Localitățile turistice cu litera B din județul Brașov

Brașov

Comuna Beclean

- Biserica Ad. Maicii Domnului din 1804, stil bizantin, monument istoric; locuri de agrement și pescuit sportiv pe lacurile din lunca Oltului;

- Sat Boholț cu mănăstirea Boholț-Făget din 1994;

- Sat Calbor cu cetatea sătească din secolele 13-16 cu biserica Sf. Arh. Mihail și Gavril și biserica Sf. Nicolae din 1802.

Comuna Bod

- Biserica evanghelică-luterană fortificată în secolul 16; biserica Sf. Nicolae din 1776, ambele monumente istorice;

- Situl areheologic Gorgan și mica rezervație La stejari, arbori seculari ocrotiți (65 de stejari), parte a unei păduri mult mai mari, dispărută azi; Blumenfest în mai și Sărbătoarea Plăcintelor în septembrie;

Comuna Bran

- Castelul Bran din 1377, fortificat, monument istoric, muzeu de istorie și artă medievală, muzeu de etnografie în aer liber; serbarea câmpenească Răvășitul oilor din septembrie;

- Stella Maris sau Capela Reginei, ridicată în amintirea Reginei Maria, copie după cea de la Balcic;

- Biserica Ad. Maicii Domnului din 1820-1836;

- Stațiune turistică și puncte de plecare spre Munții Bucegi și Piatra Craiului; Parcul național Piatra Craiului care ocrotește elemente botanice, zoologice și geologice;

- Sat Sohodol cu biserica Cuv. Parascheva din 1790 și biserica Sf. Nicolae din secolul 19.

Municipiul Brașov-reședință de județ

- Muzeul județean de istorie din Casa Sfatului, situată în centrul istoric, din 1420, refăcută în secolul 18, turnul  din secolul 13 are 58 de metri, loggie în stil baroc din 1774, colecții de etnografie și artă;

- Muzeul Primei școli românești și muzeul Cetății Brașovului în Bastionul țesătorilor din 1425-1436, refăcut în 1570;

- Ruinele Cetății Brașovului din secolele 14-17 cu zid de incintă înalt de 8-12 metri, grosime de 2-4 metri, turnuri de apărare și bastioane;

- Dealul Warte cu ruinele Turnului Alb din 1460-1494 și ruinele Turnului Negru din secolul 15; poarta Ecaterinei din 1556 cu vechea stemă a orașului; castelul Cetățuia din secolele 15-17, fortificat cu patru turnuri; strada Sforii;

- Biserica Neagră din 1384-1477, stil gotic, orgă cu 4000 de tuburi și 76 de registre din 1839, colecție de covoare orientale, biserica a fost închinată Sfintei Fecioare Maria, înnegrită în urma unui incendiu; portaluri din lemn masiv, cel mai mare clopot din țară de 6 tone;

- Școala din Schei din 1495 refăcută în 1760 cu Muzeul Șcheii Brașovului;

- Biserica Sf. Nicolae din Șchei din 1495 refăcută între 1518-1585, pictură murală din secolul 16, importantă colecție de icoane;

- Biserica evanghelică Sf. Bartolomeu din 1223, refăcută în secolul 15, monument de arhitectură, stil gotic timpuriu, cea mai veche din oraș, turn și zid de apărare; biserica evanghelică Sf. Martin din secolul 15; biserica mănăstirii franciscane Sf. Ioan din 1506; biserica evanghelică din cartierul Blumăna din 1777; biserica catolică Sf. Petru și Paul din 1776-1782, stil baroc; biserica evanghelică maghiară din 1787;

- Biserica Sf. Treime din 1783; biserica Sf. Treime -Pe Tocile din 1824; biserica Ad. Maicii Domnului din 1895; biserica Buna Vestire din 1934;

- Biblioteca județeană George Barițiu cu peste 600 000 de volume; biblioteca centrală universitară a Universității Transilvania; liceul Johannes Honterus din 1545, refăcut în secolul 18, fostul liceu evanghelic luteran; școala reală din 1780;

- Case vechi: Negustorilor din 1544, stil renscentist, Jekelius- situată în centrul vechi, Schobelin din 1550 cu loggie și ancadramente renascentiste, Kammer din 1587; Mureșenilor din secolul 18, azi muzeu, Grid din 1773, Brukenthal din secolul 18; palatul Știrbei din secolul 19 cu parc dendrologic; hanul La Cerbul de Aur din 1866; hanul Roșu din secolul 17; hanul vechi din secolul 18; cazarma Neagră din 1796; liceul Andrei Șaguna din 1851;

- Statuia lui Johannes Honterus; casa natală a poetului Șt. O. Iosif; casa memorială a compozitorului Gh. Dima; grădină zoologică;

- Sărbătoarea Alaiul Junilor din Șcheii Brașovului, anual pe 1 mai; parada portului popular; festivalul internațional Cerbul de Aur; târg popular anual în octombrie; festivalul Obiceiurilor de iarnă anual în decembrie;

- Stațiunea Poiana Brașov, cu numeroase facilități turistice și pârtii de schi, trasee turistice spre Muntele Postăvaru și Piatra Mare; zona de agrement Pietrele lui Solomon; schitul Sf. Ioan Botezătorul;

Comuna Budila

- Castelul Beldy Ladislau din 1731, monument de arhitectură; parc dendrologic cu castelul Beldy Pál din 1751, în ruină; castelul Mikes din secolul 18, în ruină; castelul Nemes din secolul 18, în ruină;

- Festival anual al muzicii de fanfare, luna mai; festival anual al măştilor populare luna februarie;

- Biserica Sf. Nicolae din 1734, monument istoric; biserica romano-catolică Ad. Maicii Domnului, stil baroc,1762 renovată în 2009, monument istoric; 

Comuna Bunești-sit UNESCO

- Mănăstirea Bunești din 1991; muzeu etnografic cu țesături și unelte tradiționale; cetate sătească din secolul 14 cu biserică evanghelică de incintă;

- Sat Viscri cu cetate țărănească din secolele 13-16, cu biserică evanghelică de incintă, stil gotic, anasamblu aflat în patrimoniul mondial UNESCO; case renovate din care două sunt ale Regelui Charles al III-lea al Regatului Marii Britanii; din secolele 14-15 cu biserică evanghelică de incintă;

- Sat Criț cu cetate țărănească din secolele 15-17 cu biserică evanghelică de incintă;

- Sat Mesendorf cu cetate țărănească din secolele 14-15 cu biserică evanghelică de incintă;

- Sat Roadeș cu cetate țărănescă din secoele 15-16 cu biserică evanghelică de incintă, orgă din 1838, turn prăbușit parțial în 2016;

Re-Descoperă România. Episodul 19. Moara de zmicurat cucuruz, moară de apă din satul Gura Haitii, Călimani

 

Sat Gura Haitii, Comuna Șaru Dornei, Județul Suceava, Munții Călimani, Depresiunea Dornelor, Bucovina

 

Decembrie 2012

 

            În satul Gura Haitii, comuna Șaru Dornei, funcționează încă moara de apă a familiei Avarvarei. Ca să poți vizita această străveche instalație tehnică, trebuie să străbați un drum aproape grandios, prin satele risipite pe coclaurii vulcanici ai comunei mai sus menționate.

            Urmezi valea Negrei, responsabilă de ,,spargerea" craterului Călimanilor, după care aproape de confluența cu pârâul Haita, spre capătul satului, găsești moara de apă din secolul al XIX lea (1890). Aici, ascunsă ochiului de cele câteva sălcii, se află casa de scânduri a morii, acoperită cu internită la care veneau sătenii din împrejurimile Călimanilor și ale Dornelor să macine grânele.

            Aceștia sunt însă, tot mai puțini. Moara de apă a morarului Avarvarei, își trăiește ultimele zile, asa cum s-a întâmplat cu suratele ei din zona Bucovinei. Tânărul care ne însoțește, aflat la a treia generație de morari, ne spune modest că el știe că este ultima moară funcțională din județ. O vizită aici înseamnă, pe lângă satisfacția turistică, o alta, istorică și totodată lingvistică căci oricare moară de apă în funcțiune este, întâi de toate, un martor viu al continuității românilor pe plaiurile Bucovinei, demni urmași ai dacilor liberi.

            Mă uit la ea cum se profilează micuță și stingheră la marginea unei fânețe, unde iarba abia cosită, este întinsă la uscat. În fundal se văd munții vulcanici din Parcul Național Călimani, cu primul front de lavă, cel al Piciorului Calului. Moara este alimentată de un braț deviat al pârâului, ce face un cot în acest capăt de sat. Moara de apă este singura instalație specific românească, ai cărei termeni tehnici sunt cu toții de origine latină. Intru, după ce morarul deschide lacătul greu de la ușa coșcovită, ca într-un muzeu.

            Deși nu știu decăt că moara produce prin măcinare mălai și făină prin sistemul de rotire a unei roți alergătoare(?) care este așezată pe una stătătoare, documentarea mă luminează asupra tuturor componentelor: strat, cai, călușei, coardă, inimă, dinți, măsele, chingă, fruntar, fus, căpăstru, brotac, ciutură.
Toate, după cum spuneam, denumiri latine, fără urmă de intervenție slavă, maghiară ori turanică.  Din acest punct de vedere, moara românească nu a făcut nicio ,,achiziție" de piese străine, pentru simplul motiv că era perfectă.

            Astfel, s-au păstrat nealterate toate denumirile originale. Și mai este un motiv, morarii sau sătenii pricepuți puteau confecționa ei înșiși toate piesele de care aveau nevoie. O vorbă veche spunea că: ,, Moara când stă, atunci se sfărâmă". Așa este și acum, are ceva stricat, și nu prea îl mai trage inima pe nepot să repare. La magazinele mixte din sat a băgat mălai…

Morarul nu este plin de făină, este îmbrăcat la fel ca ceilalți munteni, se duce să strângă fânul de iunie, proaspăt cosit. Este conștient că meseria învățată de la bunici și părinți, se stinge, de aceea nu mi se pare nici deranjat și nici necăjit, ci împăcat cu realitatea asta tristă. Moara o va ține pentru el, până când și alți turiști sau etnografi de la muzeul satului îi vor aduce ceva satisfacție, apreciind faptul că aici a funcționat până în secolul XXI o... moară de zmicurat cucuruz.

Re-Descoperă România. Episodul 18. Cinci motive pentru un pelerinaj istorico-spiritual la Curtea de Argeș

Municipiul Curtea de Argeș, Județul Argeș, Subcarpații Getici, Muscelele Argeșului, Muntenia de Nord

Martie 2010

 sursa foto: Monitorul de Argeș

           Unul dintre cele mai speciale locuri din România este aici, la originile legendei Meșterului Manole. Locul unde Regele Carol, spunea că s-a simțit cel mai aproape de cer. Fiecare român, ar trebui să treacă pe acolo și, în acest sens, propun ca Mănăstirea Curtea de Argeș și Catedrala Regilor României să fie un obligatoriu loc de reculegere spirituală și de cunoaștere a istoriei noastre moderne.

            Numai aşa redăm românului copil, dar și adult, mândria de a trăi într-o ţară care dovedeşte că are pentru înaintaşi un adevărat cult și pentru că istoria trebuie învăţată și asumată, poate în acest fel greşelile trecutului nu se mai repetă.

Motivul 1. Datorăm, ca tânăr stat unitar, dinastiei de Hohenzollern instituită de Carol I, consolidarea sistemului democratic, ruperea legăturilor cu Imperiul Otoman și declanşarea Războiului de Independenţă din 1877, elemente care au dus în final la edificarea României Mari.

La Curtea de Arges, în noua catedrală arhiepiscopală, sunt îngropaţi toți regii României: Regele Carol I (care a domnit între 1866-1914) cu Regina Elisabeta, Regele Ferdinand I Întregitorul (care a domnit între 1914-1927) cu iubita sa soție Regina Maria, Regele Carol al II-lea (domnie între 1930-1940) cu Regina mama Elena și Regele Mihai (care a domnit între 1940-1946) cu soția sa, Regina Ana.

Motivul 2. Ține de Regele Ferdinand căruia  i se mai spune și ,,Întregitorul”. Pentru că el este încoronat în 1922 la Alba Iulia ca Rege al României Mari, împreună cu carismatica sa soție Regina Maria. Deși avea un caracter puțin sovăielnic, naiv chiar, dublat de o suferință fizică de origine canceroasă, el reuşeste să se ţină deasupra politicii dâmboviţene, rupând  legăturile de sânge cu familia de Hohenzollern din cauza alianţei cu Antanta. Gestul acesta este suficient de profund, pentru a înțelege sacrificiul la care erau dispuși regii noștri, în dragostea lor uriașă pentru poporul român.

Motivul 3. ,,Aminteşte-ţi poporul meu că te-am iubit şi te binecuvântez cu ultima mea suflare". Acestea au fost cuvintele cele mai frumoase rostite de cea mai puternică figură feminină din istoria modernă a României.

Regina Maria rămâne poate cea mai de seama figură feminină a istoriei pre si postbelice prin energia ei, pusă în slujba unei ţări care a adorat-o și iubit-o până aproape de sanctificare. Pentru acestă femeie remarcabilă, pentru inteligenţa ei politică și pentru frumusețea ei recunoscută, ar trebui ridicat nu un monument ci o sută, în toate locurile importante din ţară și în toate garnizoanele militare.

Implicarea ei în ajutorarea soldaţilor români din timpul Războiului Balcanic şi de pe frontul din Moldova, în Primul Război Mondial, nu poate și nu trebuie să fie uitată, aşa cum trecerea la ortodoxie în ziua de Buna Vestire, ar trebui sărbătorită de toţi credicioşii.

Vreau să amintesc aici un moment absolut înălţător petrecut la moartea reginei. 
Pe când era scoasă din Palatul Cotroceni, garda de onoare a salutat-o pentru ultima dată, cu baionetele înfipte în pământ şi cu patul armei în sus, lucru pe care armata română nu l-a mai făcut niciodată.

4. Al patrulea motiv ar trebui să aibă legătură cu Regele Carol al II lea și cu a sa dictatură militară. Nu avem motive numeroase de pioase aduceri aminte, dacă ne gândim la viaţa sa tumultoasă și aventuroasă și la marile greşeli politice, făcute cu sau fără acordul ţărăniştilor Maniu și Mihalache. Dar chiar și așa, merită văzut și fotografiat cavoul regelui care se află separat de catedrală, locul său special fiind vizitat mai degrabă ca un fapt neobișnuit.

Motivul 5. Aducerea regilor și reginelor României la un loc, în cea mai frumoasă biserică din ţară, poate fi punctul de plecare pentru renaşterea spiritului naţional şi patriotic, poate fi o obligaţie a fiecăruia dintre noi și mai ales a şcolii.

Atât de puține lucruri se cunosc despre faptele acestor oameni, veniţi de aiurea în România, și care și-au pus toată energia pentru propăşirea neamului, încât n-ar trebui să existe școală, care să nu organizeze excursii în fiecare an la mormintele regilor noştri.

Mai ales că, acolo sunt o serie de ghizi excepţionali, în faţa cărora mă înclin respectuos. Puţini dintre cei care ajung la mănăstirea Curtea de Argeș, știu că, în noua catedrală, sunt înmormântaţi regii noştri, majoritatea insistând pe legendă și pe ctitorul mănăstirii.

DESCRIEREA GENIULUI ŞI ÎNSUŞIRILOR NAȚIUNII MOLDOVENILOR DIN BUCOVINA

Generalul Gabriel Splény von Miháldy, primul guvernator al Bucovinei, realizează  pentru Curțea Imperială de la Viena un raport intitulat ”Descrierea districtului Bucovina”. În 1775, acesta îi descrie pe moldoveni după toate elementele unui studiu socio-antropologic. Nu cred că o să placă  multora, dar este o versiune a modului cum ne privesc alții în totală opoziție cu ce am fost învățați să credem despre noi, românii în general. Să ne luăm și să ne vedem așa cum suntem, cu bune și cu rele.

1. Talente şi caracter. Geniul acestei naţiuni are la bază un umor natural, dar înclinat mai mult spre şiretenie. Aceasta îi face să fie în ceea ce fac şi în ceea ce omit să facă, prefăcuți și ambigui, aşa încât nu te prea poţi încrede nici în faptele, nici în vorbele unui moldovean...

 2. La primejdie sunt neînfricaţi și aproape neiertători la jignire; în acelaşi timp sunt uşurateci și înclinaţi spre schimbarea autorităţii din dragoste pentru libertate. Zgârcenia lor înnăscută atrage după sine invidia, iar aceasta tendinţa de a se îmbogăţi spre paguba celor din jur.

3. Educaţia. Nobilul ca şi clericul nu are aproape nici un fel de studii sau altă educaţie și, prin urmare, țăranul este și el mai primitiv…

4. Obiceiuri. Ţăranii și clericii sunt dedaţi îndeosebi beţiei, ceea ce-i incită la bătăi spontane şi la neascultare, așa încât moldoveanul, îmbătat cu vin sau rachiu, este în stare să se opună chiar militarilor. În toate acţiunile şi neacţiunile lor sunt neşlefuiţi şi comparabili mai mult cu un popor barbar, decât cu un popor pe jumătate civilizat.  Statura moldovenilor depăşește media. Sunt ,,nervoși", „musculoşi" și obișnuiţi din copilărie cu călăria. Modul lor de viaţă este foarte modest, fiindcă se hrănesc exclusiv cu lapte, brânză și mălai, adică pâine de cucuruz.

6. Înclinaţia către viaţa de soldat. Însușirile abia amintite îi fac îndemnateci pentru viaţa soldăţească, cum şi-au arătat curajul şi în ultimul război, când au fost folosiţi de ruşi cu folos ca voluntari; dar ei detestă în aşa măsură subordonarea, încât puţini vor putea fi încorporaţi în trupele regulare.

7. Lenevia este considerată de norod ca baza fericirii: Hărnicia lor se întinde numai până la acoperirea necesităţilor anuale, aşa încât, dacă binecuvântarea Domnului este îndestulătoare într-un an, pentru mai mulţi ani, moldoveanul nu vrea să mai lucreze în anii care urmează atâta timp cât ajung proviziile.

 8. Îmbrăcămintea. Moldoveanul este îmbrăcat simplu, dar bine apărat de frig; ţesutul femeilor le pune la îndemână rufăria și aşa numitele sumane sau paltoane ţărăneşti, postavul fiind ţesut de ei înşişi, mai ales la munte.

9. Religia. În ceea ce priveşte religia, ei aparţin cu toţii (cu excepţia câtorva străini şi catolici ardeleni) religiei greceşti neunite, şi deşi nici popii nu au aproape nici o cunoştinţă despre deosebirile dintre religii, ei sunt atât de fanatici în religia lor, încât abia dacă-i consideră pe ceilalţi creştini, mai ales însă pe catolici, mai buni decât evreii şi păgânii.

10. Simpatia faţă de guvernul împărătesc-regesc. După descrierea de mai sus a geniului naţiunii, s-ar putea pune întrebarea, dacă această naţiune ar putea simpatiza cu guvernul împărătesc-regesc. După părerea mea sunt siguri și dacă ar fi eliberați de apăsarea frecventelor poveri, care se ridică numai pentru transportul produselor naturale la peste 100 de zile şi dacă nu ne-am amesteca în religia lor şi în evidentele lor libertăţi şi obiceiuri gospodăreşti, adică nu ne-am preocupa de bunurile şi averea lor în amănunţime, ei s-ar putea comporta ca o națiune destul de supusă.

Zicale românești, ziceri și proverbe locale din Bucovina

Acestea reprezintă expresia unui anume mod de viață, a unei atitudini față de muncă, comunitate, oameni, cultură, credință sau tradiție. 

Citindu-le, putem descifra adevărate norme de comportament, care se perpetuează de secole în acest spațiu geografic, devenite în timp chiar repere de viață morală.

Cele mai multe din zicătorile, zicerile sau proverbele locului, devin adevăruri de necontestat, adevărate sentințe, suprapuse peste experiențele istorice și învelite bine într-un eșafodaj metaforic.

Practic, nimic nu scapă atenției și memoriei populare pentru că în aceste proverbe regăsim înțelepciunea de veacuri a românilor și a celorlalte minorități trăitoare în Țara cea de sus a Fagilor.  Cele mai multe astfel de zicători se auzeau la șezătorile de iarnă și la clăcile organizate în curțile oamenilor sau când veneau urătorii, ori mergea Malanca.

Iată, mai jos, enumerate succint, cele mai cunoscute proverbe locale inclusiv cele despre muncă, hărnicie şi stăruinţă:

 

-         Bețivul când îi beat (bat), pare că-i împărat;

-         Numai banul muncit are preţ;

-         Din coadă de câine, nu faci sită de mătase;

-         Lucrul lungeşte viaţa, iar lenea o scurtează;

-         Nimini n-o să trăiască, lumea să o moștenească;

-         Munca-i temelia vieţii;

-         Dihorul nu mănâncă găini di la casa lui;

-         E scump la tărâțe și ieftin la făină;

-         Lenea-i la om ca şî rujina la fier;

-         A mun(ș)cit o vară, i-a băut într-o sară;

-         Nu-i în casă gospodină unde lenea e stăpână;

-         Ce-și face omul singur, nici dracul nu poate să-i desfacă;

-         În față mumă și în dos ciumă;

-         Sătulul nu crede (ș)celui flămând;

Ce obiective turistice din țara noastră sunt propuse pentru Monumente UNESCO

Se numește Lista Tentativă/Indicativă UNESCO. Fiecare țară are așa ceva. Obiective antropice și naturale excepționale, care ar trebui cunoscute de turiști. De ai noștri în primul rând, apoi prin promovare de către cei străini. 

Câți dintre noi am auzit de ele și câți le-am și vizitat sau ce înseamnă UNESCO? Sursa:  Comisia Natională a României pentru UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură)

- Mănăstirea Neamţ
- Biserici bizantine și post-bizantine din Curtea de Argeș
- Ansamblul Monumental din Târgu Jiu ( n.a. Brâncuși)
- Ansamblul rupestru Basarabi (n.a. zona Mufatlar, cariera de cretă Basarabi)
- Biserica „Trei Ierarhi” din Iași
- Culele din Valahia Mică( n.a. case cu turn, semi fortificate din Vâlcea, Gorj)
- Biserica Densuș ( n.a.piatră folosită de la cetățile daco-romane)
- Centrul istoric al orașului Alba Iulia ( n.a.Cetatea Bastionară Alba Carolina)
- Masivul Retezat
- Pietrosul Rodnei (vârful muntelui)
- Sînpetru (sit paleontologic)- asociat Geo Parcului Țara Hațegului
- Codrul secular Slătioara (pădure seculară)- Masivul Rarău
- Frontierele Imperiului Roman - Dacia
- Frontierele Imperiului Roman - Limesul Dunării
- Peisajul cultural minier Roșia Montană
- Centrul istoric al Sibiului și ansamblul său de pieţe
- Vechile sate Hollókő și Rimetea
și împrejurimile lor ( n.a. Județul Alba)

Cum a rămas mănăstirea Putna în graniţele României?

Anul 1940, cînd României i se răpesc mai multe ţinuturi istorice (Basarabia, Bucovina de Nord, Herţa), va consemna la mănăstirea Putna una din cele mai strălucite fapte de arme ale militarilor români. După ultimatumul sovietic din 28 iunie 1940 are loc retragerea trupelor române din Bucovina de Nord care intră astfel sub ocupaţia sovietică. Deşi pe harta cu noua delimitare a frontierei româno-sovietice comuna Putna dimpreună cu chilia Sfîntului Daniil Sihastrul şi cu mănăstirea figurau în interiorul statului român, totuşi, în ziua de 6 iulie trupele ruseşti au ocupat aceste locuri sfinte pentru orice român. Numai hotărîrea, curajul şi dragostea de ţară a cîtorva militari ai Grupului de Cavalerie-Recunoaştere nr. 25 au făcut ca acest “Ierusalim al neamului românesc” să rămînă în limitele graniţei actuale.

Informaţii despre intenţia ocupării satului Putna sosesc la statul major al Divizei 13 Infanterie comandată de generalul Dăscălescu încă din dimineaţa zilei de 6 iulie. Numeroşi localnici au sesizat autorităţile române despre acţiunea de incitare la revoltă a populaţiei de către patronul fabricii de sticlă din localitate (situată în vecinătatea mănăstirii), care prin noua linie de demarcaţie a frontierei îşi vedea cea mai mare parte a forţei de muncă (ce provenea din satele recent înstrăinate) în imposibilitate de a veni la lucru.

Sensibilizată de faptul că, în urmă cu cîteva zile, printr-o provocare asemănătoare, ţinutul Herţa – despre care nu se amintise nimic în ultimatul U.R.S.S. – fusese ocupat ilegal de trupele sovietice, conducerea diviziei ordonă Grupului de Cavalerie 25 “marş galop la Gura Putnei şi satul Putna care este ameninţat”. În după amiaza zilei bolşevicii deja ocupaseră mănăstirea Putna, satul şi zona chiliei Sfîntului Daniil Sihastrul. Sosiţi la faţa locului după ora 20, militarii români conduşi de căpitanul Ioan Tobă (Hatmanul) angajează imediat lupta cu inamicul.

După luptele din timpul nopţii, spre dimineaţă agresorii sunt dezarmaţi şi alungaţi peste limita noii graniţe. În documente se menţionează faptul că pentru partea română aceste ciocniri au dus la rănirea a 4 ostaşi, în timp ce de partea sovietică au existat mai multe pierderi, morţii fiind îngropaţi pe malul rîului Suceava, iar răniţii fiind predaţi armatei roşii.

Importanţa acestui act de bărbăţie şi curaj al militarilor români este cu atît mai mare cu cît ţinutul Herţa, pierdut printr-o lipsă de fermitate şi hotărîre, a rămas pînă astăzi înstrăinat de România. Oare ce-ar fi fost în inima românilor care ar fi trebuit să treacă graniţa cu paşaport ca să se poată închina la mormîntul marelui Ştefan? Şi oare unde ar mai fi ajuns tezaurul de carte veche şi broderie medievală păstrat cu atîtea sacrificii de către călugări? Comandantul grupului ce a eliberat mănăstirea Putna în acele zile fierbinţi a suferit pentru acest act de curaj deportarea în ţinuturile Siberiei între 1948-1964. Redăm mai jos o serie de mărturii-document, deosebit de emoţionante, referitoare la această pagină de istorie militară scrisă la mănăstirea Putna.

 

Prea Fericite Părinte Patriarh,

 

Subsemnatul Ion Tobă-Hatmanu, Lt. Colonel-pensionar domiciliat în Braşov pe str. Poarta Scheii nr. 25, cu filială şi creştinească supunere rog respectuos să binevoiţi a cunoaşte cele mai jos expuse:

În calitate de Căpitan-Comandant al Escadronului 25 Călăraşi mă aflam în primele zile ale lunii iulie 1940 în oraşul Rădăuţi-Bucovina când am primit ordin din partea Comandantului Diviziei 13 Inf. General  N. Dăscălescu, să inspectez noua linie de frontieră trasată pe baza actului de la 28 iunie 1940 intervenit între noi şi Moscova, deoarece s-au semnalat incidente cu încălcări de frontieră şi depăşiri de teritoriu în dauna noastră.

Ajuns în regiunea Putna, am întîlnit un grup de ţărani în frunte cu numitul Bivolaru Ilie fugiţi din Putna care mi-au spus că trupe răzleţe ruseşti au ocupat localitatea și mănăstirea cu mormîntul lui Ştefan cel Mare şi chilia lui Daniil Sihastrul.

Din spusele ţăranilor şi din informaţiile culese, acele trupe fuseseră invitate fără ştirea autorităţilor superioare sovietice să înainteze peste frontiera trasată de o delegaţie de evrei în frunte cu fabricantul Fischer, proprietarul fabricii de sticlă din Putna, deoarece evreimea din partea locului îşi vedea situaţia ameninţată din cauza stării de spirit creată de activitatea curentelor de dreapta din acea vreme care îşi aveau conducerea locală în oraşul Rădăuţi, în persoana fostului Comandant legionar  Vasile Iaşinschi, membru în senatul legionar.

În faţa acestui act abuziv, necunoscut de oficialitatea sovietică, am ordonat ofiţerilor şi ostaşilor subordonaţi să restabilească imediat frontiera respingînd efectivele sovietice pe poziţiile iniţiale. Am predat apoi frontiera consolidată posturilor de grăniceri din Regimentul 3 Grăniceri fost cu sediul în Cernăuţi cum şi unui pluton de vînători de sub comanda Lt. Andronic Titus.

Ajungînd la concluzia că odoarele Mănăstirii, valorile de artă cum şi celelalte obiecte de preţ nu erau în siguranţă, le-am încărcat pe toate în două maşini militare aşa după cum sunt ele specificate în Dos. Nr. 1/940 fila 77-80 dispunînd expedierea lor sub pază la Cozia. Ele au fost astfel salvate şi se află de cîţiva ani din nou la Mănăstirea Putna. Rog respectuos a reţine că un incident similar s-a petrecut în aceeaşi perioadă cu circa 26 de comune din nordul fostului judeţ Dorohoi rămase şi astăzi în afara frontierelor noastre, datorită unei invitaţii asemănătoare, fără ştirea autorităţilor superioare sovietice, făcută de o delegaţie din târgul Herţa în frunte cu Dr. Max Weissman, medic veterinar şi Carol Pomîrleanu, negustor de manufactură.

În dovedirea acţiunii de mai sus aduc următoarele probe:

1.     Copie-extras din Registrul Escadronului 25 Călăraşi cu o schiţă a teritoriului încălcat şi o fotografie a unora dintre ofiţerii şi ostaşii care au participat la acţiune.

2.     Declaraţia săteanului Bivolaru Ilie şi a călugărului pensionar Schipor Damaschin din Putna.

3.     Scrisoarea fostului S.Lt. Constantinescu-Ghiocel, azi pensionar domiciliat în Ploieşti, str. Em. Zola nr. 2, et. I.

4.     Declaraţia scriitorului Ion Larian Postolache, fost soldat T.R. din unitate, domiciliat în Bucureşti, str. A. Ipătescu 11 A.

5.     Menţiunea asupra valorilor inventariate în Dos. 1/940 al Mănăstirii Putna fila Nr. 77-80.

Prea Fericite Părinte Patriarh,

Prin fapta mea nu mi-am făcut decât datoria de supus credincios al Bisericii strămoşeşti şi de ostaş al Ţării. Drept aceea pentru salvarea acestui pămînt, pentru salvarea acestui lăcaş, pentru salvarea acelui mormînt şi pentru salvarea acelor odoare, am păstrat în suflet o pioasă mulţumire de creştin şi de român timp de aproape 35 de ani fără să zic nimic.

Nici acum, Prea Fericite Părinte Patriarh, n-aş fi cutezat să ajung pe nici o cale în faţa Prea Fericirii Voastre, însă cei 72 de ani rostogoliţi peste mine şi peste soţia mea bolnavă şi prinsă în ghipsuri, mă apasă cu greutatea şi cu mulţimea lor şi ca să nu ne înăbuşe rugăm uşurarea lor aşa cum Prea Fericirea Voastră va hotărî cu înaltă înţelepciune.

(Sursa: https://izestrea.wordpress.com)

 

Al Prea Fericirii Voastre prea supus şi credincios fiu,

                                                                                                 Ioan Tobă Hatmanu

Extras din Revista Mănăstirii Putna, dedicată

celui de-al 500-lea an de la naşterea în

ceruri a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare


 

Parada cailor și atelajelor Gura Putnei 2022

Un filmuleț de la parada cailor și caleștilor, să le zic așa, de pe imașul uriaș de la capătul satului Gura Putnei-Karlsberg. Eveniment anual prilejuit de zilele comunei Putna, de 2-3 iulie, de sărbătoarea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare. Mulți cai, cum altfel decât frumoși, atelaje interesante și o lume pestriță, pestriță... O altă lume, cea a crescătorilor și samsarilor și a multor ,,gură cască” ( ca mine!) surprinsă bine, zic eu, în cele peste 2 minute de film. Ca o sugestie, încercați doar să ascultați, fără să priviți. Altă lume... Vă pupă proful Irașcu!

Parada portului popular Putna 2022

Parada portului popular de la intrarea în Putna, surprinsă la 7.20 dimineața, în drum spre mănăstire. Alaiul frumos de oameni îmbrăcați în costume tradiționale se îndrepta către Putna, la sărbătoarea Sfântului Ștefan cel Mare, care are loc pe 2 iulie și coincide cu serbările anuale ale comunei.

Pensiunea Enothera - locul ideal pentru a petrece timpul

Ce inseamna o excursie reusita? Cea in care ai ce povesti la intoarcerea acasa. La Pensiunea Enothera din Valeni-Dambovita este usor sa te indragostesti de locurile unde maretia muntilor, desisul padurilor, puritatea aerului, frumusetea locurilor si tihna sunt elemente favorizante pentru petrecerea unor clipe de neuitat.

Ce inseamna o excursie reusita? Cea in care ai ce povesti la intoarcerea acasa. La Pensiunea Enothera din Valeni-Dambovita este usor sa te indragostesti de locurile unde maretia muntilor, desisul padurilor, puritatea aerului, frumusetea locurilor si tihna sunt elemente favorizante pentru petrecerea unor clipe de neuitat.

Cei care cauta cazare la o pensiune cu piscina si ciubar la munte sunt atrasi de frumusetea peisajului, a drumului care „taie respiratia” si cele mai frumoase trasee turistice din Bucegi.  Aici, orice posibilitate de relaxare si agrement este foarte apreciata de oaspetii pensiunii, indiferent de vremea de afara sau de motivul pentru care au ales locatia.

Locul ideal pentru intalniri cu familia si prietenii!

Fie ca este vorba de o aniversare, o zi de nastere sau onomastica, la Enothera se gaseste echilibrul perfect intre atmosfera si locatie, astfel incat evenimentul sa fie unul cat mai captivant.

Spatiul din cadrul pensiunii, amenajat pentru evenimente private in aer liber, este ideal inclusiv pentru momentele petrecute alaturi de prieteni si familie. Cadrul modern si prietenos cu gradina si terasa, cu spatiu generos pentru organizarea unui eveniment privat, loc de joaca pentru copii, zona de berbeque si foisoare invita la relaxare si voie buna, indiferent de natura evenimentului, fie el sub forma unei adunari restranse, petreceri private sau corporate.

Unitatea de cazare spatioasa, in regim self catering, inchiriata integral, pune la dispozitia oaspetilor sai sase camere duble cu bai proprii, televiziune prin cablu, Wi-Fi gratuit si o panorama splendita spre maretia muntilor ce inconjoara locatia. Bucataria este complet utilata, iar livingul generos cu semineu si zona de luat masa asigura un confort ridicat intr-un spatiu functional si estetic in egala masura.

Pensiune cu piscina si ciubar la munte

Famiile cu copii si grupuri de prieteni gasesc Pensiunea Enothera drept locul ideal pentru o vacanta plina de activitati, joaca, dar si relaxare. Cei care se bucura de linistea si mediul relaxant al pensiunii pot face o baie in piscina exterioara ultra moderna sau isi pot revitaliza simturile in ciubarul din lemn prin care isi pot reactiva energia dupa o zi plina in natura. Atat piscina, cat si ciubarul pensiuinii sunt incluse in pretul de cazare, astfel ca oaspetii pot profita la maximum de ore nelimitate de distractie in intimitate, departe de privirile curiosilor!

Piscina acoperita ramane locul preferat de petrecere a timpului liber in zilele calduroase, fiind o adevarata atractie pentru adulti si copii deopotriva, in timp ce ciubarul devine, de fiecare data, locul perfect pentru a savura cafeaua de dimineata sau cel mai bun pahar de vin la un apus feeric. Chiar daca la munte vremea se poate schimba rapid, sfidand uneori prognoza meteo estimata, pensiunea ofera posibilitati de agrement si pentru zilele ploioase sau mai racoroase. In piscina acoperita cu apa incalzita oaspetii pot petrece momente extrem de placute, chiar daca afara ploua sau vantul isi face simtita prezenta.

Pensiunea Enothera din Valeni-Dambovita se afla in comuna traversata de soseaua judeteana DJ723 ce leaga Valea Dambovitei si DN 72A de Valea Argesului si DN73D, la poalele Carpatilor Meridionali, la doar doua ore de Bucuresti  cu masina - spre Targoviste, evitandu-se astfel aglomeratia de pe Valea Prahovei - departe de aglomeratiile urbane sau ambuteiajele in trafic, intr-o zona linistita, perfecta pentru o vacanta activa, relaxare si odihna.

Șezătorile de iarnă din Bucovina

Aveau loc în timpul lungilor seri de iarnă, din timpul postului, care pregăteau salba de sărbători de la finalul anului. Ele reprezentau un bun prilej de întâlniri între fii și ficele satului, momente plăcute, în care tinerii primeau sfaturi, se transmiteau pe cale orală legendele locului ori erau enunțate diverse practici sau chiar interdicții legate de atitudini și comportamente sociale.

Întâlnirile de acest fel erau importante, pentru că acestea țineau comunitatea unită, chiar prin critici și bârfe, prin transmiterea legendelor sau scurte episoade de dansuri tradiționale. Șezătorile se organizau în zilele de mijloc ale săptămânii, când avea loc toarcerea și scărmănarea lânii și a altor plante textile, ca inul sau cânepa.

 

Fetele şi feciorii se adunau seara la o casă, pentru a ajuta la diverse munci, a cânta, ori a spune poveşti, basme, snoave. Aceste şezători, numite şi furcării, danţ sau sedenci, considerate de specialişti drept dovezi ale existenţei unei comunități feminine aveau rolul pregătirii fetelor pentru viaţa de familie şi cea conjugală. 

Ca ritualuri de iniţiere premaritală practicate în cadrul şezătorilor, erau, de exemplu, discuţiile între fetele care participau la şezătoare şi femeile căsătorite, care le iniţiau în viaţa sexuală sau făceau acest lucru prin intermediul unor ghicitori, cântece, jocuri sau alte forme pe care le permitea şezătoarea cu acest scop.

 Erau servite diverse băuturi și mâncăruri locale de post, cum ar fi: covașa ( o fiertură de apă, drojdie și faină de secară și porumb), găluște de post cu hribi sau crupe (sarmale), plăcintă de varză sau de cartofi, chiroște (colțunași sau piroghi, preluați din bucătăria germană), tocinei din barabule/cartofi rase mărunt și prăjite în ulei sau puse la cuptor( rulă ori rolă) în tavă.

Bărbații aduceau mici cete de muzicanți sau se puneau la cale grupele de urători și personajele Malancăi, ori se alcătuiau textele pentru urat cu numeroase ironii la adresa diverselor familii din sat, ironii care se regăseau în urările colindătorilor.

Alte adunături gastronomice de pe vremuri:

-         Supe de chimen/chimion/ secărică ( Kümmel suppe); Rübbel suppe( alcătuiri de făină cu apă, un fel de găluștele, puse la fiert în lapte)

-         Chiroștele sau piroghile, sunt bucăți de aluat simplu făcut cu ou, umplute cu brânză, dar mai ales cu gem, care se fierb și se servesc calde cu unt sau ceapă prăjită( cele cu brânză)

-         Scrijele din cartofi sau mai rar din gulii. Felii subțiri de cartof presărate cu sare, puse și coapte pe plita încinsă, mâncate cu slănină și brânză de burduf sau lapte covăsit, atunci când nu este post. Se mănâncă musai calde.

-         Pasca bucovineană, citită într-o carte de gastronomie scrisă de regretatul Radu Anton Roman,.se face în Joia Mare și reprezintă pâinea cea mai aleasă de peste an. Se face din ouă, drojdie, făină, zahăr, lapte, sare, unt și coajă de lămâie.

,, Mai mult colac decât pască, această coptură a ritualului de Paști e una din literele groase și deosebit de spectaculoase ale discursului civilizației românești arhaice” Radu Anton Roman