duminică, 28 august 2011

Schită traseu:Cabana Durău-Duruitoarea



Am găsit într-un almanah turistic de acum mai bine de 30 ani, o serie de 12 schiţe de trasee prin câteva zone montane.
Îmi propun ca timp de 12 săptămâni să public câte o asemenea schiţă.
La patru dintre ele am ajuns şi eu-acestea vor fi publicate primele- dar la celelalte, v-aş ruga să-mi trimte-ţi o fotografie chiar în ziua sau în săptămâna postării.
Postarea despre cascada- AICI

joi, 25 august 2011

Tabăra de la Poiana Pinului-Buzău


Fotografiile sunt realizate de Daniel(blogul lui-aici)

Tabăra Poiana Pinului este situată în judeţul Buzău, într-un decor sălbatic la poalele Subcarpaţilor de Curbură, mai precis lângă Dealul Ciolanu. Aici este o tabăra de elevi dar unde au loc şi întâlniri ale sculptorilor în lemn, în interior fiind o sumedenie de creaţii ale acestora, expuse în aer liber.
În apropiere se află şi Mânăstirea Ciolanu şi tabara de sculptură în piatră de la Măgura, despre care am scris şi eu.
Multumesc Daniel!











duminică, 21 august 2011

Canaraua Fetii- minicanionul misterios din sudul Dobrogei


Canaraua defineşte în termeni simpli o vale adâncă şi îngustă cu pereţi abrupţi creată în calcare sau loess de râuri care azi nu mai există. Specifice pentru sudul Dobrogei ,,canaralele” seamănă cu nişte canioane mici, adâncite de nivelul de bază scăzut al locului de vărsare, de obicei într-o zonă cu scurgere interioară(endoreică).
Iată povestea uneia dintre canaralele dobrogene, numită ,, a Fetii”, o frumuseţe carstică necunoscută şi ascunsă din România:
-Unde-i Canaraua?
-Asta căutaţi? Păi trebuie să ajungeţi la carieră, iar de acolo cam la vreun kilometru prin pădure.
-Indicatoare sunt?
-Nimic. Da, o găsiţi ieşind din drumul naţional. E frumos acolo…, mergeam la ghiocei când eram mic.
Cariera
Găsesc cu greu drumul desfundat care face undeva stânga între Băneasa şi Lipniţa. Intru cumva cu inima în gât de emoţie şi, încet, încet apar construcţiile dezafectate ale fostei cariere de calcar care creează peisajul atât de cunoscut de eră postindustrială. Lunca secată a pârâului rămâne martorul tăcut al pereţilor de beton şi al zidurilor albe de calcar din cariera părăsită. Acestea se cască alb-roşiatice, într-un décor bolovănos, sterp şi arid pe unde mişună şerpii şi guşterii.
Cariera alimenta cu calcar dolomitic combinatul de ciment de la Medgidia, rocă din care se făcea var, ciment şi nu numai.

Întâlnirea
Las maşina undeva la umbră şi pornesc iute, pe o caniculă care începea să-şi facă loc peste platoul uşor ondulat care se zărea peste carieră. Păduceii şi carpenii ce invadaseră marginile golaşe aveau déjà frunzele răsucite din cauza căldurii.
Un tip transpirat şi cu îmbrăcăminte de miner, îmi răspunde în doi peri cu oboseala chipului pierdută printre broboane de sudoare, despre locul unde se află canaraua. Se pare că este la fel de surprins ca şi mine să găsească pe cineva pe coclaurii aceştia care separă România de Bulgaria.
După cinci minute de foială încolo şi încoace, găsesc poteca. Mă întâlnesc cu un… preot, care apare de nicăieri însoţit de doi localnici. Zic bună ziua şi Doamne Ajută şi întreb cât mai este până la canara.

Răspunsul vine prompt: 1500 de metri pe aici şi 1700 pe partea cealaltă, adică de o parte şi de alta a albiei năpădite de pădure şi de buruieni. Răspunsul este urmat de un potop de întrebări din partea preotului, care nu-şi închipuia cum de ştie cineva din Bacău despre zona asta mirifică, unde el vrea să construiască o mânăstire micuţă. Se pare că răspunsurile mele îl mulţumesc, aşa că mă invită la anul în mica lui mânăstire, pe care o va înălţa sub stâncile cele roşiatice ale minicanionului săpat de râul fără nume.
Canaraua(kanapa, bg.= stâncă)

Drumul pe poteca, când mai largă, când mai îngustă şi parazitată de urzici şi de curpănul liană, l-am făcut în 20 de minute. Zgomotele pădurii cu aspect subtropical veneau peste simţurile mele ascuţite la maxim, auzul înregistra fiecare bătaie de aripi a vreunei arătări iar urzicarea de pe mâini şi picioare aproape durea.
În cele din urmă, întrezăresc la capătul cupolei de copaci termofili un luminiş. La ieşirea din pădure mă întâmpină o poiană largă mărginită în stânga faţă de o serie de coloane, brâne şi ziduri ruginite de eroziune şi de descompunerea oxizilor de fier.
Le-am găsit! În sfârşit!
Rămân uimit şi mut în faţa peretului cu straturi de calcar şi dolomite acoperite de o pălărie de loess din care răsar coloane tipice ca nişte clăi de fân geologice.
Ştiam însă că trebuie să ajung şi să văd şi pe dreapta un alt perete, cel opus, al minicanionului şi pentru asta aveam ca punct de reper un lan de floarea soarelui. Într-un final, dau de lan şi în spatele lui, de peretele estic al canaralei, unde se cască niste găuri uriaşe. Seamănă cu peşterile de sihaştri, în fapt nu sunt decât orbitele goale ale unui craniu geologic.


Ei, iată o zonă care trebuie explorată cu pioletul în mână. Altă dată şi cu ceva mai mult timp la dispoziţie, pot străbate la pas şi descoperii celelalte minicanioane ascunse din sudul Dobrogei aşa cum este ,,Canaraua lui Olteanu”  sau mai la nord, Canaralele Hârșovei.
Canaralele îţi dezvăluie ce creaţii fantastice pot face râurile din perioada Diluviului. Asta chiar dacă azi găseşti doar lunci uscate şi pereţi găuriti pe unde mişună viperele şi  unde puştii tuciurii ai localnicilor merg primăvara la …ghiocei.



Locatia pe hartă- AICI.


sâmbătă, 20 august 2011

M-am întors!



Am revenit din peregrinările prin ţară şi sunt gata să încep un nou sezon, să-i spunem aşa, publicistic.
Vor urma o serie de frumuseţi ascunse ale României la care mă gândesc de multă vreme. O parte din ele le-am vizitat anul acesta, pe la celelalte voi ajunge în anii ce urmează.
La momentul potrivit voi publica şi lista cu 20 de frumuseţi ascunse ale României, varianta plecatdeacasa.
De asemenea, voi pune şi un widget cu recomandările mele săptămânale, din ceea ce are de oferit blogul meu, din cele aproape 400 de articole.

Până atunci, admiraţi acest molid-candelabru impunător apărut în calea mea pe la 1600 de metri în Parâng.

vineri, 12 august 2011

Pregătiri de hram la Cacica





La Cacica, pregătirile sunt în toi pentru primirea a mai bine de 10 000 de pelerini care vor veni din toate colţurile ţării şi ale Bucovinei, ortodocşi şi catolici la un loc. Ei vor veni să se roage la icoana făcătoare de minuni a Fecioarei Maria de la Chestochowa, denumită şi ,,Madonna Neagră,,

Slujbele încep în ziua de 14 august şi continuă până pe 15 august cu ceremonia solemnă de la ora 11. Slujbele vor avea loc în biserică şi în grota amenajată în spatele acesteia, grotă care o imită pe cea de la Lourdes, cunoscută pentru apariţiile Fecioarei.

Se vor ţine slujbe în poloneză-etnicii polonezi au ridicat aceasta biserică- maghiară, germană şi română.




miercuri, 10 august 2011

Pelerin în Bucovina, cu trenul de epocă



Filmul cu trenulețul ,,epocal,, -AICI

Ultima zi la Putna mi-a prilejuit o întâlnire surprinzătoare cu un tren deosebit. Din inţiativa Consiliului Judeţean Suceava şi a Societăţii Feroviare de Turism(?!), în perioada 8-15 august 2011 acest tren va circula pe rutele: Suceava-Putna şi Suceava -Cacica-Vatra Moldovitei, iar în ziua hramului, adică pe 15 august, va circula între Cacica şi Putna.


Programul se numeşte ,,Pelerin în Bucovina" şi probabil că aţi văzut-o deja, pe la televizor pe Sofia Vicoveanca invitându-vă la hram.
Pe 15 august este mare hram la Mânăstirea Putna-poze aici-, care celebrează Adormirea Maicii Domnului şi, la fel, la Cacica unde se află un Sanctuar catolic ridicat de Papa Ioan Paul al II lea la rangul de Basilica Minor- poze aici-, cel mai important loc de pelerinaj catolic de dincoace de Carpaţi. Folosindu-se de acest element religios, între care se strecoară şi o chestie ecumenică( cu respect egal acordat cultelor) autorităţile din Bucovina au pus în circulaţie acest tren deosebit.


Locomotiva, cea mai veche din ţară dintre cele funcţionale, a fost construită la Reşiţa în 1926 iar vagoanele sunt chiar mai vechi, fiind construite între anii 1885-1890 iar numele dat trenului este ,,Moldoviţa".
Există un vagon salon, apoi vagon de clasa a I, II, III, preţul pentru o călătorie la clasa a II este de 14 lei iar capacitatea maximă trenului este de 100 de călători.


În ziua de 14 august, în tren, călătorii se vor delecta şi cu cântecele interpretate de Corul Madrigal. Iată, deci, că se mişcă unele lucruri în turismul feroviar românesc, asta dacă adăugăm la zestrea distracţiilor pe calea ferata şi vestita ,,Mocăniţă" de pe valea Vaserului, din Maramureş.

Filmuleţul, mai jos!





luni, 1 august 2011

Mânăstirea Curtea de Argeş- lumini şi umbre

Daniel mi-a trimis câteva zeci de fotografii cu una dintre cele mai cunoscute mânăstiri din România. Aveţi ocazia să vă bucuraţi alături de mine atât de exteriorul bisericii cu detaliile arhitecturii cât şi de interior cu numeroasele picturi sau obiecte de cult.

În urmă cu ceva timp am scris şi eu despre ,,Cinci motive pentru pelerinaj la Curtea de Argeş".

















De gândit. 30.09 Despre situații pluviometrice și alte apocalipse...

  1. Deși meteorologii și alți geografii, într-un spirit de solidaritate nec esar, au strigat în bulele lor că este o isterie media, cu cicl...