Se afișează postările cu eticheta Italia. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Italia. Afișați toate postările

duminică, 17 septembrie 2023

Giardino di Boboli Firenze

Grădinile Boboli din Florența oferă o experiență extraordinară. Ascultați precizările din videoclip, cu scuze pentru micile greșeli de poziționare urban-geografică sau de pronunție. Bucurați-vă de Giradino di Boboli Firenze! Vă pupă proful Irașcu!

sâmbătă, 26 august 2023

Cea mai mică biserică din Pisa

Cea mai mică biserică din Pisa, este o minunăție arhitectonică din secolul al XIII lea în stil gotic pisan. Se numește Santa Maria della Spina și o găsiți pe orice hartă turistică a orașului cu turnul înclinat.

duminică, 7 mai 2023

Muzeul Galileo Galilei-Firenze

Despre muzeele Florenței se pot spune multe, despre Galilei, ca cel mai cunoscut om de știință italian, se pot înșira 9 săli extraordinare la o instituție unică în felul ei. O scurtă prezentare a lui frumosului MUSEO, pe acest filmuleț de aproape 2 minute. Vă pupă proful Irașcu!

luni, 17 aprilie 2023

All' Antico Vinaio Florența- regele sendvișurilor

All’Antico Vinaio Firenze reprezintă culmea a ceea ce crezi că se poate face cu un sandviș, sau despre cum se poate face un sandviș spectaculos cu de toate. Am experimentat asta pe cea mai aglomerată stradă din Italia, probabil, în inima Florenței, la doi pași de Palazzo Vecchio și de unica Galleria degli Uffizi. Celebrul muzeu florentin al familiei Medici, cu lucrări de da Vinci, Michelangelo sau Botticelli. 

Să revenim la ...mâncare. Cozi uriașe, agenți care strigă italienește bonuri, numere și care rânduiesc mulțimea către multele locații unde te așteaptă Măria sa Sandvișul Sandvișurilor. În 2014 a avut cele mai multe review-uri de pe glob și astăzi se menține tot acolo cu 30-35 000 de recenzări, atât pe tripadvisor cât și pe google. Clar, nu puteți rata asta asta dacă ajungeți la Florența, chiar dacă marketingul și reclama au luat-o demult înaintea gustului. Merită însă încercat, pentru că este uriaș și delicios... Totuși, să ne gândim doar... este alcătuit în diverse moduri cu mortadella, salami, brânză peccorino, pancetta, porchetto, prosciutto, parmigiano, etc...

duminică, 26 martie 2023

Pisa... o surpriză

Știu că toată lumea știe despre Pisa și turnul ei. Filmulețul de 1,24 minute nu evidențiază decât surpriza unui turist în fața unui turn surprinzător de înclinat, gustat la început de noiembrie, plin de turiști relaxați veniți în Toscana din toată lumea. Oameni care vin, se bucură de momente, trăiesc, simt și se umplu de emoția unei zile trăite altfel decât rutina junglei sociale sau urbane de unde provin. Vă pupă proful Irașcu!

duminică, 5 februarie 2023

Pisa

După ce am numărat oceanele și am explicat fenomenul El Nino a venit momentul unei emoții. Turnul din Pisa și zona centrală plină de turiști, în buza toamnei italiene. Câteva cuvinte însoțesc emoția sinceră de a fi ACOLO! Vă pupă proful Irașcu!

luni, 23 ianuarie 2023

Galeria vorbitoare din Bologna

În Bologna, lângă Piazza Maggiore se află o galerie unde se produce un fenomen acustic foarte interesant. Explicații în videoclip! Vă pupă proful Irascu!

vineri, 23 decembrie 2022

Ce așteptări sunt pentru iarna turistică 2022-2023

De obicei, cei ce promovează destinații exotice sau exclusiviste, sau pur și simplu accesibile nu sunt doar agențiile de turism, ci și reprezentanțele turistice ale acestor zone sau ale țărilor cu birouri de turism deschise la noi. Așa că este bine să urmăriți ofertele reprezentanțelor dar si ale operatorilor de turism, și site-urile acestora. Cam care cred eu că vor fi tendințele din iarna 2022-2023. 

Un pont pentru Austria, în orice anotimp: Parcul Minimundus din Klagenfurt

    O dată cu prima zăpadă veți dori să mergeți la schi,  sau poate veți dori să petreceți Crăciunul într-o capitală europeană, este bine să vedeți ofertele de city breake de la Budapesta, Paris, Bratislava, Praga sau la Viena. sau de ce nu în minunatul decor al Alpilor tirolezi, la Innsbruck.
    În aceste orașe împodobite somptuos,  sigur se vor găsi sejururi la prețuri  de  la 220-400 Euro de persoană cu 4 nopți cazare cu mic dejun inclus, așa cum am văzut și în anii trecuți.

    Am observat că există un trend de organizare de excursii acasă la Moș Crăciun la Rovaniemi, pentru iarna 2022( câteva chartere pline ochi), cu safari la o fermă de reni, cu sănii trase de  Husky sau pe snowmobil  precum și oferte de pescuit la copcă pentru cei ce iubesc ,,răcoarea". În acest fel, Laponia și al său Rovaniemi, nu mai sunt un vis atât de îndepărat, chiar dacă prețurile se duc către 1000-1600 de Euro pe sejur/persoană sau familie.

Sigur vor exista oferte de city break la Amsterdam în Țările de Jos, la hotelurile de pe malul canalelor râului Amstel cu 3-4 nopți  de cazare cu mic dejun inclus la pretul de 200-340 de  Euro, care să includă mic dejun și  transport cu avionul  cu plecare din București, Cluj-Napoca, Timișoara  și cu taxa de aeroport inclusă.

    Revelioanele petrecute în destinații exotice,  foarte departe de zăpada și  de frigul de pe la noi vor include  alegerea unor sejururi în Qatarul, cel atât de contestat anul acesta, Dubai, Tel Aviv, Seychelles sau de ce nu în Bali, multe dintre ele fiind destinații către care se vor pune la dispoziție chartere asta și datorită noilor zboruri low cost directe din Cluj-Napoca sau Bucuresti. 
    Nu este mai puțin adevărat că și ofertele de city break la Milano, Torino, Florența sau Barcelona, vor fi atractive,în iarnă pentru cei ce doresc să facă shopping sau pur si simplu să admire arhitectura și viața trepidantă a unor orașe emblematice pentru multe stiluri arhitectonice.
    Există și varianta  petrecerii Crăciunului și/ sau a Revelionului  la munte în stațiuni care se înscriu pe un trend pozitiv în România precum  Straja, Rânca, Șuior( Maramureș), Vatra Dornei, Băile Felix, Cavnic, Păltiniș, Arieșeni sau pleiada de stațiuni de pe Valea Prahovei, unde și prețurile vor fi pe măsură( adică exorbitante).


duminică, 10 aprilie 2022

Pantheonul din Roma- explicat

 Panteonul din Roma reprezintă o minunăție arhitecturală de o grandoare inegalabilă până  în ziua de azi. Am filmat interiorul anul trecut  în noiembrie ( cumva de aniversarea sa) și nu m-am putut abține să nu explic în două cuvinte ce istorie incerdibilă are. Așa... mai pătruns de moment, dar cu grijă la detaliile vorbite, pentru că gânditul, dragii mei, este liber și gratis și frumos! Hai cu 2000 de subscriberi! Vă pupă proful Irașcu!

duminică, 6 februarie 2022

Colosseumul din Roma

După două subiecte grele vă propun un short de câteva zeci de secunde ușurel, plăcut, făcut la interior în marele Colosseum din Roma. Văzut vara asta, cu o organizare și logistică extraordinară. Bilete rezervate online, certificat verde, personal. Impecabil! Vă pupă proful Irașcu! Hai cu 1500 de subscriberi!

duminică, 12 decembrie 2021

Fontana di Trevi seara

Fontana di Trevi seara. Deși toată lumea a văzut-o pe viu sau la tv, eu nu mă satur să o urmăresc de fiecare data când dau peste film. Fântâna celor trei drumuri (trevi), este inegalabilă, magică, și de mai bine de 300 de ani răscolește prin frumusețe și lumină inimile a milioane de turiști. Este situată la capătul unui apeduct construit de generalul Marcus Agrippa,  în sec.19 î.Hr. În secolul 18, sub trei papi (Clement al XII, Benedict al XIV și Clement al XIII), fântâna a luat forma actuală și este dedicată zeului Neptun. Devenită celebră în filmul lui Fellini din 1960 în scena bălăcelii nocturne cu Anita Ekberg și Marcello Mastroianni, Fontana din piața Trevi strânge din banii aruncați acolo de turiștii care-și spun dorințele mai bine de 3000 de euro zilnic, bani strânși de municipalitate și donați organizației catolice de ajutorare Caritas.


duminică, 3 octombrie 2021

Melodia din Godfather la țambal

Melodia din Godfather interpretată la țambal. Un nebun frumos, care cântă cu talent într-o piață din Roma, vara 2021. Până la chestiunile despre planetă și geografie să ne bucurăm, un minut, de minunea asta și de amintirea unor capodopere cinematografice (Nașul I, II, III). Gânditul este liber și gratis! Vă pupă proful Irașcu!

luni, 18 decembrie 2017

Torino- Biserica Superga și povestea unui dezastru în fotbal

O biserică pe care eu  nu aș numi-o Superga ci Superba, pentru că realmente este superbă prin relativa ei simplitate, prin distincție și prin amplasare.

Construită pe unul din dealurile care domină orașul Torino, la o altitudine de 672 de metri, bazilica este de fapt necropola marii familii ai monarhilor de Savoia.

Construită între anii 1717-1731 pentru Victor Amadeus al II lea de Savoia, bazilica are o cupolă ce aduce cu cea  de la Vatican( San Pietro), cu o înălțime de 75 de metri și cu un turn clopotniță la fel de înalt.

La această frumoasă construcție barocă cu accente renascentiste, se ajunge cu un trenuleț foarte simpatic, călătoria durând în jur de 10 minute, timp suficient pentru a admira panorama orașului Torino și rama muntoasă a Alpilor din depărtare. Imaginile pe care le obțineți de pe esplanadă sunt și mai frumoase, dar trebuie să aveți noroc de o atmosferă curată.

Lipită de bazilică se află clădirea mănăstirii care aparține din 1966  Ordinului Servitorilor Mariei( Serviții), plus apartamentele regale, așa că ce se observă la prima vedere este infirmat în momentul în care se dă o tură prin parc și pe lângă ziduri.
Veți descoperi o uriașă construcție, de fapt un vast și frumos complex de clădiri.

Deși are o semnificație istorică deosebită pentru familia princiară constituind un obiectiv turistic arhitectonic de rang înalt, biserica Superga nu este foarte cunoscută pentru calitățile sale arhitectonice, ci pentru un eveniment trist care a avut loc imediat după al Doilea Război Mondial.

Este vorba despre  tragicul accident aviatic din 4 mai 1949, când aeronava care transporta echipa de fotbal fanion a orașului, supranumită Il Grande Torino( AC Torino), s-a prăbușit pe acest deal, lovindu-se de o aripă a  mănăstirii.

Aeronava venea cu 31 de pasageri la bord, din care 18 jucători, de la un meci demonstrativ care avusese loc la Lisabona, și care are parte de un sfârșit tragic, în condiții de vreme foarte proastă, combinată și cu o eroare umană.

Toți pasagerii de la bord își pierd viața în accident, iar echipa de fotbal practic dispare, doar trei jucători din marele AC Torino, au rămas în viață pentru că n-au făcut deplasarea.

În spatele bazilicii Superga se află o placă funerară simplă care amintește de acest tragic eveniment, iar în semn de omagiu pereții loviți ai mănăstirii n-au fost refăcuți niciodată de atunci( fotografia nr.4).

Echipa de azi cu același nume, este departe de marea echipă din 1949, și se află în umbra marelui Juventus, cu toate că a mai câștigat un campionat- Lo Scudetto- în 1976.










duminică, 17 septembrie 2017

Cremona- orașul cuminte al lutierilor celebri

Pe autostrada către Milano, n-are cum să nu-ți sară în ochi ansamblul arhitectural maiestuos al basilicii și turnului din Cremona.
Cremona este o apariție surprinzător de caldă și cuminte, învăluită de lumina puternică a unei amiezi de iulie.

Am rămas surpriși să vedem străduțele și piațeta centrală fără turiști, fără forfota aceea continuă pe care o lăsasem în urmă la Verona.
Practic, Cremona ne-a primit cu brațele deschise, lâncezind, pe o sofa moale, în sunetul cald al unei viori celebre, rod al imaginației unei familii de lutieri.

Orașul dispune de o catedrală impresionantă( secolul al XII lea) în care se amestecă diverse stiluri, romanic, gotic și chiar elemente baroce, cu un ,,torazzo" fantastic de nu mai puțin de 113 metri înălțime dar și un baptisteriu uriaș pe laterala din dreapta catedralei.

Este turnul cel mai vechi de peste 100 de metri din lume și al treilea ca înălțime, după turnul bisericii din Landshut-Bavaria și cel al catedralei din Brugges.
În plus are cel mai mare ceas astronomic din lume, construit în secolul al XVI lea și la care s-au adăugat și zodiile, căpătând astfel și o semnificație astrologică.

Ajungem încet, încet și la celebrele familii de lutieri pe care i-a dat Cremona de-a lungul secolelor. Începând cu secolul al XVI lea Cremona devine centrul mondial al viorilor, grație familiilor de lutieri Amati, Guarneri și Stradivari.
În Cremona există, pentru celebrarea geniului acestora, un muzeu al viorilor, lutierilor și câteva statui ale reprezentanților acestora, mai ales că meșteșugul acesta a intrat în patrimoniul imaterial al UNESCO în 2012.

Am văzut și magazine cu instrumente muzicale pe care italienii le numesc ,, Botega di Liuteria",vis a vis de micuțul restaurant unde am luat masa, la doi pași de piața centrală, într-o atmosferă foarte boemă cu multe tinere și bătrâne bicicliste, îmbrăcate în rochii și cu pălării de soare cu boruri largi, care răspândeau o feminitate anume.

Este o destinație simplă, de luat la pas într-o dimineață de mijloc de săptămână și de respirat aerul medieval al clădirilor și stradelelor, de vizitat magazinele de viori și de suveniruri sau sumedenia de biserici și muzee.






duminică, 30 aprilie 2017

Biserica Sfântului Anton de Padova sau biserica eliberării

Bazilica pontificală a Sfântului Anton, tronează, impunătoare, maiestuoasă în mijlocul orașului Padova.
O biserică a minunilor săvârșite pentru oameni de către cel supranumit SFÂNTUL, și atât.
Nu insist asupra vieții Sfântului Anton și a minunilor sale, ci asupra locului unde se află mormântul său, asupra semnificației spirituale extrem de puternice a acestui punct de pe harta Creștinătății.

Construcția acesteia a început  în jurul anului 1232 și a fost terminată la finalul acelui secol, fiind închinată marelui spirit al Sfântului, născut la Lisabona și mort la Padova în 1231.

Biserica în stil roman și gotic are 8 domuri sau cupole și două turnuri clopotniță de 68 de metri fiecare, și a fost puternic inspirată de celebra biserică a Sfântului Marcu din Veneția.

La interior, bazilica cuprinde capela Sfântului Anton, locul cu cea mai puternică trăire, pentru orice credincios care vine aici într-un pelerinaj. Nu cred că poți să vii aici ca simplu turist, pentru că este imposibil să nu rezonezi cu locul, sau dacă vii ca turist, sigur vei pleca transformat interior.
În asta constă forța interioară, vindecătoare, pe care o transmite mormântul înconjurat de statui și basoreliefuri, cu panouri cu poze de credincioși fericiți sau, după caz, triști care caută o minune lângă piatra care ascunde trupul Sfântului
.
Un alt loc unde emoția te încearcă puternic este Capela Relicvelor, aflată exact în partea opusă intrării, dincolo de altar. Aici se găsesc cele mai importante relicve legate de viața Sfântului Anton, bine protejate în casete aurite și de după geamuri securizate, care se topesc în forța credinței, a acceptării lucrării celui sfânt în fiecare dintre muritorii care trec pragul acelei încăperi.

De menționat și capela Madonna Neagră, a Sfântului Ion sau capela Sfântului Sacrament dar și grădina interioară sau Noviciatul, în continuarea căreia se află o alta, unde te bucuri de cele mai frumoase magnolii și aranjamente văzute vreodată, învăluită de o liniște și o lumină care nu pare de pe această lume.

Practic, după rugăciunile intense, spuse cu ardoare, în penumbra mormântului Sfântului, urmează ieșirea spre lumină, spre grădini, spre regăsire și speranță.
Plimbarea ușoară pe sub arcadele grădinii interioare, are darul să te elibereze de toate angoasele acumulate în viața trăită doar pentru consum, pentru material. O eliberare către înțelegerea profundă a ceea ce suntem, a ceea ce dorim cu adevărat să fim și să trăim.





marți, 18 aprilie 2017

La poalele Matterhornului în Breuil-Cervinia



Celor care nu au ajuns în nordul  extrem al Italiei, le propun azi o stațiune absolut spectaculoasă, cu nume de rezonanță franceză, aflată la granița cu Elveția. 
Se numește Breuil și i s-a adăugat și Cervinia, pentru că denumirea muntelui care domină orizontul micii localități este, Monte Cervino/Mont Cervin/Matterhorn.

Și noi, dar mai ales soția, ne-am dorit foarte mult să vedem Matterhorn-ul, ori din Zermatt, de pe partea elvețiană, ori de pe partea italiană, din Breuil.


Interesant este că cele două stațiuni comunică între ele prin Pasul Theodul, aflat la 3301 metri altitudine.
Pasul s-a numit mult timp Augstaler, până când a fost redenumit după numele unui celebru episcop, care a trăit în zorii Creștinismului.
Se spune că este trecătoarea din Alpi situată la cea mai mare altitudine, pârtiile  de schi dominând peisajul pe ambele laturi.

Pe partea elvețiană există un ghețar, având în vedere orientarea nordică a versantului, iar drumul îngust se strecoară între vârfurile Matterhorn( 4478 metri) și Breithorn( 4164 metri).

Matterhornul sau cum îi spun italienii Monte Cervino, este cel mai mare și mai popular vârf din Alpii Penini, dacă nu din tot lanțul alpin, și este ușor de recunoscut datorită formei sale de piramidă și mai ales grație peretului estic, care (re)prezintă un abrupt impresionant de peste 1000 de metri, aproape vertical, considerat mult timp, imposibil de cucerit.

Prima expediție de succes, a avut loc în 1865, când englezul Eduard Whymper a pus piciorul pe vârf, escaladând peretele imposibil de... escaladat.

Revenind la cochețica stațiune, aceasta reprezintă un sătuc din comuna Valtournenche, ce aparține de regiunea Valle d'Aosta, o zonă cvasirecunoscută pentru turismul de sporturi de iarnă.

O străduță relativ îngustă urcă ușor spre vest, plecând de la bisericuța din sat, pavoazată de drapelele unor țări și de indicatoarele către diversele hoteluri și pensiuni de multe stele.

Mici terase și magazine ascunse discret după vitrine pline cu produse tradiționale, cu prețuri pentru cei cu dare de mână, întregesc peisajul svițerian din acest sătuc de graniță și din jurul acestuia.

Pe munții din jur se văd instalațiile de cablu care duc turiștii spre pârtiile de schi aflate la peste 3000 de metri, asta în condițiile în care la 2003 metri, altitudinea stațiunii, nu mai există zăpadă în mijlocul verii.

Aflată dincolo de limita pădurii, regiunea este dominată de pășuni și pajiști alpine de toată frumusețea, stânci golașe sau acoperite de zăpadă și o liniște și lentoare specifică zonelor de mare altitudine.
De fapt, asta căutăm. Un Matterhorn care pare că fumegă😎,  soare cu dinți, cu 19 ०C în mijlocul lui iulie, peisaj, curățenie, bun gust și multă civilizație și respect pentru turist, indiferent de statura lui financiară.








vineri, 18 noiembrie 2016

Verona mea


Verona este genul de oraș de care cu adevărat te îndrăgostești, la prima simțire. Nici n-are cum să fie altfel. Are farmecul acela, vibrant, seducător, curat-inocent dar misterios, al unei domnișoare îmbrăcate în roșu. Îmi amintește de momentul în care mi-am cunoscut soția...

Dar experiența cunoașterii orașului, începe  cu un părculeț de lângă Arena romană, unde trei moșnegi simpatici chibițează pe o bancă, pe marginea posturii destul de indiscrete, abordată de o domnișoară pentru un selfie.

Este evident că vin acolo zi de zi, e un spectactacol gratuit, pe care orașul iubirii eterne, ți-l oferă cu multă pasiune, chiar dacă atâta mai poți. Să stai și să privești frumosul. Mi-ar plăcea să îmbătrânesc așa...

O fântână aici, o serie de exponate și decoruri pentru o piesă de teatru colo, un mic Colloseum, o inimă de metal în care turiștii se înghesuie să-și facă poze, creionează tandru un tablou în care mii de oameni se simt minunat, se simt împliniți și fericiți. Urmează străzile.

O, da, străzile Veronei sunt un spectacol ambulant, sunt o explozie de vitrine cu haine de firmă și mai ales cu lenjerie de damă( cum altfel!). Străzi cu terase mici, discrete, unde chelneri isteți îți recomandă, o cafea TARE, un cafe coreto con grapa, ca să ai ce povesti acasă.

Piețe aglomerate cu tarabe înșirate ca mărgelele între două statui, sau între două fântâni arteziene, de secol XIX, cu străduțe care pleacă în toate direcțiile, cu produse tradiționale și...mulți magneți. Paste, macaroane și măști, și ziare, și fruncte confiate. O nebunie de dorințe și de simțiri.

Fluviul uman uriaș, nu are  decât o singură țintă. Asta în pofida numeroaselor indicatoare, ce îți arată alte obiective turistice, ale diverselor familii ce au condus orașul, muzee, castele, piețe, statui. Nu, toată lumea merge undeva. Hai că știți. Doar sunteți la Verona.

 La Casa Julietei!

Toată lumea vrea să vadă balconul, casa, micul gang, peretele pe care sunt scrise mesaje scurte de dragoste, micul spațiu interior, pietruit și plin de îndrăgostiți care-și fac selfie-uri.

Pereții gangului, sunt negri și urâți, groși, stratul de vopsea de la markere, miroase urât, iar tinerii se cațără unii pe umerii altora, să ajungă cât mai sus. În acest fel mesajul tău scris, va fi acoperit mai târziu. Dacă aș avea peste doi metri, așa face un bănuț bun aici. Aș scrie pe tavan.

Să zicem că este frumos, dar nu simți nimic. Este prea aglomerat. Ieșirea în strada mare, este ca o gură imensă de aer curat. Privești în sus la arcadele care unesc casele peste stradă și te minunezi de rufele puse la uscat, în modul cel mai natural cu putință.

Dincolo de ziduri, se ițesc turlele bisericilor, construite în toate stilurile și în toate perioadele, iar un turn maiestuos, dreptunghiular, iese în evidență, amintind de campanila de la Veneția. Un alt oraș al iubirii...

Câteva ore furate pentru Verona, n-au cum să ajungă, așa că îți propui ca altă dată să vii si să stai cel puțin două zile, poate mai mult. Să hălăduiești haotic, peste tot, să intre tălpile în caldarâm, să-ți sfârâie gâtlejul după o bere, o Birra Moretti, scumpă ca naiba. Dar să te bucuri că ești acolo și nimic să nu mai conteze. Asta este Verona mea.












miercuri, 12 octombrie 2016

Trieste, un oraș viu la țărm de Adriatică

Mulți au auzit de Trieste ca oraș de graniță, alții deloc, dar și mai puțini s-au oprit aici. Ofertele agențiilor de turism amintesc cumva de castelul Miramare, situat în zonă, pe țărmul mării, obiectiv turistic demn de vizitat, dar nu oferă și alte detalii ,,turistice".

Noi am vizitat centrul și o mică parte din faleză, iar impresia pe care ne-a lăsat-o a fost una foarte bună.
Un oraș viu și relaxat, așa cum scriam și în titlu, linistit, extrem de bine organizat în zona centrală, cu multe străzi ce se întretaie în unghi drept, unde este aproape imposibil să te rătăcești.
Semn că  trama stradală și cvartalele au fost supuse unei sistematizări serioase. Asta și pentru că a fost o bună perioadă de timp principalul port al Imperiului Habsburgic și al treilea ca mărime din imperiu.
Din acest motiv, i se mai spune enclava arhitecturală a Mitteleuropa, în sudul mediteraneean.
Este un oraș cu o structură teutonică în care domină pe clădiri stilul clasic și eclectic, propriu Vienei imperiale.

Un port important, un punct nodal în comerțul dintre sudul și centrul Europei, dintre lumea balcanico orientală și lumea occidentală, rol pe care și-l păstrează și în ziua de azi.

Clădirea sub formă de templu a  bursei, farul, Piața Unita d'Italia, faleza cu ieșire la golful cu același nume, ruinele romane, catedralele catolică și ortodoxă, catelul Miramare, toate sunt obiective de vizitat într-o zi de vară, încheiată cu savurarea unei înghețate absolut fabuloase sau a unei beri pe terasele plutitoare din apropierea centrului, pe canale ce intră adânc în oraș.

Pe scurt un oraș cosmopolit, prosper, curat, plăcut și cald atât cât poate fi un oraș cu iz habsburgic de la Marea Adriatică, situat între Slovenia și Veneția, între Balcani și Italia.








Despre ancorarea în trecut și România Deșteaptă

Înainte, în alte timpuri, știam că nu știam. Nu aveam cum. Acum avem de unde ne informa, avem posibilitatea să știm, însă ne place în contin...