marți, 16 septembrie 2008

Siriul și vulcanii noroioşi de la Buzău





povestea unui balaur subpământean ce scuipă nămol, îi face pe copii să devină curioși



Dacă veți ajunge vreodată prin părtile Buzăului, într-o drumeție sau într-un circuit, nu ratați valea Buzăului.
Pe scurt, trebuie mers din reședinta de județ spre Brașov, Nehoiu sau Întorsura Buzăului, în funcție de ce indicator găsiți.
Când ajungeti la Berca, faceți dreapta peste linia ferată și va îndreptati spre Pâclele Mari și Mici, adică spre vulcanii noroioși atât de vestiti în țară.

Pentru cine nu știe, aceștia nu au nicio legătură cu vulcanismul propriu-zis ci cu acumulările de gaze din pământ care în drumul lor spre suprafață întâlnesc apele freatice, pe care le îmbogățesc cu CO 2 + alte elemente chimice, apa astfel formată dizolvă repede stratele de argila și marne (o argilă calcaroasă), astfel se formeaza noroiul sau mâlul care răbufnește la intervale neregulate în acele mici cratere pseudovulcanice.

Peisajul este spectaculos, cu aspect selenar, parcă din altă lume unde bântuie monștrii subpământeni.
Mai puteți merge la Bădila la dealul de sare numit ,,Sarea lui Buzău " acoperit de vegetatie halofilă (iubitoare de NaCl) sau la Colți (atentie nu ratați drumul judetean din Pătârlagele) unde se află singurul muzeu al chihlimbarului din țară (acesta este răşina, mai ales de pin, fosilizată, cine știe, în chihlimbar s-au găsit insecte perfect conservate de milioane de ani).
La Nehoiu, singurul oraș din Muntii Buzăului(compuși din culmile Siriu, Penteleu și Podu Calului), mergeți lângă barajul de pe râul Buzău si la urcarea pantei, pe dreapta găsiti o pensiune foarte buna  numită Elena, cu bune condiții de cazare dar cu o singură baie, pe culoar. Poate între timp s-au reglat lucrurile.
Dacă aveti drum spre Întorsura Buzăului, aveti ocazia să vedeți lacul de acumulare Siriu și peisajul deosebit, iar dacă vă este foame, opriți prin satele secuiesti și luați o pâine de două kilograme cu cartofi, să vedeți ce bunătate!

Aici o altă postare despre vulcanii noroioși iarna!

duminică, 14 septembrie 2008

Mănăstirea Tismana- sălbăticie spirituală




Peștera  Sfântului Nicodim de la Tismana









Dintotdeauna mi-am dorit să ajung la Mânăstirea Tismana (judeţul Gorj), dar distanţa a făcut imposibilă realizarea acestei dorinţe.
Dar iată ca în doi ani am ajuns de două ori, odată cu elevii într-o superexcursie acum doi ani, prin jumătate de ţară și anul acesta cu soția și cumnații, într-un circuit extenuant prin Hunedoara, Cheile Nerei, Băile Herculane, Târgu Jiu și Voineasa, dar superdeosebit.

Aşezată într-o poiană, mai bine zis într-o înşeuare dintre două vârfuri de deal, la poalele Munţilor Mehedinţi/Vâlcan, mânăstirea are o istorie veche, fiind una dintre cele mai vechi din Ţara Românească. Ea a fost zidită între 1377-1385 şi extinsă mai târziu în secolul 17, având ca figură centrală pe monahul Nicodim care a trăit ca un pustnic într-o peşteră micuţă situată lângă mânăstire.

Astăzi, acest colţ de spirit românesc te cucereşte din momentul în care începi să urci aleea spre poarta mânăstirii, măicuțele de aici sunt nu numai ,,mirese ale lui Isus " ci şi specialiste în administrarea afacerilor (pentru că altfel nu-mi explic arhitectura îngrijită a anexelor şi caselor de oaspeţi) şi dacă te uiţi atent şi în arta peisagistică (iubitorii de cactuşi şi de plante suculente vor avea o surpriză placută).

Rămâi uimit de pictura interioară şi cea exterioară, de liniştea din jurul mânăstirii şi de cântecele măicuţelor venite parcă din altă dimensiune (urmăriti filmuletul!).
Daca aveti timp, vizitati plantaţiile de castan comestibil, asta datorită climatului cu influenţe submediteraneene şi acelui vânt călduţ de primavară numit ,,foehn".

sâmbătă, 13 septembrie 2008

Valea Uzului și barajul

un pui mic somnoros



o perspectiva asupra barajului într-o zi cu vreme variabilă

dupa somnul de prânz

În această vară(2008) am fost și cu cortul în judetul Bacău, la Valea Uzului lângă Dărmănești, într-un loc deosebit situat la baza barajului de pe râul Uz.
Am căutat mult un loc de cort chiar și la coada lacului mergând aproape trei kilometri off road, dar nu se poate pentru că este obiectiv strategic, fiind principala sursa de apă pentru orașul Bacău (de altfel, nici pe baraj nu aveți acces, pentru că este păzit, dar vă puteti întelege cu gardienii).
Barajul a fost construit în 1972 în minidefileul de la Pivniceri, din ambracamente (un fel de contaforți uriasi) si a inundat total satul Valea Uzului, sat ce a fost strămutat în orasul Dărmănești, deși câteva case au rămas la coada lacului( barajul are 81 m înălțime, iar adâncimea maximă a lacului  este de75 m, plus o centrală hidroelectrică sub baraj).
Puteti ajunge prin Moinesti- Comănesti și puteți campa în lunca râului, lângă tabara de elevi Sălătruc, aveti râul la doi pasi și mulți pini care pot da umbra cea necesară în zilele de vară. Interesant este când se dă drumul la apa din baraj, să urmăriti cum crește nivelul apei râului, văzând cu ochii.
Mai sunt și alte locuri de campare, inedite aș spune, pe valea râului, amonte de baraj, sălbatice și frumoase, din păcate drumul...
Dacă aveți un 4x4, puteti să experimentati un drum de vreo 50 kilometri până spre Sânmartin( în depresiunea Ciuc), pe valea Oltului, practic scurtând drumul cu cel putin 100 de kilometri, drum prin care este legată Moldova de Transilvania estică, sau Oneștiul de Miercurea Ciuc.
P.S. Cu prima ocazie când ajung acolo, vreau sa vizitez Cascada Nasolea Mare, ce are câteva căderi de apă în marmitele de eroziune din gresia de Tarcău. Abia aștept.

marți, 9 septembrie 2008

Gura Haitii- Munții Călimani


gălbiori şi gălbiorul nostru

o ciută mâncată parţial de lupi, lângă ocolul silvic(29 iunie 2008)

poieniţa cu gălbiori
soţia şi băiatul pe un podeţ, lângă parcul tematic 12 Apostoli

Astazi vă voi povesti prima experienţă din Munţii Călimani, în calitate de cap de familie(pentru că am fost în 1992, în excursie cu anul meu de facultate).
Anul trecut (2007) am plecat împreună cu sotia în Maramures, dar după ce am înnoptat la Borşa, sotia îmi spune că nu are chef sa meargă acasă, asa ca i-am propus sa mergem în Călimani, la cariera de sulf abandonată.

Când am ajuns în Vatra Dornei, am mers către ieșirea dinspre Piatra Neamţ, unde am făcut spre comuna Şaru Dornei (aproximativ 20 km. de Vatra Dornei), de aici am trecut prin Neagra Şarului, Plaiul Şarului, Şaru Dornei si am ajuns în satul Gura Haitii.
Nea Traian, despre care vă voi povesti mai târziu, îmi explică foarte clar că o,,haită" sau un ,, hait" nu este una de lupi, ci un loc special, pe râu, unde se acumulau buștenii trimiși din munte, de unde erau ridicați și introduși în gater (de fapt un baraj rudimentar din secolul 20).

Așa că lămurind etimologia termenului, trecem la călătoria propriu-zisă din caldera Călimanilor (caldera sau caldeira este o îngemănare de cratere rezultată în urma unor eruptii catastrofale neogene, în acest caz, iar cea din Călimani are 10 kilometri diametru) unde în anii ' 70-'80 s-au făcut prospectiuni în vederea identificării depozitelor sau lentilelor de sulf. S-au găsit și s-au exploatat ani la rând, bineînteles în stilul contraproductiv al anilor comunismului, când cheltuiam mai mult decât produceam (cine știe de situația cu bitumenele de la Anina, știe despre ce vorbesc).

Ce este important, este ce a rămas după exploatarea, ce a încetat efectiv în 1997, și veți avea ocazia, dacă mergeti acolo să realizati dimensiunile exacte ale dezastrului ecologic.
Paradoxal, însă, aici la intrarea în parcul national se afla un peisaj de vis, o pensiune, Perla Călimanilor, unde cazarea si serviciile sunt super, fără pretentii de stele sau margarete, cu o cameră ce costa între 40-60 de lei!!!, şi unde aveti ocazia sa luați o gura de rai românesc pe care nu o veți uita.

Apropo de călătorii, de aici puteti pleca spre Doisprezece Apostoli (rezervatie geologica cu stânci cu aspect antropomorf), spre vârful Pietrosu (2100 m) spre Răţiţis (statia meteo) sau puteti culege hribi și gălbiori (smântânei) dupa cum vedeţi în pozele cu băiatul meu.
Puteti face și echitatie, pentru ca cei din parcul național (administrat de fapt de ocolul silvic) oferă, mai ales străinilor, trasee turistice de 2 ore pe la Haita si Poiana Tamău, pentru 60 lei, de o zi până la 12 Apostoli și Pârâul cu Peşti (150 lei) și de două zile cu cazare la cort și mâncare, pe vechiul drum militar (probabil are legătură cu faptul că pe pârâul Haita s-a aflat granița dintre vechiul regat și fostul Imperiu Austro-Ungar) pentru 300 lei.

Adăugaţi o imagine

Vaporeto pe Bega

Știați că pe Bega, în Timișoara, există un fel de autobuz... fluvial? Canalul a fost curățat, reamenajat, o adevărată oază de răcoare vara. ...