Povestea tristă a pânzarului moldovenesc de la Galaţi

Ar fi trebuit sa fie un punct de atracție suplimentar pe faleza Dunării din Galati, ceva care să poată înlocui ,,Libertatea" cea atât de grațioasă, vaporul duminicilor de vară și plimbărilor de promenadă pe malul batrânului fluviu( pentru cei ce nu stiu, vasul Libertatea a fost emblema orașului Galați multe decenii, până când a fost cumparat și dus în Germania).

,,Libertatea" a plecat, și în locul ei a apărut această creatură inspirată din stampele de epocă, menționate de Gheorghe Asachi sau din picturile mânăstirilor bucovinene.
Pânzarul moldovenesc reușea să se descurce atât pe apele Dunării cât și pe apele învolburate ale Mării Negre și chiar ale Mării Egee, comertul din secolul al XV lea permițând acestora să aducă faimă si bogăție micii ţărişoare dintre Carpați și Nistru.

Așa cum arată reproducerea, nava avea două vele pentru vânt și pentru travers, un echipaj de până la 6 marinari, o covertă destul de bine dimensionată și o cârmă puternică.
Acest vapor a fost construit la Galati, fără a avea specificațiile tehnice scrise undeva, ci doar după o veche stampă moldavă, de către un ofițer de marina inimos, pe numele lui Maximilian Popescu.
El a fost construit cu ocazia aniversarii a 500 de ani de la nașterea Domnitorului Ștefan cel Mare, aniversare ce a avut loc în 2004.

Deși s-ar fi putut exploată în scop turistic cu mici croaziere pe Dunăre, acest lucru nu s-a prea întâmplat, astfel că de fiecare dată când revin în orașul meu natal, îl găsesc ridicat pe mal apărând stingher, ca o pată de istorie pe fundalul Muntilor Măcinului.



Later edit:
Am primit o corectura la acest post, pe care, cu voia Domnului Panait o voi insera aici.
Domnule Irașcu

Stiti ca un panzar de tipul celui prezentat in blogul Dvs. a fost construit si este si astazi construit de marangozi (cel ce stie sa construiasca ambarcatiuni). Si sub nici o forma nu poate fi facut de un ofiter de marina inimos, care din pacate nu stie sa bata un cui intr-o scandura.

Amintitii de fratii Panait Gheorghe si Jan, care au avut bunatatea sa-l lase sa filmeze din cand in cand construirea panzarului si care in final vad ca ridica pretentii.
Este doar o deformare profesionala de pe vremea cand lucra la cabinetul secretarului de partid si opera cu imagini viata tumultuoasa a construirii socialismului in RSR.
Pentru conformitate va atasez o poza a D-lui Panait Gheorghe in timp ce lucreaza la reconditionarea unei ambarcatiuni.

Acest text a fost scris la rugamintea D-lui Panait de către Bobeș Ovidiu

Stâlpul lui Vodă

Surpriza.

Comuna Vama nu are ceva superdeosebit fata de celelalte comune mânăstiresti din Bucovina, ci doar un monument ,,stâlp" situat chiar in curtea primariei din localitate.
Din pacate nu este nici un indicator si a trebuit sa îl caut prin centru, mai ales ca este ,,ascuns" dupa un alt stilp, dar de iluminat! Pe piatra de linga primarie este trecut anul atestarii documentare a localitatii ca punct de vama pentru negustorii maramureseni si transilvaneni.

Stilpul lui Voda nu este !

Ar fi trebuit sa vad un bloc din gresie silicioasa dură sau un fel de obelisc ,,aranjat" de oştenii lui Mihail Racoviţă, domnitorul moldovean care se intoarce în 1717 victorios dintr-o campanie in Transilvania, dar aflu ca este in vestul localitatii bine pitit de urmasii lui Voda Racovita, in asa fel incit sa nu-l vada nimeni!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!. Bineinteles ca nu l-am gasit.

Totusi unde este Voda Racoviţă si stilpul lui?

Gura Haitii - Călimani- Patriarhal

Am mai scris despre Gura Haitii.
Iubesc zona asta, iubesc liniștea dimineţilor de iunie când jderii se joacă în casa meteorologului de peste drum.
Iubesc fâneaţa de lângă pensiunea lui Nea Traian.
Iubesc oamenii pădurilor care îşi beau adălmaşul în ceaţa crepusculului de dimineaţă.
Iubesc muşchii ce acoperă solul pădurii şi îl umezesc în zilele ploioase.
Iubesc pârâul Haita ce curge abrupt spre Neagra şi îmi ,,deranjează " mirosul cafelei sorbite pe balcon.
Iubesc căpiţa de fân ridicată pe coclaurii Călimanilor şi iubesc frăguţa de lângă pod sau zmeura din desiş.
Iubesc herghelia de pe deal, de lângă casa pădurarului,
Patriarhal!
De demult!
Deosebit!

Tradiţii româneşti-Târgul meşterilor populari

măşti purtate în Vrancea de colindători

obiecte tradiţionale de veselă


artă de ,,paie"

sculptura in lemn

motive populare

Moscheea (Geamia) Gazi Ali Paşa- Babadag

semiluna musulmană, simbolul Islamului

o curte interioara îngrijită

intrarea în moschee

minaretul( 23 m, sec.XVII) de unde muezinul cheamă credincioșii la rugăciunea de dimineață și  la cea de seară

Se spunea, de multe ori, în ghidurile turistice comuniste că acest oraș mai poartă supranumele de ,,Sinaia Dobrogei'', datorită dealurilor lungi și spectaculoase și pădurilor de stejar ce îl înconjoară.
Daţi-mi voie să mă îndoiesc de faptul că numai cadrul natural este de ajuns, pentru că în acest oraș sunt aatât de multe de făcut în ceea ce privește infrastructura turistică, aşa că: … mai este mult până departe!

Singurele repere turistice sunt de natură sau, mai corect spus, de origine musulmană (minus limanul maritim), datorită rolului important pe care acest oraș l-a avut în perioadele de ocupaţie otomană (aproximativ 500 de ani, această provincie a apartinut marelui imperiu).

Aşadar, după un drum de coşmar pe un drum judetean de doar 8 kilometri dintre Slava Rusă și Babadag, cum rar am văzut, ajung în orășelul acesta uitat parcă de lume, pe malul lacului cu acelasi nume, în care se varsă principalele râuri dobrogene, Teliţa și Taiţa.

Am dorit mult să văd una dintre cele mai vestite moschei/ geamii din România, Moscheea lui Ali Gazi Paşa, construită în secolul al XVII-lea cu bogate decoraţiuni din lemn în interior, decorațiuni pe care n-am putut să le ,,gust” pentru că era închis (și era într-o zi obişnuită din săptămână!).

Ali Gazi era un conducător de regiune și de oşti otomane, care a locuit aici în secolul al XVIII-lea, după ce reședință pașei este mutată de la Silistra(Cadrilater/Bulgaria de azi), pentru ca mişcările ţariştilor ruși de la nord de deltă să fie contracarate mai eficient. Astfel, după ani mulți petrecuți la fruntariile imperiului, temutul paşă îsi află sfârșitul în cetatea Babadagului, unde este și îngropat, în cavoul său monumental.

Lângă moschee se află și un izvor de apă (cişmeaua Kalaigi) unde pelerinii îşi spălau picioarele înainte de intrarea în locaşul de cult. În Babadag mai trăiesc vreo 50 de familii de turci, care nu mai au puterea financiară să întreţină și să renoveze geamia, astfel că în 1998 clădirea, casa imamului (liderul religios local) și cavoul paşei au fost restaurate de o fundatie cultural-religioasă din Turcia. Asta în condițiile în care statul român ar fi trebuit, sau este obligat, să se implice și apoi să popularizeze acest monument deosebit.

În apropiere se află și un muzeu etnografic cu obiecte orientale, dar nu l-am găsit sau nu l-am văzut pentru că, spre disperarea turiștilor și a mea implicit, nu este nici un indicator în centrul orasului, care să indice așa ceva!

Ideea unui ținut dobrogean unic, în care bunele relații dintre populațiile regiunii ( turci, tătari, ruși-lipoveni, ucraineni, bulgari, greci, armeni, evrei, aromâni) și conviețuirea religioasă între musulmani tradiționaliști, ortodocși -inclusiv cei de rit vechi, catolici, mozaici, neoprotestanți, poate începe de la refacerea tuturor locașurilor de rugăciune ale diferitelor culte de aici. Dar, cum , spuneam la început, mai este mult până departe!

Mai jos, drumul de cosmar de doar 8 kilometri dintre Slava Rusă si Babadag!!!!

Palma de Bucovina

Pasul sau trecătoarea Ciumârna, din Obcina Mare este mai cunoscut de către geografi, pentru că face legatura dintre Valea Moldoviţei și Podişul Sucevei.
Cei care trec prin acest pas (1100 metri) cunosc monumentul acesta ciudat, sub numele simplu  de ,,Palma",care are o istorie interesantă.
În anii '60 a început construcția drumului dintre Sadova (lângă Câmpulung Modovenesc) și Rădăuţi, un drum deosebit de dificil, astfel că două echipe de muncitori pornesc simultan din cele două direcții. Asta pentru ca în 1968 cele două echipe să se întâlneasca în punctul cel mai înalt din acesta obcină, și să-și dea mâna pentru ca soseaua să se încheie( mai exista un pas, Curmătura Boului de 1156 metri în Obcina Feredeu, pe același drum).
Astfel a apărut ,,Palma" un monument ciudat, dar reprezentativ pentru spiritul drumarilor.

Gura Humorului- da, dar nu în România

o chestie simpatica, folosita ca mascotă pentru festivalul de umor de aici

fântâna din centru orasului, cu catedrala ortodoxa in fundal

padurea de amestec din jurul oraşului

Gura Humorului este un oras simpatic pâna la un punct.Este situat la capatul estic al unui culoar depresionar traversat de râul Moldova, culoar ce incepe undeva la vest de Câmpulung Moldovenesc.
Orasul are o pozitie pitoreasca chiar lânga versantul sudic al Obcinei Mari, la intrarea in zona montana bucovineana.
Sa vedem ce are.
-o populatie de vreo 16-17000 de locuitori.
-inconjurat de paduri de fag si de amestec( fag+ molid), ce dau o nota elvetiana peisajului;
-altitudine de 425 de metri, in lunca râului Moldova si alte câteva sute de metri pe dealurile-munţii din jur;
-o mica pârtie de ski situata, am putea spune, chiar in oras;
-o zona centrala destul de atractiva, semi îngrijita, cu un vag aer de oras austriac, asta daca nu ar fi traficul infernal, pentru ca drumul national trece prin centrul orasului( camioane, tractoare,automobile, carute sau faetoane);
-un muzeu etnografic al tarii Bucovinei;
-un festival de UMOR la HUMOR destul de vestit in ţară si in afara ei;
-la doua ore si jumatate de condus obraznic, fata de Bacău;

De ce nu in România?
Pentru ca potentialul turistic al acestui oras este infinit, dar aproape nimic din acest potential nu este exploatat sau nu este exploatat cum trebuie.
Nu stiu cine este primar si nici nu ma intereseaza, dar atita timp cât drumul de la Falticeni este OK, drumul de la Suceava este recent modernizat( arata f.f. bine), ca si cel spre Câmpulung, si deci, nu se pot plânge de izolare sau de proasta infrastructura, nu vad de ce nu se fac mai multe pentru zona.
Mânăstirea Humor situata la trei kilometri de oras este un punct de atractie supervizitat, asta face( din pacate) ca orasul se fie doar un biet punct de tranzit, când ar putea oferi turistilor, un aer curat daca ar exista o centura ocolitoare, drumetii in padurile de fag, ski iarna, expozitii etnografice si mai ales liniste, impunând o zona de promenada, printre casele vechi si renovate(!?) , prin parcul orasului, pe linga catedrala si primarie, ceva care sa aduca aminte de oraselele alpine, pentru ca POATE ...
Plus ca in zona exista si sanctuarul catolic de la Cacica si vechiul oras Solca cu ale sale Pietrele Muierilor si Mânăstirea Voroneţ.
Păcat de acest oraş!

Canalul Dunăre -Marea Neagră - teroare comunistă, exploatare capitalistă

Podul de la Agigea, fără piloni de susţinere în mijloc, ancorat în 10 cabluri foarte groase



,,Magistrala albastră"

ecluza de la Agigea, cu o miniradă de aşteptare pentru navele ce vor fi ecluzate

Nu poti să mergi la mare pe autostrada si după Cernavodă să nu vezi cel mai mare canal din acesta parte a Europei. Asa cum nu poţi trece de Constanţa si sa nu vezi monumentalul pod de la Agigea.
,,Panglica albastră sau magistrala albastră'', cântecul comunist interpretat de Mirabela Dauer, rămâne în amintirea trăitorilor dinainte si de dupa 1984, ca fiind cea mai mare realizare comunista în cei ,,20 de ani de împliniri măreţe''.
Fără îndoială că este un câstig pentru România si tot fara îndoială putem afirma că este si cimitirul oponenţilor politici ai regimului Ceauşescu, este locul unde cruzimea regimului a facut ca sute si mii de oameni ,,voluntari'' sau nu, să moară sub tonele de calcar excavat sau sub şenilele excavatoarelor, fara ca nimănui să-i pese de moartea lor.
Istoria va arata cu adevarat care a fost situatia disidentilor politici, rămânând ca Institutul pentru Studierea Crimelor Comuniştilor sa investigheze si cazurile de munca silnica si sclavie de la canal.
Canalul Dunăre -Marea Neagra face parte din sistemul de fluvii si canale ce leaga Marea Neagră de Marea Nordului, împreună cu Canalul Main-Rin, terminat în 1992, ceea ce realizează o axă fluvială ce uneste Constanţa (cel mai mare port din Bazinul Mării Negre) de portul Rotterdam(cel mai mare port al lumii, la concurenţă cu Singapore).
El a fost construit în primul rând pentru a scurta distanta dintre Cernavodă si Constanţa, adica aproximativ 400 de kilometri, care altfel ar fi trebuit parcursi prin delta, pe canalul Sulina si apoi pe mare.
Altă motivaţie, a fost legată de alimentarea cu apă pentru irigaţii a marilor plantatii din Dobrogea, o regiune de stepă (ierburi mărunte, xerofile) cu un sol foarte fertil, cernoziomul.

De ce exploatare capitalistă?- pentru că azi toate navele sau convoaiele de barje care trec prin canal trebuie sa plateasca o taxa destul de mare, astfel costurile constructiei încep încet încet sa fie amortizate, tocmai datorita reveniri capitalismului în România.
Date tehnice:
- terminat în 1984 si construit pe o vale seaca ce debuşa în Dunare numita Valea Carasu;
-are o ramificatie spre Poarta Albă- Midia- Năvodari( la Poarta Albă a functionat un penitenciar cu detinuti politici), terminat în 1987;
-lungimea este de 64 de kilometri (plus ramificatia Poarta Albă de 26,6 km.), adâncime 7 metri, lăţime între 60-90 de metri;
- doua sisteme de ecluze(constau în doua porti care includ între ele vaporul, barja.etc, si egalizeaza apa în functie de ce face nava, intra sau iese, reglând astfel diferenta de nivel dintre aval si amonte), unul la Cernavoda din Dunăre spre canal si celalalt la Agigea, din canal în mare.
-patru porturi: Cernavoda, Medgidia, Basarabi ( Murfatlar), Agigea.
-poduri importante: la Cernavoda, chiar peste ecluza, 571 de metri lungime si cel de la Agigea 152 de metri ancorat în 10 cabluri;
-cale ferata paralela cu canalul în lungime de 60 de kilometri.