Postări

Se afișează postări din mai, 2009

Povestea trista a omuletilor verzi din Spania

Imagine
Nu stiu daca este o poveste adevarata, desi se pare ca a ramas inscrisa in analele judecatoriei din oraselul Banjos (Spania). Iata cum s-a intimplat. In august 1887, taranii de pe un cimp din apropierea localitatii au vazut doua creaturi ciudate iesind dintr-o pivnita. Cind s-au apropiat de ele, au observat doi copii ce aveau pielea verde si erau imbracati in haine dintr-un material necunoscut care nu era nici de origine vegetala si nici animala. Omuletii verzi au fost dusi la judecatorul de pace local, care a chemat lingvisti, pentru a descoperi limba pe care o vorbeau copii sau medici -chimisti care sa stabileasca de unde provine pigmentul acesta ciudat. Nu s-a reusit nimic in acesta privinta, ba nici in ceea ce priveste mincarea, singurele legume acceptate au fost boabele de fasole verde. Din pacate, baiatul a murit de inanitie, neputindu-se adapta acestui regim de alimentatie. Fata, insa, a supravietuit inca cinci ani, timp in care pigmentul pielii ei s-a decolorat treptat

Creatură canină

Imagine
Asa animalut n-am mai vazut. L-am fotografiat pe o strada laturalnica din Covasna, stând ca un ghem de lâna in poarta unei case. Cind m-am apropiat de el s-a ridicat speriat, nu stiu insa cum de m-a vazut?

Cheile Bicazului- Hăşmaş -puține de spus, multe de văzut

Imagine
tunelul modern si bine construit făcută din mașină, în sectorul cel mai îngust Am mai postat despre Cheile Bicazului, dar cu niste poze care nu mă mulțumeau, fiind făcute cu telefonul (spre rușinea mea). În acea postare dădeam câteva informații despre lungimea cheilor, mod de formare, vârsta sau sectoare. Chiar nu mai este nimic de spus, așa ca mai bine ne bucurăm de peisaj.

Struţocămilă românească!

Imagine
Sunt convins ca ați mai văzut așa ceva pe străzile patriei. Acea patrie în care, pe autostrăzi (atâtea câte sunt) si pe drumurile europene, cărutașii mână mai tare decât dăciosii chiar si în fata politistilor, mult prea preocupati sa vâneze vitezomanii sau fraierii fără centură. Si daca vreți să  știti, în masina asta stîtea o doamnă la volan(sic), iar daca va uitati atent se poate vedea mâna atârnată plictisit pe marginea portierei. Asta e!? Poate merge într-un club de fițe, poate se numeste ,,Cocinoo"! România în fundul gol!

Lacu Roşu- într-o nouă lumină

Imagine
de pus in rama o poarta desenata de doi copaci mineralizati catre norul acela in forma de OZN fantomele trecutului si...pasarile prezentului apa lacului are 2,5 metri la mal si maxim 9,5 metri in mijloc popas banner-ul cu legenda lacului si cu informatii generale iesirea din lac a Bicazului probabil panoul respectiv obtura imaginea vreunui carcalete de turist vâslaşii o familie la plimbare, intimplator cumnatii si nepotul meu Nu stiu câti dintre voi, cei ce cititi acest blog ati trecut cu ochii peste postarea de anul trecut cu acelasi lac , dar pozele acestea imi plac si sunt mult mai reusite decit celelalte. Lumix-ul meu face minuni cu peisajele si nu numai. Este drept ca nu mai fusesem niciodata la Lacu Rosu in preajma sau in timpul verii, asa ca acum ne-am bucurat si de lumina placuta a primaverii si de verdele crud al copacilor si de ambianta creata de plimbarea cu barcuta. Tot acum am aflat si de legenda lacului, care circula prin zona, despre iubirea

Cheile Şugăului-linişte şi pace

Imagine
ultimii ţărani sau ,,mohicani" rama est-nord-estica a masivului calcaros Hăşmaş marmita de eroziune un izvor si o cana lăsată pentru turistii însetaţi pârâul ce curge semivijelios peisajul se sălbăticeşte Sunt situate în zona Parcului National Cheile Bicazului- Hăşmaş, si le puteti vizita facând imediat dreapta (cum veniti dinspre Bicaz-Piatra Neamt), la capatul comunei Bicaz-Chei, lânga barul de sub stânca ce anunta intrarea în spectaculoasele chei ale Bicazului( alte poze- aici ). Dupa un urcus interesant -cu masina- de câteva minute, vi se deschide în fata panorama deosebita a ultimelor vârfuri calcaroase ale Muntilor Hăşmaşu Mare si ale câtorva case razlete, ale ultimilor ţărani ce nu si-au părăsit pamânturile pentru serviciile si confortul de la strada mare. Dupa vreo doi kilometri zona începe sa se salbaticeasca si sa se îngusteze, chiar daca nu aşa mult cum v-ati astepta, iar drumul forestier îsi continua traseul prin munti înca multi kilometri. Şugăul e

Pensiunea Adela- Lacu Roșu- de neuitat!

Imagine
ca și în titlu- de neuitat! bun grataragiu mai este cumnatămiu' căsuța cu om pe prispă!? to much sun ansamblu rustic format din: una bucată foișor, una bucată grătar și una bucată peisaj splendid deși nu-mi plac piticii de grădină, ăsta pare simpatic lângă floarea ce a învins pietrișul ciuperca și balansoarul stratele de calcar indică perfect depunerile de scoici și schelete de pe fundul mărilor mezozoice priveliște din foișor floricele de munte, culese de copii din poiana de sub pădure fascinație un molid stingher în lumina crepusculului de seară întunecare Am mai fost la Lacu Roșu , de multe ori în ultimii ani și am stat la hotelul cu același nume sau Gylkosto, cum îi spun secuii. Plăcut dar cam scump. Credeam că pentru noi, această stațiune nu mai are secrete, aceleași plimbări cu barca dupa care Iani este înnebunit și aceleași plimbări pe marginea străzii între lac și hotel sau restaurant. Dar ultima dată stațiunea și-a dezvăluit ca o

Cheile Bicăjelului- o frumuseţe micuţă

Imagine
surprins de imaginea sa, tăuraşul îşi lasă amprenta bucală pe maşina mea Marian, minighidul nostru de 9 ani( în dreapta sunt eu răsfoind o carte de geografie din anii '60 pe care copilul o lua cu el ca să-si astâmpere curiozităţile- impresionant!!!) patriarhal lumini și umbre o micşunea de munte intrarea sau... ieșirea din chei volbura peisaj superb, cu un pet verde pe post de natură statică Știam că în zonele carstice, dincolo de cheile mari ale râului principal, există afluenți care spre vărsare, formează chei spectaculoase și sălbatice, relativ neatinse de roata mașinii. Așa se întâmplă cu Bicăjelul, unul dintre cei mai mari afluenți ai Bicazului pe partea dreaptă, râuleț ce se varsă în Bicaz - pentru detalii, în zona numită Gâtul Iadului, unde este un pod pe drumul principal. M-am interesat si am aflat că drumul de pe valea Bicăjelului, pleacă de lângă biserica ortodoxă din stațiunea Lacu Roșu( chiar în zona unde se află superba Pensiune Adela ). Urmări