Postări

Se afișează postări din septembrie, 2008

Peştera Polovragi - Peştera Muierii

Imagine
cheile superspectaculoase ale Oltețului (în anumite locuri lăţimea văii abia depăşeşte 30 m) la intrarea în pestera Polovragi trovant în forma de broască ţestoasă(este de pe valea Lotrului de la Voineasa si nu de la Costeşti unde zona a devenit rezervaţie) doamna si domnul la Mânăstirea Hurezi bucurie la iesirea din peşteră cumnatii mei (Nucu si Anto) la mânăstire ceramica de Horezu nu înseamna numai farfurii cu motive cosmice ci si vaze sau obiecte de bun gust. Trebuie, este aproape obligatoriu, sa mergeti în zona Olteniei înalte sau,, de sub munte", cum i se mai spune părţii de nord a județelor Vâlcea şi Gorj. Este o regiune de o frumusețe aparte, pentru că pe drumul dintre Râmnicu Vâlcea și Târgu Jiu, ai tot timpul pe dreapta Masivele: Căpăţânii (cu ,,spinarea'' carstică numita Buila -Vânturariţa de 1885 m)  și Parâng (2519 m, vf. Parângu Mare), iar pe stânga livezile de meri, peri ți pruni din Subcarpații Olteniei(Getici). Din Râmnicu -Vâlcea, oraş c

Băile Tuşnad- Valea Oltului

Imagine
nepotul meu în parcul cu jucarii din lemn din centrul statiunii perspectiva asupra lacului (aproximativ 7 m adâncime) și asupra craterului ce-l înconjoară iarna, căruţele sau snowmobilele merg pe lac, cu aprobarea rangerilor sotia si copilul la intrarea în pestera Puturosul de lânga Balvanyos (se vede ca nu le-a placut mirosul de pucioasa sau sulf) tati și puiul lângă debarcaderul de la lac turiști trași cu săniile de mașina de teren La Tuşnad merg foarte des, pentru că am o relație specială cu acest loc, încă din perioada liceului, aici am fost la banchetul de absolvire a clasei a XII a, în 22 dec. 1989,  când la Timişoara se trăgea în manifestanți. Ce să-i faci, așa era atunci, am aflat de la un localnic maghiar că începe revolutia, dar noi aveam alte preocupări, pentru că elevii de la Liceul de Marină din Galati, nu aveau fete în scoală, așa că treaba noastră era să le căutăm. Și aveam de unde, because în statiune, culmea(!) erau și fetele de la liceul sanitar și

Defileul Dunării - Orşova

Imagine
scorpionul găsit pe trotuar în Băile Herculane o dimineaţă superbă în zona portului Orșova sotia, emotionată de întâlnirea cu marele Decebal intrarea în Cazanele Mici( între km. 964 si 968) Mânăstirea Mraconia Statuia lui Decebal și podul ce leagă două maluri ale unui golfulet, situată chiar lângă mănăstire în defileu, pe partea românească tot în defileu, pe partea sârbească (oricum mult mai pustie și mai nelocuită decât partea noastră) Două elemente naturale impresionează la fluviul acesta, cu care Dumnezeu a binecuvântat România, primul este Defileul sau Clisura Dunării , unde clis (gr.) înseamnă cheie, ori, mai românește, Cazanele Dunării, iar al doilea este Delta Dunării. Defileul reprezintă o vale relativ îngustă, cu porțiuni mai largi sau microdepresiuni în alternanță cu zone foarte înguste, pe care un râu sau un fluviu o ,,sapă'' într-un lanț de munți. În Defileul Dunării se poate ajunge dinspre Drobeta Turnu Severin, trecând pe lângă hidrocentrala Po

Cheile Nerei și Lacul Dracului

Imagine
lacul de un albastru sidefiu (cred!!) Nera curge liniştită la baza stâncilor de calcar la intrarea în chei, locul unde valea începe să se îngusteze Pentru a ajunge în Cheile Nerei trebuie să mergeti pe E70, Timișoara- Pitești- București, pe porțiunea dintre Caransebeş și Băile Herculane. Dacă veniti din nord, adică dinspre Caransebeș, la Plugova faceti dreapta, spre Iablanita, urmați drumul spre Oravița sau Anina. O mențiune geologico-geomorfologică trebuie făcută la trecerea prin scurtele Chei ale  Globului, unele dintre puținele chei ,, săpate" în şisturi cristaline- o categorie de roci metamorfice, cu structura şistuoasă, precum foile unei cărți și cu o cantitate apreciabilă de mineral de mică. Atenție la drum, pentru că aproape de Bozovici trebuie să faceți spre Dalboşeţ și apoi spre Șopotu Nou, înainte de intrarea în aceasta ultimă comună faceți dreapta spre podul de peste Șopot și mergeti pe drumul de țară, uneori îngust, alteori mai lat destul de desfundat,

Siriul și vulcanii noroioşi de la Buzău

Imagine
povestea unui balaur subpământean ce scuipă nămol, îi face pe copii să devină curioși Dacă veți ajunge vreodată prin părtile Buzăului, într-o drumeție sau într-un circuit, nu ratați valea Buzăului. Pe scurt, trebuie mers din reședinta de județ spre Brașov, Nehoiu sau Întorsura Buzăului, în funcție de ce indicator găsiți. Când ajungeti la Berca, faceți dreapta peste linia ferată și va îndreptati spre Pâclele Mari și Mici, adică spre vulcanii noroioși atât de vestiti în țară. Pentru cine nu știe, aceștia nu au nicio legătură cu vulcanismul propriu-zis ci cu acumulările de gaze din pământ care în drumul lor spre suprafață întâlnesc apele freatice, pe care le îmbogățesc cu CO 2 + alte elemente chimice, apa astfel formată dizolvă repede stratele de argila și marne (o argilă calcaroasă), astfel se formeaza noroiul sau mâlul care răbufnește la intervale neregulate în acele mici cratere pseudovulcanice. Peisajul este spectaculos, cu aspect selenar, parcă din altă lume unde

Mănăstirea Tismana- sălbăticie spirituală

Imagine
Peștera  Sfântului Nicodim de la Tismana Dintotdeauna mi-am dorit să ajung la Mânăstirea Tismana (judeţul Gorj), dar distanţa a făcut imposibilă realizarea acestei dorinţe. Dar iată ca în doi ani am ajuns de două ori, odată cu elevii într-o superexcursie acum doi ani, prin jumătate de ţară și anul acesta cu soția și cumnații, într-un circuit extenuant prin Hunedoara, Cheile Nerei, Băile Herculane, Târgu Jiu și Voineasa, dar superdeosebit. Aşezată într-o poiană, mai bine zis într-o înşeuare dintre două vârfuri de deal, la poalele Munţilor Mehedinţi/Vâlcan, mânăstirea are o istorie veche, fiind una dintre cele mai vechi din Ţara Românească. Ea a fost zidită între 1377-1385 şi extinsă mai târziu în secolul 17, având ca figură centrală pe monahul Nicodim care a trăit ca un pustnic într-o peşteră micuţă situată lângă mânăstire. Astăzi, acest colţ de spirit românesc te cucereşte din momentul în care începi să urci aleea spre poarta mânăstirii, măicuțele de aici sun

Valea Uzului și barajul

Imagine
un pui mic somnoros o perspectiva asupra barajului într-o zi cu vreme variabilă dupa somnul de prânz În această vară(2008) am fost și cu cortul în judetul Bacău, la Valea Uzului lângă Dărmănești, într-un loc deosebit situat la baza barajului de pe râul Uz. Am căutat mult un loc de cort chiar și la coada lacului mergând aproape trei kilometri off road , dar nu se poate pentru că este obiectiv strategic, fiind principala sursa de apă pentru orașul Bacău (de altfel, nici pe baraj nu aveți acces, pentru că este păzit, dar vă puteti întelege cu gardienii). Barajul a fost construit în 1972 în minidefileul de la Pivniceri, din ambracamente (un fel de contaforți uriasi) si a inundat total satul Valea Uzului, sat ce a fost strămutat în orasul Dărmănești, deși câteva case au rămas la coada lacului( barajul are 81 m înălțime, iar adâncimea maximă a lacului  este de75 m, plus o centrală hidroelectr

Gura Haitii- Munții Călimani

Imagine
gălbiori şi gălbiorul nostru o ciută mâncată parţial de lupi, lângă ocolul silvic(29 iunie 2008) poieniţa cu gălbiori soţia şi băiatul pe un podeţ, lângă parcul tematic 12 Apostoli Astazi vă voi povesti prima experienţă din Munţii Călimani, în calitate de cap de familie(pentru că am fost în 1992, în excursie cu anul meu de facultate). Anul trecut (2007) am plecat împreună cu sotia în Maramures, dar după ce am înnoptat la Borşa, sotia îmi spune că nu are chef sa meargă acasă, asa ca i-am propus sa mergem în Călimani, la cariera de sulf abandonată. Când am ajuns în Vatra Dornei, am mers către ieșirea dinspre Piatra Neamţ, unde am făcut spre comuna Şaru Dornei (aproximativ 20 km. de Vatra Dornei), de