Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2012

Meteorologie aplicată pe... fotografie

Imagine
Eforie 2008- nori de furtună pe Marea Neagră Cota 2000 Sinaia- martie 2009 Galați, iunie 2009- inundație pe faleză Harghita Băi- vedere către Depresiunea Cicului Cota 2000 Sinaia- giruetă inghețată Cota 2000 Sinaia- un WC în vârf de munte Rarăul acoperit de un mic nor Exploatarea de sulf din Călimani, în ceată iunie 2010 DN 2, lângă Buzău în 2009! Sovata 2010- natura rece se trezește la viață

Călătorii. Manifest

Imagine
În perioada vacanței e plină lumea de persoane care aleargă de colo colo, cu dorința evidentă de a vedea multe lucruri într-o perioadă scurtă. Dacă o fac doar ca să aibă despre ce vorbi sau cu ce se lauda la multinațională, nimic mai firesc, căci e mai bine să poți cita mai multe nume de locuri; mai trece timpul și mai bifăm vreo stațiune sau hotel de fițe sau de nefițe. DAR dacă o fac pentru ei, pentru a vedea cu adevărat, îi înteleg. Când vezi lucrurile în fugă, ele ajung să semene unul cu altul. Un torent pietros de munte este, peste tot, un torent. Astfel cei care cutreieră o lume cu viteză maximă nu vor fi niciodată mai bogați în amintiri la sfârșit față de început. Adevărata bogăție a spectacolelor constă în detalii. A vedea înseamnă a parcurge detaliile, a te opri puțin asupra fiecăruia și, din nou, a cuprinde ansamblul dintr-o privire. Nu știu dacă unii pot face toate astea rapid, pentru ca apoi să alerge la altceva și să reînceapă. Eu n-aș putea. Fericiți cei din Sighișoa

Cele 23 de poieni cu narcise din România și sărbătorile lor

Imagine
sursa( gapo.ro) Sunt multe poieni cu narcise în țara noastră, care atrag vizitatori, mai ales cu prilejul sărbătorilor de primavară. Multe dintre ele au fost incluse pe lista rezervațiilor floristice, chiar dacă nimeni nu se ocupă de ele. Astfel, ele devin nu doar motive de bucurie și de fotografii bune ci și motive de distrugere și de trafic cu aceste superbe flori. Narcisele nu cresc în flora spontană a României, originea lor avand legătură cu nordul Africii și cu zona mediteraneeană, de aceea la noi micile sau marile poieni cu narcise trebuie în continuare ocrotite cu mai multă sârguință. Interesant este că multe poieni sunt întâlnite în depresiunile intramontane sau la poalele munților, deși sunt iubitoare de lumină și căldură. Explicația este dată de microclimatul din zonă și de speciile diferite de narcise care s-au adaptat perfect regiunilor mai reci. Probabil vor fi mulți care vor zice că aceste poieni sunt mici sanctuare naturale care nu trebuie aduse la cunostința pu

Voineasa. Stațiunea din inima Grupei Parâng

Imagine
Aș fi pus un titlu mai lung, dar am ales să marchez poziția în primul rând. Aș fi scris ceva de genul:,, Cadru  natural deosebit, cadru antropic muncitoresc". Până la urmă nu prea ai ce să ceri de la un orășel-stațiune, care a aparținut societăților care au amenajat din punct de vedere hidroenergetic sitemul bazinului Lotru. Și pensiunea la care am stat- La doi brazi- aparține de Hidroconstrucția. Din acest motiv am ales să pun două trei fotografii cu regiunea și care să nu înfățișeze vechile hoteluri ale sindicatelor(Lotru, Voineșița, Vidruța, Brădișor- cu bază de tratament, Lotrișor, etc.) sau braseriile și cofetăriile unde oamenii muncii se bucurau odinioară de odihna binemeritată. Nu vreau să fiu sarcastic, însă cadrul natural deosebit în care este așezată stațiunea și obiectivele turistice la care avem acces cu plecare din centrul stațiunii, nu pot acoperi lipsa de investiții în infrastructura turistică. Până la urmă este singura stațiune din zonă, vecinii ei fiind situa

Huțulca. Mocănița de la Moldovița.

Imagine
Există oameni inimoși și cu viziune care, iată investesc în fostele linii de cale ferată cu ecartament îngust care funcționau în pădurile noastre. Un asemenea om este austriacul Georg Hocevar, care a repus mocănița Huțulca  în functiune în 2005, după ce a recondiționat linia ferată și traversele și a  înființat o firmă cu sediul în Criscior-Brad, județul Hunedoara. Locatia aproximativă pe hartă AICI . În zona Moldoviței exista o linie de cale ferată forestieră care urca pe valea râului cu același nume ca al mânăstirii  și continua pe valea pârâului Râșca. Ea a fost construită în 1888 de un proprietar de gater de origine germană, pe numele sau Louis Ortieb, și are o lungime de 11 kilometri. Timpul de parcurgere a traseului este de 90 de minute, asta pentru că locomotiva are nevoie de multe opriri, pentru că presiunea scade repede în cazane. Trenul este format de obicei din două vagoane de călători și un vagon restaurant, tractate de o bătrână locomotivă  cu abur, marca Krauss din

Lacul Gâlcescu. Frumusețea lacustră a Parângului

Imagine
Când pronunț numele lacului Gâlcescu , fiori cu iz de jnepeni își fac loc printre amintirile acestei veri. Un loc de o rară frumusețe, cocoțat la 1935 de metri într-o căldare glaciară imensă situată sub Parângu Mare și frații săi de peste 2000 de metri. Mai marele vârfurilor din mijlocul Meridionalilor, care se ridică la 2519 metri altitudine. Plecăm dis de dimineață spre Obârșia Lotrului , locul cunoscut de toată lumea drumeților, ca nodul principal din grupă, de unde pornesc sau prin care trec majoritatea marcajelor montane. Mai nou, accesul spre zonă este facilitat de modernizarea drumului național 67C, sau mai cunoscut sub numele de Transalpina. După punctul de intersecție cu drumul care duce la Voineasa, se face la dreapta un drum forestier marcat cu cruce roșie, pe care mergeți vreo cinci minute, până când la un podeț de piatră drumul devine impracticabil pentru mașinile de oraș. Acolo ne-am lăsat mașina și am pornit într-o drumeție de două ore și jumătate, având ca