Munţii Călimani +Sulf=Catastrofă ecologică

iata ce-mi scrie Robert, un amic din Olanda ce m-a ajutat cu poze de acolo:

,,Prăpastia căscată sub tine îţi dă fiori. Am stat la câţiva metri de margine. Este imposibil să redai într-o imagine convenţională necuprinsul a ceea ce nu mai este acolo, al găurii gălbui şi ruginii, mirosind a sulf sub soarele fierbinte de sfârşit de iulie"

timiditate


O bucată de cer neguros acoperă o halda de steril pe care cine stie daca va mai creşte ceva vreodată.

Iazul de decantare, golit acum dar cu metale grele si substante chimice depuse ca aluvini


Pădurea luptă pentru drepturile ei, dar acum va reusi doar cu ajutorul criminalului-OMUL

Iată ce era în urmă cu câţiva ani, trepetele pe care le vedeti sunt de fapt şosele pentru supercamioanele care duceau încărcătura la uzina.

Pe la începutul anilor '80 un inginer geolog ce efectua prospecţiuni în Munţii Călimani, identifică într-un con secundar din marea caldeira a acestor munti, câteva lentile de sulf.
Lentilele de sulf reprezintă emanaţii de gaze postvulcanice între stratele de rocă piroclastică, rămase captive şi depuse în formă solidă.

Supraevaluând cantitatea ce ar fi putut fi exploatată, acesta determină autorităţile să deschidă o exploatare în inima celor mai înalti munti vulcanici din ţara noastră.
Puterea comunistă de atunci urmarea cu mare atentie orice zăcământ de sulf, susceptibil de a fi exploatat, pentru a-şi alimenta cu ajutorul lui industria de explozibili, cu capacitati importante de producţie la Făgăraş.

În dispreţul a tot ceea ce însemna echilibru ecologic, în craterul Călimanilor apare o colonie muncitorească cu câteva mii de oameni, cu blocuri, bibliotecă, cantină cu o capacitate de peste 2000 de locuri, un bar si o sala de festivităţi dar si uzine întregi de exploatare si de sortare a sulfului.
Până în anul 1997 când s-a închis exploatarea, s-a reusit- la propriu- mutarea unui munte din loc, crearea unui hău urias în locul acestuia şi aparitia unui alt munte, de data acesta creat de om din sterilul rezultat.

Multă lume nu ştie ce ascunde peisajul nemaipomenit de la Gura Haitii, ce este sau era dincolo de pădurile acestea ce par neumblate sau unde duce drumul ăsta asfaltat care rupe buza craterului şi urca kilometri fără să pară că se mai termină vreodată.
Surpriza seamănă cu un gol în stomac, de parcă natura vrea să te pedepseasca pentru durerea pricinuită de roţile camioanelor de zeci de tone, de lama buldoexcavatoarelor ce muşcau din pieptul său sau de huruitul îngrozitor al uzinelor ce au izgonit pentru totdeauna animalele născute în păduri care nu mai există.

Azi, Guvernul României cu bani de la Banca Mondială-care între timp s-a retras din proiect- si de la Ministerului Economiei, a demarat una dintre cele mai grele lucrari de ecologizare întreprinse în România, aceea de a astupa uriaşa cavitate antropică şi de a reda Munţilor Călimani frumuseţea unui vulcan stins.
Au încredintat lucrarea unor germani, care au probabil experienţa bazinului Ruhr si a exploatarilor de cărbuni de acolo, închise si ecologizate cu mulţi ani în urmă.
Macar se întâmplă ceva acolo.
Dar pentru ce genocid natural s-a întâmplat acolo zeci de ani, strigătul meu de disperare nu acoperă durerea naturii.

Recunoașteți locația?

Vă voi spune eu, înainte să dați voi vreun răspuns. Este ROMÂNIA !
Țara cârnaților și micilor, țara hramurilor și a tarabelor cu pistoale cu biluțe.
Țara aceea care nu ne place, dar în care ne complacem.
Țara aceea, devenită monument istoric al gunoaielor.
Trist, așa ca țara aceea în fundul gol, în care ne place să... trăim

Introspectie

Pietrele Muierilor- Solca

înconjurate de fagi și molizi, se lasă greu descoperite

formațiunea principala de stânci

urcusul este dificil pe ultima ,,sută"

Solca

îngrămădire de ,,ciuperci" ce aminteşte de relieful pe conglomerate din Ceahlău sau Bucegi

doi bravi băieţi ce au urcat ca nişte viteji( în sandale e drept)

Promisesem într-o postare anterioară ca voi reveni cu poze de la Pietrele Muierilor.
Acestea sunt niste formațiuni stâncoase alcătuite din gresie mai dură sub forma de coloane sau ciuperci, situate în apropierea orașului Solca, din județul Suceava.
Citisem despre ele că au avut rolul de a adăposti femeile, bătrânii și copii în timpul năvălirilor tătare sau de orice fel.
Sunt situate la circa șapte kilometri de oraș, si ajungi la ele destul de greu dacă nu esti din zonă.
După cum se vede si în poze am plecat cu doi băieti simpatici și dulci, băiatul si nepotul meu, spre un obiectiv despre care nu știe nimeni din afara Solcăi, fără să știm ce ne așteaptă, fără indicatoare sau un minim de amenajare turistica (marcajele exista pe copaci, pe ici pe colo, dar jos nu este nici un panou).
Am să vă spun pe scurt cum am ajuns eu.
Mergeți cu mașina pe lăngă biserica si fosta fabrica de bere pe un drum de țară, desi sunteti într-un oras! După care iesiti spre un drum forestier, treceti un pod de lemn si înaintaţi până când garda joasa a masinii nu vă mai permite, întrebați hoții de lemne sau ,,muncitorii forestieri"care este poteca si dupa un urcus de o oră, extrem de abrupt în ultima sa parte, ajungeti să vă bucurati și de stâncile astea ciudate și de priveliștea asupra,, Buchenwald-ului", adică a Țării Bucovinei sau a Țării Fagilor.
Altitudinea la care sunt situate este de 900 de metri, iar diferenta de nivel față de orașul Solca este de 400 de metri. Versantul pe care urcați este din păcate semidefrișat, iar peisajul suferă, în timp ce versantul opus păstrează -încă -pădurea (pentru cât timp?).

Cascadele Făgăraşului

prag glaciar si marmita de eroziune

firicel

jnepeni si praguri


regina Făgăraşului- Cascada Bâlea

Mi-au placut foarte mult micile cascade de pe Transfăgărăşan,care iti apar in toata splendoarea lor in golul alpin de la peste 1600 de metri.
Facindu-si loc printre tufele de jnepeni( specie de pin de mare altitudine) ce imbraca versantii golasi, micile piriase alimentate de topirea zapezilor intilnesc in drumul lor roci mutonate (slefuite de gheata) pe care aluneca usor dar si praguri glaciare din roci ce nu s-au lasat erodate si astfel zeci de cascade mai mari sau mai mici apar in tot locul pe drumul ce urca spre Bâlea Lac sau coboara spre Bâlea Cascada.
O alta postare despre Cascada Bâlea si Transfăgărăşan - AICI.

Cheile Bistriței şi Cabana Zugreni- Valea Bistriţei Aurii

În drumul spre Vatra Dornei, dupa ce ați trecut de viaductul de la Poiana Teiului și comuna cu același nume, urmărind valea Bistriței și comunele Fărcașa și Borca dar și orașul... Broşteni(!?), ajungeți în sectorul cel mai îngust al celui mai mare afluent al Siretului.

 

 



podul, iar în stânga, în fundal locurile de campare


pe valea Bistritei s-a practicat plutăritul, pentru că în zonă, ochiurile de apă au chiar și 15 m adâncime


Cheile Bistriței sunt de fapt un defileu în toată regula pentru că traversează zona dintre Masivele Giumalău- Rarău( la nord, nord-vest ) și Munții Bistriței( la sud și la vest), având sectoare mai înguste dar și zone mai largi datorită rocilor mai moi din care sunt alcătuiți Munții Stânișoarei(situați la est de râu).
Sectorul cel mai îngust din acest defileu se numește Zugreni și are o lungime de aproximativ 4 kilometri cu lățimi ale văii de până la 150-200 de metri, pereții din șisturi cristaline ai munților mărginași au până la 300 de metri înălțime.

Zona este într-adevăr spectaculoasă, la un moment dat Bistrița formând o insulă cu înălțimea de 60 de metri, pe care se află cabana cu același nume. Dar apare o problemă uriașă și anume DRUMUL, care este execrabil, ucigator și cu gropi de neocolit pentru simplul motiv că acestea ocupă toată șoseaua.
Așa că bucuria peisajului este răpită de starea drumului, zona cea mai desfundată fiind chiar cea din dreptul cabanei Zugreni.
La cabană se ajunge peste un pod de lemn destul de solid, cazarea este undeva între 80-100 de lei, cu un restaurant mai degrabă neinteresant și o terăsucă frumoasă și cu servire bună si promptă. Există și locuri de campare în lunca îngustă a râului cu 10 lei cortul și tot atâta și mașina.

Pensiunea Perla Călimaniului - sălbăticie şi căldură sufletească

aici faceți ,,obligatoriu" la dreapta

pensiunea, construită lângă casa lui nea Traian, cu o mică terasă în față


pe holurile pensiunii întâlnești un adevărat muzeu cinegetic


camere rustice cu pereți din lambriu de lemn, iar ușa dă într-un balconaș de unde priveliștea este superbă

pârâul ce trece prin fața pensiunii

flori de colţ în grădina doamnei Rodica


gălbiori culeși de noi din pădure

În Gura Haitii (Şaru Dornei) ajungeți din Vatra Dornei, ținând indicatorul cu Parcul Național Călimani și după o jumătate de oră ajungeți la capătul satului, unde vă întâmpină un peisaj sălbatic, cu fânete și păşuni întinse pe versanții munților și păduri de molid nesfârșite ce îmbracă gura craterului celui mai mare vulcan din România.
Aici se află pensiunea ,,Perla Călimaniului" a lui nea Traian și a doamnei Rodica, doi oameni BUNI, doi oameni ai muntelui pe cât de căliți de vreme și de vremuri pe atât de calzi și de primitori.
Au construit o pensiune drăguță și cochetă chiar pe malul pârâului Haita, cu camere mici și rustice și cu locuri de campare pe dealul ce urcă spre puținele case împrăștiate printre stogurile de fân.
Dacă ești om de-al casei( adică nu vii acolo ca să ai de unde pleca) și dacă doamna are timp, poți să te bucuri de un păstrăv minunat cu cartofi natur și mămăligă fierbinte, de un balmoş irezistibil sau de afine cu mămăligă și smântână.
Asta am mâncat noi, în anii ce au trecut de când am descoperit pensiunea, unde revenim cu drag ori de câte ori putem, chiar dacă de la Bacău faci aproape cinci ore.
Mergeți și bucurați-vă de aer curat și liniște, de răcoarea serilor și dimineților, de gălbiorii culeși din pădure sau de florile fânețelor ce mărginesc pensiunea.
Mai am o postare, mult mai completă și mai amănunțită, pe acest blog despre pensiune și despre Gura Haitii- AICI.

P.S. AZI ÎMPLINESTE BLOGUL MEU UN AN, SI AM PUS ACEASTA POSTARE PENTRU CA TOT CU GURA HAITII AM ÎNCEPUT BLOGUIALA.

Basilica Minor de la Cacica

biserica vazuta din curtea salinei

grota miraculoasa, imitatie a celei de la Lourdes, din spatele bisericii, construita dupa consolidarea dealului

în centrul altarului se afla icoana,, Madona Neagra"




In cunostintele geografilor si nu numai, la Cacica, în judetul Suceava, este o mină de sare situata pe aliniamentul precarpatic Solca- Paltinoasa, depozite de sare ce premerg cutele diapire din Subcarpati.
Cacica înseamna si altceva pentru catolicii din nordul Moldovei, si anume o basilica cu hramul Adormirea Maicii Domnului, cel mai mare loc de pelerinaj catolic din România, de la est de Carpati.
Construita în 1905 de catre muncitorii de origine poloneza de la salina, adusi din zona Wieliczka( renumita pentru exploatarile de sare), biserica are arhitectura gotica cu cruciera si o lungime de 40 de metri si o latime de 18.
De asemenea aici este venerata icoana numita,, Madona Neagra ", o copie a vestitei icoane facatoare de minuni de la Cestochowa( Polonia), care este încastrata în altarul principal precum si o grota care imita foarte bine grota miraculoasa de la Lourdes(sud-vestul Frantei).
In fiecare an la 15 august, peste 10 000 de pelerini catolici si ortodocsi vin sa se roage la acesta biserica si la icoana din interior.
A devenit centru de pelerinaj datorita deciziei luate de Arhiepiscopia de Lemberg în 1905 prin care au fost desfiintate toate hramurile bisericilor din zona care o aveau ca patroana spirituala pe Fecioara Maria.

Munţii Măcinului -relicvele hercinice ale României

cu bacul pe la Brăila, spre Măcin


tociţi, erodaţi, bătrâni şi golaşi,  stau marturie a frământărilor pământului de 600 de milioane de ani

în depărtare, aşa numitele ,,inselberguri" adică martori de eroziune, sau ce a mai rămas din lanţul hercinic ce unea Spania de Rusia

Crescut în Galaţi, lângă vărsarea Siretului în Dunăre şi având în faţă lunca largă a bătrânului fluviu, am fost obsedat tot timpul de munţii aceia înalţi şi ascuţiţi care se vedeau tot timpul de pe acoperişul blocului meu.
Aveam să aflu mai târziu că piscurile semețe și relieful ce amintește de Carpati sau Alpi, nu sunt altceva decât urme ale unor creste muntoase ridicate în îndepărtata eră paleozoică, creste care ar fi avut dupa unele calcule peste 4000 de metri. Da, aceia erau Munții Măcinului, Pricopanului sau Dobrogei.
Ridicați în orogeneza hercinică(orogeneză- perioadă geologică  în care se înalță și se cutează lanțurile muntoase, de la oros = munte) acesti munți de lângă anticul Arrubium, sunt alcătuiți din roci foarte dure de tipul granitelor, din acesta cauza sunt si foarte greu de escaladat. Un traseu către vârful Greci sau Ţuţuiatul de 467 m(!?), obosindu-vă la fel de mult ca urcușul către Pietrosul Rodnei (2303m).
Sunt fascinanti, așa cum se ridica ei din mâlurile luncii Dunării, ca din nimic, pentru a te însoți către mare, lacurile de pe litoral sau Dealurile Tulcei și Podișul Babadagului.
Enjoy.

Mânăstirea ,,Peştera Sfântului Apostol Andrei" din Dobrogea

intrarea în peșteră, situată lângă biserica nouă


turla săpată în calcarul peșterii


la icoana Sfântului


biserica nouă, iar undeva în fundal( dreapta) turla din peșteră


interiorul frumos, dar mult prea pictat, al bisericii mânăstirii

Nu poți să treci pe lângă ,,X"-ul acela mare și să nu vrei să vizitezi mânăstirea Sfântului Apostol Andrei, pentru că toată lumea recunoaște crucea acestui mare sfânt.
Mai precis, lângă localitatea Ion Corvin, din drumul care leagă Constanța de Ostrov( unde se trece cu bacul spre Călărași), te abați pe un drum de 4 kilometri, ce șerpuieste pe la marginea unei păduri de stejar.

Este o mânăstire ce-și are începuturile încă de pe timpul dacilor, într-un loc unde se spune că a sihăstrit fratele lui Simon Petru, Sfântul Apostol Andrei, acolo departe în Scitya Minor, în pădurea cu izvoare.
Am scris, că... se spune, pentru că nu există date certe care să ateste prezența, chiar în acestă peșteră a sfântului. Există câteva date istorico-religioase despre sihaștri Innal, Rimmal și Pinnal care au slujit în acestă zona sub directa îndrumare a Sfântului Andrei, dar multe alte fapte ale sfântului s-au pierdut în negura timpului.

Lăsând la o parte aceste discuții, trebuie să consemnăm datele certe care îl au în centru pe avocatul Jan Dinu, care în 1942 începe amenajarea peșterii mânat fiind de o viziune, pentru ca dupa 1950, în perioada comunistă, să devina o ruina folosita uneori de ciobanii din zona ca staul pentru oile lor. Abia în 1994 schitul micuț( înfiintat în 1990) de aici, este transformat în mânăstire.

Ocrotitor al Dobrogei și al întregii Românii, Sfântul Andrei a însemnat pentru multi ucenici și pentru mulți credincioși rezistența în fața păgânilor, iar cele nouă izvoare tămăduitoare din pădurea de lângă peștera sunt și astăzi bune de alinat durerile trupului dar mai ales ale sufletului.

Cu vaca pe viaduct!!!

Iata ce mai ofera România!
Vaci, vacute si cirezi pe un viaduct foarte circulat, cel de la Piatra Teiului, sau ,,Coada lacului "cum i se mai spune.
Asa este, eram pe contrasens pentru ca ar fi durat zeci de minute sa traversez, mai ales ca vacile erau speriate de claxoane si înnebunite ca nimerisera acolo.
Romania - Simply surprizing?

Urare din România

Mi-a placut acest indemn neaos, traditional si pur românesc, gasit/vazut în comuna Horia(alt mare român!) din judetul Tulcea.
Decât:,, locuitorii orasului/comunei ... va ureaza /doresc- farewell, welcome, wilkomen, drum bun, la revedere, bine ati venit sau bine ati plecat" , prefer de un milion de ori ,,Umblaţi cu bine "(parca urmeaza si un fel de ,,aveti grija de voi", voi ce credeti?).

Tropaeum Traiani sau cum dăm cu piciorul istoriei

Un monument închinat de Împaratul Traian zeilor care l-au ajutat se câstige razboaiele cu dacii şi cu aliatii lor, zace în uitarea semenilor nostri dar şi a autorităţilor.
Contrucţia originală este datată 106-109 d.H. și a fost realizată după planurile lui Apolodor din Damasc(ca şi podul de peste Dunăre de la Drobeta) cu un diametru la bază de 40 de metri, lângă aşezarea şi cetatea cu acelaşi nume.

Avea 54 de metope (acestea înfăţisau scene de luptă), numeroase creneluri, iar trofeul propriu zis era aşezat pe două prisme suprapuse.

Ce se vede în poze este o reconstructie a ceea a fost monumentul triumfal, reconstructie începută în anii '70, de către arheologii constanteni. 

Iată AICI, cum arăta înainte de reconstrucție!

Lângă monument se afla un mormânt tumular al unui ofițer roman și un altar comemorativ în cinstea celor peste 3800 de soldati romani căzuți în bătăliile din anul 102.

bine îngrijit, cu panouri ce oferă date despre monument, dar trist și însingurat între Podişurile Oltinei

De asemenea, la mică distanță, după ieșirea din sat (Adamclisi) se vede, în dreapta, cetatea unde s-a locuit fără întrerupere până la invaziile slave din secolul VII, trecând si printr-o reconstructie în timpul împăratului Constantin cel Mare(în secolul IV d.H.).

De ce spun că zace în uitare?
Pentru că drumul nu-l ajută pe turist deloc. Câteva indicatoare plasate la intrarea în comună și pe drumul spre Ostrov( trecere bac spre Călărași), drumeagul de acces(comun cu al unui fost CAP!?)  care este  foarte stricat, însă sentimentul de părăsire este salvat de dăruirea profesorilor de istorie din comună și de la muzeu.
Păcat.
Merită mai mult acest loc, si numai pentru că, Grigore Tocilescu numea monumentul ,,un veritabil certificat de naştere a poporului român".