tot ce tine de mocanita si de traseul acesteia  si i-a reusit!!! Asa ca  iata - ma, in 2013, august, de zilele Abrudului , m-am bucurat de o frumoasa, scurta si minunata plimbare cu mirifica mocanita. 
De la rudele care locuiesc in Ardeal am auzit, de multe ori, povestind  cum mergeau catre Turda cu aceasta mocanita si ca drumul dura cam o zi intreaga.

Desi,  initial,  s-a spus ca trenul va circula intre Abrud si Campeni cand am ajuns la gara din Abrud, mi s-a spus ca va merge doar pana la Rosia Montana, neputand sa mearga pana la Cimpeni deoarece peste linia ferata s-a turnat asfalt (!!!) de catre anumite persoane care nu aveau nici un drept sa faca asta. Pacat !!!

Era putin trecut de ora 11 dimineata, si mocanita abia se intorsese din prima cursa (prima plecare a fost la ora 10 ), asa ca am zabovit un pic pe langa ea, am cercetat-o, am admirat-o... si am vazut-o facand manevrele de schimbare a macazului, de alimentare cu apa din masina pompierilor, de alimentare cu combustibil solid si bineinteles scotand muuuult, muuult abur la schimbarea macazului (nu doar atunci dar asa am avut eu impresia:)). Printre toate aceste necesitati, am incercat sa-i "descos " pe cei 3 barbati care aveau grija de mocanita in acea zi, dar nici ei nu stiau prea multe - doar ca  circulatia trenului in viitor  va fi doar cu anumite ocazii sau evenimente.

Se adunase deja o multime de oameni dornici de plimbare, copii mici  cu parinti/bunici  dar si cativa straini care erau foarte incantati de acest tren.

La ora 12 fix, ne-am ocupat locurile in vagoane si am pornit la drum...., locomotiva nemteasca pe  care  se putea observa anul de fabricatie, 1917 , la Munchen, avea sa ne conduca printre peisaje minunate, dealuri inverzite si pline cu fan; o portiune pe unde mergea trenul parca era un fel de padurice (un desis interesant cu multi "pomisori ") , pentru ca mai apoi sa circule putin si pe marginea soselei, iar masinile care treceau, imediat se opreau sa-i faca o poza celebrei mocanite  sau unii soferi claxonau si mocanita le raspundea cu un suierat puternit insotit de o "boare"de abur.

Timpul petrecut in tren, nici nu stiu cand a trecut si am ajuns in gara de la Rosia Montana (normal ca a trecut repede, doar peisajul te incanta la maxim si suieratul locomotivei te facea sa uiti de timp ). Cred ca la cap de linie a stationat vreo 10 minute, timp in care locomotiva si-a schimbat locul.
Traseul inapoi a fost la fel de frumos, doar ca am ajuns mult prea repede la destinatie. Pe o parte era bine, aveam multe obiective de vizitat in acea zi, dar pe alta parte nu as fi vrut sa se termine plimbarea.

Ajunsa la destinatie, controlorul mi-a dat voie sa ma urc in locomotiva si sa "claxonez" si eu. Ah, ce mi-a placut! Eu si cei mici, nu ne dadeam dusi din locomotiva cu toate ca era foaaarte cald inauntru.



Intr-un final, cu greu m-am despartit de frumosul tren si mi-am promis ca data viitoare sa pot merge ....de ce nu, pana la Turda. Indiferent cum va fi, cu siguranta ma voi mai plimba cu mocanita ardeleneasca!

Plimbarea de la Abrud si pana la Rosia Montana a durat o ora si am platit 10 lei /persoana /adult, copiii aveau reducere. In acele 2 zile de week-end, trenul a circulat din 2 in 2 ore, pana la ora 18.

Gara din Abrud se afla la iesirea din oras, spre Rosia Montana, pe partea stanga a drumului, dupa ce se trece pe langa ultima biserica, se face o straduta neasfaltata dar in stare buna, iar in capatul ei se vad liniile ferate si un mare depozit cu lemne. 

Florentina Cojocaru are o pagina de FB unde posteaza imagini din calatoriile ei.
Multumim Flori si la multe calatorii frumoase!

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...