Se afișează postările cu eticheta Valea Bistriţei. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Valea Bistriţei. Afișați toate postările

sâmbătă, 4 noiembrie 2017

Pensiunea Hunea din Panaci



Un loc magic și liniștit din comuna Panaci, situat în zona dinspre pasul Păltiniș( între Munții Călimani și Munții Bistriței), care duce peste munte către orașul Broșteni, aflat pe valea Bistriței. 
Este locul și pensiunea ideală pentru cei ce doresc liniște, energii pozițive, peisaj și mâncare bună, bună.

În multele peripluri pe care le-am făcut în Bucovina și nu numai, rar  am ajuns într-un loc în care să te simți aproape ca acasă, imediat ce te-ai dat jos din mașină.
Gazde calde, primitoare și muncitoare, doi oameni extraordinari care dețin pensiunea de foarte mulți ani, și care se pot lăuda cu produse ecologice.

La  sau de la sursă ecologică,  ei au carne proaspătă de pui, ied, miel, curcan, ouă curate, brânză de toate felurile, smântână, legume din solar, gemuri, dulcețuri și compoturi din fructe de pădure, plus că doamna este și o bucătăreasă excelentă.

Spațiul de joacă pentru copii include o căsută din bârne, un spațiu verde întins, un foișor imens și mult aer curat asezonat cu talanga vitelor care vin în asfințit la muls, către fânețaa din spatele foișorului.

Știu că pare că sunt plătit pentru promovare, dar la casa Hunea, nu se ajunge așa ușor pe internet pentru că nu prea își mai doresc promovare, mizând pe clienții fideli care revin aici cel puțin odată pe an. Așadar, dacă v-a plăcut sunați din timp și faceți rezervări.

Foarte important este faptul că deși au condiții foarte bune, cu camere mari, cu dotări de cel puțin trei stele, prețurile sunt de două stele, cu 100 de lei camera, chiar dacă pereții de lemn ar putea deranja pe unii mai sensibili la zgomotele pensiunii.

 La final, după ce mâncați, veți fi surprinși să constatați că ați mâncat mult, foarte mult, pe bani puțini, doamna fiind extrem de rezonabilă când vine vorba de stabilit prețurile la cele trei mese zilnice.

În concluzie, căutați pensiunea ecologică Hunea din Panaci, aflată la câțiva kilometri de Vatra Dornei, într-o depresiune de la poalele Călimanilor, unde puteți merge la hribi, în Parcul Național, sau mai aproape, la mănăstirea Piatra Tăieturii.

În zonă se poate face echitație, puteți urca călare la cei 12 Apostoli, se poate vizita stațiunea Vatra Dornei sau se pot face drumeții către micuța rezervație de la Tinovul Șaru Dornei ori către pasul Păltiniș( 1355 metri) de care făceam vorbire la începutul articolului
Telefonul îl dau doar după mesaj pe fb la Plecat de acasă












duminică, 20 august 2017

Mănăstirea Piatra Tăieturii din Munții Bistriței- o priveliște de-ți taie răsuflarea


Nu voi intra în amănunte despre istoria acestui lăcaș de cult unic ca poziționare, ci îmi propun doar să semnalez iubitorilor de frumos, pelerinilor și căutătorilor de liniște sufletească această zonă superbă.

Ajungeți aici foarte ușor din Vatra Dornei, spre comuna Panaci, unde în centrul comunei faceți stânga, pe un drum betonat. 
Ultima parte a traseului este mai abruptă și destul de desfundată, nerecomandată pentru soferii începători.

Drumul urcă până la 1700 de metri, marcând în punctul unde se află crucea( un cuib de mitralieră din primul RM), borna care separa regatul României de Imperiul Austro-Ungar.

Undeva prin pădurile din preajma mănăstirii de azi s-a refugiat părintele Ilie Cleopa, în anii crunți de prigoană comunistă, ascuns de răcoarea unui conifer secular, în a cărui rădăcină și făcut culcuș vreme de peste 6 ani.

Din acest punct de belvedere cuprinzi cresta Munților Bistriței, Călimanii, Rarăul, Munții Rodnei, Cehlăul și zona Bârgăului dar și depresiunea Dornelor cu orașul stațiune și cu întinsa comună Panaci.

Tot de aici poți face trasee turistice montane spre  Barnar( Munții Bistriței), Pasul Păltiniș( trecere dinspre orașul Broșteni prin Dârmoxa spre Panaci) și Cheile Zugrenilor.

Schitul de la 1933, ctitoria preotului Iosif Achirilei, este continuat azi de o mănăstire de călugări cu hramul Nașterea Maicii Domnului, asta și pentru că se apropie 8 septembrie. 

La biserica propriu-zisă se adugă un paraclis cu hramul Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul, o peșteră pictată numită  Sfânta Cruce și o alta mai micuță închinată Sf. Antonie cel Mare , plus crucea de pe Piatra Tăieturii și o casă de oaspeți de 50 de locuri.








Priveliștea de pe terasa Pietrei Tăieturii

Frumoasa biserică din Panaci

Pentru iubitorii de bureți, iată și o mică captură de hribi

luni, 26 martie 2012

Pensiunea Lostriţa- între răsăritul şi apusul de pe Ceahlău

Aruncată ca un smoc de cărămidă pe versanții abrupți de pe stânga lacului Izvorul Muntelui, se află o pensiune ce și-a ales numele unui pește foarte rar- Lostrița. Așa a fost și incursiunea noastră nemțeană, am avut sentimentul rarității și al unicității.

Un drumeag se face din șoseaua Piatra Neamț- Bicaz- Piatra Teiului, în satul Buhalnița. Acesta coboară abrupt, umplând cu adrenalină mușchii șoferului ce caută cu privirea, ba către Ceahlău, ba către pensiune, sau către lac.



Cu forma sa de catedrală evanghelică, dar fără turlă, pensiunea se profilează misterios, pe fundalul platoului și stâncilor celebre din Ceahlău; muntele sfânt al românilor, PEONUL.

Indiferent când ajungi sau în ce perioadă a anului, apusul și răsăritul scaldă conglomeratele de  pe falnicul munte într-o mare de lumină; fie că vorbim de asfințitul care te duce cu gândul la crepusculul arctic, sau de soarele dimineții care topește bruma pe pășunile  Munților Stânișoarei.

Dar ce ar fi orice pensiune, indiferent de poziție și de dotări, dacă nu ar fi mobilată sufletește de oamenii care au grijă de ea.
Așa este, omul sfințește locul, iar aici trebuie să îi cunoști pe, Ciprian-adminstratorul pensiunii, un om dedicat trup și suflet turiștilor și pe Petrică- maestrul bucătar, fără de care papilele gustative ar fi spus că au trăit degeaba. Fără îndoială că nimic din toate astea n-ar fi fost posibile, dacă prietenii de la Icar Tours nu și-ar fi propus să promoveze pensiunea.


Dacă ajungeți acolo nu ezitați să mergeți până pe malul lacului Bicaz, aici la Buhalnița( comuna Hangu) lacul face un cot adânc către vest, la vărsarea râului ce dă numele comunei.
De jos, de la nivelul apei, abia se distinge silueta pensiuniii, privirea îmbrățișează întâi trunchiurile portocalii ale pinilor, ramurile vesele ale fagilor și în cele din urmă tăpșanul înnierbat pe care este construită.

Cand am fost noi, lacul era înghețat, iar urmele copcilor făcute de pescari se distingeau încă la câțiva metri de malul apei.
Soarele amiezii  înmuia puțin gheața de la suprafață, iar pâraiele începeau să se avânte zgomotos spre golfurile formate la vărsare.
Ciprian îmi spune că la vară va funcționa un ponton-debarcader pentru iubitorii de pescuit și pentru cei ce doresc să zăbovească mai mult lângă luciul lacului.

Dincolo de cazarea de trei stele și mâncarea de cinci, veți avea  o surpriză plăcută să-l cunoașteți pe preotul Cristian, parohul bisericii din sat, al micii și sărăcuței biserici, dar atât de bogate, ca mânăstire pe vremea lui Miron Barnovschi, ctitor și domnitor, cu destin tragic.
Declarată monument de arhitectură și văruită toată în albul modest, dar atât de nobil, are parte de o binecuvântare, iar aceasta se numește părintele Cristian.

Sătucul care aduce aminte cu numele său de buhaii, bivolii și vitele de odinioară, are casele răsfirate pe versanții vestici ai Munților Stânișoarei, cei care străjuiesc spre est întreaga vale a Bistriței, de la  Zugreni și până la Bicaz. Dinspre pensiune, pășunile și fânețele se întind cât vezi cu ochii, iar târlele stau mărturie, încă, a activităților domestice ale muntenilor.

Recomandarea noastră este să nu ratați prânzul sau cina pe terasa largă cu vedere către lac, priveliștea, liniștea și  întâlnirea din farfurie cu amicii lui Pantagruel, vă vor face cu siguranță să reveniți.




luni, 13 februarie 2012

Legenda lui Budu, strigoiul de la Palatul Cnejilor-Ceahlău

Istoria micului palat este presărată cu multe vărsări de sânge și povești de groază.
În 1852, curtea boierească a Cantacuzinilor decade, iar moșia cu palatul este cumpărată la licitație  de boierii Sturdza. Cei trei frați Cantacuzino se opun cu înverșunare, în cele din urmă, unul se sinucide iar ceilalți doi sunt luați pizonieri.
Cu mai bine de 400 de ani în urmă, se spune că un tânăr oștean din armata lui Alexandru cel Bun (1400-1432), pe nume Budu, s-a îndrăgostit de fata domnitorului, domnița Ana.


Prins în mijlocul unei bătălii,  viteazul Budu cade pe câmpul de luptă. Domnița Ana, cere ajutorul duhurilor rele și prin farmece de magie neagră face să-i fie readus iubitul la viață. Acesta apare, însă sub chip de strigoi, prefăcându-se  la cântatul cocoșilor în stană de piatră. O stană de piatră care străjuiește tocmai de pe platoul Ceahlăului, unde este cunoscută ca Turnul lui Budu.
 
Se spune că atunci când lumina palidă a Lunii, se oprește pe Turnul lui Budu, umbra acestuia cade  peste Palatul Cnejilor.

Vai de ființa pe care o găsește umbra turnului printre ruine, pentru că o preface imediat în strigoi. De aici și inspirația lui Eminescu, pentru poezia sa ,,Strigoii"( un link către poezie AICI).
De asemenea se pare că și Alexandre Dumas-tatăl, a plasat acțiunea nuvelei ,,Strigoiul Carpaților" în acest palat, învăluit în mister, supranatural, sânge și dragoste.

AICI aveți istoria acestui palat, scrisă în urmă cu vreo doi ani, când am vizitat zona.



luni, 18 aprilie 2011

Piatra Şoimului şi Codrul Secular de la Slătioara




Piatra Şoimului nu este cea mai interesantă stâncă pe care am văzut-o dar pentru priveliştea pe care o oferă merita un loc de cinste între ,,Pietrele Rarăului".
Situată la vreo 10 minute de Hotel Alpin Rarău, pe o potecuţă strâmtă ce urcă şi coboară de două ori, această alcătuire din calcar triasic, îţi dă fiori încă din momentul în care trebuie să treci o punte micuţă peste o diaclază(crăpătură) din rocă, apoi odată aşezat pe băncuţă ai posibilitatea de a vedea şi admira Pietrele Doamnei, Vârful Rarău şi Popii Rarului, Giumalăul şi jos în vale Codrii Seculari ai Slătioarei.
Este declarată rezervaţie geologică şi geomorfologică(de relief) din 1971 cu suprafaţa de 1 hectar, ca şi suratele ei din zonă, Cheile Moara Dracului, Piatra Zimbrului sau Piatra Buhei si cel mai uşor ajungeţi prin localitatea Chiril.


Codrii Seculari ai Slătioarei se întind spre zarea Moldovei cât vezi cu ochii, între trecătorile ştiute doar de oamenii muntelui, Şaua Ciobanilor la nord şi Curmătura Prislop la sud, peste vârful Arşiţa Rea şi Bâtca cu Pini, de lângă comuna Slătioara.


Ocupă o suprafaţă de 854 de hectare împreună cu rezervaţia Todirescu, şi piaptănă versantul estic al Rarăului între altitudinile de 800 şi 1320 metri.
Declarată rezervaţie din 1941 protejează, se spune, cele mai vechi şi falnice exemplare de molid, tisă(Taxus Bacata, căruia i se mai spune arbustul de fier), brad, pin, fag şi paltin din ţară, cu vârste de peste 350-400 de ani, cu diametre ale trunchiurilor de peste 1 metru.


La concurenţă cu vestita Pădure Mociar de la poalele Gurghiului, cu care îşi dispută întâietatea în ceea ce priveşte vechimea arborilor, codrii aceştia sunt supravegheaţi, cel puţin teoretic, de silvicultori, la fel ca şi Codrul Secular Giumalău-Valea Putnei, unde este ocrotit în mod special şi cocoşul de munte.


Giumalăul şi codrii săi întinşi

miercuri, 3 noiembrie 2010

Pietrele Doamnei din Rarău-catedrală gotică naturală



Munţii Rarău nu sunt foarte spectaculoşi dacă ne luăm după înălţime, doar 1651 de metri ( sus pe o tablă, scrie 1649!), altceva îi individualizează între munţii României, şi asta ţine de spectaculosul relief calcaros oferit de celebrele Pietre ale Doamnei.



Despre cum se ajunge în Rarău, am mai scris într-o postare. Noi am ajuns cu maşina până la Motelul Rarău aflat la 1520 de metri altitudine, de unde se ramifică o multitudine de trasee, inclusiv pe şi spre unul din turnurile Pietrelor Doamnei.



Ce sunt Pietrele Doamnei?

Din punct de vedere geologic, acestea fac parte dintr-o klippă triasică de calcar, ce apare sub forma unei cuvete calcaroase peste un fundament de şisturi cristaline. Aceste stânci de forma piramidală, au o altitudine de 1634 de metri, şi sunt de fapt trei turnuri de calcar, mărginite de o centură de grohotişuri( stânci colţuroase desprinse din munte), acoperită de molizi şi jnepeni.



Turnul cel mai înalt are nu mai putin de 75 de metri, şi este indicat pentru escalada alpiniştilor şi nu pentru turiştii de ocazie, care pot cel mult să urce pe cel de-al doilea turn, urmând traseul indicat ce porneşte de la motel.
A fost declarată rezervaţie în 1955.



Alte atracţii

Frumuseţea acestor munţi nu începe şi nu se termină cu aceste ,,pietre", ele reprezintă doar cireaşa de pe tortul geomorfologic, al munţilor asociaţi cu descălecatul lui Dragoş Vodă.
Turnurile ca de catedrală gotică sunt completate fericit de nişte stânci ciudate aflate spre zona Pojorâtei, şi numite ,,Pop(ch)ii Rarăului,, asemenea unei turme de oi păstorită de bătrânul Rarău.



Undeva la 10 minute de motel se afla vestita Piatră a Şoimului, un punct de belvedere superb către Codrii seculari ai Slătioareişi despre care voi scrie altădată.
Se mai pot enumera Piatra Buhei şi Piatra Zimbrului, ultima situată chiar lângă Pietre, sau stâncile Adam şi Eva, sau Cheile Moara Dracului, Munceii Rarăului sau Vârful Todirescu. De asemenea exista si o peşteră numită Peştera cu lilieci, care este însă inaccesibilă pentru turişti, din cauza instabilităţii blocurilor de calcar.



Iată ce scria Geo Bogza despre Rarău:

,, ... cănd veţi coti spre apus, către ţinuturile păduroase ce se ridică în zare, către patria de demult a bourilor, atunci, pe măsură ce vă veţi afunda într-o lume de legendă şi de miresme foarte tari ale trecutului, muntele acesta se va ridica tot mai sus iar numele lui îl veţi auzi tot mai des... Soarele răsare sau apune pe Rarău, norii se adună sau se împrăştie pe Rarău, Moldova şi Bistriţa curg de o parte şi de cealaltă a Rarăului, turmele urcă sau coboară de pe Rarău."

Giumalăul văzut dinspre Piatra Şoimului

luni, 4 octombrie 2010

Blestemul uraniului şi al exploatărilor miniere de la Crucea (Judeţul Suceava)-fotoreportaj

La vreo doi kilometri de intrarea în comuna Crucea din judeţul Suceava, pe valea Bistriţei, se află două măgăoaie comuniste ce îţi atrag atenţia. Un bloc locuit pe jumătate şi o altă construcţie, probabil o fostă cantină.
Situate în buza unei păduri veşnic umede, cele două construcţii par două cutii betonate paraşutate din alt timp.
Blocul aparţine exploatării de uraniu si minereuri complexe din zonă, cel de uraniu fiind singurul zăcământ de acest fel din ţară. Depopulat, mizer şi stingher, blocul este parţial părăsit de minerii pensionari, unii dintre ei afectaţi de iradiere, silicoză sau alte forme de pneumoconioză şi ieşiţi la pensie după doar 15 ani de muncă în subteran.


În spatele blocului, rufele atârnă deasupra unor haite de câini veşnic flămânzi.

Simbolul comunist al alimentarelor goale, face parte din peisajul dezolant.



Cealaltă construcţie, probabil fosta cantină, cu orbitele geamurilor privind trist spre apa Bistriţei.



Intrarea în bloc ,,păzită,, de o ghirlandă de beculeţe de Crăciun pe care scrie 200...



Paragină si multe nostalgii după Ceauşescu.



Doar molizii sunt vii, restul este tăcere.



Podul peste Bistriţa, ce duce la halda de steril şi la minele abandonate de pe stânga râului, din Muntii Stânişoarei, este de nefolosit după ce apele şi-au luat tributul.



O staţie de sortare invadată de vegetaţie.



Gunoaiele din curţile oamenilor ajung invariabil în râu şi de acolo la coada lacului de acumulare Izvorul Muntelui -Bicaz.



O haldă de steril de la galeria 18 cu mineruri complexe, străjuieşte malul Bistriţei, iar din aceasta se scurg în apă materiale chimice, de aici beau apă animalele, iarba este parţial contaminată şi-poate nu ştiaţi- aici este zona cu lapte cică ecologic din Ţara Dornelor.



Altă halda de steril, probabil ecologizată, pentru că au început să crească copacii pe ea si care, mi se spune, este de la IPEG adică de la prospecţiuni, prin comentariul unui anonim.



Singurul element de decor rustic, este această punte peste râu.
M-a ajutat cu informaţii şi blogul www.Crucea-Suceava.blogspot.com!

Later edit:

Un deştept din zonă îmi urlă, plin de patriotism local deşănţat, că dezinformez!
Îl anunţ că nu am această intenţie, iar imaginile sunt de la 2 kilometri de CRUCEA, iar din ce știu eu Leşu Ursului, este o mină situată peste munte în comuna Ostra, acolo unde se mai află o mină la Tarniţa, lângă pasul cu acelaşi nume, ce face legătura între Broşteni si Gura Humorului-Frasin(un alt comentariu îmi spune că blocurile aparţin localităţii Leşu Ursului, cine știe care este împărţirea administrativă acolo, îmi fac datoria şi menţionez acest lucru).
Aşa că ,,dezinformarea" mea se poate lega doar de faptul că nu am menţionat şi dezastrul ecologic, social  și chiar medical de la Ostra.

Despre ancorarea în trecut și România Deșteaptă

Înainte, în alte timpuri, știam că nu știam. Nu aveam cum. Acum avem de unde ne informa, avem posibilitatea să știm, însă ne place în contin...