Canaraua Fetii- minicanionul misterios din sudul Dobrogei

Canaraua defineşte în termeni simpli o vale adâncă şi îngustă cu pereţi abrupţi creată în calcare sau loess de râuri care azi nu mai există. Specifice pentru sudul Dobrogei ,,canaralele” seamănă cu nişte canioane mici, adâncite de nivelul de bază scăzut al locului de vărsare, de obicei într-o zonă cu scurgere interioară(endoreică).

Iată povestea uneia dintre canaralele dobrogene, numită ,, a Fetii”, o frumuseţe carstică necunoscută şi ascunsă din România:

-Unde-i Canaraua?

-Asta căutaţi? Păi trebuie să ajungeţi la carieră, iar de acolo cam la vreun kilometru prin pădure.

-Indicatoare sunt?

-Nimic. Da, o găsiţi ieşind din drumul naţional. E frumos acolo…, mergeam la ghiocei când eram mic.

Cariera

Găsesc cu greu drumul desfundat care face undeva stânga între Băneasa şi Lipniţa. Intru cumva cu inima în gât de emoţie şi, încet, încet apar construcţiile dezafectate ale fostei cariere de calcar care creează peisajul atât de cunoscut de eră postindustrială. Lunca secată a pârâului rămâne martorul tăcut al pereţilor de beton şi al zidurilor albe de calcar din cariera părăsită. Acestea se cască alb-roşiatice, într-un décor bolovănos, sterp şi arid pe unde mişună şerpii şi guşterii.

Cariera alimenta cu calcar dolomitic combinatul de ciment de la Medgidia, rocă din care se făcea var, ciment şi nu numai.

Întâlnirea

Las maşina undeva la umbră şi pornesc iute, pe o caniculă care începea să-şi facă loc peste platoul uşor ondulat care se zărea peste carieră. Păduceii şi carpenii ce invadaseră marginile golaşe aveau déjà frunzele răsucite din cauza căldurii.

Un tip transpirat şi cu îmbrăcăminte de miner, îmi răspunde în doi peri cu oboseala chipului pierdută printre broboane de sudoare, despre locul unde se află canaraua. Se pare că este la fel de surprins ca şi mine să găsească pe cineva pe coclaurii aceştia care separă România de Bulgaria.

După cinci minute de foială încolo şi încoace, găsesc poteca. Mă întâlnesc cu un… preot, care apare de nicăieri însoţit de doi localnici. Zic bună ziua şi Doamne Ajută şi întreb cât mai este până la canara.

Răspunsul vine prompt: 1500 de metri pe aici şi 1700 pe partea cealaltă, adică de o parte şi de alta a albiei năpădite de pădure şi de buruieni. Răspunsul este urmat de un potop de întrebări din partea preotului, care nu-şi închipuia cum de ştie cineva din Bacău despre zona asta mirifică, unde el vrea să construiască o mânăstire micuţă. Se pare că răspunsurile mele îl mulţumesc, aşa că mă invită la anul în mica lui mânăstire, pe care o va înălţa sub stâncile cele roşiatice ale minicanionului săpat de râul fără nume.

Canaraua(kanapa, bg.= stâncă)

Drumul pe poteca, când mai largă, când mai îngustă şi parazitată de urzici şi de curpănul liană, l-am făcut în 20 de minute. Zgomotele pădurii cu aspect subtropical veneau peste simţurile mele ascuţite la maxim, auzul înregistra fiecare bătaie de aripi a vreunei arătări iar urzicarea de pe mâini şi picioare aproape durea.

În cele din urmă, întrezăresc la capătul cupolei de copaci termofili un luminiş. La ieşirea din pădure mă întâmpină o poiană largă mărginită în stânga faţă de o serie de coloane, brâne şi ziduri ruginite de eroziune şi de descompunerea oxizilor de fier.

Le-am găsit! În sfârşit!

Rămân uimit şi mut în faţa peretului cu straturi de calcar şi dolomite acoperite de o pălărie de loess din care răsar coloane tipice ca nişte clăi de fân geologice.

Ştiam însă că trebuie să ajung şi să văd şi pe dreapta un alt perete, cel opus, al minicanionului şi pentru asta aveam ca punct de reper un lan de floarea soarelui. Într-un final, dau de lan şi în spatele lui, de peretele estic al canaralei, unde se cască niste găuri uriaşe. Seamănă cu peşterile de sihaştri, în fapt nu sunt decât orbitele goale ale unui craniu geologic.

Ei, iată o zonă care trebuie explorată cu pioletul în mână. Altă dată şi cu ceva mai mult timp la dispoziţie, pot străbate la pas şi descoperii celelalte minicanioane ascunse din sudul Dobrogei aşa cum este ,,Canaraua lui Olteanu”  sau mai la nord, Canaralele Hârșovei.

Canaralele îţi dezvăluie ce creaţii fantastice pot face râurile din perioada Diluviului. Asta chiar dacă azi găseşti doar lunci uscate şi pereţi găuriti pe unde mişună viperele şi  unde puştii tuciurii ai localnicilor merg primăvara la …ghiocei.

Locatia pe hartă- AICI.

M-am întors!

Am revenit din peregrinările prin ţară şi sunt gata să încep un nou sezon, să-i spunem aşa, publicistic.

Vor urma o serie de frumuseţi ascunse ale României la care mă gândesc de multă vreme. O parte din ele le-am vizitat anul acesta, pe la celelalte voi ajunge în anii ce urmează.

La momentul potrivit voi publica şi lista cu 20 de frumuseţi ascunse ale României, varianta plecatdeacasa.

De asemenea, voi pune şi un widget cu recomandările mele săptămânale, din ceea ce are de oferit blogul meu, din cele aproape 400 de articole.

Până atunci, admiraţi acest molid-candelabru impunător apărut în calea mea pe la 1600 de metri în Parâng.

Ce să ocrotim?

Uşoare, ca un şpriţ de vară!

Pregătiri de hram la Cacica

La Cacica, pregătirile sunt în toi pentru primirea a mai bine de 10 000 de pelerini care vor veni din toate colţurile ţării şi ale Bucovinei, ortodocşi şi catolici la un loc. Ei vor veni să se roage la icoana făcătoare de minuni a Fecioarei Maria de la Chestochowa, denumită şi ,,Madonna Neagră,,

Slujbele încep în ziua de 14 august şi continuă până pe 15 august cu ceremonia solemnă de la ora 11. Slujbele vor avea loc în biserică şi în grota amenajată în spatele acesteia, grotă care o imită pe cea de la Lourdes, cunoscută pentru apariţiile Fecioarei.

Se vor ţine slujbe în poloneză-etnicii polonezi au ridicat aceasta biserică- maghiară, germană şi română.

Pelerin în Bucovina, cu trenul de epocă

Filmul cu trenulețul ,,epocal,, -AICI

Ultima zi la Putna mi-a prilejuit o întâlnire surprinzătoare cu un tren deosebit. Din inţiativa Consiliului Judeţean Suceava şi a Societăţii Feroviare de Turism(?!), în perioada 8-15 august 2011 acest tren va circula pe rutele: Suceava-Putna şi Suceava -Cacica-Vatra Moldovitei, iar în ziua hramului, adică pe 15 august, va circula între Cacica şi Putna.

Programul se numeşte ,,Pelerin în Bucovina" şi probabil că aţi văzut-o deja, pe la televizor pe Sofia Vicoveanca invitându-vă la hram.

Pe 15 august este mare hram la Mânăstirea Putna-poze aici-, care celebrează Adormirea Maicii Domnului şi, la fel, la Cacica unde se află un Sanctuar catolic ridicat de Papa Ioan Paul al II lea la rangul de Basilica Minor- poze aici-, cel mai important loc de pelerinaj catolic de dincoace de Carpaţi. Folosindu-se de acest element religios, între care se strecoară şi o chestie ecumenică( cu respect egal acordat cultelor) autorităţile din Bucovina au pus în circulaţie acest tren deosebit.

Locomotiva, cea mai veche din ţară dintre cele funcţionale, a fost construită la Reşiţa în 1926 iar vagoanele sunt chiar mai vechi, fiind construite între anii 1885-1890 iar numele dat trenului este ,,Moldoviţa".

Există un vagon salon, apoi vagon de clasa a I, II, III, preţul pentru o călătorie la clasa a II este de 14 lei iar capacitatea maximă trenului este de 100 de călători.

În ziua de 14 august, în tren, călătorii se vor delecta şi cu cântecele interpretate de Corul Madrigal. Iată, deci, că se mişcă unele lucruri în turismul feroviar românesc, asta dacă adăugăm la zestrea distracţiilor pe calea ferata şi vestita ,,Mocăniţă" de pe valea Vaserului, din Maramureş.

Filmuleţul, mai jos!

Mânăstirea Curtea de Argeş- lumini şi umbre

Daniel mi-a trimis câteva zeci de fotografii cu una dintre cele mai cunoscute mânăstiri din România. Aveţi ocazia să vă bucuraţi alături de mine atât de exteriorul bisericii cu detaliile arhitecturii cât şi de interior cu numeroasele picturi sau obiecte de cult.

În urmă cu ceva timp am scris şi eu despre ,,Cinci motive pentru pelerinaj la Curtea de Argeş".

Peştera Valea Cetăţii Râşnov - Euroamenajare!

Pe drumul ce leagă Râşnovul de Poiana Braşov s-a deschis o... peşteră!

Locatia pe harta-AICI

Nu, nu sunt maliţios, chiar s-a deschis o peşteră numită Valea Cetăţii, asta pentru că drumul care urcă sau, mă rog, coboară la Râşnov, are o ramificaţie către una dintre cele mai vestite cetăţi ţărăneşti din România. Asta este foarte bine, oferta turistică a zonei îmbogăţindu-se cu încă un obiectiv interesant.

Amenajată la standarde europene, cu o parcare încăpătoare şi cu un drumeag de 450 de metri(sau 8 minute prin natură!), aşa cum ne anunţă indicatorul, această peşteră merită văzută. Drumeagul presărat cu calcar mărunţit, cu băncute pentru odihnă, şi cu o căsuţă ca în poveşti la intrare, te surprinde plăcut.

Chiar şi poarta-intrare modernă de sub munte şi ghizii tineri te duc cu gândul la o peşteră de prin Alpii francezi.

Peştera în sine nu este spectaculoasă, atracţia principală fiind sala cea mare ,,Catedrala" cu un volum de 30 000 de metri cubi şi cu o acustică excelentă. Datorită acestui fapt aici se ţin săptămânal concerte, sâmbăta de la ora 17,45. Fără să-ţi taie rasuflarea, fără coloane sau stalagmite spectaculoase, ghidul reuşeşte însă să te introducă în atmosfera, rece la propriu, a unei cavităţi calcaroase de un asemenea nivel.

Intrarea costă 5 Ron pentru copii şi 10 pentru adulţi, iar pentru grupuri se acordă reduceri, până în septembrie este deschisă de la ora 10 la ora 20:00.

Detalii la custode 0722222365

Interzis la Scărişoara în timpul săptămânii!

O ştire de pe B1 anunţă că vestita peştera cu gheţar subpământean, nu se poate vizita în timpul săptămânii, ci doar duminica. Se fac lucrări de infrastructură la căile de acces, astfel că ea este deschisă publicului doar duminica, până pe 14 august.

Probabil după această dată va putea fi vizitată în program normal.

Super Tabără la Casa Lucia, Moro(i)eni

La recomandarea unor prieteni care vizitaseră pensiunea anul trecut, am făcut o întreprindere curajoasă şi servindu-mă doar de referinţele lor, am decis să organizez o tabăra cu clasa unde sunt diriginte, la Casa Lucia, în localitatea Moroieni din judeţul Dâmboviţa.

Între dealurile Subcarpaţilor Curburii şi cu privirea sprijinită pe pantele sudice ale Bucegilor, zona îţi taie răsuflarea. Nu atât prin aerul care este cel mai curat din ţară( aici se afla unicul sanatoriu de boli pulmonare!) cât prin curgerea continuă a imenselor păduri de fag, în care zăreşti verdele mai închis al coniferelor sau argintiul scoarţei de mesteacăn.

Aici, doi oameni inimoşi: domnul Radu şi doamna Lucia, au ales să construiască în buza dealului o splendidă pensiune de patru stele, cu toate dotările moderne, mai putin aer condiţionat- dar la ce-ţi trebuie?- care se pretează excelent pentru o tabără. Un salon mare de luat masa unde încăpeau 35 de copii, foarte bine amenajat şi o terasa exterioară sunt alte dotări care mi-au plăcut. Bine, foarte mult mi-a plăcut tradiţia de a te servi singur cu ţuica casei!

Mai multe pe Casa Lucia.

Le multumesc încă o dată pentru sprijinul acordat în organizarea taberei şi pentru că au făcut tot posibilul ca ,, taberiştii,, să se simtă minunat.

Mai jos câteva poze cu pensiunea şi cu activităţile copiilor MEI!

În salonul de jos, cu masa de ping pong şi cu intrare la jacuzzi şi saună, unde desfăşuram concursurile şi unde copii experimentau toate dansurile, inclusiv...blues-urile.

La iniţiativa domnului Radu şi cu ajutorul unui prieten din Bucureşti, i-am dus pe copii cu căruţa pe valea pârâului Ruşeţu, îngrămădiţi şi hurducaţi, nu vor uita prea curând...

Focul de tabără făcut în lunca râului lângă terenul de tenis, a fost cireaşa de pe tort asezonată cu super gogoşile Doamnei Lucia şi ale Doamnei Crina dar şi cu sutele de cântece ale unor copii speciali şi cu sutele de ...bancuri.

O drumeţie pe dealurile Moroienilor se lasă cu un cules asiduu de frăguţe de iunie.

Printre ramurile mestecenilor despletiţi de vânt se înşiră primele vârfuri ale Bucegilor.

Terenul de tenis, fotbal, basket unde copii mei au învaţat prima oară OINĂ, mă rog o variantă propusă de mine, măcar un merit să am şi eu, nu?

La drumetie prin Muntii Bucegi, pe valea Ialomiţei şi prin Cheile Orzei, spre barajul unde n-am mai ajuns, la Scropoasa.

MAI MULTE POZE AICI.