PLECATDEACASA



SCRIU DESPRE CEEA CE VĂD!

ȘI...NU UITA SĂ DAI LIKE!

101 FRUMUSEȚI ASCUNSE ALE ROMÂNIEI!

luni, 24 februarie 2014

Cetatea Orății sau a Dâmboviței


Povestea Cetății Orății începe în epoca stăpânirii romane, când aceștia au construit celebrele valuri de apărare. Vestitul Limes Transalutanus pornit de la Dunăre, din fostul sat Flămânda, urca pe valea Vedei, trecând prin Rucăr, spre Transilvania.
În zona Podului Dâmboviței a fost construit un castru, pe Dealul Scărișoarei, constituind sediul unei garnizoane din Cohorta a II Flavia Bessorum, așa cum se poate citi pe cărămizile luate din zonă, și aflate la muzeul de la Câmpulung.

Castrul de la Rucăr a fost părăsit de romani în timpul domniei Împăratului Adrian(117-138). Între anii 1215-1220, pe dealul Orății a fost construită o cetate care apare sub această denumire, de Cetatea Orății sau Cetatea Dâmboviței, cu un rol important în viața Țării Românești.

 A fost numită de unii istorici și Cetatea Neamțului, nume ce ar arăta că a fost ridicată de cavalerii teutoni. Fiind așezată strategic, cetatea domina toată zona centrală a Culoarului depresionar Bran- Rucăr -Dragoslavele, și implicit drumurile comerciale care legau sudul țării de Transilvania.

Etimologic, numele de ,,Orății", ar proveni după Cezar Boliac, din vechiul cuvânt dac orao/orasis, care înseamnă vedere sau din oro/ora, care înseamnă băgare de seamă.

Ruinele cetății lasă să se întrevadă forma romboidală cu șanț, curtea exerioară spre est, și bastionul semicilindric de pe latura sudică, lucru nemaîntâlnit la nicio cetate teutonă.

Izvoarele locale o numesc Cetatea lui Negru Vodă, care are legătură cu trecerea prin aceste locuri, pe la 1290, a românului descălecător de țară, voievodul Tihomir al Făgărașului, identificat de A.D. Xenopol, cu Radu Negru, tatăl lui Negru Vodă( adică, spun documentele că ar fi chiar Basarab I ).

Mulți istorici identifică această cetate cu locul Posada, unde s-a dat lupta dintre Basarab și trufașul angevin Carol Robert de Anjou, regele ungurilor. În 1368, tot în zonă are loc lupta dintre Vlaicu Voievod și Nicolae Lackfi, conducătorul unei armate ungare, și tot în zona cetății în locul numit Roghină( Rovină?), se pare că s-a dat lupta dintre Mircea cel Bătrân și turci, încheiată, după cum știți nedecis.


miercuri, 19 februarie 2014

Trecutul medieval al Romaniei - Cetatea Cisnadioara



Un edificiu medieval, foarte bine conservat, din chiar inima Transilvaniei, poate fi vizitat de catre amatorii de istorie si nu numai.
inromania.info
Unul dintre cele mai reprezentative monumente din Transilvania ale stilului romanic este Cetatea taraneasca Cisnadioara. A fost atestata documentar in anul 1223, cand biserica fortificata a cetatii a fost donata de catre Magister Goulinus manastirii cisterciene de la Carta.
Biserica – cetate a fost conceputa mai mult ca o fortificatie de observare si este situata pe varful dealului Sfanful Mihail de la Cisnadioara (vezi Pensiuni Cisnadioara). Ca pozitie este plasata in inima Transilvaniei. Cetatea Cisnadioara cuprinde o singura incinta inconjurata de ziduri de piatra ce masoara 6 metri latime.


Aici, la fel ca si la alte cetati sasesti, in afara de spatiile special amenajate pentru pastrarea slaninei sau a altor bucate exista si un loc special pentru cuplurile care vroiau sa divorteze. Astfel, erau inchisi intr-o camaruta si erau sfatuiti sa incerce sa se impace. La sfarsitul perioadei, cei mai multi decideau ca isi pot continua viata impreuna si mergeau acasa in liniste.  O alta legenda a locului, spune ca baietii daca vroiau sa se casatoreasca, pentru a-si cuceri iubita, trebuia sa care un bolovan mare cat dragostea pe care o purtau pentru iubita lor. Bolovanul trebuia carat pana la cetate (vezi Pensiuni Sibiu).
In 1940, au fost amplasate aici monumente funerare ale ofiterilor si soldatilor germani si austro-ungaricazuti in luptele din jurul Sibiului in toamna anului 1916.

luni, 17 februarie 2014

Atracții turistice construite cu bani de la loterie

sursa:commons.wikimedia.org
Conceptul de loterie își găsește originile în profunzimile istoriei. Primele atestări documentare provin din China antică, unde se organiza un joc de noroc care folosea bucățele de lemn.  Pe teritoriul european,  cele mai vechi surse documentare referitoare la organizarea de jocuri loto aparțin Imperiului Roman. În Roma antică, loteria era mai mult o formă de distracție și însoțea diferite dineuri și petreceri.  Fiecare dintre invitați primea un bilet, iar premiile erau sub forma de obiecte de uz menajer.
Un lucru mai puțin știut despre loterie este că jocurile loto au contribuit de multe ori la finanțarea diferitelor proiecte. O serie de clădiri istorice de pe mapamond vizitate de turiști din lumea  întreaga au fost construite cu bani colectați prin intermediul vânzărilor de bilete loto.


  • Marele Zid Chinezesc
Principala atracție turistică a Chinei, Marele Zid Chinezesc a fost conceput drept un sistem de fortificații cu scop de apărare împotriva triburilor rivale.  Construcția sa a început în jurul anului 200 BC,în timpul domniei dinastiei Han. Cheung Leung , care se afla la conducere acestei dinastii, a folosit un joc de tip Keno  pentru finanța acest proiect defensiv.
  • City of Rome
O altă atestare documentară a domeniului loto care ne provine din străfundurile istoriei se referă la folosirea jocurilor loto în Imperiului Roman pentru  construirea de drumuri. Caesar Augustus a înființat o  loterie publică  pentru a finanța reconstruirea Romei antice.
  • Universitățile Ivy League
Știați că cele mai prestigioase instituții academice din lume au fost construite cu fonduri obținute cu ajutorul jocurilor loto prono? Printre acestea se numără nume precum Harvard, Yale, Columbia și Princeton.
  • Faneuil Hall, Boston
Beneficiind de statutul de clădire istorică încă din 1960, Faneuil Hall din Boston atrage numeroși vizitatori în fiecare an și constituie un popas important pentru toți cei care merg pe Cărarea Libertății. Nu mulți dintre aceștia știu că această atracție turistică a fost reconstruită cu banii proveniți din vânzările biletelor la un joc loto organizat de John Hancock.
  • The British Museum
Deschis în anul 1753 cu fonduri provenind de la un joc loto organizat special cu acest scop, Muzeul Britanic este una dintre principalele atracții turistice pe care capitala engleză le oferă vizitatorilor săi. În prezent, puteți admira aici cea mai mare colecție de obiecte antice egiptene din lume, cu excepția Muzeului Egiptean din Cairo.
  • Statuia Libertății
Un cadou făcut de poporul francez guvernului american, Statuia Libertății își datorează existența, în special donațiilor, dar și loteriei organizate de statul francez în acest scop.
  • Ateneul Român
Cu toții am auzit sloganul Un leu pentru Ateneu, dar ultima dată când aceste campanii răsunau la radio era pentru renovarea Ateneului Român. Încă de la începuturile sale ca instituție, Loteria Română se ocupa de unul dintre cele mai mari proiecte – strângerea de fonduri pentru ridicarea uneia dintre cele mai frumoase clădiri ale capitalei.
  • Opera din Sydney
Impresionanta clădire care domină Portul din Sydney își datorează existența loteriilor australiene, care în anii 30 strângeau fonduri pentru ridicarea acestui edificiu UNESCO. Jocul Saturday Lotto Australia a contribuit, de altfel, și la recenta renovare a Operei din Sydney.


duminică, 9 februarie 2014

Mănăstirea Notre Dame din Timișoara


În anul 1864 au fost aduse la Timișoara primele călugăriţe din ordinul Sorores Pauperes de Nostra Domina. Prima mănăstire şi școală (azi liceu, aflat vis-a-vis de Muzeul Banatului) au fost deschise în cartierul Cetate. 
Impunătoarea clădire avea 72 de încăperi şi o capelă. În 1881 s-a deschis noua mănăstire şi complexul şcolar, iar biserica mănăstirii a fost construită în 1894, în stil neoromanic, pe cheltuiala călugăriţelor. 

Altarul principal şi cele laterale au fost realizate de sculptorul tirolez Ferdinand Stufflesser.
Biserica a deservit şi deserveşte şi azi, în principal, Ordinul Călugăriţelor de Notre Dame, Sfintele Liturghii fiind celebrate în limba germană, şi în fiecare duminică, şi în limba bulgară. În 1948 ordinul avea peste 400 de călugăriţe, dar în 1948 acesta a fost desfiinţat şi proprietăţile lor au fost confiscate. 
Le-a fost interzisă activitatea – predarea în şcoli, iar în întreaga ţară toate călugăriţe catolice trebuiau să se mute în domiciliu forţat. Surorile de Notre Dame au ajuns iniţial la mănăstirea de la Maria Radna, iar din 1952  au trebuit să se mute şi de acolo – unele la Orăştie, altele la o fermă de la Popeşti-Leordeni, de lângă Bucureşti. 
Cele de lângă Bucureşti au avut o soartă tristă – iarna era atât de frig, încât apa îngheţa în camere.
În acele imobile funcţionează Colegiul Bănăţean, Liceul Sârbesc şi Casa Studenţilor. Majoritatea călugăriţelelor au plecat în străinătate. 
După cei 50 de ani de comunism în 1992, Ordinul de Notre-Dame din Timişoara a fost reînfiinţat, iar călugăriţele au revenit în oraş. În perioada interbelică, în cadrul Ordinului Notre-Dame, la Timişoara funcţionau o grădiniţă, o şcoală primară, gimnaziul şi liceul de fete. 
În momentul închiderii instituţiei de către comunişti, la liceu învăţau 716 eleve de naţionalităţile maghiară, română, germană, bulgară, slovacă, evreiască şi italiană. În prezent, parohia catolică revendică toate imobilele, iar călugăriţele Notre-Dame au reluat tradiţia, înfiinţând o grădiniţă catolică.
Grădiniţa este  foarte bine dotată şi căutată de mulţi părinţi pentru copii lor. Aceasta se află în cartierul Iozefin, în spatele bisericii parohiale romano-catolice, având un învăţământ cu specific catolic în limbile română, germană şi maghiară.


Congregație:  Surorile de Notre Dame
Hram: Preasfânta Inimă a lui Isus, ( prima vineri, după sărbătoarea Trupul Domnului)
Locație: Str. Iuliu Maniu, nr. 8, 300188, Municipiul Timişoara, județul Timiș
GPS: 45° 74' 3.82'' N;  21° 21' 2.53'' E
Tel: 0256 452262 Fax:  0256 218803
Mail: alvera@schulschwestern.de
Nr. de surori: 13 ( 2 tinere + 11 călugărițe pensionare)
Superioară: Sr. Margit Alvera Lutz

sâmbătă, 8 februarie 2014

Muzeul de Arta Lemnului de la Câmpulung Moldovenesc

Câmpulungul Moldovenesc a cam pierdut bătălia pentru un loc fruntaș, între stațiunile Sucevei de munte. Asta dacă a existat cumva o asemenea ,, înfruntare". 
Și nu mă refer aici la ce potențial uriaș are zona ci la infrastructura de stațiune de munte, care nu prea există. Gura Humorului a crescut, are părtie de schi și pare un oraș în expansiune... turistică iar Vatra Dornei, chiar dacă trăiește cumva în trecut, dă semne de renaștere a infrastructurii.


Dintre atracțiile orașului, Muzeul Lemnului este cea mai importantă și mai complexă. Un asemenea muzeu, unic în țara noastră ca dimensiuni și număr de exponate, ar face invidioasă orice adminstrație locală, de oriunde.


Am considerat întotdeauna că unicitatea, vechimea și  numărul elementelor prezente în muzeu, capătă o altă însemnătate, mult mai mare, dacă ghidul, omul trăitor printre exponate,  este dedicat muncii sale. Așa am întâlnit eu, un muzeograf trecut de 50 de ani, cu un defect la picior, care avea toate semnele unui bolnav ridicat de pe patul de spital și care împărtășea cu greu, dar cu pasiune, istoria de sute de ani a țăranilor bucovineni și a relațiie lor speciale cu lemnul.


Am trecut rând pe rând, prin toate sălile muzeului, unde nu numai că am văzut ci am și înțeles geniul meșteșugarilor români, fie ei boștinari( albinărit), dulgheri, dogari, rotari sau simpli cioplitori în lemn.
Mi-au atras atenția, o axilă( pirogă) veche de câteva sute de ani, scobită destul de rudimentar, un car  de 400 de ani, cu toate elementele intacte, inventarul complet al unei stâne de acum 200 de ani, ghioagele și bastoanele, lingurile de lemn de toate dimensiunile, sculpturile realizate pentru Casa Regală,  buciumele, topoarele și furcile, lăzile de zestre și putinelele pentru unt sau smântână.
Expoziția etnografică din curtea muzeului nu am văzut-o din pricina ploii dese și mărunte, dar muzeograful mi-a descris locul și m-a invitat să trec pe acolo într-o zi cu soare.


La minusuri, aș trece frigul pătrunzător din sălile muzeului, semn că primăria nu-și permite facturi prea mari la întreținerea acestui unicat etnografic. Bine, pot înțelege că unele obiecte trebuie ținute la temperaturi scăzute, pentru a nu fi atacate de acarieni sau de alte boli ale lemnului, dar o minimă încălzire ar fi necesară. Un alt minus, este prețul prea MIC, al vizitării muzeului, undeva la 2 lei pentru copil și 4-5 lei pentru adulți. De parcă cine vine să viziteze un asemenea muzeu, s-ar împiedica de pragul de la intrare dacă ar vedea că intrarea este, să zicem 10 lei.

O completare fericită a pasiunii pentru etnografie și folclor, o constituie colecțiile particulare din oraș, pe care vă invit, dacă aveți timp, să le vizitați. Căutați colecția particulară de artă populară bucovineană Ion Grămadă, colecția de linguri de lemn Ion Țugui sau expoziția de sulptură în lemn a sculptorului Ion Maftei.

 Adresă: str. Calea Transilvaniei, Nr.10, tel. 0230 311378





luni, 3 februarie 2014

Rezervația Valea Bâlii- Făgăraș

Zona lacului Bâlea- cel mai cunoscut și mai accesibil lac glaciar din țară- este inclusă într-o rezervație mixtă, care cuprinde 180 de hectare, și este înconjurată de vârfuri alpine ce ajung la aproape 2500 de metri altitudine.

Rezervația are în centru lacul glaciar Bâlea, care se mândrește cu statutul de cel mai întins lac glaciar din Masivul Făgăraș( 46 508 mp, adâncime de 13, 3 metri și altitudinea de 2034 metri), dar și multe plante din zona de vegetație alpină și subalpină: romanița de munte, omagul, coada vulpii, căldăruța și clopoțeii.

Cu adevărat rare, însă, sunt: zânișoara, vârtejul pământului, firuța și delicata floare de colț; toate întâlnindu-se în zone de stâncărie unde abundă jneapănul, micile tufe de afin și bujorul de munte sau rododendronul.
Bujor de munte- rododendron
Din păcate, deși declarată rezervație, zona este una dintre cele mai poluate și antropizate zone de la peste 2000 de metri altitudine. Nevoia de bani și interesele, au creat aici o insulă de tarabe cu ,,de toate", inclusiv șaorme cu de toate. Efectul imediat s-a văzut în dispariția acvilei de munte și în diminuarea drastică a efectivelor de capre negre, văzute din ce în ce mai rar, pe versanții prăpăstioși ai circurilor glaciare.
Lacul, oricum, este cel mai murdar dintre toate ,,ochiurile de mare" din munții noștri, iar potecile care urcă din zona Cabanei Bâlea, către vârfurile-trofeu ale turiștilor, devin mici ,,autostrăzi" alpine, pe unde nu mai vezi copită de capră neagră.
Dar cum la noi, rezervațiile sunt declarate doar să iasă la număr, nu mă mir că zona s-a degradat.


Cascada Bâlea



sâmbătă, 1 februarie 2014

Bisericile de lemn din Vâlcea și din Oltenia de sub munte

Câteva considerații despre bisericile de lemn din Vâlcea:
biserica de lemn a Mănăstirii Dintr-un Lemn
- cele mai multe biserici au hramul Cuvioasei Parascheva, urmat de Sfântul Nicolae și de bisericile închinate Sfintei Fecioare Maria( Adormire, Nașterea, Intrarea în biserică);
- surprinde numărul mare de biserici de zona Subcarpaților Vâlcii, și din zona de munte (Defileul Oltului, M-ții Căpățânii, Lotrului, Parâng, Voineasa, Mălaia, Brezoi, Țara Loviștei), dar dacă ne gândim că multe sate sunt întemeiate de ardelenii de peste munți, atunci știm că această tradiție vine din Transilvania; multe sate au denumirea de ,,pământeni" pentru băștinași și de ,,ungureni" pentru cei veniți în special din zona Mărginimii;
- cele mai vechi biserici de lemn sunt din secolul al XVI lea(1550- com. Gușoeni) și sec. al XVII( 1610- com. Lăpușata,1652, 1675- com. Alunu), iar majoritatea sunt ridicate în secolele XVIII- XIX;
- de citit articolul din link, despre Mănăstirea dintr-un lemn, realizată nu dintr-o singură bucată de lemn ci din lemnul unui singur stejar secular sau despre biserica lui Horia, cu hramul Sf. Pantelimon, din orașul Băile Olănești, cu turlă de 21 de metri.


  1. Sat Bodești, com. Alunu- biserica de lemn Sf. Îngeri, 1675
  2. Sat Coltești, com. Alunu- biserica de lemn Cuv. Parascheva, 1897
  3. Sat Igoiu, com. Alunu- biserica de lemn Cuv. Parascheva, 1652
  4. Com. Amărăști- biserica de lemn Sf. Nicolae, cu picturi originare, 1802
  5. Sat Mereșești, com. Amărăști- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1832
  6. Sat Nemoiu, com. Amărăști- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1832
  7. Sat Padina, com. Amărăști- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1812
  8. Sat Palanga, com. Amărăști- biserica de lemn Intr. în bis. a Maicii Domnului, cu pridvor sculptat, 1847
  9. Sat Capu Dealului, com. Băbeni- biserica de lemn Cuv. Parascheva, 1799
  10. Oraș Băile Olănești – biserica de lemn Sf. Pantelimon sau biserica lui Horia cu turlă de 21 metri, 1746
  11. Com. Bărbătești- biserica de lemn Sf. Nicolae din 1790, cu picturi din 1800
  12. Sat Roșioara, com. Berbești- biserica de lemn Sf. Dimitrie,1819
  13. Sat Valea Mare, com. Berbești- biserica de lemn Sf. Nicolae,1863
  14. Oraș Brezoi- biserica de lemn Intr. în bis. a Maicii Domnului, 1789
  15. Oraș Călimănești- biserica de lemn a mănăstirii Stânișoara, construită în 1747
  16. Sat Armășești, com. Cernișoara- biserica de lemn Buna Vestire, 1740 și biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1909 și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, din satul Modoaia, 1712, ref. 1896
  17. Com. Copăceni- biserica de lemn Cuv. Parascheva, 1775 și biserica de lemn Buna Vestire, 1804-1805
  18. Cătun Grămești, sat Pietrari, com. Costești- biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului, monument istoric de clasa A, din 1664
  19. Com. Crețeni- biserica de elemn Sf. Voievozi, 1767 și biserica de lemn Într. în bis. a Maicii Domnului, 1771, din satul Mrenești
  20. Sat Drăgulești, com. Dănicei- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1828 și biserica Sf. Împ. C-tin și Elena, din satul Bădeni, 1844 și biserica de lemn Înălțarea Domnului din satul Valea Scheiului, 1767
  21. Sat Geamăna, com. Drăgoești- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1874
  22. Sat Afânata, com. Fârtățești- biserica de lemn  din 1827 și biserica de lemn Sf. Voievozi , din satul Seciu, 1900
  23. Sat Dezrobiți, com. Frâncești- bolnița bisericii de lemn Ad. Maicii Domnului, a mănăstirii Dintr-un lemn, 1810- 1814  și biserica de lemn Sf. Nicolae, din satul Moșteni, 1776 și biserica de lemn Sf. Voievozi, din satul Viișoara, 1806
  24. Sat Herăști, com. Ghioroiu- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1791
  25. Sat Olteanca, com. Glăvile- biserica de lemn Cuv. Parascheva, 1782
  26. Sat Opătești, com. Golești- biserica de lemn Cuv. Parascheva, 1742
  27. Sat Fețeni, com. Goranu- biserica de lemn Cuv. Parascheva, 1805
  28. Com. Gușoeni- biserica de lemn Intr. în bis. a Maicii Domnului, 1550, ref. 1915 și biserica de lemn Sf. Nicolae, din satul Burdălești, 1773 și biserica de lemn Sf. Nicolae, din satul Gușoianca, 1773, și biserica de lemn Cuv. Parascheva, din satul Măgureni, 1766, ref. 1803
  29. Com. Ionești- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1770 și biserica de lemn Sf. Voievozi, din satul Marcea, 1866-1868
  30. Sat Berești, com. Lăpușata- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1610, ref. 1885
  31. Sat Părăușani, com. Livezi- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1807
  32. Sat Stănești Lunca, com. Lungești- biserica de lemn, bolniță Sf. Treime, de la mănăstirea Mamu, 1833
  33. Com. Mălaia- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1807 și biserica de lemn Sf. Împ. C-tin și Elena, din satul Ciungetu, 1865, pictată
  34. Com. Mateești- biserica de lemn Cuv. Parascheva, 1720, ref. 1852
  35. Sat Mamu, com. Mădulari- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1891
  36. Sat Măldăreștii de Jos, com. Măldărești- biserica de lemn Sf. Dumitru, 1801, ref. 1888
  37. Sat Izbășești, com. Milcoiu- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, sec. XVIII
  38. Sat Govora , com. Mihăești- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1804
  39. Com. Nicolae Bălcescu- bisericile de lemn din satele, Gâltofani și Valea Bălcească, din sec.XVIII
  40. Sat Aurești, com. Orlești- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1803+ biserica de lemn Sf. Voievozi, 1832
  41. Com. Perișani- biserica de lemn Cuv. Parascheva, 1797-1799 și biserica de lemn Sf. Dumitru, din satul Băiașu, 1886 și biserica de lemn Sf. Nicolae, din satul Bratovești, 1808, ref. 1880 și biserica de lemn Sf. Gheorghe, din satul Mlăceni, sec. XVIII
  42. Sat Ursoaia, com. Pesceana- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1800
  43. Com. Pietrari- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1737+ biserica de lemn Sf. Voievozi, 1865
  44. Sat Urși, com. Popești- biserica de lemn Buna Vestire, 1757
  45. Com. Prundeni- biserica de lemn Sf. Voievozi, sec.XVIII
  46. Sat Copăceni, com. Racovița- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1805
  47. Mun. Râmnicu-Vâlcea- biserica de lemn Cuv. Parascheva, 1742, pictată în 1870 și biserica de lemn Sf. Nicolae, din localitatea Râureni, 1746
  48. Sat Ciocâltei, com. Roești- biserica de lemn Cuv. Parascheva, 1878
  49. Sat Zgubea, com. Roșiile- biserica de lemn Sf. Nicolae, sec.XVIII
  50. Com. Sinești- biserica de lemn Cuv. Parascheva, 1746 și biserica de lemn Sf. Voievozi, din satul Ciuchești, 1806
  51. Com. Slătioara- biserica de lemn Buna Vestire, sec.XVIII și biserica de lemn Cuv. Parascheva, din satul Milostea, 1906
  52. Com. Stănești- biserica de lemn Cuv. Parascheva, 1894 și biserica de lemn Cuv. Parascheva, din satul Suiești, 1783
  53. Sat Bârlogu, com. Stoenești- biserica de lemn Sf. Dumitru, 1757 și biserica de lemn Cuv. Parascheva, din satul Budurăști, 1756 și biserica de lemn Sf. Voievozi, din satul Popești, cu zid de incintă, 1752- 1782
  54. Com. Stoilești- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1752 și biserica de lemn Cuv. Parascheva, din satul Geamăna, 1887 și biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, din satul Malu, 1799 și biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, din satul Nețești, 1824 și biserica de lemn Intr. în bis. a Maicii Domnului, din satul Obogeni, 1830 și biserica de lemn Sf. Voievozi, din satul Stănești, sec.XVIII
  55. Sat Cireșu, com. Stroești- biserica de lemn Intr. în bis. a Maicii Domnului, 1782
  56. Com. Sutești- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1780 și biserica de lemn Sf. Voievozi, din satul Boroșești, 1822-1826 și biserica de lemn Sf. Nicolae, din satul Cetățeaua, 1791 și biserica de lemn Sf. Nicolae, din satul Mitrofani, 1704+ biserica de lemn Sf. Voievozi, 1813 și biserica de lemn Sf. Voievozi, din satul Racu, 1808-1813
  57. Com. Șușani- biserica de lemn Sf. Împ. C-tin și Elena, 1779 și biserica de lemn Sf. Dumitru, 1802, ref. 1895
  58. Sat Bălțățeni, com. Tomșani- biserica de lemn Sf. Îngeri, 1774 și biserica de lemn Cuv. Parascheva, din satul Dumbrăvești, 1757
  59.  Sat Marița, com. Vaideeni- biserica de lemn Cuv. Parascheva, 1872-1877
  59. Com. Zătreni- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1756 și biserica de lemn Cuv. Parascheva, din satul Valea Văleni, 1814
BISERICA DE LEMN DIN GRĂMEȘTI, 1664

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...