Glume turistice a la Murphy

1. Dacă excursia a ieșit bine, înseamnă că s-a greșit undeva.
 

2. Dacă un traseu va avea un capăt, atunci va și un altul.

3. Orice rucsac căzut, se va rostogoli în prăpastia/ groapa cea mai adâncă.

4. Eficiența unei călătorii este invers proporțională cu numărul participanților și cu durata ei.

5. Cu cât mai general este un ghid turistic, cu atât mai  puține date importante vei găsi în el.

6. Când ai greșit două trasee, nu te opri la al treilea.

7. Când vrei să te întorci la cabană și totul a fost încercat în zadar, citește indicatoarele.

8. Dacă încerci să explici ceva foarte clar grupului, astfel încât să priceapă toți, se va găsi unul să te mai întrebe odată ce ai spus.

9. Dacă un ghid poate să greșească traseul, îl va greși.

10. Cine se ia după ghid, poate totuși să încurce drumul.

11. Dacă tot nu înțelegi ce spune ghidul, măcar ascultă liniștit.

12. Nu vă luați după ghid, trebuie să mai existe o altă posibilitate.

13. Călătoria în grup este ideală; îți permite să dai vina pe ghid.

14. Hărțile folosite de turiști sunt ca automobilele pe o pistă de încercare; toate suferă modificări ulterioare.

15. După ce toate potecile au fost bătătorite fără succes, se va găsi o potecă marcată spre cabană.

16. Când o eroare a fost detectată și corectată, se observă că de fapt se mersese pe drumul cel bun prima dată.

17. O concluzie este locul unde te-ai oprit deoarece ai rătăcit drumul.

( după Almanahul Mării, 1989)

Casa Sfântul Iosif- pentru copii în dificultate

Un ghid al mănăstirilor catolice, pe care-l pregătesc de ceva vreme, mi-a provocat ,,întâlniri"  virtual-spirituale cu oameni deosebiți și cu locuri interesante. 

Unul dintre aceste locuri casa Sf. Iosif din Odorheiu Secuiesc, unde congregația greco-catolică Inima Neprihănită, se luptă să supraviețuiască ca o insulă de latinitate și de dăruire pentru copii sărmani.

Congregație: Congregația Inimii Neprihănite

Hram: Sfântul Iosif, 19 martie

Locație: Str. Stejarului, 535600, Municipiul Odorheiu Secuiesc, județul Harghita

GPS: 46° 17' 52'' N;  25° 17 '41'' E

Tel: 0266 218205

Web: casasfiosif.blogspot.ro; www.sprijincasasfantuliosif.blogspot.ro

Nr. de surori: 12

Superioară: Sr. Emilia Trif/ Capelan: Pr. Dumitru Pricop

Locuri de cazare: 120 de copii în regim de orfelinat

  

Casa Sf. Iosif construită şi oferită de donatori elveţieni surorilor CIN adăposteşte acest aşezământ de ocrotire şi îngrijire a copiilor defavorizaţi. Surorile şi colaboratorii lor se dedică cu mare nobleţe interioară în această activitate, făcând din ritmul casei o adevărată şcoală a Evangheliei. Fără subvenţii sigure, aşezământul CIN de la Odorhei, expus încă toanelor autorităţilor locale care continuă să creadă în „comploturi” antiminoritare, este o lucrare evidentă a Proniei cereşti ce nu încetează să-şi facă simţită prezenţa în viaţa acelora care locuiesc şi trăiesc aici. Peste 100 de copii sunt îngrijiţi admirabil şi educaţi în spirit creştin de sora Emilia şi celelalte surori. Cu toţii s-au bucurat de vizita arhierească, primindu-l şi înconjurându-l cu dragoste şi respect pe PS Mihai.

Impunătorul edificiu al Casei ,,Sf. Iosif”din Odorheiul Secuiesc a fost construit de Fundaţia Umanitară ,,Basel Hiltf” din Elveţia , iar directorul acestei fundaţii, Dr.Cyrill Burgel l-a donat Congregaţiei Inimii Neprihănite, institut călugăresc greco-catolic fondat în 1950, de către sora Ionela Cotoi. ,,Condamnată pentru vina de-a fi greco –catolică” (Menuţ Maximinian), maica Ionela a avut ,,viziuni extraordinare”, a corespondat ani de zile cu Papa Ioan Paul al II-lea, poartă însemnele stigmatelor lui Isus, ea devenind fondatorul şi mentorul spiritual al acestui aşezământ destinat copiilor aflaţi în dificultate, infiferent de etnia sau de religia din care ei fac parte.
În prezent maica Ionela este la Bucureşti, iar această casă de copii este condusă de maica Emilia, intrată în acest ordin călugăresc în 1983, când Biserica Română Unită ( Greco –Catolică) era scoasă în afara legii.
Pentru a păstra destinaţia acestui aşezământ caritabil, cele 10 măicuţe ( acum sunt 12) au avut de înfruntat excesele naţionaliste ale unei administraţii antiromâneşti, care a încercat cu toate mijloacele să pună mâna pe această clădire şi să-i izgonească pe cei 120 de copii îngrijiţi la standarde europene de devotatele surori.

Altă comunitate

Oradea- Str. Moldovei, nr. 50, bl. Q51, sc. C, ap. 6, 410453, jud. Bihor;Tel.0259 256 073; Superioară: Sr. Ligia Man

  

Despre congregație

Congregaţia Inimii Neprihănite a luat fiinţă în 1950, în beciurile Ministerului de Interne, în Biserica greco-catolică, când aceasta era desfiinţată de stat.

Sora Maria Ionela, iniţiatoarea organizaţiei, a fost condamnată la 10 ani de închisoare. Acolo, în beciurile Ministerului de Interne, unde dânsa era supusă anchetelor, Fecioara Maria a dorit această Congregaţie. Primele călugăriţe au fost deţinutele care au fost aduse în celula ei. Timp de 10 ani această Congregaţie a dăinuit prin cele 16 închisori din România, pe unde a fost purtată Sora Maria Ionela. După eliberare, a avut domiciliul forţat la Bucureşti. Dar, în toţi aceşti ani de persecuţie, ea s-a rugat: „Doamne, dă-ne o casă, unde să mă pot ocupa de copii!”. Aşa se face că, după Revoluţia din Decembrie ’89, preşedintele Fundaţiei Basel Hilft din Elveţia, dr. Cyrill Burgel, a ajuns în Bucureşti cu afaceri şi a întâlnit-o pe Sora. Ştia de istoria Bisericii greco-catolice şi de dânsa că a fost închisă, şi a întrebat-o: „Vreţi o casă?”. „Da.” „Puteţi să veniţi s-o vedeţi?” „Da.” Şi a adus-o la Odorhei. Casa era terminată în proporţie de 95 la sută în anul 1996, când s-a întâmplat aceasta. Văzând-o cât este de mare, Sora a spus atunci: „Doamne, eu m-am rugat pentru o casă cu vreo 10 camere. Asta are 200!

Atunci Fundaţia Basel Hilft a făcut actul de donaţie către Congregaţia Inimii Neprihănite.

Sarmale ca la Lunca Ilvei- de la Kitchen open 24 h/day

 Motto-ul acestui miniproiect- Plecat de acasă culinar- l-am găsit într-o carte de bucate, vinuri și obiceiuri românești( Ed. Paideia, 2008) scrisă de regretatul Radu Anton Roman:

,,...în spectacolul care tocmai începe, scenografia și costumația corecte sunt: copil bine educat dar desculț, murdar și flămând, bunica gălăgioasă, dar pâinea lui Dumnezeu, curtea țărănească, cu iarbă moale, nuci și flori de regina nopții, și seara, ca o amețeală blândă și misterioasă de pe cea lume, lumini arămii ce se sting într-un început leneș, aproape adormit, de toamnă târzie, se aud harapnice depărtate, aici sunt un sunet ce confirmă pacea, ca și năvala bivolilor pe uliță, cu răget cald, domestic, o, Doamne, ce imagini interioare, ce cărți poștale imprimate pe sufletul meu, Ohabă, moșie nesmintită decât de amintiri prea duioase, ești mai mult decât hotarul viselor vechi și inocente, ești o închipuire".
Totul se învârtea, în acel articol, în jurul... unturii, aceea mâncată cu pâine prăjită și frecată cu usturoi ori ceapă. Ferice de cel ce se (RE)descoperă, în aceste descrieri absolut răscolitoare pentru orice suflet de copil închis în carapacea de adult (semi)corporatist.

Țara Năsăudului este regiunea suprapusă peste dealurile cu acelaşi nume din nordul Transilvaniei, situată la poalele Munţilor Rodnei şi Ţibleşului; Obiective turistice: portul popular deosebit al bărbaţilor, cu pălării cu pene de păun; casele memoriale ale scriitorului Liviu Rebreanu şi ale poetului George Coşbuc în localităţile cu acelaşi nume; staţiunea balneoclimaterică Sângeorz Băi; podurile de lemn acoperite și traseele către vârfurile de peste 2000 de metri ale Rodeni; Lacul de acumulare Colibița; castelele și bisericile de lemn din satele bistrițene; și, aș adăuga eu...gastronomia absolut delicioasă pusă în farfurie de Gabi Naum.

                                                                                  Iată articolul  de la Gabi, și blogul ei... gustos.

Este roman care sa nu fi  mancat sarmale "macar o data, doar odata-n viata lui", vorba cantecului? Ma indoiesc! Si pentru ca si eu fac parte din acest neam de soi, iata am pregatit sarmale, de asta data asa cum se fac pe aici, pe la Lunca Ilvei, zona in care locuiesc din anul 2000 incoace. E drept ca am mai redus din cantitatea de grasime, intrucat nu am pus in compozitia lor traditionala slanina, dar m-am tinut aproape de reteta bistriteana adaugand un pic de afumatura, ceea ce in partea de sud a tarii, de unde imi trag obarsiile, nu se obisnuieste.

Ingrediente:
o varza medie, proaspata,
aprox.700 g carne porc, tocata,
200 g sunca afumata (Kaiser),
100 g orez,
un ardei kapia,
o ceapa medie,
o lingurita de boia,
optional, un cub concentrat de vita,
piper si sare, dupa gust,
o lingura de bulion,
optional, o lingura zeama de lamaie,
o frunza de dafin, cimbru, patrunjel.
Mod de preparare:
Se curata varza de foile vestede si cotor si se pune in apa fierbinte cu putina sare. Se lasa pe foc pana se patrund usor foile. Se imparte fiecare foaie pe jumatate, indepartand nervura groasa de pe mijloc.
Se toaca marunt ceapa, ardeiul si sunca afumata (din care se pastreaza putin pentru pus pe deasupra, in oala), se pun intr-o tigaie de teflon si se calesc putin, adaugand o lingura de ulei. Se amesteca intr-un vas carnea tocata, orezul ales si spalat, legumele calite, sarea, piperul si restul condimentelor. Dintr-o varza medie eu am scos in jur de 50 de foi (jumatati), dintre care am umplut doar 35 de bucati, iar pe celelalte le-am tocat.

Se ia o oala mare si se aseaza un strat de varza tocata pe fundul ei. Deasupra se aseaza soriciul de la sunca, taiat bucati. Se portioneaza amestecul de carne si se umple pe rand fiecare foaie de varza, incepand dintr-un capat. Se ruleaza strans si se introduc marginile in interior.
Se aseaza sarmalele in oala, unele langa altele, in straturi. Se acopera cu varza tocata si bucatele de sunca tocata. Se adauga din apa in care a fiert varza, cat sa acopere sarmalele, cimbru si o foaie de dafin. Se lasa sa fiarba la foc mic, timp de aproximativ 2 ore, completand cu apa din cand in cand, iar aproape de final se adauga bulionul. Daca preferati gustul acrisor, avand in vedere ca varza folosita este dulce, puteti adauga o lingura de zeama de lamaie in apa in care fierb sarmalele. Pentru un gust mai bun, coborati sarmalele la cuptor pentru cateva minute, la foc potrivit, in vasul acoperit si lasati-le pana scade putin apa.
Optional, se servesc cu o lingura de smantana (de Lunca Ilvei! :))).

Bucura- cel mai întins lac glaciar din țară. Un pelerinaj... glaciar necesar

Nu puteți rata lacul Bucura, dacă ajungeți cumva în zona Retezatului. Spun cumva, pentru că accesul către lac se poate face din mai multe părți ale masivului.
Varianta pe care v-o propun este cea care pleacă din satul Clopotiva, comuna Râu de Mori, județul Hunedoara.

Mergeți cale de vreo 10 kilometri  pe drumul asfaltat sau betonat, destul de prost, până ajungeți la bariera care marchează intrarea în Parcul Național Retezat- primul parc de acest gen din România.

Acolo plătiți o taxă de 20 lei, de intrare cu mașina în parc, și începeți urcușul până la cel mai înalt baraj din România- Gura Apelor, 137 de metri, în spatele căruia se întinde un lac de acumulare superb.

Drumul forestier, de această dată, merge pe valea Lăpușnicului câțiva kilometri buni, peste podețe ce traversează ape vijelioase de munte, numai bune pentru rafting.

Îngustimea drumului face ca oglinzile laterale să ia în primire frunzele de brusture, ca multe palme peste ochi pe care pădurea seculară și absolut sălbatică, sau sălbăticită, le dă omului și mașinii sale, ca o pedeapsă că îî tulbură nemișcarea.

În cele din urmă, după o cută a drumeagului, întri în Poiana Bucurei, unde ai surpriza să mai găsești câțiva nebuni ca tine și ca familia ta, care au ajuns până aici cu mașinile.
Este drept, pensiunile din zonă organizează incursiuni până aici cu jeep-urile, pentru 100 de lei de persoană. Asta dacă vrei să-ți protejezi bolidul de ,,palmele” pădurii și ale drumului.

Rododendron sau bujor de munte

În aburul ceștilor de cafea sau de ceai ale celor care au petrecut noaptea aici, începi să te pregătești pentru urcusul de 2 1/2 ore, către unul dintre lacurile glaciare etalon din Carpații Românești. O ceață deasă apasă pădurea și crestele munților de peste 2500 de metri.
A plouat azi noapte, și iarba, poteca și podețele sunt jilave, și alunecă, iar asta face urcușul mai anevoios. Echipat cu cățel, purcel și copil la subsuoară, dați semnalul de plecare.

Lacul Lia, 1930 metri,1,3 ha,4,3 m ad.

Treceți pe lângă căbănuța băieților de la Salvamont, și pe lângă câteva corturi amplasate pe un tăpșan pietros și începeți urcușul pe cruce rosie.
Prima jumătate de oră nu veți obosi, pentru că aveți senzația că faceți o  plimbare printre brazi și molizi bătrâni, iar peisajul crestelor și custurilor modelate de ghețari vă creează reverii și amintiri pentru iarnă.
Semnalul că ați ajuns în golul subalpin, este dat de apariția tot mai deasă a jnepenilor,care desenează pe cărare o viermuială de crengi, care par milioane de șerpi constrictori.

Din loc în loc veți avea surpriza să vedeți niște pini înalți care răsar dintre jenpeni, sunt zâmbri, relicte glaciare rășinoase rămase izolate pe versanții munților înalți.

Veți rămâne impresionați de cireada de vite a comunei și de micuța herghelie care pasc la 1800 de metri, cea mai curată iarbă din lume. Nu poți să nu te gândești, de ce unii care nu mai au nici măcar veverițe în pădurile lor, declară că vacile din munții lor sunt cele mai fericite, sau mă rog...vesele. Păi astea de aici cum or fi? Triste?

Nu disperați când ajungeți în golul alpin, la 1950 de metri, că nu vedeți lacul. Aveți nu mai puțin de trei crestișoare cristaline de trecut, până pe fundul căldării glaciare a Bucurei.
Prima dată trebuie să vedeți în stânga jos, cele două lacuri de vale glaciară Ana și Lia, continuate mai sus cu celelalte fete lacuri, Florica și Viorica.

Când te astepți mai puțin, și așa este cu lacurile glaciare, de nicăieri, orizontul se deschide și pe fundul chiuvetei glaciare apare Bucura și implicit bucuria că ați reușit.

Ati ajuns pe malul celui mai întins lac glaciar din România. În ghiduri scrie că are 10 hectare, pe panoul de pe piatră scrie că are 8,9 ha, în colecția ,,Munții Noștri” scrie că are 8,8. Mult oricum și atât, pentru că de obicei aceste minunății glaciare nu au mai mult de 1-3 hectare. Este situat în creierul munților, la 2040 de metri și are adâncimea maximă de 15,7 metri.

Din păcate, vremea schimbătoare s-ar putea să vă joace feste și să acopere soarele, creând acea iluzie că cerul a coborât în apele lacului cu tot cu norii săi plumburii, ceea ce îți dă senzația că este colorat cu cerneală.   
Faceți un scurt popas la cabana situată sub vârful Peleaga( 2509 m), după care fericiți și epuizați o apucați pe drumul de întoarcere, pe o ploaie măruntă și rece de toamnă din mijocul lui iulie.
Plecați, poate, și cu regretul că nu ați văzut undele sale reci mângâiate de razele soarelui. Cine știe dacă mai ajungeți aici...

,, Piramida ” Peleaga

 Citește și despre alte lacuri glaciare:
Lacul Lala Mare- Munții Rodnei
Lacul Gâlcescu- Munții Parâng
Lacul Bâlea- Munții Făgăraș

Reclamă gratis, pe plecatdeacasa.net, pentru site-urile cu oferte de Crăciun şi Revelion

Am preluat ideea de pe un site românesc, unde călători din toată țara își scriu impresiile și descriu drumețiile, sau mai bine zis le împărtășesc( ce cuvânt frumos!) cu alții.

Pentru că multă lume caută locuri de distracție de Crăciun sau de Revelion, ca și mine de altfel, mi s-a părut o idee bună să găzduiesc pe blogul meu câteva oferte de pe site-urile de profil.

Așa că aștept de la proprietarii site-urilor respective, un articol de 3-4 paragrafe, în care să fie prezentate ofertele, cu 2-3 link-uri către adresele lor de site, facebook sau twitter. Traficul poate fi verificat, este public și destul de ridicat.

Nu vă faceți griji pentru costuri, acestea sunt zero. Adică gratis. Singura condiție este înscrierea blogului meu în secțiunea voastră de parteneri sau într-un blogroll.

viocalatorul@gmail.com

Circuitul bisericilor unitariene și luterane din Transilvania

Biserica luterană Daia

Un circuit pe care îmi propun să îl fac în anii următori. O incursiune în istoria zbuciumată a credinței și religiilor transilvane.

Cine sunt Unitarienii?(După Wikipedia)

Biserica Unitariană (din latină "unus", unul singur) a apărut în contextul reformei protestante ca o critică la dogma trinitară (credința în Sfânta Treime). De aceea adepții acestei religii sunt cunoscuți și ca antitrinitarieni.
Deviza Bisericii Unitariene este: Un singur Dumnezeu - Egy az Isten - Unus est Deus – God is One. În prezent unitarienii sunt răspândiți în special în Ungaria, România, Scoția, Țările de Jos și Statele Unite ale Americii. La mijlocul secolului al XVI-lea, sub influența medicului italian Giorgio Biandrata și sub conducerea lui Francisc David, a avut loc în Transilvania o puternică mișcare unitariană, care a dus în final la acceptarea Bisericii Unitariene din Transilvania, pentru prima dată în lume, ca religie recunoscută oficial. Emblema arată un șarpe care își mușcă coada într-un cerc în jurul unui porumbel ce stă pe o stâncă (sau pe glob). Cercul este simbolul completului, perfectului, deplinului, iar stânca sugerează că porumbelul stă pe un fundament solid și tare. Deasupra șarpelui și porumbelului se află o coroană regală, sugerând că după nașterea noii religii chiar regele de atunci al țării Ioan Sigismund Zápolya a devenit unitarian, singurul rege unitarian din istorie. Aș adăuga că bisericile care sunt trecute ca fiind din secole anterioare mișcării au fost inițial catolice sau reformate/calvine.

Cine sunt Luteranii?
Bisericile Evanghelice-Luterane, grupate în Federația Luterană, sunt Bisericile și obștile bisericești care au acceptat Reforma protestantă și care urmează, într-o măsură mai mare sau mai mică, teologia preotului Martin Luther, numită și luteranism.
Luteranii din România sunt reprezentați oficial prin două instituții: Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană din România (a credincioșilor de naționalitate germană) și Biserica Evanghelică Luterană Sinodo-Prezbiteriană (a credincioșilor maghiari și slovaci).

Județul Mureș-
1. biserica unitariană din comuna Adămuș, construită în 1518, unde pot fi admirate elementele gotice, turnul din 1694 și poarta de lemn din 1794/
2. biserica unitariană din satul Călușeri, com. Ernei, ridicată în 1762 cu turn de poartă din 1783/
3. biserica unitariană din satul Roua, com. Fântânele, ridicată în secolul al XVIII și refăcută în secolul XIX/
4. biserica unitariană din satul Trei Sate, com. Ghindari ridicată în 1798/
5. biserica unitariană din satul Isla, com. Hodoșa, din secolul al XVII lea/
6. biserica unitariană din satul Deaj, com. Mica, ridicată în 1834/
7. biserica unitariană din satul Gălățeni, com. Păsăreni, din secolul al XV lea, cu tavan casetat și pictat în 1607/
8. biserica unitariană din comuna Suplac, construită în 1699/
9. biserica unitariană din municipiul Târgu Mureș, una dintre cele mai vechi din țară , din secolul al XIII lea/ 10. biserica unitariană din orașul Târnăveni, din secolul al XIII lea, în stil gotic , cu picturi murale interioare, cu tavan casetat și pictat, amvon, clopot si argintărie din secolele XVI-XVII/
11. biserica unitariană din satul Mitrești, com. Vărgata, din secolul al XIII lea, cu tavan casetat și pictat din 1667.
Județul Covasna-
12. biserica unitariană din satul Racoșul de Sus, orașul Baraolt, ridicată în secolul al XVIII lea/ 
13. unica cetate sătească cu biserică unitariană din comuna Belin, ridicată în secolul al XVI lea, construită în stil gotic târziu, cu ziduri groase de 2 metri și patru turnuri de apărare/
14. biserica unitariană din satul Calnic, com. Valea Crișului , din 1674, cu tavan casetat și pictat în 64 casete pictate în stil popular, cu un turn clopotniță de lemn din 1674, monument de arhitectură.
Județul Sibiu-
15. biserica luterană din satul Retiș, com. Brădeni ridicată în secolul al XV lea/
16. biserica luterană din satul Daia, com. Roșia, din secolul al XIII lea cu zid incintă și turn din secolul al XVII lea.
Județul Brașov-
17. biserica unitariană fortificată din satul Ionești, com. Cața, din secolul al XIV lea.
Județul Harghita-
* biserica unitariană din Dârjiu, din sec. XIV, monument UNESCO,  înițial romanică apoi  în stil gotic, cu valoroase picturi interioare din 1419- un articol AICI
18. biserica unitariană de secol XVI, din comuna Corund/
19. biserica unitariană din Cristuru Secuiesc, ridicată în secolul al XI lea(!?) și refăcută în 1458/
20. biserica unitariană din localitatea Filiaș, construită în 1803/
21. biserica unitariană din satul Orășeni, com. Mărtiniș, din 1783-1785/
22. biserica unitariană din satul Petreni ridicată în secolul al XVI lea/
23. biserica unitariană din comuna Merești, din 1786-1793/
24. biserica unitariană din satul Crăciunel, com. Ocland, ridicată în 1300, cu tavan casetat  și picat din 1702 și ziduri de incintă din 1821/
25. biserica unitariană din satul Satu Nou, com. Ocland, ridicată între 1798-1801 cu ziduri de incintă din 1827/
26-27. bisericile unitariene din comuna Secuieni, prima din 1791 cea de a doua din 1812/
28-29-30. biserica unitariană din comuna Șimonești, construită între 1801-1811 cu turn din 1818 și biserica unitariană din satul Medișoru Mare, din secolul al XV lea cu tavan casetat și pictat în 1810 și cea din satul Turdeni, din 1819.
Județul Bistrița -Năsăud-
31. biserica luterană fortificată din comuna Dumitra, ridicată în stil gotic în 1488, cu turnul de poartă numit al Slăninilor, obicei des întâlnit în comunitățile transilvane.
Județul Alba-
32. biserica unitariană din satul Sânbenedic, comuna Fărău, a cărei construcție începe în secolul al XV lea și este finalizată în sec. al XVIII lea.
Județul Cluj-
33. biserica unitariană din satul Cheia, com. Mihai Viteazu, din secolul al XVIII/
34-35-36. bisericile unitariene din comuna Moldovenești, cea din reședința de comună de tip sală și ridicată în sec. XVI, cea din satul Bădeni, din secolul al XVII lea și cea din satul Plăiești din secolul al XV lea/
37. biserica unitariană de secol XV, din comuna Săndulești/
38. biserica unitariană  din comuna Suatu construită între secolele XIV-XV/
39. biserica unitariană din satul Chidea, com. Vultureni, din 1902/
Județul Hunedoara-
40. biserica luterană din orașul Orăștie, construită în 1820
Județul Maramureș
41. biserica luterană din orașul Baia Mare, construită în 1912
Județul Satu Mare
42. biserica luterană  din orașul Carei, construită în 1847

Peștera Veterani( Defileul Dunării)- prima peșteră cartografiată din țară

Peștera Veterani ( Pânza Curii sau Piscabara) este situată la 500 de metri de Peștera Gura Ponicovei, ambele accesibile, în zona clisurii Dunării, doar cu barca sau cu șalupa.

O găsiți la altitudinea de 73 de metri, în peretele vertical al Muntelui Ciucaru Mare, cel care dă și denumirea de Cazanele Mari, acestei regiuni spectaculoase  din sudul Munților Banatului.



Este, după toate probabilitățile, prima peștera cartată din lume, undeva pe la 1692 de către oamenii ofițerului Veterani, aghiotantul lt.col. Ianovici, comandantul garnizoanei austriece din Caransebeșul secolului al XVIII lea.

Cavitatea carstică nu este interesantă în sine, punctul de maximă spectaculozitate fiind atins în diminețile de vară când prin fereastra naturală, situată la 11 metri înalțime pătrund primele raze de soare, luminând încăperea lată de 28 de metri și înaltă de 20. Turiștii, pregătiţi cu îmbrăcăminte şi încălţăminte adecvată, merg foarte de dimineață pentru a prinde acest fenomen unic, care seamănă, repectând proporțiile, cu lumina care întră în piramidele mayașe sau la Stonehenge, la solstițiul de vară.

Istoria peșterii este foarte zbuciumată, cu trimiteri către daci care credeau că aici este un sanctuar al lui Zamolxe, apoi către soldații lui Traian care au adâncit peștera în vederea fortificării ei, apoi istoria merge către misterioasa cetate Peth din secolul al XV lea și în cele din urmă către luptele aprige  date în secolele XVII si XVIII între turci și austrieci. De la aceste ultime lupt,e au rămas câteva ziduri prabușite în interiorul peșterii și un puț colmatat numit Fântana Turcului.

Peștera este în adminstrarea Parcului Natural Porțile de Fier, are și ghid care vă spune istoria peșterii pentru 5-6 lei de persoana.