Se afișează postările cu eticheta construcţii săseşti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta construcţii săseşti. Afișați toate postările

sâmbătă, 25 noiembrie 2023

Câteva cetăți medievale din România

Alba Iulia

 

-Aiud( oraş, AB): ruinele cetăţii Aiudului din secolele XIV-XVI, cu biserică reformată în stil gotic şi cu interior renascentist;

-Alba Iulia: cetatea Alba Carolina, în stil Vauban, cu 7 bastioane; ruinele cetăţii medievale din secolele IX-X cu două bastioane;

-         Arad: cetatea Aradului din secolul al XVI lea în stil baroc, în forma de stea, cu cazemate;

Bonus: un film de pe canalul meu de youtube despre cetățile dacice din patrimoniul UNESCO

-         Arefu (AG): în satul Căpăţânenii Pamânteni, ruinele cetăţii de la Poienari , ridicată de Negru Vodă şi folosită de Vlad Ţepeş, din secolul al XIV lea, până la care urcă 1500 de trepte;       

-         Aleşd (oraș, BH); în localitatea Peştiş, ruinele cetăţii Şinteu-Piatra Şoimului, din secolul al XIII lea cu bastioane;

-         Apaţa (BV): ruinele unei cetăţi medievale cu un turn rămas în picioare, ridicată în secolul al XIVlea;         

-         -Aita Mare (CV): cetate ţărănească din secolul al XVI lea, cu ziduri de 8 metri si cu biserică în stil gotic;

-         -Adămuş (MS): cetate ţărănească din secolul al XVI lea;

-         -Apold (MS): cetate ţărănească din secolul al XVI lea, cu biserica evanghelică;în satele componente Daia, Şaeş şi Vulcan cetăţi ţărăneşti din secolele XV-XVI, cu biserici evanghelice de incintă;

-Almaşu (SJ): ruinele cetăţii Almaşului din secolul  al XIII lea, refăcută în secolul al XVII lea, foarte bine fortificată;

-         Agnita (oras, SB): cetate ţărănească, din secolele XIII- XVII,monument istoric, cu biserică evanghelică de la 1500, în stil gotic;

 

duminică, 2 aprilie 2023

Biserica din Prejmer-interior

Biserica fortificată Prejmer( Tartlau) din depresiunea Brașovului, este un monument deosebit, fiind cea mai frumoasă și celebră forțificație din zonă, inclusă în 1999 în patrimoniul mondial UNESCO. Un filmuleț care arată simplitatea și în același timp geniul arhitectural al sașilor brașoveni.

vineri, 24 septembrie 2021

Miniprezentare cu 20 de locuri unice din România

Deși nu prezintă un loc românesc, ci mai multe, am dorit să pun acest text din dorința de a oferi mai multe ponturi de obiective turistice celor care sunt mari căutători de frumuseți românești.

 Este evident pentru toată lumea că ceea ce am prezentat este o selecție. Foarte subiectivă este drept, din moment ce am mai identificat încă 100 de asemenea locații unice din țara aceasta binecuvântată. 

Veți observa că ele reprezintă toată gama de atracții de la cele naturale, care predomină, la cele antropice.

 1. Voronețul Banatului, o biserică de sat mândru, pictată la exterior, din comuna Glimboca, județul Caraș Severin, care aduce cu vestita ctitorie bucovineană. O zonă cu oameni gospodari, unde casele tradiționale au ocol întărit, situată pe valea Bistrei în județul Caraș-Severin, lângă Oțelu Roșu;

2. Defileul Latoriței din Muntii Lotrului, creat de afluentul Lotrului în șisturi cristaline, gnaise și alte roci mezozozice, socotit de mulți iubitori de natură, cel mai frumos din țară. În plus poate fi accesat pe o șosea îngustă și desfundată până la barajele de la Galbenu și Petrimanu.

3. Podurile acoperite din lemn din județul Bistrița Năsăud, construite în secolul al XIX lea, opere de artă în lemn (Ilva Mare, Coșbuc, Lunca Ilvei, etc.), singurele rămase în această parte a Europei și care se degradează, din păcate, în fiecare zi.  Teama cea mai mare este că cei doritori de asemenea obiective nu le vor mai apuca;

4. Colonia de dropii din comuna Nicolae Titulescu, județul Olt, singura colonie de păsări de stepă din România. Din păcate nu știu dacă mai există, mai ales că noi, românii, n-am știut să ocrotim cea mai mare pasăre din zona temperată. Bine că au făcut asta ungurii în imensele spații ale pustei maghiare.

5. Pădurea de Piatră din Gâlgăul Almașului, Munții Meseș, județul Sălaj. Nu seamănă cu celebrele păduri de piatră din lume, dar aceasta are forme sculptate în piatră de apa pluvială și de vânt, oferind un spectacol unic în mijlocul unei zone împădurite; Mai este numită și Grădina Zmeilor, despre care am găsit un articol interesant pe cafeauata.ro.

6. Podul natural de la Grohot, din Țara Moților, al doilea pod natural de piatră din România, după cel de la Ponoare. Nu este cunoscut decât în lumea drumeților și a speologilor, dar este relativ accesibil;

7. Cheile Vârghișului și peștera Merești, cea mai mare peșteră din Carpații Orientali-destul de săraci, în  general, în forme carstice-, și cele mai spectaculoase chei din Munții Perșani, un veritabil mozaic petrografic;

8. Pădurea de castani de la Tismana, singura pădure compactă de castani comestibili din țară cu o minunată mănăstire în zonă care întregește spiritualși turistic zona aceasta. Pădurea este formată din arbori înalți și groși de sute de ani și cu o producție de castane de câteva tone pe an, într-un decor submediteranean în care se mai întâlnesc, iasomie, liliac și scumpie, undeva la marginea Podișului Mehedinți;

9. Herghelia de cai huțuli de la Lucina din Obcinele Bucovinei, într-un spațiu rural neatins încă de civilizatie, situată la poalele unei păduri de molid sub cel mai înalt vârf muntos din zona Bucovinei. Aparține comunei Moldova-Sulița, din județul Suceava. Rasa huțulă este singura rasă curată, autohtonă, păstrată în România;

10. Poiana de narcise de la Dumbrava Vadului din Depresiunea Făgărașului, cea mai mare rezervație de narcise din România. Declarată de mult rezervație botanică, este situată în comuna Șercaia, din județul Brașov;

11. Lacul de acumulare Gura Apei (Apelor) de pe Râul Mare din inima Munțiilor Retezat, cel mai înalt baraj din țara noastră, cu 1 metru mai înalt decât cel de la Vidraru( 168 de metri), de unde pleacă poteci și drumuri către Parcul Național Retezat și Munții Godeanu;

12. Lacul Ochiul Beiului, un frumos lac de culoare turcoaz, situat în Muntii Banatului lângă cascada sau mai corect spus cascadele Beușniței, cu o frumoasă legendă inspirată de iubirea unui turc pentru o româncă. Un lac străjuit de o frumoasă pădure de stejar și fag;

13. Chiliile rupestre, săpate și amenajate în stâncile Subcarpaților Buzăului, din comuna Bozoiru, locuite vreme îndelungată de călugări ce au ales calea sihăstriei celei mai izolate;

14. Lacul de acumulare Pecineagu de pe Dâmbovița și cabana Vidra, situate într-un cadru natural deosebit, în unii din cei mai sălbatici și  mai puțin explorați munți, Iezer care aparțin Grupei Făgăraș;

15. Vulcanii noroioși de la Monor din județul Bistrița Năsăud și de la Filiaș din județul Harghita. Singurele zone cu asemenea fenomene din Transilvania, după cei de la Hășag, dispăruți de un timp.

16. Lacul Pețea și nufărul unicat Nymphaea lotus din stațiunea bihoreană 1 Mai, care vegetează în apele termale de peste 40 de grade, împreună cu un melcușor, relict glaciar. Cel mai nordic punct unde se întâlnește acest nufăr, înrudit cu cel de Nil, numit și  floarea faraonilor;

17. Canaraua(-lele) Fetii, mini canioane săpate în calcarele Podișului Oltinei, din sudul Dobrogei, un peisaj selenar o reluare în mic a fenomenelor din Marele Canion. Sunt mândru să spun că am ajuns aici, la capătul lumii...noastre!

18. Valea Cernei și Lacul Valea lui Iovan construit pe același râu, în inima Grupei Retezat-Godeanu, cu numeroase forme carstice și cu plante de origine mediteraneeană, vecin cu zona  barajului Gura Apei;

19. Pădurea Mociar de lângă comuna Gurghiu, din județul Mureș, la poalele munților cu același nume. Regiune cu tradiții vechi, cu poieni de narcise, lalele și cu păduri  sau parcuri dendrologice care a început de curând să organizeze un mic festival rustic de tradiții și gastronomie din zonă;

20. Semeringul bănățean, o cale ferată și un tren care leagă Oravița de Anina, construită în secolul al XIX lea cu numeroase poduri, viaducte și tuneluri, operă de inginerie feroviară a austriecilor, care au o cale ferată asemănătoare, de unde și numele cu rezonanță germanică. Din păcate sărăcia locurilor își pune amprenta și asupra trenului și asupra celor două orașe depopulate.

joi, 15 martie 2018

Marele periplu turistic al obiectivelor catolice din România.


Pentru iubitorii de istorie, arhitectură sau pentru cei ce doresc să facă mici pelerinaje sau circuite care să unească diverse monumente, biserici, ruine, am alcătuit mai jos o listă cu cele mai cunoscute și reprezentative obiective religioase catolice( atât romano cât și greco-catolice).

Sigur, nu am pretenția că le-am (cu)prins pe toate în această listă, de aceea vă rog să completați acolo unde credeți că am omis ceva.

Cele mai multe biserici, mănăstiri sau ruine sunt situate în Transilvania și în vestul țării, dar găsim câteva și în zonele montane sau în sudul și estul cvasiortodox al României.
Acolo unde sunt atașate link-uri, găsiți postări de pe blog cu aceste monumente.
Pentru o listă cu toate mănăstirile catolice din România, accesați link-ul de mai jos cu ghidul acestora, editat prin eforturi mari în 2014. Ghidul Mănăstirilor Catolice, Viorel Irașcu

1.     Biserica catolică Sfântul Anton, în stil romanic( 1903-1906)- Câmpina
2.     Biserica Sfântul Ioan, a fostei mănăstiri franciscane din Brașov( 1506)
3.     Biserica catolică Sfinții Petru și Paul, în stil baroc( sec. XVIII), din Brașov
4.     Biserica fostei mănăstiri franciscane Făgăraș( sec. XV)
5.     Biserica catolică Sfântul Iacob-Bărăția din secolul al XIII lea și refăcută în 1760, cu Turnul Bărăției- Câmpulung
6.     Catedrala catolică Sf. Ap. Petru și Paul- Bacău, cea mai înaltă structură din Moldova, 77 de metri
7.     Catedrala catolică Adormirea Maicii Domnului- Iași
8.     Biserica franciscană( 1782-1789), în stil baroc- Iași
9.     Ansamblul Mănăstirii Capucinilor cu  biserica  “Vizita Sf. Fecioare Maria la Sf. Elisabeta”, Oradea – 1734 – 1742 și Abația Sfântul Ștefan al Ordinului Premonstratrens
10.   Claustrul fostei mănăstiri franciscane,1733-Azi centrul de cultură și artă Timiș  și Mănăstirea Notre Dame
11.    Palatul episcopal romano-catolic, sec al XVIII lea-Timișoara
12.    Spitalul și biserica mizericordienilor, sec al XVIII- XIX lea-Timișoara
13.   Domul romano-catolic Sf. Gheorghe, sec al XVIII lea și Mănăstirea Ordinului Salvatorienilor-Timișoara
14.   Biserica catolică din sec. al  XIX  lea cu vitralii deosebite- Cenad
15.    Biserica fostei mănăstiri franciscane- sec. XVIII, Caransebeș
16.    Capela catolică Sfântul Florian( 1751-1753) în stil baroc- Arad
17.     Catedrala  romano-catolică din 1902- Arad
18.     Biserica catolică Sfântul Anton( 1402)-Baia Mare
19.    Biserica SfântaTreime, a fostei mănăstiri iezuite, în stil gotic( 1717-1720)-Baia Mare
20.    Fosta mănăstire a minoriților( 1733-1741)-Baia Mare
21.     Biserica fostei mănăstiri a piariștilor – Sighetul Marmației
22.    Biserica fostei mănăstiri benedictine în stil romanic- sec XII și refăcută în 1732, com. Acâș, jud. Satu Mare
24.    Biserica fostei mănăstiri a dominicanilor- Sighișoara
25.    Biserica fostei mănăstiri a iezuiților, Târgu Mureș
26.    Biserica fostei mănăstiri a minoriților, Târgu Mureș
27.     Fosta mănăstire a trinitarienilor din Alba Iulia- azi, bibliotecă.
28.     Catedrala catolică Sfântul Mihail( 1246-1300) în stil romanic, cu sarcofagul lui Iancu de Hunedoara și orgăcu 2209 tuburi, Alba Iulia
29.    Biblioteca Batthyaneum, în fosta mănăstire a trinitarienilor( 1784-1792)cu cel mai vechi obsevator astronomic din țară- Alba Iulia
30.     Mănăstirea franciscană cu biserică din sec al XV lea- Baia de Criș
31.     Biserica Franciscană din Cluj-Napoca- secolele XI-XII
32.      Fosta mănăstire minorită, azi catedrala greco-catolică din Cluj Napoca
33.     Biserica Sfântului Anton a fostei mănăstiri franciscane, din Dej
34.     Biserica fostei mănăstiri franciscane, Eremitu, jud. Mureș
36.     Biserica ursulinelor din Sibiu, a fostei mănăstiri dominicane, în stil gotic(sec. XV)+Fosta școală a mănăstirii Ursulinelor( 1733)
37.     Biserica fostei mănăstiri franciscane ( sec. XV, refăcută în 1716), Sibiu
38.    Biserica minoriților (sec. XIII, refăcută 1638), Sibiu
39.     Ruinele fostei abații cisterciene din Cârța(1202)
40.     Biserica fostei mănăstiri dominicane, Sebeș( sec XIV)
41.    Fosta mănăstire cisterciană din 1202 și refăcută în 1250- Arpașu de Jos
42.    Ruinele mănăstirii benedictine din Cheud, Sălaj- sec XIII
43.    Biserica de piatră a fostei mănăstiri benedictine din Măeriște, Sălaj- sec XIII-XIV( azi biserica calvină)
44.    Fostul gimnaziu al călugărilor minoriți- Șimleul Silvaniei
45.   Mănăstirea franciscană şi Biserica catolică „Sfântul Petru de Alcantara”- sec. XVIII, Gherla

marți, 12 septembrie 2017

Der Maibaum- simbolurile rurale ale Germaniei

Cu siguranță, ați văzut, în drumurile voastre prin Bavaria, Tirol sau nordul Cehiei,  aceste arătări semiforestiere, din centrul micilor orașe sau sate, de la poalele munților.

Se numește MAIBAUM, și este unul din cele mai iubite simboluri din Germania rurală și nu numai. În traducere înseamnă ,, copacul din luna mai", și este o reminiscență a unui cult agrar precreștin, în care se ridica un copac falnic decojit, cu o coroană așezată în vârf, la care tinerii trebuiau să ajungă cât mai repede.

Simbolurile falice de acest fel și faptul că tinerii băieți din comunitate urcau pe el, făceau parte din ritualurile de fertilitate pe care orice societate le are, adaptate culturii populare din zonă. Unele surse etnografice vorbesc despre un cult vechi închinat zeităților forestiere din regiunile locuite de popoarele germanice.

Azi, în jurul lui Der Maibaum, care a primit în a doua jumătate a Evului Mediu, un caracter creștin, se desfășoară festivitățile orășelului, de obicei între sfârșitul lui aprilie și începutul lui mai, momente care corespund cu renașterea naturii, cu Înălțarea sau cu Rusaliile.

La începuturi, copacul, un molid, brad sau chiar un mesteacăn, era amplasat temporar în piața de lângă Rathaus( Primărie), era decorat cu panglici alb albastre, sau vopsit în aceste culori, care reprezentau în mentalul colectiv culorile primăverii. Înălțimea acestor copaci atingea în mod regulat 20-25 de metri, dar au fost cazuri în care copacul avea și 40 sau chiar 56 de metri.

Între timp, deși sărbătorile se întâmplă în aceleași perioade, s-a renunțat la concursurile de cățărare, pentru a fi prevenite accidentele, și copacul a devenit o piesă permanentă în arhitectura piețelor centrale, fiind decorat cu figurine din metal, care indică principalele activități care dau renumele comunei.

Astfel, veți vedea reprezentari ale păstorilor, muncitorilor forestieri, minerilor, sau ale diferitelor bresle, cum sunt brutarii, măcelarii, grădinarii, croitorii, totul având la bază stâlpii comunității, preotul și biserica, edilul și primăria, învățătorul și școala.

În imaginea din stânga textului, în care apare  spatele subsemnatului, se vede maibaum-ul de pe platoul de la Zugspitze( 2963- Alpii Bavariei), tot în alb-albastru, cu câteva stegulețe pictate, cu activitățile economice sau turistice sau chiar de cercetare, din vârf de munte.

Filmulețele cu acest vârf sunt redate în link-urile de mai jos: primul este cu vârful privit de la 1500 de metri, iar al doilea, chiar la via ferata de la 2963 m.
Filmuleț 1
Filmuleț 2






duminică, 28 august 2016

Biserica din Viscri- monument UNESCO. Biserica Albă Fortificată


S-au spus și s-au scris atât de multe despre Viscri, încât subiectul a devenit de-a dreptul futil, adică destul de lipsit de importanță. Mulți merg la Viscri că așa este în trend, mulți habar n-au că este o biserică fortificată, important este să-și poarte pașii prin aceleași locuri prin care a pășit și Prințul Charles.

Mă rog, chestii de gust turistic, trestii dă Bucale, hipstereală sinceră de student ignorant.

Biserica Albă Fortificată, adică pe nemțește Weisskirche, ajunsă pe neaoșa noastră limbă Viscri, este o minune cocoțată pe un deal din țara sașilor, undeva în comuna Bunești, județul Brașov.
Din comuna asta mai fac parte alte câteva sate cu biserici fortificate, demne și ele de patrimoniul mondial și anume Meșendorf, Criț și Roadeș sau Bunești. Spun asta pentru cei care ar dori să facă un mic circuit al acestor monumente într-o zi de vară sau  de toamnă când peisajul cred că este mai spectaculos.


Bisericuța din Viscri( secolul al XII lea) este situată la capătul unui drum pietruit rudimentar, dar cu mare farmec, străjuit de căsuțe renovate de fundația prințului și unde găsești multe tărăbuțe cu suveniruri autentice, semn că artizanatul și vechile meșteșuguri au putut fi reactualizate odată cu scoaterea din anonimat a acestei localități.


Asta deși era inclusă în patrimoniul UNESCO de o bună bucată de timp(1993), dar asta a contat puțin până prin 2006  când Prințul a ales să refacă o casă aici, astfel că pentru românii noștri dornici de întâlniri cu regalitatea engleză a fost un adevărat moment de revelație turistică.


Zona are un anume farmec rural, tradițional, aș îndrăzni să spun că este oarecum forțat. Pentru că se dorește cu orice preț ca anumite valori săsești să fie păstrate, anumite obiceiuri medievale să fie renăscute, ceva mai stângaci însă.
De, lipsa de interes și de tradiție își spune încă cuvântul.

Important este că începutul este este realizat, lucrurile se mișcă, dar nu și sub aspectul infrastructurii turistice, sau de bun simț, ca de exemplu drumul de acces spre sat, praful omniprezent, luncile si zonele prăfuite, casele sărace, pensiunile rustice sau moderne cu dotări de multe stele, pentru pretențioși. Toate lipsesc deocamdată, pe o rază destul de mare.
Oricum, merită să vizitați regiunea și să regăsiți sau să retrăiți momente de feudalism relativ autentic.


Căsuța Prințului





luni, 1 august 2016

Biserica fortificată Saschiz. Monument UNESCO. Cetatea și împrejurimile

Nu știu de ce, dar dintre siturile rurale din Patrimoniul Mondial UNESCO, din sudul Transilvaniei, cel de aici, de la Saschiz, mi se pare cel mai puțin pus în valoare. 
Odată că nu este menționat aproape deloc, ca și monument aflat pe lista patrimoniului mondial și în al doilea rând pentru că pare o localitate de tranzit, încadrată ca multe altele, săsești, din zonă, la categoria zonă rurală cu peisaj ancestral. Fain. Și cam atât.

Pe site-ul comunei, la obiective turistice, nici măcar nu este precizată încadrarea bisericii fortificate și a turnului în  lista UNESCO.
Asta indică un anume gen de (ne) preocupare. În tările civilizate asta aduce, prestigiu, stimă, turiști și mulți, mulți, bani.
La noi, E 60, traversează comuna( Rupea-Sighișoara), mașinile trec, iar pe un deal,  privește stingheră fortificația medievală în ruină.. Nimic care să te oprească, niciun indicator mai acătării, nicio mențiune cu câțiva kilometri mai încolo sau mai încoace. În sfârșit!
Saschizul, este o localitate ridicată inițial de secui, apoi colonizată de sași, încă din secolul al XIII lea. Biserica evanghelică fortificată, este construită în zorii lui 1500, cu numeroase elemente defensive. Acestea sunt mai evidente aici și din cauză că ceatea țărănească a fost construită pe dealul din apropiere, la aproximativ 2 kilometri distanță. Față  de Viscri sau Prejmer, aici s-a constatat  mai târziu, că cetatea de pe deal își cam pierde funcția de apărare, în cazuri de năvăliri rapide, astfel că biserica a fost întărită pe parcurs și i s-a adăugat și un turn monumental, copie din secolul al XVIII lea al celebrului Turn cu ceas din Sighișoara.
Cetatea nu are lucruri spectaculoase, turnurile fiind în ruine, capela interioră de asemenea, fântâna(65 metri adâncime, inițial) despre care se spune că era continuată cu un tunel ce ducea în biserică este colmatată, zidurile de 9 metri înălțime sunt o amintire.
Asta în condițiile în care vreo două indicatoare prăfuite te anunță că esti lângă o fortificație ce a fost creată pentru a apăra 6 sate. N-am putut ajunge cu mașina până acolo, pentru că nu ptrea este amenajat nimic. Un drum o fi, dar nu este nimic acolo să te îndrume, să te ghideze. Mă gândesc ce ar putea fi Saschiz-ul și doar dacă ar fi jumătate reconstruită, din cât este Cetatea Neamțului, azi.
Pe scurt, potențial, potențial, potențial.
Comună frumoasă, pusă sau auto(im) pusă în umbră de Viscri sau de Sighișoara, cu care se pare că a și concurat prin Evul Mediu târziu, pentru rolul de regină a cetăților din sudul Transilvaniei.



joi, 3 decembrie 2015

Sibiu, orașul meu preferat


 Sibiu, orașul meu preferat. Un oraș în care nu o să te plictisești niciodată. Te cucerește în orice perioadă a anului. 
Anul ăsta, Sibiul mi-a ieșit deseori în cale și, de fiecare dată l-am revăzut cu mari emotii.  Pe lângă cunoscutele obiective turistice, am încercat să descopăr câte ceva nou: o clădire, o stradă, un loc, un parc sau poate sa traiesc  un moment frumos . 
 
Turnul Sfatului este simbolul orașului, are 4 etaje și oferă o panoramă foarte frumoasă către centru. Mai mereu, aici, au loc  diverse expoziții de pictura, fotografie sau modelaj.
La etajul 3 se găsește mecanismul ceasului (cel deal doilea ceas de turn din Romania, datand din  1494 - sper că am înteles corect). 
 
 
La ultimul etaj,  însă,  ai parte de o priveliște MI-NU-NA-TA către zona centrală a orașului.  Fix în ziua când am vizitat eu Sibiul, s-a pornit să ningă. Era așa frumos!
Turnul se viziteaza in fiecare zi, intrarea costa 2 lei. Nu exista taxa foto!
 
Pentru că vremea s-a înrăutățit și imi doream să văd orașul și de la o înăltime mai mare  am mai bifat un obiectiv turistic important:  Catedrala  Evanghelică.
 
Urcarea în turnul de 7 etaje  a început cu scările spiralate strâns, apoi cu niște scări pe care abia pășeai (de teamă)  și dacă te uitai în jos vedeai ditamai " hăul" . Urcarea , pentru mine , a fost ca într-un film  horror( întuneric, scartaituri la fiecare treaptă urcata și tinut strâns de balustrade) dar odată ajunsă sus nu a mai contat nimic. Turnul are înăltimea de aproape 74 metri și este cea mai înaltă clădire din Sibiu. 

La penultimul nivel se găsesc cele 3 clopote , iar la ultimul etaj, la peste 50 metri deasupra pământului sunt cele 4 turnulețe din  care privești orașul. E atât de frumos să descoperi orașul de acolo , de sus,  și să încerci să ghicești străzi, clădiri și tot ce mai cunoști prin Sibiu:) și totodată, să il admii că iti oferă peisaje și bucurii din orice unghi  îl privești. Panorama este superba, iar cuvintele prea mici - pozele vorbesc mai bine!
În turn se mai găsește și cel de-al doilea ceas ca vechime din România. Ceasul actual  datează din 1881. 
 
Am coborât și am continuat vizitarea bisericii. Constructie în stil gotic, impresionanta. Interiorul -  maret, impunător, cu coloane  uriașe; ferestre cu vitralii -superbe; sculpturi/ basoreliefuri- mari!  Aici,  totul mi-a lăsat impresia de măretie.
Cea mai veche parte din biserică, am aflat, că este corul. Corul detine cea mai mare orgă din sud - estul Europei, instalată în 1914 și renovată  în 1997
 
 
După ce m-am minunat de tot ce vedeam în această biserică , nu am apucat să mă dezmeticesc bine, și ..  intrasem  într-o încăpere, în care am avut impresia că vad o cameră care semăna cu un cimitir...  cimitir cu " crucile"   zidite/ prinse în perete; un miros ciudat și începător își făcea simtită prezenta, camera prezenta urme de umezeală / igrasie (sau asta vedeam eu )  dar ...da, nu era doar o impresie. Ulterior, am aflat că ceea ce vazuzem fusese  FERULA , cu 67 de  lespezi funerare , unice în Romania. Aici, în biserică, se îngropau " mai marii orașului " , până în 1796 când a fost interzis acest obicei. O excepție s-a făcut pentru Samuel von Bruckental.
Cele mai vechi lespezi sunt din 1496, 1499 și cea a lui Mihnea Vodă cel Rău din 1510.
Încă se mai păstrează vechiul amvon din piatră (1520 ), o cristelnita din marmură și un altar, dar și alte obiecte religioase. 
Cred că am platit doar 8 lei biletul de vizitare a bisericii + turn. Nu există taxa foto!





miercuri, 25 noiembrie 2015

Cetatea Soimos


Pe dealurile Lipovei exista o cetate cu un trecut istoric tumultuos

Cetatea Soimos este un edificiu medieval situat pe malul drept al Muresului, vizavi de Lipova, pe dealul Cioaca Tautului. Este atestata documentar de prin anul 1278 si a fost construita dupa Prima Invazie Mongola care a afectat inclusiv aceasta zona.

Cetatea a fost construita de catre o familie nobiliara. Prima atestare documentara se refera ladonatia „Castrum Somos” de catre banul Pal catre fii fratelui sau. Rolul ei militar a crescut constant incepand cu voievodul Ladislau Kan al II-lea care a stapanit cetatea prin doi interpusi, comiti de Arad: Alexandru (1310) si Dominic (1311). Dupa 1315 ajunge domeniu regal, fiind resedinta comitilor si vicecomitilor de Arad. (vezi Pensiuni Arad)
 

 
Catre mijlocul secolului al XV-lea trece prin mainile mai multor stapani, fiind donata succesiv. In final regele Vladislav I a donat-o familiei Orszag in perioada 1440-1444. In anul 1456 a intrat in posesia lui Iancu de Hunedoara, in cele din urma in 1471 ajunge in proprpietatea capitanului husit ceh Jan Giskra.
In 1509 cetatea si domeniul revin lui Gheorghe Hohenzollern de Brandenburg.
In 1514 cetatea este asediata de catre rasculatii romani si maghiari, condusi de Gheorghe Doja dupa ce garnizoana cetatii condusa de voievodul de Ciuci se rascoala si ea alaturi de oamenii condusi de Doja impotriva oamenilor lui Gheorghe Hohenzollern.
In 1541, cand Transilvania a devenit principat autonom, Soimosul a fost resedinta principelui minor, Ioan Sigismund si a mamei sale, regina Isabela. in aceasta perioada ea este intarita si infrumusetata in stilul Renasterii, totodata adaugandu-i-se bastioanele externe. In curtea interioara putem descoperi chiar si azi unele profile de piatra de la apartamentele princiare situate la etaj care sunt sculptate artistic.
 
Dupa asedii repetate, turcii au ocupat cetatea in anul 1552, iar in 1595 a fost recucerita de catre capitanul lui Stefan Bathori - Borbely Gyorgy - dupa care a ajuns in custodia domnitorilor din Ardeal printre care si Moise Secuiul - conducatorul luptei de rezistenta impotriva ocupatiei austriece.
Generalul Gheorghe Basta - dupa ce a fost infrant langa Teius in anul 1602, s-a refugiat in cetatea Soimosului. Considerandu-se insa mult prea nesigur in aceasta asezare, a incheiat o intelegere de schimb cupasa Bektas din Timisoara, prin care a cedat fortareata pentru cetatea din Kladovo de pe malul Dunarii.
In 1599-1600 trece sub stapanirea lui Mihai Viteazul dar este recucerita de turci. De abia in anul 1688 Castrul a fost eliberat definitiv de sub dominatia turceasca.
Pierzandu-si treptat importanta militara ca urmare a perfectionarii altileriei, stricaciunile din timpul si dupa asediu nu au mai fost remediate niciodata, fortificatiile intrand in paragina.  Ca o ultima amprenta istorica, in 1784, in apropierea acestei cetati s-au ciocnit rasculatii lui Horia cu fortele imperiale si nobiliare. Parasita in 1788, zidurile ei s-au transformat treptat in ruine. (vezi Cazare Arad)
 

 

Despre ancorarea în trecut și România Deșteaptă

Înainte, în alte timpuri, știam că nu știam. Nu aveam cum. Acum avem de unde ne informa, avem posibilitatea să știm, însă ne place în contin...