Se afișează postările cu eticheta Retezat. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Retezat. Afișați toate postările

luni, 4 septembrie 2023

Ce obiective turistice din țara noastră sunt propuse pentru Monumente UNESCO


Se numește Lista Tentativă/Indicativă UNESCO. Fiecare țară are așa ceva. Obiective antropice și naturale excepționale, care ar trebui cunoscute de turiști. De ai noștri în primul rând, apoi prin promovare de către cei străini. 

Câți dintre noi am auzit de ele și câți le-am și vizitat sau ce înseamnă UNESCO? Sursa:  Comisia Natională a României pentru UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură)

- Mănăstirea Neamţ
- Biserici bizantine și post-bizantine din Curtea de Argeș
- Ansamblul Monumental din Târgu Jiu ( n.a. Brâncuși)
- Ansamblul rupestru Basarabi (n.a. zona Mufatlar, cariera de cretă Basarabi)
- Biserica „Trei Ierarhi” din Iași
- Culele din Valahia Mică( n.a. case cu turn, semi fortificate din Vâlcea, Gorj)
- Biserica Densuș ( n.a.piatră folosită de la cetățile daco-romane)
- Centrul istoric al orașului Alba Iulia ( n.a.Cetatea Bastionară Alba Carolina)
- Masivul Retezat
- Pietrosul Rodnei (vârful muntelui)
- Sînpetru (sit paleontologic)- asociat Geo Parcului Țara Hațegului
- Codrul secular Slătioara (pădure seculară)- Masivul Rarău
- Frontierele Imperiului Roman - Dacia
- Frontierele Imperiului Roman - Limesul Dunării
- Peisajul cultural minier Roșia Montană
- Centrul istoric al Sibiului și ansamblul său de pieţe
- Vechile sate Hollókő și Rimetea
și împrejurimile lor ( n.a. Județul Alba)

duminică, 11 iunie 2023

Douăzeci de locuri unice în România- 1000 de postări

 La aniversarea celei de-a 1000 a postări de pe blogul meu (deschis în 2008!) am ales un text cu ponturi de locuri faine de vizitat din România, locuri unice care sper să vă inspire pentru vacanța asta care va să vină negreșit.

Bonus, un clip cu cetățile dacice din patrimoniul mondial, de pe canalul meu de youtube: https://www.youtube.com/watch?v=6bhRC_7z0Lo

,, Deși nu prezintă un loc românesc, ci mai multe, am dorit să pun acest text din dorința de a oferi mai multe ponturi de obiective turistice celor care sunt mari căutători de frumuseți românești. Este evident pentru toată lumea că ceea ce am prezentat este o selecție. Foarte subiectivă este drept, din moment ce am mai identificat încă 100 de asemenea locații unice din țara aceasta binecuvântată. Veți observa că ele reprezintă toată gama de atracții de la cele naturale, care predomină, la cele antropice, pe unele din ele le veți regăsi în poate într-o viitoare carte.

 1. Voronețul Banatului, o biserică de sat mândru, pictată la exterior, din comuna Glimboca, județul Caraș Severin, care aduce cu vestita ctitorie bucovineană. O zonă cu oameni gospodari, unde casele tradiționale au ocol întărit, situată pe valea Bistrei în județul Caraș-Severin, lângă Oțelu Roșu;



2. Defileul Latoriței din Muntii Lotrului, creat de afluentul Lotrului în șisturi cristaline, gnaise și alte roci mezozozice, socotit de mulți iubitori de natură, cel mai frumos din țară. În plus poate fi accesat pe o șosea îngustă și desfundată până la barajele de la Galbenu și Petrimanu, alte minuni...antropice, dar care cadrează cu peisajul
.


3. Podurile acoperite din lemn din județul Bistrița Năsăud, construite în secolul al XIX lea, opere de artă în lemn (Ilva Mare, Coșbuc, Lunca Ilvei, etc.), singurele rămase în această parte a Europei și care se degradează, din păcate, în fiecare zi.  Teama cea mai mare este că cei doritori de asemenea obiective nu le vor mai apuca;

4. Colonia de dropii din comuna Nicolae Titulescu, județul Olt, singura colonie de păsări de stepă din România. Din păcate nu știu dacă mai există, mai ales că noi, românii, n-am știut să ocrotim cea mai mare pasăre din zona temperată. Bine că au făcut asta ungurii în imensele spații ale pustei maghiare.

5. Pădurea de Piatră din Gâlgăul Almașului, Munții Meseș, județul Sălaj. Nu seamănă cu celebrele păduri de piatră din lume, dar aceasta are forme sculptate în piatră de apa pluvială și de vânt, oferind un spectacol unic în mijlocul unei zone împădurite; Mai este numită și Grădina Zmeilor, despre care am găsit un articol interesant pe cafeauata.ro.

6. Podul natural de la Grohot, din Țara Moților, al doilea pod natural de piatră din România, după cel de la Ponoare. Nu este cunoscut decât în lumea drumeților și a speologilor, dar este relativ accesibil;

7. Cheile Vârghișului și peștera Merești, cea mai mare peșteră din Carpații Orientali-destul de săraci, în  general, în forme carstice-, și cele mai spectaculoase chei din Munții Perșani, un veritabil mozaic petrografic;

8. Pădurea de castani de la Tismana, singura pădure compactă de castani comestibili din țară cu o minunată mănăstire în zonă care întregește spiritualși turistic zona aceasta. Pădurea este formată din arbori înalți și groși de sute de ani și cu o producție de castane de câteva tone pe an, într-un decor submediteranean în care se mai întâlnesc, iasomie, liliac și scumpie, undeva la marginea Podișului Mehedinți;

9. Herghelia de cai huțuli de la Lucina din Obcinele Bucovinei, într-un spațiu rural neatins încă de civilizatie, situată la poalele unei păduri de molid sub cel mai înalt vârf muntos din zona Bucovinei. Aparține comunei Moldova-Sulița, din județul Suceava. Rasa huțulă este singura rasă curată, autohtonă, păstrată în România;

10. Poiana de narcise de la Dumbrava Vadului din Depresiunea Făgărașului, cea mai mare rezervație de narcise din România. Declarată de mult rezervație botanică, este situată în comuna Șercaia, din județul Brașov;

11. Lacul de acumulare Gura Apei (Apelor) de pe Râul Mare din inima Munțiilor Retezat, cel mai înalt baraj din țara noastră, cu 1 metru mai înalt decât cel de la Vidraru (168 de metri), de unde pleacă poteci și drumuri către Parcul Național Retezat, Munții Retezat și Munții Godeanu;




12. Lacul Ochiul Beiului, un frumos lac de culoare turcoaz, situat în Muntii Banatului lângă cascada sau mai corect spus cascadele Beușniței( nu mai puțin de trei trepte înșiruite spectaculos), cu o frumoasă legendă inspirată de iubirea unui turc pentru o româncă. Un lac străjuit de o frumoasă pădure de stejar și fag;

13. Chiliile rupestre, săpate și amenajate în stâncile Subcarpaților Buzăului, din comuna Bozoiru, locuite vreme îndelungată de călugări ce au ales calea sihăstriei celei mai izolate;

14. Lacul de acumulare Pecineagu de pe Dâmbovița și cabana Vidra, situate într-un cadru natural deosebit, în unii din cei mai sălbatici și  mai puțin explorați munți, Iezer care aparțin Grupei Făgăraș;

15. Vulcanii noroioși de la Monor din județul Bistrița Năsăud și de la Filiaș din județul Harghita. Singurele zone cu asemenea fenomene din Transilvania, după cei de la Hășag, dispăruți de un timp.

16. Lacul Pețea și nufărul unicat Nymphaea lotus din stațiunea bihoreană 1 Mai, care vegetează în apele termale de peste 40 de grade, împreună cu un melcușor, relict glaciar. Cel mai nordic punct unde se întâlnește acest nufăr, înrudit cu cel de Nil, numit și  floarea faraonilor;

17. Canaraua(-lele) Fetii, mini canioane săpate în calcarele Podișului Oltinei, din sudul Dobrogei, un peisaj selenar o reluare în mic a fenomenelor din Marele Canion. Sunt mândru să spun că am ajuns aici, la capătul lumii...noastre!

18. Valea Cernei și Lacul Valea lui Iovan construit pe același râu, în inima Grupei Retezat-Godeanu, cu numeroase forme carstice și cu plante de origine mediteraneeană, vecin cu zona  barajului Gura Apei;

19. Pădurea Mociar de lângă comuna Gurghiu, din județul Mureș, la poalele munților cu același nume. Zonă cu tradiții vechi, cu poieni de narcise, lalele și cu păduri  sau parcuri dendrologice;


20. Semeringul bănățean, o cale ferată și un tren care leagă Oravița de Anina, construită în secolul al XIX lea cu numeroase poduri, viaducte și tuneluri, operă de inginerie feroviară a austriecilor, care au o cale ferată asemănătoare, de unde și numele cu rezonanță germanică''.

vineri, 24 septembrie 2021

Miniprezentare cu 20 de locuri unice din România

Deși nu prezintă un loc românesc, ci mai multe, am dorit să pun acest text din dorința de a oferi mai multe ponturi de obiective turistice celor care sunt mari căutători de frumuseți românești.

 Este evident pentru toată lumea că ceea ce am prezentat este o selecție. Foarte subiectivă este drept, din moment ce am mai identificat încă 100 de asemenea locații unice din țara aceasta binecuvântată. 

Veți observa că ele reprezintă toată gama de atracții de la cele naturale, care predomină, la cele antropice.

 1. Voronețul Banatului, o biserică de sat mândru, pictată la exterior, din comuna Glimboca, județul Caraș Severin, care aduce cu vestita ctitorie bucovineană. O zonă cu oameni gospodari, unde casele tradiționale au ocol întărit, situată pe valea Bistrei în județul Caraș-Severin, lângă Oțelu Roșu;

2. Defileul Latoriței din Muntii Lotrului, creat de afluentul Lotrului în șisturi cristaline, gnaise și alte roci mezozozice, socotit de mulți iubitori de natură, cel mai frumos din țară. În plus poate fi accesat pe o șosea îngustă și desfundată până la barajele de la Galbenu și Petrimanu.

3. Podurile acoperite din lemn din județul Bistrița Năsăud, construite în secolul al XIX lea, opere de artă în lemn (Ilva Mare, Coșbuc, Lunca Ilvei, etc.), singurele rămase în această parte a Europei și care se degradează, din păcate, în fiecare zi.  Teama cea mai mare este că cei doritori de asemenea obiective nu le vor mai apuca;

4. Colonia de dropii din comuna Nicolae Titulescu, județul Olt, singura colonie de păsări de stepă din România. Din păcate nu știu dacă mai există, mai ales că noi, românii, n-am știut să ocrotim cea mai mare pasăre din zona temperată. Bine că au făcut asta ungurii în imensele spații ale pustei maghiare.

5. Pădurea de Piatră din Gâlgăul Almașului, Munții Meseș, județul Sălaj. Nu seamănă cu celebrele păduri de piatră din lume, dar aceasta are forme sculptate în piatră de apa pluvială și de vânt, oferind un spectacol unic în mijlocul unei zone împădurite; Mai este numită și Grădina Zmeilor, despre care am găsit un articol interesant pe cafeauata.ro.

6. Podul natural de la Grohot, din Țara Moților, al doilea pod natural de piatră din România, după cel de la Ponoare. Nu este cunoscut decât în lumea drumeților și a speologilor, dar este relativ accesibil;

7. Cheile Vârghișului și peștera Merești, cea mai mare peșteră din Carpații Orientali-destul de săraci, în  general, în forme carstice-, și cele mai spectaculoase chei din Munții Perșani, un veritabil mozaic petrografic;

8. Pădurea de castani de la Tismana, singura pădure compactă de castani comestibili din țară cu o minunată mănăstire în zonă care întregește spiritualși turistic zona aceasta. Pădurea este formată din arbori înalți și groși de sute de ani și cu o producție de castane de câteva tone pe an, într-un decor submediteranean în care se mai întâlnesc, iasomie, liliac și scumpie, undeva la marginea Podișului Mehedinți;

9. Herghelia de cai huțuli de la Lucina din Obcinele Bucovinei, într-un spațiu rural neatins încă de civilizatie, situată la poalele unei păduri de molid sub cel mai înalt vârf muntos din zona Bucovinei. Aparține comunei Moldova-Sulița, din județul Suceava. Rasa huțulă este singura rasă curată, autohtonă, păstrată în România;

10. Poiana de narcise de la Dumbrava Vadului din Depresiunea Făgărașului, cea mai mare rezervație de narcise din România. Declarată de mult rezervație botanică, este situată în comuna Șercaia, din județul Brașov;

11. Lacul de acumulare Gura Apei (Apelor) de pe Râul Mare din inima Munțiilor Retezat, cel mai înalt baraj din țara noastră, cu 1 metru mai înalt decât cel de la Vidraru( 168 de metri), de unde pleacă poteci și drumuri către Parcul Național Retezat și Munții Godeanu;

12. Lacul Ochiul Beiului, un frumos lac de culoare turcoaz, situat în Muntii Banatului lângă cascada sau mai corect spus cascadele Beușniței, cu o frumoasă legendă inspirată de iubirea unui turc pentru o româncă. Un lac străjuit de o frumoasă pădure de stejar și fag;

13. Chiliile rupestre, săpate și amenajate în stâncile Subcarpaților Buzăului, din comuna Bozoiru, locuite vreme îndelungată de călugări ce au ales calea sihăstriei celei mai izolate;

14. Lacul de acumulare Pecineagu de pe Dâmbovița și cabana Vidra, situate într-un cadru natural deosebit, în unii din cei mai sălbatici și  mai puțin explorați munți, Iezer care aparțin Grupei Făgăraș;

15. Vulcanii noroioși de la Monor din județul Bistrița Năsăud și de la Filiaș din județul Harghita. Singurele zone cu asemenea fenomene din Transilvania, după cei de la Hășag, dispăruți de un timp.

16. Lacul Pețea și nufărul unicat Nymphaea lotus din stațiunea bihoreană 1 Mai, care vegetează în apele termale de peste 40 de grade, împreună cu un melcușor, relict glaciar. Cel mai nordic punct unde se întâlnește acest nufăr, înrudit cu cel de Nil, numit și  floarea faraonilor;

17. Canaraua(-lele) Fetii, mini canioane săpate în calcarele Podișului Oltinei, din sudul Dobrogei, un peisaj selenar o reluare în mic a fenomenelor din Marele Canion. Sunt mândru să spun că am ajuns aici, la capătul lumii...noastre!

18. Valea Cernei și Lacul Valea lui Iovan construit pe același râu, în inima Grupei Retezat-Godeanu, cu numeroase forme carstice și cu plante de origine mediteraneeană, vecin cu zona  barajului Gura Apei;

19. Pădurea Mociar de lângă comuna Gurghiu, din județul Mureș, la poalele munților cu același nume. Regiune cu tradiții vechi, cu poieni de narcise, lalele și cu păduri  sau parcuri dendrologice care a început de curând să organizeze un mic festival rustic de tradiții și gastronomie din zonă;

20. Semeringul bănățean, o cale ferată și un tren care leagă Oravița de Anina, construită în secolul al XIX lea cu numeroase poduri, viaducte și tuneluri, operă de inginerie feroviară a austriecilor, care au o cale ferată asemănătoare, de unde și numele cu rezonanță germanică. Din păcate sărăcia locurilor își pune amprenta și asupra trenului și asupra celor două orașe depopulate.

miercuri, 9 martie 2016

Straja, o stațiune care crește


Straja, statiunea montană care m-a surprins foarte placut. Se află în mijlocul munţilor Vâlcan din Valea Jiului, judeţul Hunedoara, la altitudinea de 1400 metri. 
Este o staţiune "tânără", primind aceasta titulatură abia în 2002.
La Straja se poate urca: ​
-  fie cu mașina,  pe " Drumul Crucii " , un drum frumos, cu serpentine, asfalt bun și priveliști faine.
- fie cu telegondola din orașul Lupeni (în Lupeni  am auzit că se află cea mai mare mină subterană din SE Europei; huila extrasă de aici este de cea mai bună calitate).

Statiunea Straja este mai des vizitată de către  turiști în perioada iernii, pentru practicarea sporturilor de iarnă. La acest capitol stă foarte bine, are 12 pârtii de schi, toate dotate cu instalaţie pe cablu iar 5 dintre ele au și nocturnă (domeniul schiabil de masoară vreo 25 de km). 
Am rămas plăcut surprinsă  că în această mică staţiune, accentul se pune pe dorinţele turistului (începând de la cazare și terminând cu distracția).
.  
Noaptea se lucrează de zor la starea pârtiilor, ca a doua zi să fie totul perfect pentru schi; tunurile de zăpadă  nu stau nici ele, fiindcă mare parte din zăpadă este artificială.  Alte posibilităti de distracție nu sunt (cu exceptia sporturilor ) , dar există și cluburi, pub-uri. 

Principalele atracţii ale stațiunii sunt:
- Crucea Eroilor, înaltă de 18 metri
- Schitul Straja 
- ursul Baloo, care de data asta nu a vrut să se arate.

În extra sezon,​ adică vara, se fac trasee turistice și plimbări . Zona este foarte frumoasă, liniștită. Retezatul arată minunat văzut de aici, iar Parângul te încântă la fiecare pas.

Este o stațiune foarte accesibilă, prețurile sunt potrivite (mici în comparație cu Poiana Brașov), cazare ok.
Construcţia și așezarea pensiunilor este oarecum haotică , dar este de înteles deoarece nu a fost gândită de la început ca și obiectiv  turistic, astfel că fiecare și-a făcut " loc " unde a avut chef și teren . Per total, este ok .
  
Prețul la telegondolă este de 10 lei /persoană, programul este de la 10 la 16 iar  marţea este închis pentru revizie. 

În fiecare an, parcă înainte de Paște , se face o procesiune cu 14 popasuri, pe "Drumul Crucii " , un ritual la care i-au parte mii de credincioși și care a devenit foarte cunoscut . 
Recomand Straja pentru relaxare și schi!  

joi, 30 iulie 2015

Peștera Bolii din Defileul Jiului


by SOFIA FLORI

Despre Peștera Bolii am aflat acum 2 ani când eram in trecere prin Defileul Jiului.  În timp ce se lucra la carosabil si erau multe semafoare, la ieșirea din Petroșani spre Hațeg, pe marginea drumului, am văzut 2 " afișe " care indicau că la aproximativ 500 m de șosea se află o peșteră.  Astfel, am aflat de acest obiectiv. 

Drumul până la intrarea în peșteră este foarte îngust, are loc o mașină, cu mare dificultate  încap două.



Prima dată, în vara lui 2013, nu era amenajată parcare în fața intrării, nu se plătea taxă de vizitare, nu existau porți . Doar scări din beton "proaspăt" și un podeț care cobora în peșteră.


 Am citit, la fața locului, că este administrată de PetroAqua Petroșani. În interior, era bine întreținută, nu existau gunoaie, era parțial luminată. În fine, un loc surprinzător de curat și îngrijit,  fără pază, ghid sau cineva care să te supravegheze. 

Acum (din  2014) s-a amenajat o parcare și s-au făcut câteva modificări: s-a îngrădit pe lângă scările care coboară in peșteră, s-a revopsit/refăcut podul peste pârâu și se plătește taxă de vizitare, într - un loc special amenajat, cu panouri informative (5 lei intrarea, nu se percepe taxă foto !). 

Este una din puținele peșteri din țară, unde se poate observa străpungerea obstacolului calcaros, de către o apă curgatoare.
Se poate parcurge fără dificultate de către orice turist de la intrare și până la ieșire.


Peștera are forma unui tunel și se află la altitudinea de 700 m. Intrarea este impresionantă,  de aproximativ 10 m. (informatii de pe panou)
În interiorul peșterii, tavanul este foarte frumos " sculptat " de curenții de aer (din cauza asta nu există nici stalactite , nici stalagmite ) si se pot observa forme care de care mai ciudate.

Este străbătută de pârâul Jupâneasa pe toată lungimea ei (aproximativ 1 kilometru ). 

În anumite perioade din an , aici au loc concerte. Cândva, s-au filmat și câteva filme.  Peștera are o acustică bună.

Denumirea provine de la familia Bolia care a locuit în zonă. În ambele dați când am vizitat-o,  am gasit-o foarte curata, ingrijita dar cu putini vizitatori.
Din pacate!
Eu imi doresc să ajung la un concert în peșteră (neoficial, am auzit că duminica s-ar organiza astfel de spectacole si doar vara sau intr-o anumita perioada a verii ).


marți, 21 ianuarie 2014

Pensiunea Dany- Clopotiva( Popas Gura Rîului)


În inima Grupei Retezat- Godeanu, într-un peisaj spectaculos, la doi pași de albia Râului Mare, găsiți o pensiune numita Dany. Am găsit-o pe când mă pregăteam pentru asaltul Bucurei și a barajului Gura Apelor.
Proprietarii îi spun Popasul Gura Rîului, dar pe net o găsiți cu numele din titlu.
Nu are pretenții de pensiune de trei sau patru stele, însă condițiile de cazare sunt mai mult decât decente. Accesul este undeva în lateral pe o scară, ce duce la etajul cu 8 camere duble și triple, în total 22 locuri.

Deși pare neterminată din cauza faptului că a mai rămas de dat ultima mână de tencuilă exterioară, pensiunea vă oferă tot c eea ce aveți nevoie, inclusiv un restaurant mare, unde doamna Tomescu (proprietara) și o bucătăreasă, fac minuni gastronomice. Dacă mergeți cu cel mic și acesta face mofturi la mâncare, doamna va încerca să vă ofere tot felul de variante, pe placul copilului. Ca să nu mai spun de clătitele excelente și de gustoasa palincă de casă.
Eu cred că locația este excelentă pentru cei ce-și propun un circuit la Țării Hațegului și  Retezatului, pentru că în zonă ai ce vedea, Slavă Domnului. De toate!

Lacul Bucura- cel mai întins lac glaciar din țară, cel mai înalt baraj din țară- Gura Apelor, zimbri de la Hațeg, Cetatea Colț- evocată de Jules Verne în Castelul din Carpați, biserica de la Densuș, mănăstirea Prislop și Colț și Sarmisegetusa Ulpia Traiana, sau defileul Râușor cu stațiunea de iarnă, cu același nume.

Date:
Popas Turistic Gura Rîului
Sat Clopotiva, nr. 320 A, com. Râu de Mori
jud. Hunedoara
tel: 0748304971/ 0766737079
mail: tomescu_cristina71@yahoo.com
www.popasulgurariului.ro

joi, 5 decembrie 2013

Bucura- cel mai întins lac glaciar din țară. Un pelerinaj... glaciar necesar

Nu puteți rata lacul Bucura, dacă ajungeți cumva în zona Retezatului. Spun cumva, pentru că accesul către lac se poate face din mai multe părți ale masivului.
Varianta pe care v-o propun este cea care pleacă din satul Clopotiva, comuna Râu de Mori, județul Hunedoara.

Mergeți cale de vreo 10 kilometri  pe drumul asfaltat sau betonat, destul de prost, până ajungeți la bariera care marchează intrarea în Parcul Național Retezat- primul parc de acest gen din România.

Acolo plătiți o taxă de 20 lei, de intrare cu mașina în parc, și începeți urcușul până la cel mai înalt baraj din România- Gura Apelor, 137 de metri, în spatele căruia se întinde un lac de acumulare superb.

Drumul forestier, de această dată, merge pe valea Lăpușnicului câțiva kilometri buni, peste podețe ce traversează ape vijelioase de munte, numai bune pentru rafting.

Îngustimea drumului face ca oglinzile laterale să ia în primire frunzele de brusture, ca multe palme peste ochi pe care pădurea seculară și absolut sălbatică, sau sălbăticită, le dă omului și mașinii sale, ca o pedeapsă că îî tulbură nemișcarea.

În cele din urmă, după o cută a drumeagului, întri în Poiana Bucurei, unde ai surpriza să mai găsești câțiva nebuni ca tine și ca familia ta, care au ajuns până aici cu mașinile.
Este drept, pensiunile din zonă organizează incursiuni până aici cu jeep-urile, pentru 100 de lei de persoană. Asta dacă vrei să-ți protejezi bolidul de ,,palmele” pădurii și ale drumului.

Rododendron sau bujor de munte
În aburul ceștilor de cafea sau de ceai ale celor care au petrecut noaptea aici, începi să te pregătești pentru urcusul de 2 1/2 ore, către unul dintre lacurile glaciare etalon din Carpații Românești. O ceață deasă apasă pădurea și crestele munților de peste 2500 de metri.
A plouat azi noapte, și iarba, poteca și podețele sunt jilave, și alunecă, iar asta face urcușul mai anevoios. Echipat cu cățel, purcel și copil la subsuoară, dați semnalul de plecare.

Lacul Lia, 1930 metri,1,3 ha,4,3 m ad.
Treceți pe lângă căbănuța băieților de la Salvamont, și pe lângă câteva corturi amplasate pe un tăpșan pietros și începeți urcușul pe cruce rosie.
Prima jumătate de oră nu veți obosi, pentru că aveți senzația că faceți o  plimbare printre brazi și molizi bătrâni, iar peisajul crestelor și custurilor modelate de ghețari vă creează reverii și amintiri pentru iarnă.
Semnalul că ați ajuns în golul subalpin, este dat de apariția tot mai deasă a jnepenilor,care desenează pe cărare o viermuială de crengi, care par milioane de șerpi constrictori.

Din loc în loc veți avea surpriza să vedeți niște pini înalți care răsar dintre jenpeni, sunt zâmbri, relicte glaciare rășinoase rămase izolate pe versanții munților înalți.

Veți rămâne impresionați de cireada de vite a comunei și de micuța herghelie care pasc la 1800 de metri, cea mai curată iarbă din lume. Nu poți să nu te gândești, de ce unii care nu mai au nici măcar veverițe în pădurile lor, declară că vacile din munții lor sunt cele mai fericite, sau mă rog...vesele. Păi astea de aici cum or fi? Triste?

Nu disperați când ajungeți în golul alpin, la 1950 de metri, că nu vedeți lacul. Aveți nu mai puțin de trei crestișoare cristaline de trecut, până pe fundul căldării glaciare a Bucurei.
Prima dată trebuie să vedeți în stânga jos, cele două lacuri de vale glaciară Ana și Lia, continuate mai sus cu celelalte fete lacuri, Florica și Viorica.

Când te astepți mai puțin, și așa este cu lacurile glaciare, de nicăieri, orizontul se deschide și pe fundul chiuvetei glaciare apare Bucura și implicit bucuria că ați reușit.

Ati ajuns pe malul celui mai întins lac glaciar din România. În ghiduri scrie că are 10 hectare, pe panoul de pe piatră scrie că are 8,9 ha, în colecția ,,Munții Noștri” scrie că are 8,8. Mult oricum și atât, pentru că de obicei aceste minunății glaciare nu au mai mult de 1-3 hectare. Este situat în creierul munților, la 2040 de metri și are adâncimea maximă de 15,7 metri.
Din păcate, vremea schimbătoare s-ar putea să vă joace feste și să acopere soarele, creând acea iluzie că cerul a coborât în apele lacului cu tot cu norii săi plumburii, ceea ce îți dă senzația că este colorat cu cerneală.   
Faceți un scurt popas la cabana situată sub vârful Peleaga( 2509 m), după care fericiți și epuizați o apucați pe drumul de întoarcere, pe o ploaie măruntă și rece de toamnă din mijocul lui iulie.
Plecați, poate, și cu regretul că nu ați văzut undele sale reci mângâiate de razele soarelui. Cine știe dacă mai ajungeți aici...


,, Piramida ” Peleaga
 Citește și despre alte lacuri glaciare:
Lacul Lala Mare- Munții Rodnei
Lacul Gâlcescu- Munții Parâng
Lacul Bâlea- Munții Făgăraș

duminică, 10 noiembrie 2013

Mănăstirea Colț- ctitorie a Cândeștilor

Acum o lună de zile descriam experiența pe care am trăit-o atunci când am ajuns la Cetatea de Colț, cuibul de vulturi al lui Jules Verne. A venit timpul să scriu și despre Mănăstirea Colț, situată peste apa Râușorului, într-un decor care te lasă mut de uimire.

Mănăstirea Colț este amplasată pe un mic platou de la marginea satului Suseni, chiar la intrarea pe valea îngustă a Râusorului, care aici are aspectul unui defileu tăiat în șisturi cristaline.


Se spune că a fost cea mai importantă mănăstire ortodoxă din Țara Hațegului, până în secolul al XVI lea, iar istoria sa se împletește cu cea familiei Cândeștilor, din Râu de Mori, ctitorii acestei mănăstiri. O familie care și-a lăsat amprenta militară, socială, culturală și administrativă pe un teritoriu mult mai vast decât actuala Depresiune a Hațegului, ei fiind și ctitorii Mănăstirii Lupșa din inima Apusenilor.


Dispunând de o poziție strategică, ca de altfel și castelul de peste drum, mănăstirea are aspectul unei fortărețe, cu plan rectangular și navă dreptunghiulară, în care turnul de peste 12 metri înălțime întregește arhitectura sa deosebită. Se poate observa, tot ca element arhitectonic unic, că la etajele superioare existau o serie de ferestre de tragere cu un aspect deosebit de cheie de broască răsturnată.
Ridicată între anii 1350-1450, chiar înainte de curtea nobiliară de peste drum, biserica avea o extraordinară decorație interioară în frescă, care astăzi a fost refăcută parțial în altar, suportul pe care s-a pictat fiind format din glet de var, paie de grâu, coajă de molid, și sâmburi de cireșe de pădure.


Din păcate, evenimentele istorice din Transilvania ating și familia nobiliară a Cândeștilor, evenimente care duc, la finalul secolului al XVI lea, la părăsirea de către aceasta a confesiunii ortodoxe( își iau și numele maghiar de Kendeffy), și trecerea la cea reformată, schimbare care afectează automat toate ctitoriile și bunurile bisericești pe care aceștia le aveau.


Istoria tumultoasă care urmează, plus comunismul dar și lipsa interesului autorităților bisericești, aduc biserica într-o stare avansată de degradare până în 1994, când părintele Calinic și monahul Daniel ( veniți de mănăstirea Hodoș- Bodrog) întâlnesc aici un staul de capre! Cu eforturi uriașe reușesc să restabilească viața monahală aici și să refacă arhitectura originară a mănăstirii.

Azi, găsiți aici o oază de liniște, un loc extraordinar pentru reculegere și încărcare spirituală, unde frumusețea și sălbăticia naturii se împletesc minunat cu bisericuța cu turn și contaforți, din secolul al XV lea.




luni, 21 octombrie 2013

Barajul Gura Apelor- Retezat- cel mai înalt din țară

Mult timp am fost convins că barajul de la Vidraru, este cel mai înalt din țară. Asta până când am citit undeva că la Gura Apelor( Apei) se află unul cu DOI METRI  mai înalt.
Auzisem de Gura Apei, știam că este pe Râul Mare, afluent al Streiului, și că aici s-au făcut amenajări hidroenergetice de anvergură.

Nu mai rămânea decât să ajung în RETEZAT. Cam departe pentru gustul meu și dificil de organizat o ,,expediție" până acolo, însă dorința era mare...


Știți cum este, tot ce e frumos este și departe de casă.

Vara asta am ajuns în Retezat, ne-am cazat undeva în satul Clopotiva, comuna Râu de Mori și ardeam de nerăbdare  să vedem barajul și lacul de acumulare. Drumul te duce către acumulare pe un beton mâncat pe alocuri de ploi, după care ajungi la bariera de intrare în Parcul Național Retezat, unde plătești o taxă de acces cu mașina.

După câteva sute de metri ajungeți pe baraj. N-aș spune că m-a impresionat foarte mult, nu este spectaculos, nu stă parcă suspendat desupra uni hău, ca la Vidraru sau Bicaz, dar bucuria de a te afla pe cel mai înalt baraj și sălbăticia locurilor,  te umple de ceva adrenalină.
Ce mai este adevărat, este că barajele din beton în dublu arc sunt și cele care îți taie respirația, chiar dacă unele nu au decât 20-30 de metri înălțime, și mă gândesc la cele de pe Latorița sau de pe valea Sebeșului.

La impresia asta, de baraj oarecum comun, a contribuit și vremea mai mohorâtă, care făcea pozele mai întunecate dar și faptul că nivelul lacul era la jumătate, astfel ca apa nu atingea barajul, iar ceva mai în larg apăreau chiar insulițe. Pozele mai ,,însorite" le-am făcut la întoarcere.
Vizitarea barajului și admirarea lacului se pot face combinat cu o tură până la Bucura, drumul pietruit și foarte îngust, pe alocuri, vă duce pe valea Lăpușnicului până la Gura Bucurei, de unde în 2 ore și jumătate, ajungeți la cel mai întins lac glaciar din țară.

Date tehnice:
- cel mai înalt baraj din țară- 168 metri;
- lungime coronament- 460 metri;
- lățimea barajului la bază- 574 metri;
- volumul apei din lac- 210 mil.mc;
- suprafața lacului- 373 ha;
- total volum corp baraj- 10 452 600 mc(anrocamente, argilă, filtre, balast);
- lungime lac- 7 km;
- adâncime max.- 80 metri;



miercuri, 11 septembrie 2013

Biserica din Sântămăria Orlea- Țara Hațegului

 by Sofia Flori

Biserica Reformata Calvina din Santamarie Orlea dateaza de la sfarsitul  secolului XII - inceputul secolului XIII, construita in stil romanic tarziu,  se considera a fi printre cele mai vechi din tara noastra (ghidul de la biserica mi-a spus ca este chiar mai veche decat cea de la Densus, pentru ca acolo initial nu a fost construita ca biserica, ci ulterior i-au fost adaugate si alte constructii si a devenit biserica). La Santamarie Orlea constructia initiala a fost facuta pentru o biserica ortodoxa, cu pietre aduse de la cetatea Sarmizegetusa Ulpia Traiana.
Prin aceasta comuna, pe timpul Imparatului Traian, trecea drumul roman care lega  Ulpia Traiana Sarmizegetusa de cetatile dacice  din Muntii Orastiei.
Numele comunei provine de la hramul bisericii "Sfanta Maria" - Santamaria, iar Orlea se cheama dealul din jurul comunei. In anul 1447, localitatea intra in proprietatea familiei Candea, fiindca acestia au participat la luptele impotriva turcilor, au devenit familie nobiliara.
Familia Candea a detinut  multe proprietati in Tara Hategului, au si construit si intretinut multe cetati/ castele, dar odata cu Reforma Maghiara si ocuparea cat mai multor teritorii din Hateg, ungurii au fortat pe multi dintre nobilii cnezi sa isi schimba numele si religia, de ex: familia Candea devine familia Kendeffy.

Imediat cum am ajuns in fata bisericii, m-a intampinat cu un zambet larg, un domn, care m-a rugat sa intru cu incredere in curtea bisericii. Tinea in mana o cheie, usa era incuiata cu un lacat si imediat mi-am dat seama ca era un bun  cunoscator al zonei si ghidul vechii  biserici.
Inainte de a deschide lacatul, ghidul  mi-a spus ca bolta intrarii dar si usa  este printre putinele usi cu aceasta arhitectura, si chiar  si fereastra ( gotica)  se alatura celor unice in tara.
Dupa ce am pasit in interiorul bisericii ,si "s-a facut lumina cu ajutorul unui bec "  pe pereti se puteau, inca, observa frescele picturilor bine pastrate si conservate pana in zilele noastre.
Picturile din biserica dateaza din mai multe etape,  imbinand stilul bizantin cu cel italian + alte stiluri  si reprezinta cel mai vechi ansamblu mural din Romania datand din  anii 1300-1330.
Pe peretii din naos, picturile au fost realizate in trei straturi si in trei  etape succesive.  Primul strat este reprezentat printr-o "perdea " situat in partea de jos a peretelui, cel de-al doilea strat este reprezentat prin cateva cruci iar cel de-al treilea strat este pictat peste acele cruci.

In altar se pastreaza blazonul familiei Kendeffi, facut dintr-o bucata de piatra si are o inscriptie. Tot aici se mai pastreaza si o orga care functioneaza.
Desi a rezistat la atacurile turcilor si a diferitelor revolte /razboaie , biserica a fost puternic afectata , iar in secolul XVII pictura interioara a fost acoperita cu var alb si  la unii dintre sfinti li s-a scrijelit ochii de catre turci/tatari .

Dupa ce ghidul mi-a tinut o intreaga lectie de istorie (pe care nu cred ca am retinut-o in intregime dar data viitoare cand voi vizita vreun monument istoric de o asemena valoare  voi inregistra tot ce mi se vorbeste) - a urmat o discutie mai lejera, continuand sa aflu tot mai multe date importante - se presupune ca aceasta este singura biserica in care se mai gaseste o pictura cu  celebrul albastru de Voronet dar care are o culoare purpurie aici. (eu am cautat pe net despre asta dar nu am gasit nimic - ghidul mi-a zis ca asta i-au spus si lui unii istorici si cercetatori ).
Am avut voie sa ma urc in turnul bisericii  dar am urcat decat pana la primul etaj fiindca era intuneric si nu am putut sa continui.
In interiorul bisericii se poate fotografia cat vrei,  dar fara blitz , iar taxa de vizitare este de 5 lei /grup.
Ghidul locuieste in apropierea bisericii, astfel  ca, cei care ajungeti  prin zona, nu ezitati si nu va faceti griji daca este usa inchisa , batand la cateva porti puteti gasi cu usurinta ghidul  bisericii, doar il cunoaste toata lumea.


Nota:  Nu mai stiu exact, exact vorbele ghidului si este posibil ca pe unele locuri sa fie gresit ce am scris eu, adica gresit in sensul ca nu am retinut datele in ordinea cronologica, dar daca ghidul a batut campii si mi-a spus neadevaruri - asta voi reda si eu. Eu sper ca in septembrie voi trece din nou pe acolo si atunci ma voi documenta muult mai bine.




duminică, 1 septembrie 2013

Cetatea de Colț- cuibul de vulturi al lui Jules Verne

Cetatea de Colț este unul din acele locuri din România despre care îmi place să scriu: ascunse, inedite, fermecătoare și... misterioase.

Stă la baza fascinantei povești a lui Radu Gorj și Orfanik, din Castelul din Carpați al lui Jules Verne. Și dacă vă mai aduceți aminte din copilăria marcată de romanele marelui scriitor,  de descrierea văii Jiului și a Hațegului, a depresiunii Petroșani și a Alpilor Transilvaniei, ăsta este locul!

Asemănările găsite de scriitorul Ion Hobana în ,,20000 de pagini în căutarea lui Jules Verne"( 1979)  sunt izbitoare, iar imaginea din ediția franceză și fotografia colțului de deal  indică una și aceeași cetate, aflată pe Dealul Gorganu, după Jules Verne.


Zona de ieșirea râului ...Râușor din defileul pe care-l sapă în șisturi cristaline în contaforturile de nord ale masivului Retezat, este una splendidă, și aparține comunei Râu de Mori din județul Hunedoara. Urmați indicatoarele din drumul național Hațeg-Caransebeș, care vă vor duce și către Cetatea de Colț, și Mănăstirea Colț dar și spre ministațiunea Râușor, pe un drum asfaltat care șerpuiește prin defileul mai sus amintit.



Cuibul de vulturi al lui Jules Verne, despre care se spune că ar fi călătorit prin România pe la mijlocul secolului al XIX lea, este situat pe un pinten cristalin de stâncă spre care urcă o potecă, cale de vreo 35-40 de minute. Poteca pleacă de lângă podeț, acolo unde, în roman era Casa Vânătorului, și vă plimbă agale, cu urcuș lin, printr-o pădure de fag liniștită și destul de deasă. Sus, însă, ți se taie respirația. Parcă ai fi urcat pe Moldoveanu, iar bucuria și adrenalina îți inundă toate simțurile.


Oriunde privești peisajul îți surprinde vederea, într-un mod cu totul nou. Spre sud este Reteazul cu  spinările greoaie ale munților gârboviți de păduri, spre nord întinsa depresiune a Hațegului cu lacurile de acumulare de la Clopotiva, în jos râul, care deși este numit Râușor este un adevarat campion al eroziunii, reușind să se adâncească cu câteva sute de metri în micașisturile și gnaisele carpatice, iar sus sunt doar norii și...vulturii.


Povestea adevărată a castelului din satul Suseni, își are rădăcinile în secolul al XIV lea, când zona aparținea familiei de boieri români Cânde, aceeași care au ctitorit și Mănăstirea Lupșa din Apuseni, dar care sub numele de Kendeffy în secolul al XV lea, au devenit boieri maghiari protestanți.
Familia Cnezilor Cânde, este una dintre cele mai vechi familii boierești din aceasta zonă, strămoșii lor având latifundii încă din secolul al XII lea.


Mulți nobili au luptat împotriva năvălirilor turco-tătare sub comanda lui Iancu de Hunedoara, perioadă în care aceștia primesc și obligația de a apăra vama de la  Poarta de Fier a Transilvaniei, cunoscută trecătoare dintre Banat și Transilvania, care le aducea și venituri importante.
În aceste condiții familia își permite să întărească Cetatea de Colț, cu ziduri groase și înalte, clădite pe pintenul stâncos, unde era un donjon pătrat și două turnuri poligonale cu metereze.
În caz de primejdie, se ridica podul mobil care lega cetatea de zona de jos, iar stăpânul se adăpostea în donjon. Se vorbește și despre tuneluri care ieșeau pe sub munte în valea râului sau în sat, unde se află și câteva grote destul de adânci, aceste legende fiind folosite în roman și de Jules Verne.


Oricum, una este să vizitezi o cetate feudală și să afli de cine și în ce scop a fost construită, și alta este să mergi pe urmele celui mai mare scriitor de science-fiction din lume, către turnurile care l-au inspirat  și la îndemnul iubitei sale secrete,  Luiza Teutch, o româncă (!?) din Homorod, cunoscută în Franța, la Amiens.

Iubirile secrete dau naștere întotdeauna la mari opere literare, nu că aceasta ar fi fost, dar suntem totuși români, și deci, în acest caz putem fi subiectivi.



Despre ancorarea în trecut și România Deșteaptă

Înainte, în alte timpuri, știam că nu știam. Nu aveam cum. Acum avem de unde ne informa, avem posibilitatea să știm, însă ne place în contin...