Peștera Muierilor și Cheile Galbenului-legendă și date generale

Peștera Muierilor sau Muierii are o poveste simplă legată de năvălirile barbare sau de orice fel, care măturau Subcarpații Getici în perioada medievală. Peștera are două intrări sau, mă rog, o intrare și o ieșire, astfel că în perioadele critice femeile, copii și batrânii se refugiau aici, peștera având câteva săli foarte înalte. Simplu, dacă cumva turcaleții sau tătărușii găseau o intrare, femeile ieșeau pe cealaltă, având o șansă în plus să nu nască copii din flori.

Locatia pe Google maps-AICI

Acum să trecem la lucruri concrete. Peștera aceasta este foarte cunoscută, printre altele, și datorită ,,culmii" geografiei: ,,Cum bagi Vârful Omu în Peștera Muierii?" Chestie de gusturi.

Acum chiar că trecem la lucruri concrete. Localitatea pe raza căreia se află peștera( aflată la 3 kilometri nord de centrul comunei) este Baia de Fier, din județul Gorj, fostă zonă de exploatare a minerurilor feroase. Regiunea include și Cheile Galbenului, un râusor ce vine din  extremitatea vestica a Munțiilor Căpățânii. Am mai scris despre zona carstică vizitabilă din nordul Olteniei, într-o altă postare, dar fără prea multe poze-AICI.

 

De menționat că aici vă îndrumă un ghid, care are un accent interesant, ca să nu spun enervant. Asta daca îl nimeriți pe el, pentru că sunt doi ghizi. Intrarea este destul de scumpă, în jur de 10 lei de persoana, există și un număr limitat de persoane care au acces, așa că așezați-vă lângă gheretă ca să prindeți bilete!
Din păcate afluența de turiști și sumele încasate nu se văd ABSOLUT de loc, în investițiile făcute în peșteră sau la intrare. De 20 de ani grilajul, acoperișul de la intrare și electrificarea cu cabluri și reflectoare sunt aceleași Călcăm pe cabluri, copii nu sunt protejați si nici ceilalți turiști.
Vin români de la sute de kilometri, chiar din strainatate, cu prietenii lor și se fac de rușine cu frumusețile țării lor.
 Nu știu cine administrează peștera, dar mai sunt multe de facut. O peșteră exemplu este cea de lângă Râșnov, numită Peștera Valea Cetății, fără nimic spectaculos dar amenajată la standarde europene. Click AICI pentru postare.

Cunoscută ca prima peșteră electrificată din România, undeva prin anii '60, este structurată pe trei niveluri, cel vizitabil avand o lungime de  aproximativ700 de metri, cu galerii largi și înalte: Sala Altarului( 20 de metri înălțime), Sala Turcului( 12 metri înălțime),Sala Minunilor și  Sala Liliecilor. Aici au fost descoperite nu mai putin de 183 de schelete de urs de peșteră ( Ursus Spelaeus), un adevarat cimitir vechi de 10 000 de ani, plus schelete sau resturi de specii de lei, bour ( Bison Priscus), cerb, capra ibex și mamut( Elephas spelaea).

Alte date generale:

- altitudinea la care se află peștera în versantul drept al Cheilor Galbenului: 650 metri;
- primele date științifice despre peșteră, de la istoricul Alexandru Ștefulescu: 1894;
- monumet al naturii din 1955;
- lungimea totală a galeriilor: 3566 de metri;
- nivelul inferior, declarat rezervație speologică are 2300 de metri lungime, împărțit în două sectoare;
- temperatura aerului vara este de 13 grade iar iarna de 10 grade( așadar încă un motiv ca această peșteră primitoare să adăpostească ,,muieri");
- calcarele în care a fost ,,săpată" peștera sunt de vârstă tithonică;
- în Sala Liliecilor sunt depozite semnificative de excremente de liliac, așa numitul guano;
- în versantul cheilor mai sunt câteva grote/peșteri cu nume interesante: Pârcălabului, Vulpilor, Corbului.

Cataractele Lotrului și Lacul Balindru

O cataractă reprezintă un prag stâncos peste care apa, încurajată de o pantă relativ abruptă, cade vijelios și cu zgomot, creînd mici adâncituri sau jgheaburi în albia râului, numite marmite de eroziune. Multe râuri de munte au asemenea sectoare cu praguri, unul dintre cele mai spectaculoase este situat pe Lotru, în inima Grupei Parâng. De altfel, geograful Ion Conea, le considera printre cele mai frumoase din țară.

Băiatul ăsta frumos cu nume de flăcău mitologic, Lotru, merge peste munții care poartă același nume, la întâlnirea cu iubita sa Latorița sau Latrița. Legenda țesută de localnicii Țării Loviștei în jurul celor doi iubiți este una fericită, de vreme ce în aval de  Ciunget, vălurile sclipitoare ale apelor de munte se contopesc pentru totdeauna într-un șuvoi ce curge mai lin către confluența cu Oltul, de la Brezoi.

 După ce scapă de strânsoarea chingilor șisturilor cristaline și gnaiselor, de  pe coclaurii cei înalți ai Parângului, și după ce umple largul bazin al lacului de acumulare Vidra, Lotrul trece mândru peste cărările neumblate, și prin pădurile virgine care se  opresc în buza Voinesei. Lasă pe stânga abrupturile Pietrei Albe și ale Ștefleștiului adunându-le izvoarele, iar pe dreapta culmile de pegmatite ale  Munților Latoriței.

Pe traseul acesta sălbatic apare, ca de niciunde, lacul de acumulare Balindru, în fapt un alt contributor hidroenergetic  la sistemul de acumulări și hidrocentrale din bazinul Lotrului( nu mai puțin de 9 baraje și lacuri asociate). Micuț și înghesuit printre versanții, încă împăduriți, lăcușorul acesta este o apariție insolită, la capătul traseului de 14 kilometri care pleacă de la Voineasa și se termină aici. Lacul este situat la altitudinea de 1030 de metri si are un volum de aproape 0,7 milioane de metri cubi. Drumul poate fi făcut cu mașina în jumătate de oră, dar pierdeți plăcerea de a vă plimba prin pădurile de fag și de amestec cu molid și de a simți aerul tare, ozonat cu miros de mușchi și hribi.

Cataractele se află cu puțin înainte de lacul de acumulare, și oferă o priveliște tulburătoare și un vuiet grozav, în special atunci când ploile umflă apele râului.  Mai ales că de pe viaductul înalt care unește versanții prăpăstioși, stâncile albe de biotit și muscovit acoperă apa, așa că nu-ți rămâne decât să-ți imaginezi lupta dintre micașisturile dure și calcarele ce răsar din loc în loc și apa cea grabnic vărsătoare de șuvoaie.

Din fosta exploatare de mică  situată la intrarea în cataracte, se poate ajunge pe firul apei pătrunzând prin pădure și escaladând grohotișurile de la baza pereților. Aici, câteva porțiuni de apă mai liniștită au așternut în malul stâng bucățele lucioase- argintii de mică. În liniștea spartă de foșnetul ritmic al apei, te crezi un veritabil căutător de... argint.

Lacul Vidra şi Hidrocentrala Ciunget-cea mai mare din ţară

Dacă aveţi ocazia să priviţi harta Munţilor Parângului sau cea a întregii grupe, din care mai fac parte Munţii Lotrului, Căpăţânii, Şureanu şi Cândrel, veţi observa cu uşurinţă un număr mare de lacuri de acumulare.

Inima acestor lacuri, cel care ,,sare în ochi" este Lacul Vidra. Mai puţin cunoscut decât lacul Vidraru, însoţit de vestita şosea transfăgăraşană, acest lac este infinit mai sălbatic şi mai misterios.

Acum, că Transalpina este deja asfaltată, multi vor ajunge probabil şi la acest lac, descoperindu-i frumuseţea pe jos sau din maşină, mergând de la Obârşia Lotrului spre Voineasa, pe un drum, e drept, plin de hârtoape.

Barajul lacului nu este spectaculos, nu te ameţeşte prin dimensiuni şi prin milioanele de tone de beton, acesta fiind alcătuit dintr-un miez de argilă şi arocamente.

Ce este însă interesant este volumul său apropiat de cel al Lacului Bicaz-Izvorul Muntelui de pe Bistriţa şi de cel al Vidrarului, pozitia într-o depresiune tectonică ce separă Munţii Parâng la sud de Munţii Lotrului la nord şi faptul că este alimentat de nu mai puţin de 76 de captări de pâraie din bazinele hidrografice ale Olteţului, Lotrioarei, Jieţului şi Gilortului.

Situat la altitudinea de 1289 de metri, lacul acesta uriaş trebuie să alimenteze cu un debit constant cea mai mare hidrocentrala din România, fără cea de la Porţile de Fier( pe care o împărţim cu Serbia şi care are o putere de peste 1000 de MW pe partea noastră).

Hidrocentrala Ciunget, situată mult în aval, la ieşirea Latoriţei din defileu, este construită sub pământ şi are o putere instalată de 550 MW, depăşind cu peste 300 de MW hidrocentrale ca Stejaru, Vidraru sau Mărişel de pe Someş.

Celelalte lacuri care alimentează şi ele cu apă hidrocentrala trimit şuvoaiele printr-o reţea de canale de aducţiune care însumează 180 de kilometri de galerii subpământene. Întreaga reţea de lacuri cuprinde 7 acumulări: Vidra, Balindrul, Galbenul şi Petrimanul de pe valea Latoriţei, Jidoaia, Mălaia şi Brădişor, iar împreună adună un volum de apă de peste 380 milioane mc.

Alte informaţii

Lacul sau mai bine zis barajul, este păzit de doi gardieni, care nu prea vă dau voie să fotografiaţi, dar cu ceva îndemânare se poate face şi acest lucru. În spatele barajului veţi vedea un drum forestier mai scurt care vă duce la Voineasa, dar nu-l încercati decât dacă aveţi maşină 4x4.

Staţiunea Vidra, construită in anii comunismului în zona coloniei muncitoreşti, practic nu mai există, fiind abandonată, deşi pozitia sa în apropierea lacului îi oferea un potenţial uriaş. Domeniul schiabil care se construiește în zonă, se speră că va revitaliza turistic regiunea.

La Ciunget am evitat să fotografiez pentru că acolo gardienii erau ceva mai vigilenţi.

Despre acumulările Balindru, Galbenul, Petrimanul, Defileul Latoriţei şi Cataractele Lotrului în postările din acesta toamnă.

-lacul are 9 kilometri lungime;

-suprafaţă luciu de apă de 1000 hectare;

-altitudinea la care a fost creat, de 1250 metri;

-barajul are 122 metri înălţime;

-dat în folosinţă la 1 martie 1972.

Cheile şi cascada Lotrişorului

Multe sunt frumuseţile ascunse de către munţii noştri şi situate la o aruncătură de băţ de marile drumuri naţionale. Aşa este şi cu această zonă interesantă aflată la doar saşe kilometri de Căciulata, şi care oferă turistului privelişti şi experienţe nebănuite.

Cei care vin dinspre Sibiu, pe defileul Oltului ratează în 99% din situaţii cascada, pentru simplul motiv că nu există niciun indicator;doar în staţiune un panou albastru îi anunţă că pot vizita căderea de apă. Doar dacă ai auzit de cascada Lotrişor din povestirile altora, îţi va atrage atenţia, prezenţa la vreo două sute de metri de intersecţia cu drumul forestier, a motelului Lotrişor.

Astfel că te deştepţi, faci cale întoarsă şi intri pe drumeagul cu barieră. Direcţia Silvică Vâlcea ia 10 lei pentru fiecare maşină, şi nu stiu ce face cu banii aceia, pentru că niciun indicator mai acătării nu există în zonă, nici să te îndrume şi nici să te informeze despre caracteristicile geologice, geomorfologice şi/sau floristice ale regiunii. Asta deşi zona este inclusă în Parcul Naţional Cozia, administrat tot de ei. Ar trebui sa ia lecţii serioase de la Alba, unde niciun obiectiv turistic nu a rămas fără panou cu indicaţii suficiente în română, engleză şi franceză!

Drumul este accesibil cu maşina pe o lungime de doi kilometri şi jumătate, atâta cât durează şi cheile spectaculoase ferăstruite de Lotrişor în strate geologice dure, din şisturi cristaline. Tocmai asta îi dă un farmec anume deoarece majoritatea cheilor pe care le vedeţi prin ţară sunt ,,săpate” în calcare, roci care se dizolvă relativ uşor.

Te afli în extremitatea nord-estică a Munţilor Căpăţânii, în zona Munţilor Năruţu, care nu depăsesc 1500 de metri altitudine, foarte aproape de zona ,,Cârligului Mare”, cotul acela uriaş pe care îl face Oltul în defileu.

După ce drumul forestier coteşte de câteva ori brusc, de ai impresia că după colţ este cascada, deşi zgomotul nu o anunţă, şi după ce admiri vârfurile stâncoase care se iţesc din pădurea de fag, ajungi lângă cascada mult asteptată.

Nu îţi taie răsuflarea, deşi are o cădere de aproximativ 30 de metri, dar spectacolul naturii rămâne impresionant. Contează câte praguri ,,sare” , cât a plouat în ultimele zile şi câţi ,,turişti” care nu pot admira peisajul în linişte, ai pe lângă tine.

Ce este curios şi interesant de ştiut despre această cascadă, este că ea a fost… CREATĂ DE OM!?

Da. Ea este creaţia muncitorilor care au lucrat la acest drum, care nu putea fi construit decât dacă cursul râului era deviat prin munte. Astfel că printr-un fel de canal de aducţiune de vreo 300 de metri, apa este colectată şi apoi adusă sus, iar de acolo gravitaţia îşi face treaba.

Nu o rataţi.Pentru cât de aproape de omenire este, chiar e păcat.

P.S. Filmuleţul este zgomotos şi datorită cascadei, ceea ce nu mă deranjează deloc, dar şi din cauza turiştilor care se bălăceau la bustul gol şi stuchind seminţe, la baza cascadei. Asta e!

Târgu Jiu - Minunile lui Brâncuşi

Lacul Vidra, situat între M-ții Parâng la vest, Cindrel la nord si Căpăţânii la sud, pe valea Lotrului
Odihna de la Masa Tacerii ( pustiul din poza nu-i al meu!!!!) N-am voie, știu...

Proful si umbra sa ... infinită

numai umbra coloanei ... fara bruiaje umane

sprijin acordat monumentului, de către cadrele didactice, reprezentate prin sau de mine?

doamna cu ...Coloana
Puțin înclinată, precum ... aaa nu va gânditi la faimosul turn, ci la turla bisericii din Germania, care cică este mai înclinată (să vă uitați la gazon- marfă frate!)

Nu poţi să faci un tur prin zona Oltenia de Nord- Valea Cernei si să nu treci prin orasul Târgu Jiu (reședința judetului Gorj, oraș de sub 100 mii de locuitori, centrul industriei miniere din Bazinul Motru -Rovinari).
Din păcate, mai cunoscut drept judetul ,,baronului '' PSD de Gorj- Nicolae Mischie (acum ex PSD si fosila politica/ sau mai nou judetul lui Ponta), acest judet are o serie de atuuri exceptionale din punct de vedere turistic cum ar fi ansamblurile sculpturale ale lui Brîncuşi, Mânăstirea Tismana, Muntii Vâlcan cu relief carstic spectaculos sau Hobiţa- locul nasterii marelui sculptor.

Cum am ajuns în oraş?
    Am venit dinspre Băile Herculane, pe valea Cernei pe la Tismana si pe lângă Hobiţa, pe un drum național modernizat, excelent pentru zona aceasta si am pătruns în oraș, unde din păcate n-am vazut indicatoare mari (de fapt sunt doar două, ascunse în intersectii pe dupa semafoare și flori) cu principalul obiectiv turistic, oricum este spre ieșirea de est, spre Novaci, Rânca, Râmnicu Vâlcea.
    Poate nu stiti, dar Coloana fără sfârsit sau Coloana Infinitului a fost restaurată, mai multi ani la rând de Turbomecanica Bucuresti, parcă, cu scandalul aferent legat de banii oferiti de Ministerul Culturii si mutată într-o locatie nouă, într-un nou parc care o pune, fără discutie, într- o nouă lumină, făcând-o mai spectaculoasă, mai provocatoare si mai minunată ca oricând.
    Este singurul parc din țară, unde iarba este tăiată si îngrijită ,, englezește'' , sigur, într-o țara normală acest amanunt este ridicol, dar în România aceasta este exceptia cu care ne mândrim. Trist. Nu?
    Există un gardian care păzește monumentul si care va poate oferi câteva date despre sculptura, cu multa bunăvoință, semn ăa cei de la consiliul județean vor sa schimbe imaginea prafuită despre ,,Cum punem în valoare frumusețile ţării''.
Culmea, noaptea este luminat feeric,  iar ţâsnitoarele de apă functioneaza non stop!
După ce vă fotografiati cu coloana, cu gardianul si cu ţâsnitoarele, mergeti în Parcul Tineretului, în sens invers, adică spre oras, aveți indicatoare pe dreapta si ajungeti la celelalte două monumente ,, Masa Tacerii '' si ,, Poarta Sarutului ".
    Atentie unde lasati masina, doar în parcarile amenajate din fata parcului, pentru ca altfel va treziti cu o amenda de 500 RON( n.a. 2008) , de nu vă mai arde de drumetii prin Oltenia.
Iar, și acesta foarte bine pus la punct: parcul, aleile si paza.
Sub Poarta Sărutului nu va puteti decât săruta tandru, în amintirea tineretilor voastre iar apoi epuizati de schimbul de elemente chimice, va odihniti pe un scaunel de lângă Masa Tăcerii, fără sa scoateți vreun cuvințel.
Am întrebat la Hotel Gorjul (apropo peste drum de parc se afla o pizerie, cam prăfuita, lângă hotel, cu o piza destul de buna si cu o servire semieficienta, asta daca va grăbiti și nu mai colindați prin oraș) despre drumul spre Rânca si apoi prin pasul Urdele (cel mai înalt pas din tara traversat, cică de o sosea nationala- cunoscut si sub numele de Transalpina- peste Muntii Parâng si Cindrel- Sureanu), dar ni s-a spus ca până la Obârsia Lotrului unde puteti face spre Lacul Vidra la dreapta, adica spre est, mai merge dar mai încolo doar cu jeep-ul, asa ca nu va mai obositi daca masina dvs are garda mica la sol.
Puteti continua drumetia spre Pesterile Muierii și Polovragi.

Later edit: Postarea din 2008 avea aerul jocului unui puști profesor cu limba română. Vă rog fiți rezonabili cu mine. Transalpina nu era ceea ce este astăzi, dar nici Udrea și Romstrade nu prea mai există, sau dacă exista au cătușe. Drumul rămâne...