Se afișează postările cu eticheta Valea Buzăului. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Valea Buzăului. Afișați toate postările

miercuri, 25 martie 2015

Focul Viu din zona Reghiu- Andreiașu de Jos- Țara Vrancei

În mod curios, continui să primesc fotografii cu locuri interesante și spectaculoase. În fotografiile trimise de doamna sau domnul Constanta Ioan, sunt surprinse ,,focurile vii" din rezervația de la Andreiașu de Jos, din zona Subcarpaților Vrancei.  Pentru că așa am primit mailul, cu Reghiu, am pus și numele acestei comune alăturate rezervației, din care provine proprietarul fotografiilor. Plus observatorul seismologic și o poză cu GAL( Grup de Acțiune Locală) Țara Vrancei, semn că acolo lucrurile se mișcă( chiar și  la propriu ...) în sensul promovării turistice a zonei. Mulțumesc.






marți, 6 noiembrie 2012

Crucea Manafului- un megalit românesc

Un manaf era un soldat turc, din oștile beilor ce pârjoleau Peninsula Balcanică, în secolele tulburi ale Evului Mediu. Manaful, este de fapt un turcism, cam ca peșcheș sau ciubuc. 


Ce legătură să aibă turcul din Asia Mică, cu o cruce de pe dealurile Buzăului?

Asta nu știu, stiu doar că sculptorii  iscusiți din zona Săhătenilor, construiau în secolul al XVIII lea cruci impozante din piatră, pe care le amplasau pe înălțimi, în vii sau ca niște troițe la intersecții de drumuri.

Această cruce, care există şi astăzi, este ridicată în mijlocul viilor din Săhăteni, și reprezintă un monument votiv de mari dimensiuni. Are 4 metri înălțime, cu grosimea la bază de 64 de centimetri, fiind flancată de 4 stălpi groși dispuși în patrulater.

Din ce știu eu, este unic în țară, are arcadele cioplite dintr-un singur bloc și este decorată cu personaje biblice  dar și elemente fito( plante) și zoomorfe( animale). Ea a fost transportată pe niște ramuri uriașe de stejar, printr-un sistem ingenios numit cobilie.

Enigmaticul megalit românesc, seamănă întrucâtva cu ciudatele statui din Insula Paștelui, mai ales că  a fost transportat cu acea cobilie, cale de 8 kilometri, având o greutate de 6 tone, cam ca statuile mai mici din insula mai sus menționată. Măcar la noi se cunoaște modalitatea de transport dar și cioplitorul.

Se scrie că a fost comandată pe timpul domniei lui Gheorghe Bibescu,  unui sculptor numit Iordache Vrabie din Bădeni, devenind vârful artei sculpturale populare din țara noastră, împreună cu Crucea Frumoasă  de pe Dealul Istrița, sau Fântâna Beizadelelor din zona Bădenilor. ( dupa Corneliu Ștefan, Expediție la apa vie, Ed. Albatros)





joi, 25 august 2011

Tabăra de la Poiana Pinului-Buzău


Fotografiile sunt realizate de Daniel(blogul lui-aici)

Tabăra Poiana Pinului este situată în judeţul Buzău, într-un decor sălbatic la poalele Subcarpaţilor de Curbură, mai precis lângă Dealul Ciolanu. Aici este o tabăra de elevi dar unde au loc şi întâlniri ale sculptorilor în lemn, în interior fiind o sumedenie de creaţii ale acestora, expuse în aer liber.
În apropiere se află şi Mânăstirea Ciolanu şi tabara de sculptură în piatră de la Măgura, despre care am scris şi eu.
Multumesc Daniel!











joi, 30 iunie 2011

Tabăra de sculptură de la Măgura, judeţul Buzău

Daniel este un călător şi un iubitor de ţară care mi-a trimis poze din câteva locaţii pe care le-a vizitat. Îi mulţumesc frumos, în mod oficial, şi încep cu Tabăra de sculptură de la Măgura din judeţul Buzău, cea situată în imediata apropiere a Mânăstirii Ciolanu. Aceste două locaţii le-am vizitat şi eu în februarie anul trecut şi vă invit să le accesaţi.Să revin la Daniel, el are un blog interesant unde postează creaţii artistice din lemn, în special troiţe, cu o simbolistică religioasă aparte.


danielmartalogu.blogspot.com

























miercuri, 14 aprilie 2010

Mânăstirea Răteşti- Buzău






atât am reuşit să fotografiez în biserică, un pui mic mâncând colivă


o măicuţă răzbate cu greu prin zăpadă

un ponei de la ocolul silvic din apropiere

Atestată documentar ca un schit încă din 1634, acestă mânăstire este situată într-o zonă deosebită, în mijlocul unei păduri de fag de pe dealul subcarpatic Soimul.
Din comuna Berca, chiar după podul de peste Buzău, faceţi stânga şi treceţi prin satele Cojanu şi Răteşti, drumul începând să urce către ocolul silvic şi mai apoi către mănăstire şi seminar.
Biserica mare a mânăstirii este construită în 1844 cu două hramuri! Sfânta Treime şi Sfântul Dimitrie -Izvorâtorul de mir, iar la câtiva ani distanţă, în cimitir s-a ridicat biserica Invierea lui Lazăr.
Pictura este absolut superbă(din nou interdicţie la fotografiat) şi este creatia lui Nicolae Teodorescu şi a nepotului său, marele pictor de mai târziu, Gheorghe Tăttărăscu.
Lângă mânăstire functionează un seminar liceal aparţinând Episcopiei Buzăului şi Vrancei.

joi, 1 aprilie 2010

Mânăstirea Ciolanu- în mijlocul liniştii



Ajungeţi la mânăstirea ce poarta numele unui fost mare boier, prin Buzău-Vipereşti-Tisău( la primul indicator sunt 22 km.) sau continuati după Vipereşti-Sătuc( lăsând pe dreapta Berca) pe drumul naţional, până în comuna Măgura, unde la capatul ei faceti stânga și mergeți 7 kilometri printr-o pădure deasă şi sălbatică. Coordonate GPS: 45/14/8.95 N; 26/32/55.03E



,,Mijlocul liniştii" înseamnă trei turle pierdute printre fagii și stejarii dintr-o mare poiană, situată chiar pe vârful Dealului Ciolanu, unul dintre cei mai importanti din Subcarpaţii Curburii sau din Subcarpatii Buzăului.



Biserica mare cu hramul Sf. Ap. Petru si Pavel a fost construita în 1828 si refacută în 1860( lângă una mai veche din 1590), cu o pictura interioară splendidă, pe care n-am cum să o redau pentru că baba cloanţa de la intrare aproape că m-a afurisit când a văzut aparatul de fotografiat. Ai fi spus că păzește Sfântul Graal și nu o bisericuţă.



Dincolo de dezamagirea produsă de întâlnirea cu muma pădurii, deși mânăstirea este de călugari, am rămas cu o parte din suflet lipită de frumuseţea discretă a bisericii, de liniştea curată a zonei si de încremenirea sculpturilor de pe deal.



Aş vrea să merg și vara acolo, pentru că peisajul ar fi infinit mai verde chiar dacă n-aş mai regăsi liniştea aceea de sfârşit de lume.

sâmbătă, 27 martie 2010

Bătrâna, câinele şi capra




Bătrâneţea grea precum sacul umplut din apropiere, se scurge în pamântul sărăturos de pe dealurile Buzăului, lângă o căpriţă si un câine pripăşit în zonă.

marți, 16 martie 2010

Vulcanii Noroioşi-sălbăticie selenară



La 12 kilometri de comuna Berca pe un drum asfaltat( surpriză!) dar acoperit de zăpadă îngheţată, cu multe suişuri şi coborâşuri, serpentine şi podeţe, printr-un peisaj semidezolant lipsit de vegetatie arboricolă, ajungeţi la Pâclele Mari, la altitudinea de 322( parlamentari!) de metri.



Zgomotele ciudate care se aud în liniştea selenară a zonei i-au făcut pe localnici să le numească ,,pâcle " sau ,,fierbători'' , zgomot legat de bolboroseala leneşă a noroiului venit de la 3000 de metri adâncime.



Gazul metan, apele freatice si argila omniprezentă în substratul geologic formează acest amestec rece tot timpul anului, care înfioară privitorul şi-l duce cu gândul la cazanele lui Scaraoţchi. Suprafata de de 22 de ha a acestei rezervaţii unice si conurile de peste doi metri ce amintesc de geometria vulcanilor reali sunt cele mai cunoscute din ţară, dar în apropiere se află şi Pâclele Mici (situate la altitudine mai mare si cu o suprafaţă 16,5 ha) şi Pâclele de la Beciu dar si Fierbătorile de deasupra stadionului din Berca.



Eseistul Alexandru Odobescu nota în stilul satiric al ,,Pseudokinegetikos-ului" că: ,, ...vă spun eu că acolo şi-a aşternut necuratul cazanele cu smoală clocotită, iar pe sub pamânt gâlgâie şi fierbe glodul noroios, mai rece decât gheaţa, mai negru decât ceaţa..."



,,Balele cătrănite" ies din gura ,,vulcanului" şi se răspândesc pe o suprafaţă considerabilă, creând văi cu lavă neagră, ce dau aspectul bizar al zonei, de loc uitat de natura verde, de loc pământos, secetos şi crăpat. În aceste locuri şi-au găsit rădăcina plante unice cum ar fi gărdurariţa, colilia sau ruşcuţa.



Platoul pe care se află vulcanii noroioşi este situat la baza unui deal care nu se putea numi decât Balauru' şi care străjuieşte acesta zonă în care jocul pe verticală şi pe orizontală al faliilor, face ca vulcanii să apară în cele mai neaşteptate locuri, din acest motiv podeţele propuse de autorităţi nu-si găsesc susţinerea nici la propriu şi nici la figurat pentru că natura ne joacă-în acest caz- feste ,,murdare''.



vineri, 5 martie 2010

Cârnaţii de Pleşcoi şi explicaţia gustului unic



Am discutat cu doamna doctor Simona Tănase despre gustul unic și deosebit al cârnaţilor de Pleşcoi. Din studiile făcute de dumneaei și din alte surse de informare iată o posibilă și valabilă explicație.

Zona satului Pleşcoi și a comunei Berca cuprinde un substrat geologic alcătuit din argile(de unde și numeroasele alunecări de teren), nisipuri, pietrisuri și sare, multă sare.
Ţăranii din zonă au avut tot timpul probleme in ceea ce privește cultivarea plantelor, din cauza cantităţii de săruri din solul și aşa sărăcit în substanţe minerale și organice.

Astfel, singura solutie de supravietuire în această zonă a fost, și din păcate nu prea mai este, creşterea oilor. Aceste animale sunt perfect adaptate climei și vegetatiei din zonă, mâncând iarba săracă și sărată de pe coclaurii Pâclelor și Bercăi.

Astfel, carnea lor capătă o anumită densitate și un anumit gust, datorită cantităților mai mari de sare îngurgitate, aerului curat și efortului fizic depus de capră sau de oaie ca să-şi obţină hrana.
Această carne fragedă împreună cu carnea de porc sau de vită și cu cimbru, ardeiul iute și usturoiul, fac din aceşti cârnati o unică experienţă papilaro-gastronomică.
Festivalul Cârnatilor de Pleşcoi are loc începând din 2008 la Casa Matei.

joi, 25 februarie 2010

Solitudine



Pe dealurile sărace şi sărate ale Subcarpaţilor Buzăului, acolo unde subteranul sărăturos nu lasă nici un copac să crească liniştit, am întâlnit o ...fântână cu apă salcie şi proastă unde puţinele animale din zona se încumetă să-si astîmpere setea.
Singura si izolată, fântâna acesta de lânga Vulcanii Noroioşi, e ca o limpede viziune într-o mare de zăpadă.

marți, 23 februarie 2010

Tabăra de sculptură de la Măgura- Buzău







Pe D.N. 10 Buzău -Braşov si la 14 kilometri de Berca, în comuna Măgura faceţi dreapta catre Mânăstirea Ciolanu situată într-o poiana din dealul omonim.
Nu puteti rata tabăra de sculptură de la Măgura din doua motive, unul este acela ca în România tot ceea ce este asociat unei mânăstiri sau biserici mai acătării nu se poate rata pentru ca toată lumea se îngrijeşte de montarea indicatoarelor către ele, mai puţin însă către alte obiective turistice naturale sau antropice, iar al doilea motiv este ca aceasta tabăra se afla vizavi de mânăstirea mai sus mentionată.
Nu ştiu dacă astăzi se mai organizează în fiecare an, dar aceasta tabăra de sculptură îşi are tradiţia si frumuseţea ei, fiind organizată de către Muzeul Judeţean Buzău si la care sunt invitati cei mai cunoscuti sculptori români.
Mărturisesc că nu sunt nici un cunoscător si nici un iubitor de sculptura dar nu poţi să nu rămâi impresionat de ce au creat aici artiştii noştri. Păcat că zăpada ne-a împiedicat sa vedem toate grupajele risipite în poienile Dealului Ciolanu.

Caracteristici ale pernelor cosmetice pentru somn

Cu toții am auzit că somnul este cel mai bun remediu pentru frumusețe. Din păcate, aceasta nu este întotdeauna adevărat, lucru care este ade...