Marcajele montane. Ghid pentru începători

 Cei care sunteți mai dați cu munții, montaniarzi sau munțomani, veți spune că am probleme de poziționare în spațiu. Mai pe scurt că am înebunit. Le-aș spune acestora că, indiferent de câte postări sau articole se scriu pe această temă, niciodată nu vor fi de ajuns, pentru că ignoranța este uriasă, iar lipsa de informație structurată produce efecte în rândul oamenilor care au impresia că muntele este movila din fundul curții. Așa că iată pe scurt despre ce este vorba.

Sistemul de marcaj cuprinde patru semne: bandă, cruce, triunghi și punct, care sunt în trei variante de culori, adică roșu, galben și albastru. În total pot exista 12 tipuri de semne aplicate pe stâlpi înalți de metal sau beton, pe pietre, copaci, ziduri sau alte construcții din zona montană.

În afară de aceste marcaje cu semne și culori, în Retezat dar și în alți munți se întâlnesc așa numitele momâi, care nu sunt altceva decât ridicături de pietre sub formă de piramidă, construite de ciobani- de obicei pe platourile înalte- și care au de asemenea rol de orientare. Tipul acesta de mici piramide de pietre se folosește și în zonele locuite de eschimoși( inuiți) sau în Tibet, unde sunt și stegulețe colorate, care au și semnificație religioasă.

Marcajele sunt indicate din loc în loc de și de săgețile indicatoare, care nu numai că indică marcajul dar arată și numărul de ore în care se parcurge traseul, uneori înscriindu-se și numărul de kilometri până la obiectiv. Traseele de creastă sunt marcate de obicei cu bandă, în general de culoare roșie.

Operațiunea de prospectare, marcare și întreținere  a semnelor este deosebit de obositoare și costisitoare, căzând în sarcina asociațiilor turistice, ocoalelor silvice ori a autorităților locale, așa că distrugerea lor reprezintă un act de vandalism de neînțeles pentru iubitorii de drumeții.

Din păcate responsabilii din anumite zone, așa cum este Parcul Național Munții Rodnei, nu întrețin marcajele, iar orientarea în teren devine astfel foarte dificilă. Mărturie stă postarea mea despre  drumeția la Lacul Lala.
Cred că așa este în toți munții mai puțin celebri din țară, dar mai în afara traseelor clasice de drumeție, și care au suficient de multe atracții turistice.







 sursa foto: sporturi-montane.blogspot.com

Subcarpații Getici- caracterizare și obiective turistice unice

Poziție- la S de Carpaţii Meridionali;

Limite - între Valea Dâmboviţei la est  şi Valea Motrului la vest; la sud Podișul Getic;

Caracteristici: dealuri formate prin cutarea şi înălţarea unor strate sedimentare de la marginea Carpaților; altitudine maximă de 1017 m în Măgura Măţău sau 1218 în Dl. Chiciora; 2 şiruri de depresiuni închise de 2 şiruri de dealuri până la Olt; s-au înălţat la sfârşitul orogenezei alpine; prezența cutelor  diapire( dealuri cu depozite de sare) – Ocnele Mari;

Subdiviziuni- Depr. Câmpulung (Muscel), Depr. Tg Jiu, Măgura Mățău, Măgura Slătioara, Dl. Negru;

Clima -factorii ce influenţează clima în această zonă sunt: circulaţia generală a maselor de aer dinspre vest, dispunerea dealurilor si apropierea de Carpații Meridionali;

-temp.medie anuală 6° - 10° C; precipitații.medii anuale –700 – 1000 mm/an;vânturile de vest, foehnul, austrul în extremitatea vestică;

-nuanţe climatice: -de tranziţie; submediteraneeană (foarte puţin în zona Tismana);

- etaje de climă - climat de dealuri înalte;

Hidrografia-Argeșul, Râul Doamnei, Olt, Olteț, Jiu, Dâmbovița, Motru, Gilort; Lacuri- Ocnele Mari – în masiv de sare, Ceauru- lac de retenție pe Jiu;

Vegetația-  zona pădurilor cu etajul stejarului  (200 - 500m), amestec și etajul fagului( 600-1200 metri)

Soluri- cambisoluri, argiluvisoluri.

Obiective turistice: Salina și lacul de Ocnele Mari, statiunile Băile Govora și Băile Olănești, mănăstirea monument UNESCO de la Hurezi și ceramica de Horezu, ansamblurile sculpturale de la Tg. Jiu ale lui Constantin Brâncuși, Mănăstirea Tismana și rezervația de castan comestibil de la Pocruia, Mănăstirea Curtea deArgeș, ansamblul mănăstiresc de la Câmpulung, Monumentul de la Mateiaș și biserica crecută din stâncă de la Nămăiești, Mănăstirea Polovragi, muzeul trovanților de la Costești, biserica interzisă femeilor de la Muereasca-Frăsinei, Mănăstirea Dintr-un Lemn.

Filmuleț de pe canalul meu de youtube cu Oltețul vijelios la ieșirea din munți- AICI

Carpații Curburii- caractere generale și obiective turistice

Pozitie geografică:  în sudul Carpaţilor Orientali

Limite:       - N – Depresiunea Brașov, Pasul Oituz, Valea Oituz( pot fi incluși și Carpații Curburii interne- Perșani, Baraolt, Bodoc);

-   S și E – Subcarpații Curburii;

-   V – Valea Prahovei;

Caractere generale ale reliefului:

-         Altitudinea maximă 1954 metri – M-ții Ciucaș (Vf. Ciucaș);

-         Alcătuiţi în totalitate din fliş( roci sedimentare cutate);

-         Fragmentaţi datorită depresiunilor, văilor transversale și pasurilor;

-         Cea mai mare depresiune din Carpati Românești (Depresiunea Brașov) – netedă ca o câmpie, cu altitudine de 500 de metri;

-         Relief pe conglomerate(ruiniform) în M-ții Ciucaș, cu forme ciudate, platouri și abrupturi;

-         Se schimbă orientarea culmilor de la NV-SE în grupele nordică și centrală, la N –S, E-V;

Subdiviziuni: Munții Vrancei, Muntii Buzăului, Munții Baiului, Munții Ciucas, Munții Întorsurii, Muntii Bârsei, Depresiuni: Brașov, Comandău, Întorsurii; Pasuri - Oituz (alt. 867 metri), Tușnad, Vlădeni, Tabla Buții, Bratocea.

Câmpia de Vest- caracterizare fizico-geografică și obiectivele turistice

Limite:  
N – M-ţii Oaş (Carpații Orientali); S – graniţa cu Serbia; E – Dealurile de Vest şi M-ţii Zarandului; V – graniţa cu Ungaria şi cu Serbia;

Caracteristicile reliefului:

-    altitudinea maximă 143 m în Câmpia Vingăi, altitudinea medie 100 m;

-    se desfăşoară pe direcţia N – S,  ca o continuare a Dealurilor de Vest și este ușor înclinată de la est la vest; 

-    s-au format prin sedimentare (nisipuri şi pietrişuri) în lacul Panonic la sfârşitul 
 orogenezei alpine;

  (sursa foto)

-   3 tipuri de câmpii: înalte sau piemontane, în prelungirea dealurilor (Câmpia Vingăi, aspect colinar, Câmpia  Lugojului); joase sau de subsidență, drenate de râuri (CâmpiaTimişului, Câmpia Crişurilor, Câmpia Someşului); orizontale sau tabulare (Carei, Aradului, Jimboliei);

-   râurile îşi schimbă cursul şi apar înmlăştiniri (inundaţii) –  râuri canalizate  (Bega);

Clima:
 -factorii ce influenţează clima în această zonă sunt: circulaţia generală a maselor de aer dinspre vest; diferenţa de latitudine între N şi S ţării;

-   t.m.a. – 10⁰ – 11⁰C, în cea mai mare parte, există şi temperaturi peste 11⁰C în S ;

-   pp.m.a. – 500-700 mm/an;

-   vânturile: vânturile de vest și austrul în sud;

-  nuanţe climatice – oceanice, submediteraneene în jumătatea sudică; etaje de climă: climat de câmpie;

Hidrografia:

Bârzava, Caraş (Depr. Oraviţei), Bega, Timiş, Mureş, Crişul Alb, Negru, Repede, Barcău, Ier, Crasna, Somes; lacurile:  iazul Cefa, lacuri între dune de nisip în Câmpia Carei, lacuri în crovuri, lacul termal Pețea;

Vegetatia : zona pădurilor și zona silvostepei;

Zona pădurilor: etajul  stejarului 200 – 500 m în nord si în est ;Zona stepei şi silvostepei la  200 – 300m, spre vest;

Fauna: rozătoare, păsări și reptile;
Soluri: argilovisoluri și molisoluri;

Un filmuleț despre lacurile și minunile de la Băile Felix:-AICI

Obiective turistice: Băile Felix cu ape termale de peste 40-50 de grade C; Băile 1 Mai cu  lacul termal Pețea cu nufărul unicat și melcul Melanopsis; rezervația faunistică de la Satchinez(minidelta Banatului); Băile Tinca cu poiana de narcise de la Goroniste; centrele istorice ale Timișoarei,  Aradului, Oradei și Satu Mare; Comuna Recaș cu domeniile viticole, parcul din satul Bazoș și herghelia de la Izvin.

Carpații Moldo-Transilvani- Grupa Centrală

LIMITE:  N - Depresiunea Dornelor, Depresiunea Câmpulung Moldovenesc, Pasul Mestecăniș și Pasul Tihuța;

-          S – Depresiunea Brașov, Pasul Oituz, Valea Oituz;

-          E – Subcarpații Moldovei;

-          V – Depresiunea colinară a Transilvaniei;      

CARACTERE GENERALE:

-          altitudinea maximă, 2100 metri  în M-ții Călimani (Vf. Pietrosu);

-          dispunere pe trei șiruri paralele de roci: șirul central (șisturi cristaline) –  cu roci mai dure și cel mai înalt; șirul estic (fliș) – roci moi, sedimentare cutate: calcare, conglomerate, gresii, marne; șirul vestic (roci vulcanice) – bazalte și andezite;

-          relief vulcanic: conuri și cratere mai bine păstrate( Mt. Ciomatu);

-          relief carstic(Munții Hășmaș)  cu peșteri și chei( Cheile Bicazului);

-          relief pe conglomerate cu forme ciudate de relief: Muntii Ceahlău și Rarău;

-          fragmentați datorită depresiunilor, văilor transversale și pasurilor;

DIVIZIUNI : -  munți vulcanici(V): Călimani, Gurghiu, Harghita;

-          șisturi cristaline(C): Giumalău, Rarău( cu calcare), Bistriței, Giurgeu,Hășmaș( cu calcare), Perșani( + vulcanice);

-          flișuri(E): Stănișoarei, Tarcău, Goșmanu, Berzunți, Ciuc, Nemira, Baraolt, Bodoc;

-          depresiuni: Câmpulung Moldovenesc, Dornelor, Culoarul Toplița – Deda, Depresiunea Giurgeu, Depresiunea Ciuc, Depresiunea Comănești.

-          Pasuri: Tihuța, Mestecăniș, Ghimeș, Oituz, Șicaș, Bucin.             

CLIMA: factorii ce influenţează clima în această zonă sunt: circulaţia generală a maselor de aer dinspre vest, circulaţia frecventă (geruri) dinspre NE, relieful prin altitudine și orientare;

-          t.m.a. 0° - 6° C; în depresiuni peste 6°C , sub 0°C în M. Călimani;

-          pp.m.a – 700 – 1000 mm/an  şi peste 1200 în unele masive muntoase;

-          vânturile: Vânturile de Vest, crivăţul, Nemira, brizele montane;

-          nuanţe climatice: de ariditate, oceanice si scandinavo-baltice în nord;

-          Etaje de climă: climat montan, climat alpin (M. Călimani); 

HIDROGRAFIA: Mureșul, Oltul și Bicazul (din M-ții Hășmașul Mare), Bistrița – Depr. Dornelor,Trotuș, Oituz, Târnavele.

LACURILE : pe Bistrița, lacul Izvorul Muntelui- Bicaz (lac hidroenergetic), Lacul Sf. Ana (Mt. Ciomatu) - lac în crater vulcanic, Lacul Roșu (Mt. Hășmaș) - lac de baraj natural, Poiana Uzului( hidroenergetic);

VEGETAȚIA: Zone de vegetație: zona pădurilor și zona alpină;

Zona pădurilor: etajul fagului 600 – 1200m , etajul coniferelor 1200 – 1800m (molid, brad, pin, zadă);

Zona alpina: etajul subalpin 1800 – 2000m;

FAUNA: mistret, cerb, urs, capra neagră;

SOLURI: Cambisoluri (brune acide), Spodosoluri (podzoluri);

Obiective turistice:  Lacul de crater vulcanic Sfânta Ana din Muntele Ciomatu cu o frumoasa legenda; Lacul de baraj natural Lacul Roșu; Parcul Național Cheile Bicazului – Hășmaș cu Cheile Bicazului, Bicăjelului  și Șugăului; Muntii Călimani cu cariera de sulf abandonată din crater, zona Gura Haitii; Munții Ceahlău, Rarău cu Pietrele Doamnei; Lacurile  de acumulare Izvorul Muntelui și Poiana Uzului; Stațiunile- Băile Tușnad, Lacu Roșu, Borsec, Slănic Moldova, Vatra Dornei, Izvorul Mureșului, Toplița, Harghita Băi.

Alte obiective: Cheile Bistriței-Zugreni, Defileul Toplița -Deda, Coloanele de bazalt de la Racoș, Complexul romano-catolic de la Șumuleu Ciuc.

Grupa Parâng- caracterizare fizico-geografică și obiectivele turistice

POZIŢIE: În jumătatea vestică a Carpaţilor Meridionali, la vest de Defileul Oltului (Turnu Roșu- Cozia);

LIMITE : N – Depresiunea Sibiului și Culoarul Orăștiei;

              S - Subcarpaţii Getici;

              E – Valea/ Defileul Oltului (Dep. Loviştei);

              V – Valea/Defileul Jiului (Dep. Petroşani) şi Depr. Haţeg;

CARACTERE GENERALE:

-         Altitudinea maximă 2519 metri în  M-ţii Parâng, Vf.  Parângu Mare;

-         Alcătuirea geologică: şisturi cristaline + calcare în M-ții Căpățânii și în M-ții Șureanu;

-         Relief glaciar (circuri şi văi glaciare) în M-ţii Parâng, Cândrel, Șureanu;

-         Relief carstic (peşteri – Peștera Muierii şi cheile Galbenului), M-ţii Şureanu, M. Parâng;

-         Se delimitează prin abrupturi faţă de zonele înconjurătoare;

-         Masivitate ridicată datorită alcătuirii din roci dure( șisturi cristaline);

-         Are cea mai mare întindere dintre grupele  Carpaților Meridionali;

SUBDIVIZIUNI: M-ţii Parâng, M-ţii Căpăţânii, M-ţii Lotrului, M-ţii Cândrel, M-ţii Şureanu, Depresiunea Loviștei, parțial Depresiunea Petroșani.

CLIMA: factorii ce influenţează clima în această zonă sunt:

-         - circulaţia generală a maselor de aer dinspre vest, relieful prin altitudine și orientare;

-         - t.m.a:. 0° - 6° C şi sub 0°C în M-ții Şureanu, Parâng, Cândrel, Lotrului;

-         - pp.m.a :1000 – 1200 mm/an  şi peste 1200 mm/an în unele masive muntoase;

-         vânturile: Vânturile de Vest, brizele montane;

-         nuanţe climatice: oceanice în zonele joase din nord, în rest climat alpin;

-         Etaje de climă: climat montan,  climat alpin (M. Şureanu, M Parâng, M. Lotrului);

HIDROGRAFIA: Oltul (Depr. Loviștei) – limita de E a acestei grupe, Jiul de est (Depr. Petroșani) -– limita de V a acestei grupe, Lotru (Depr. Loviștei) – afluent al Oltului, Gilort izvorăște din M-ții Parâng, Sadu,Sebeș, Cibin, Olteț;

LACURILE: Lacul  Vidra – lac hidroenergetic pe Lotru+ Balindru, Lacurile hidroenergetice Oașa, Tău și Căpâlna pe Sebeș, Lacul  hidroenergetic Gura Râului, Lacul  hidroenergetic Negovanu pe Sadu; Lacul Gâlcescu-glaciar, în Parâng+ alte lacuri glaciare în Cândrel, Șureanu, Latorița, Lotru.

VEGETAȚIA: zone de vegetatie: zona pădurilor  și zona alpină;

Zona pădurilor: etajul  fagului  600-1200 m și etajul coniferelor 1200-1800 m ( molid, brad, pin, zadă și zâmbru)

Zona alpină: etajul  subalpin 1800-2000m (jneapăn  și  ienupăr), etajul alpin;

FAUNA: mistreț, cerb, urs, capra neagră, râs, păsări și reptile;

SOLURI: Cambisoluri (brune acide) Spodosoluri (podzoluri, alpine brune acide).

De pe canalul de youtube un top al obiectivelor turistice inedite din RO:-AICI

Obiective antropice:

Transalpina.
Cazare la Căpâlna
Lacurile Petrimanu și Galbenu de pe Latorița