joi, 26 octombrie 2017

Catedrala Încoronării din Cetatea Alba Iulia


O superbă biserică ridicată în stil realist românesc, cu influențe brâncovenești, stă maiestuoasă la intrarea în cetatea cu aer imperial din Alba Iulia, cetate refăcută din fonduri europene și care ocupă un loc de frunte în toate topurile turiștilor români din ultimii ani.

Un articol complet, marca plecatdeacasa.net, despre noua cetate- AICI

Este vorba despre Catedrala Încoronării, un veritabil Monument al Unirii de la 1 Decembrie 1918, construit între anii 1921-1922, cu prilejul încoronării Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria, ca monarhi ai României Mari.

Catedrala este inspirată după planul Bisericii Domnești din Târgoviște și a fost ridicată în partea de vest a Cetății Alba Carolina sau a vechiului Bălgrad din Evul Mediu, cetate căreia Nicolae Iorga îi spunea: ,, cel mai trainic și mai de folos așezământ al românilor de peste munți".

Este copleșitor sentimentul pe cre îl încerci încă de intrarea în lăcașul de cult, de parcă esti un  călător în timp salutat cu grație de cei doi mari monarhi ai României, ale căror busturi străjuiesc intrarea.

În pronaos se află portretele Domnitorului Mihai Viteazul și ale Doamnei Stanca iar la intrare se află portretele votive ale Regelui Ferdinand și ale Reginei Maria.

De altfel, catedrala actuală cu o turlă centrală de 58 de metri, a fost construită pe locul bisericii de zid ctitorită de Mihai Viteazul la 1597, dar distrusă de habsburgi în 1713.

Oricât de mult am fi nemulțumiți de starea socială și politică a României de azi, este imposibil să rămâi impasibil(!?) la creația aceasta extraordinară, la spiritul pe care îl emană prin toate zidurile și din toate picturile.

Semnificația istorică nu are cum să nu te emoționeze, pentru că aici s-a pus piatra de temelie a noii identități naționale a poporului român, cea pe care o amintim mereu fără însă a fi conștienți de importanța sa.

Am trăit sentimentul acesta, al apartenenței la un popor puternic aici și în alte două locuri din țara aceasta, la Țebea, la biserica din Panteonul Moților, pictată cu tricolorul pe interior, în timpul stăpânirii habsburgice și la Curtea de Argeș, unde sunt cinstite trupurile regilor și reginelor României.













joi, 12 octombrie 2017

Mănăstirea catolică Sfinții Petru și Andrei - o oază de spiritualitate în inima Bucureștiului


Istoricul român, Nicolae Iorga, aflându-se în foarte bune relații cu Părinții Asumpționiști de la Constantinopol, i-a invitat să se instaleze în România, la București, unde au deschis Institutul Francez de Studii Bizantine, iar revista Echos d'Orient a devenit Revue des etudes byzantines. 

Asumpționiștii erau deja în România, la Blaj și Beiuș, încă din 1923, unde au sosit la invitația Monseniorului Traian Valeriu Frențiu, episcopul greco-catolic de Oradea. Ei se ocupau cu formarea spirituală și umană a tinerilor.

De asemenea, au fondat tradiția pelerinajului la Cărbunari, circa 3 kilometri de Blaj, dedicat Sfintei Fecioare Maria, Maica săracilor, și Casa Domnului, centru de formare umană și spirituală a viitorilor frați asumpționiști.

La București, Părinții Asumpționiști au sosit în anul 1934, la invitația Monseniorului Vasile Aftenie, episcop greco-catolic, pentru a contribui la formarea umană și spirituală a tinerilor. Au fondat o comunitate, Comunitatea Sfântul Augustin, pe Str. Știrbei Vodă, și o comunitate cu două imobile pe Intrarea Christian Tell, la care s-a adăugat al treilea, Institutul francez de studii Bizantine. Totul a funcționat bine la București până în 1947, 21 noiembrie, când comuniștii i-au expulzat pe Părinții francezi din România, iar frații români au fost dispersați pe întreg teritoriul României, fie în rezidențe forțate, fie în casele părintești.

După căderea zidului Berlinului, Părinții Asumpționiști deschid o nouă comunitate la Mărgineni (circa 5 kilometri de Bacău), în 1991. Tineri din zona Moldovei sunt atrași de carisma călugărilor augustiniei asumpționiști. Astfel mai multe generații de novici trăiesc timpul lor de formare inițială în această mănăstire după care sunt trimiși, pentru formarea teologică, spirituală și umană, în diferite comunități din Franța, Italia, Anglia sau Canada.

În 2010, Părinții Augustinieni Asumpționiști revin la București și fondează, în vechea clădire restaurată, Centrul Sfinții Petru și Andrei: Bibliotecă bizantină, Centru de conferințe și întâlniri creștine, Rezidență interconfesională pentru studenți.
Hramul mănăstirii este deci Sfinții Petru și Andrei, cei doi frați și în același timp discipoli ai lui Cristos: Sf. Petru, primul dintre Apostoli și patronul Bisericii Romei, și Sf. Andrei, primul chemat și patronul Bisericii României. Patronajul acestor doi sfinți Apostoli dau dealtfel sens misiunii noastre: a favoriza întâlnirea, prin orice mijloc, academic sau spiritual, între tradiția creștină orientală și tradiția creștină occidentală.

Biblioteca, de nivel universitar, permite cercetătorilor să aprofundeze bazele creștinismului nedespărțit până în secolul al XI-lea, 1054, când Biserica se bucura pe deplin de cele patru apelative: Una, Sfântă, Catolică și Apostolică. Centrul de întâlniri creștine permite creștinilor, de diferite tradiții, să aibă un spațiu de dialog și de împărtășire spre îmbogățirea și creșterea spirituală a tuturor.
Rezidența interconfesională pentru studenți oferă un spațiu de conviețiuire, de rugăciune și de împărtășire tinerilor provenind din diferite tradiții creștine, care se află la studii în diferite facultăți din București.
Părinții Augustinieni Asumpționiști, în România, mai au o singură casă la Mărgineni, Bacău, după ce în septembrie 2012 au închis comunitatea din Blaj, după mai bine de 80 de prezență. Deviza noastră, Adveniat Regnum Tuum, ne motivează în apostolatul nostru și credem că Duhul Sfânt va ști să insufle tineri care, într-un sentiment de generozitate și credință, vor accepta să-și pună pașii pe urmele lui Cristos, răspunzând invitației pe care Mântuitorul o adresează astăzi, precum odinioară apostolilor, Urmează-mă.

Congregație:  Părinții Augustinieni Asumpționiști
Hram: Sfinții Petru și Andrei
Locație: Intrarea G-ral Christian Tell, nr. 18B, 010386,  sect. 1, București

Mail: aabucuresti@gmail.com
Web:  www.centrulpetrusiandrei.ro
Nr. de călugări: 4

Despre congregație

"Părinții Augustinieni Asumpționiști", este o Congregație apostolică de drept pontifical fondată în anul 1845 de Venerabilul Părinte Emmanuel d'Alzon, vicar episcopal al diecezei de Nîmes, Sudul Franței. Lucrând cu tinerii într-un liceu din Nîmes, Pr. d'Alzon a descoperit că există mult potențial intelectual la tinerii da la țară sau provenind din familii nevoiașe, însă din cauza lipsei financiare nu puteau să-și continuie studiile mai departe. 
Atunci a adunat în jurul lui un mic grup de bărbați, cinci la număr, plini de zel apostolic, și a fondat școli în care copiii și tinerii cu dificultăți economice să poată continua studiile. Așa a luat naștere primul nucleu al Părinților Augustinieni Asumpționiști. În ziua de Crăciun a anului 1845, Congregația este fondată, iar primul ei Superior General, Pr. Emmanuel d'Alzon, îi dă ca Regulă de viață Regula Sfântului Augustin. Carisma noii Congregații se va contura în jurul trilogiei: a-l iubi pe Cristos și ceea ce el a iubit mai mult, Sfânta Fecioară Maria, Mama sa, și Sfânta Biserica, Mireasa sa. Pentru realizarea misiunii, Pr. d'Alzon a dat Congregației trei axe apostolice: social, doctrinal și ecumenic, în care fiecare să se poată regăsi în scopul Venirii Împărăției lui Dumnezeu, Adveniat Regnum Tuum, în noi și în jurul nostru.

Congregația a cunoscut o dezvoltare foarte rapidă, fiindcă răspundea unei necesități a momentului în societatea franceză a secolului al XIX-lea. Încă de la începuturi, fondatorul a inspirat călugărilor săi dragostea față de Roma, el însuși militând pentru cristalizarea dogmei "infaibilității" papale, definită la Conciliul Vatican I, în 1869-1870.

În 1895 Părinții Asumpționiști fondează la Constantinopol Institutul de Studii Bizantine și revista științifică Echos d'Orient. Totul a funcționat foarte bine până în 1936, când Institutul  a trebuit să se retragă din Istanbul( fostul Constantinopol). 

Alte mânăstiri catolice din România-AICI

După Ghidul mănăstirilor catolice din România, autor Irașcu Viorel, Ed. Rovimed Publishers, 2014- comandă-l AICI.

miercuri, 11 octombrie 2017

Lacul cu nuferi din Băile Felix-unicat în peisajul parcurilor din România


În centrul stațiunii Băile Felix se află un parc foarte căutat de pensionarii veniți la tratament dar și turiștii veniți la băile termale sau aflați în trecere prin  zonă.
O investiție foarte necesară mai ales că aici a fost mutat poate cel mai celebru nufăr din România, Nufărul termal sau Nymphaea lotus var. Thermalis.

Scriam despre plante unice în peisajul rezervațiilor naturale din România -AICI.

Povestea acestuia este foarte simplă dar și tristă în același timp, fiind legată de intervenția omului și de lăcomia proprietarilor de pensiuni.
Nufărul termal se întâlnește în arealul Băilor 1 Mai, din proximitatea Oradei, în lacul Pețea, alimentat de pârâul termal cu același nume, creat de izvoarele cu apă termală din zonă.

După 1990 nivelul apei din lac a început să scadă constant și în mod normal nufărul a început să sufere și din cauza diminuării debitului dar și pentru că temperatura apei scădea. Nufărul termal de la 1 Mai crește și se dezvoltă la 42 de grade C, fiind singura specie care vegetează aici la câteva mii de kilometri de tropice.

S-a ajuns în situația absurdă ca lacul aproape să sece și relictele glaciare, nufărul termal și micul melc Melanopsis parreyssi să dispară, pentru că numeroasele foraje ilegale ale proprietarilor de pensiuni și hoteluri din 1 Mai pur și simplu captau apa necesară supraviețuirii speciilor din lac.
Un exemplu de lipsă de autoritate a celor care trebuiau și puteau să oprească această practică, un caz de corupție și de ignoranță crasă, în care lăcomia duce la dispariția unor specii unice în România și care nu apar nicăieri în zona temperată.

Stațiunea Băile Felix, a intuit însă repede impactul turistic pe care l-ar avea amenajarea unui parc cu lacuri cu apă termală, populate cu acest nufăr și cu alte specii iubitoare de apă caldă naturală.

Astfel, a apărut acest parc în care se regăsesc nufărul termal cu o culoare alb -gălbuie și care se deschide seara, nufărul alb, o specie din zona euro-asiatică și lotusul sacru cu frumoasele sale flori roz ridicate deasupra apei.
Nufărul termal numit în zonă și Drețe ca și lotusul reprezintă plante absolut deosebite, prin frunzele mari care acoperă suprafața apei și prin florile delicate, care se desfac sau se închid în funcție de lumină și de creșterea sau descreșterea temperaturii apei.

Cele mai multe semnificații le are nufărul alb, simplu sau cel galben asemănător cu nufărul de Nil, și sunt legate de ideea nemurii, a dobândirii liniștii sufletești sau a gloriei spirituale, despre forța de creație sau sănătate.









Despre ancorarea în trecut și România Deșteaptă

Înainte, în alte timpuri, știam că nu știam. Nu aveam cum. Acum avem de unde ne informa, avem posibilitatea să știm, însă ne place în contin...