Se afișează postările cu eticheta Trascau. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Trascau. Afișați toate postările

duminică, 19 decembrie 2021

Bancnota de 20 lei

Bancnota de 20 de lei, într-un short micuț și cuprinzător, pe canalul meu de youtube. Am răspuns astfel unei minime așteptări legate de ultima bancnotă care lipsea din catalogul( cupiurile) Băncii Naționale. Acest lucru ne pregătește pentru aderarea la moneda unică, indifferent când va avea loc acest eveniment monetar. Gânditul este liber și gratis.Subscribe, vă rog! Către 1500, înainte! Vă pupă proful Irașcu!


marți, 16 iunie 2015

Mănăstirea Râmeți din inima Trascăului


După aproape 20 de kilometri absolut spectaculoși, făcuți pe unul dintre cele mai frumoase drumuri din România, pe Valea Mănăstirii sau a Stremțului, se ajunge la Mănăstirea Râmeț, din creierii unicilor munți ai Trascăului.

Faceți la Teiuș la stânga( cum veniți de la Alba Iulia), urmați panglica de asfalt proaspăt, prin Stemț, Geoagiu de Sus, Valea Mănăstirii și ajungeți intr-un loc unic, dat de spațiul (singurul din zonă) mai larg creat de valea răului la ieșirea dintre stâncile Pleașei, unde răul creează fantasticele chei ale Râmeților( despre mica aventură cu băiețelul meu- AICI).

Aceste locuri binecuvântateau fost căutate din cele mai vechi timpuri de către pustnici și călugări din ordinul ,,Eremiților", de unde și numele localității. Aceștia au ctitorit aici o micuță biserică de lemn, pe care au înlocuit-o mai târziu cu una din piatră de râu.
Biserica, așa cum este ea astăzi, este una dintre cele mai vechi vetre de credință ortodoxă din acest spațiu montan, împreună cu frumoasa mănăstire de la Lupșa, de pe valea Arieșului.

O inscripție păstrată pe al treilea strat de pictură din naos, indică anul 1377, cu precizarea că a fost zugrăvită de un anume meșter Mihu din Crișul Alb, în timpul domniei regelui Ludovic, și când prin aceste părți bisericile erau păstorite de episcopul român Ghelasie.

Biserica a fost clădită pe un puternic izvor de apă pură de munte, din care vă puteți astâmpăra setea și azi, zidurile fiind ridicate din piatră de râu, cu grosimea de 1 metru, întreaga incintă având lungimea de 12 metri și lățimea de 6 metri.

Intrarea în clopotniță se făcea pe la primul etaj, iar masivitatea acesteia, față de modestia arhitecturală bisericii, indica rolul de apărare avut de clopotniță și de donjonul din apropiere, caracteristic secolelor XIII-XIV.
Portalul și intrarea în biserică susțin o inscripție datată 1486-1487, în care se vorbește de lucrări de restaurare, din timpul lui Matei Corvin.
Interiorul a fost zugrăvit de mai multe ori, primele straturi, în 1376 iar ultimele în secolul al XVIII lea.
 Biserica în stil romanic este ,,îngropată" în depunerile aluvionare aduse de pârâu, și rezultate din eroziunea pereților calcaroși ai masivului Pleașa, cu mai bine de 1m și 20 cm.
Undeva în lateral se află vechea clădire de piatră a mănăstirii, care a fost amenajată ca un mic muzeu cu colecții de icoane pe sticlă, elemente etnografice și carte românească.

N-ar trebui să ratați zona, pentru că întrunește toate condițiile, pentru un circuit micuț dar bogat în obiective și experiențe. Și dacă nu sunteți doar pelerini legați la ochi, care vin  la mănăstire căutând izbăvire, dar neștiind nicidecum unde se află, în spațiu și timp, dați-vă răgaz pentru o plimbare prin cheile cele sălbatice ale Râmeților, măcar până unde nu mai puteți înainta pe potecă, rugați-vă pentru voi și pentru ceilalți în liniștea zidurilor mănăstirii, și opriți-vă la biserica de lemn din Geaogiu, ca să admirați arhitectură din secolul al XVIII, sau căutați în Stemț, ruinele Cetății Diodului.






sâmbătă, 6 decembrie 2014

Bisericile de lemn din județul Alba


Biserica de lemn Cuv. Parascheva, Ighiel, 1750
Câteva considerații despre bisericile de lemn din județul Alba:
- ca peste tot în Transilvania, în ceea ce privește hramurile, domina Sfinții Arh. Mihail și Gavril, în comuna Noșlac toate bisericile de sat au cu acest hram;

- concurență face hramul Sf. Nicolae, întâlnit la mai multe biserici și cel al Cuv. Paraschevei, asa cum este și biserica cu turlă de lemn, din satul Ighiel( foto);

- surprinde apariția unui sfânt nou, Sfântul Mare MucenicTeodor Tiron, din satul Băgău, com. Lopadea Nouă, un sfânt grec, care a salvat un oraș întreg, apărând în visul unui episcop și spunându-i acestuia să îndemne lumea să mănânce colivă , și să nu cumpere nimic de la piață, toate alimentele fiind otrăvite cu bună știință.
  1. Com. Arieșeni- biserica de lemn Înălțarea Domnului, monument de arhitectură, 1791
  2. Sat Brăzești, oraș Baia de Arieș- biserica de lemn Învierea Domnului, monument de arhitectură, 1769
  3. Com. Berghin- biserica de lemn Sf. Petru, 1707
  4. Sat Ghirbom, com. Berghin- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1688
  5. Sat Acmariu, com. Blandiana- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1768
  6. Com. Fărău- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1762 și biserica de lemn Sf. Nicolae, din satul Sânbenedic, sec. XVIII și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1664, pictată din 1745 și biserica de lemn Sf . Nicolae, 1761, pictată din 1794, ambele din satul Șilea
  7. Com. Gârda de Sus- biserica de lemn Nașt. Sf. Ioan Botezătorul, 1792, pictată
  8. Sat Șpălnaca, com. Hopârta- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, sec. XVIII , pictată în 1858+ biserica de lemn Sf. Gheorghe, sec. XVIII , pictată în 1869 și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril din satul Turdaș, 1770
  9. Sat Ighiel, com. Ighiu- biserica de lemn Cuv. Parascheva, 1750, pictată în 1783
  10. Com. Întregalde- biserica de lemn Sf. Ilie, 1774 și pictată în 1789, și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, din satul Dealul Geoagiului, 1742
  11. Sat Băgău, com. Lopadea Nouă- biserica de lemn Sf. Teodor Tiron, 1733, cu picturi din secolul al XVIII
  12. Com. Lunca Mureșului- biserica de lemn Pogorârea Duhului Sfânt, 1723, cu picturi interioare din 1810
  13. Sat Valea Lupșii, com. Lupșa- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1429, cu candelabru de lemn cioplit și o colecție de icoane( sec.XVIII) și biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1799
  14. Sat Bârlești, com Mogoș- biserica de lemn Sf. Împ. C-tin și Elena, 1844 cu picturi și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, din satul Cojocani, sec.XV
  15. Com. Noșlac- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1803, pictată în 1822 și  biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril din satul Copand, 1803, pictată în 1856 și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, din satul Găbud, 1776
  16. Sat Cisteiu de Mureș, oraș Ocna Mureș- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, sec.XVIII
  17. Sat Lunca Largă, com. Ocoliș- biserica de lemn din sec. XVIII și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, din satul Runc, 1733, ref. 1852
  18. Sat Pianu de Sus, com. Pianu- biserica de lemn Cuv. Parascheva, sec.XVIII
  19. Sat Geogel, com. Ponor- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1751, pictată în 1756, cu un altar din piatră din 1840
  20. Sat Poșaga de Sus, com. Poșaga- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1789, monument de arhitectură
  21. Sat Tău, com. Roșia de Secaș- biserica de lemn Sf. Gheorghe, sec.XVIII
  22. Sat Sub Piatră, com. Sălciua- biserica de lemn Cuv. Parascheva, a schitului Sub Piatră, 1798, cu picturi valoroase din sec.XIX și cu icoana Deisis și biserica de lemn Sf. Treime, din satul Valea Largă, 1782
  23. Sat Vingard, com. Șpring- biserica de lemn Cuv. Parascheva, sec.XVIII , ref. 1828
  24. Sat Lăzești, com. Vadu Moților- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, sec.XVIII , cu picturi interioare din 1749
  25. Sat Goiești, com. Vidra- biserica de lemn Sf. Trei Ierarhi, sec.XVIII , cu picturi și biserica de lemn din satul Poieni, monument de arhitectură




  1. CITEȘTE ȘI DESPRE BISERICILE DE LEMN DIN:  BACĂU, NEAMȚ, SUCEAVA- BUCOVINA, MARAMUREȘVÂLCEA,

luni, 1 decembrie 2014

Cheile Râmeților- uimitoarele aventuri ale tatălui și fiului

La mulți ani, Românie frumoasă!
Aici am încercat în ultimii 6 ani, să arătăm locuri frumoase și pitorești din România, să vă facem mândri de țara noastră și să vă demonstrăm că sunt locuri mai puțin comune, unde o familie normală poate ajumge cu un minim de efort. 
Munții Trascăului, sunt acea minune ascunsă a țării noastre, pe care vă invităm să-i vizitați și să-i savurați cu ochii și cu inima. Azi, despre cele mai frumoase chei din Apuseni, Cheile Râmeților.

Vă mai amintiți selfiul făcut cu băiețelul meu și postat aici pe FB? Vă spuneam atunci să aveți răbdare, că voi scrie despre asta. Este vorba despre absolut spectaculoasele chei ale Râmeților, o minune carstică unică, din inima munților Trascăului.
Am parafrazat în titlu o carte scrisă de Jules Verne, pentru că am trecut prin momente interesante, împreună cu munțomanul numit Iani, întrucât doamna noastră, mama noastră, cu tija din picior, a ales să spună pas, și deci să nu facă niciun pas riscant în aceste chei.


Traversarea cheilor presupune un efort de orientare și de cățărare, pentru că sunt multe porțiuni unde nu există cărare amenajată, ci doar un fel de trepte de metal înfipte în peretele de calcar. Sau, dacă este vară și apa mică este de luat în calcul și trecerea prin apa rece, rece a pârâului Mănăstirii.

Noi am făcut combinata alpină, adică și pe perete și prin apă, adică și pe jos dar și pe sus. Traseul este marcat cu cruce albastră, desenată pe pereți și pe pietre, în locuri inaccesibile, în surplombe și pe stâncile din mijlocul apei.

Pornirea entuziastă, este repede oprită de concentrarea de a ne cățăra pe drugii de fier, cu atenția distribuită și la mâini, și la picioare și la adâncimea apei peste pragurile de eroziune, unde sunt ochiuri cristaline care trec de genunchi.
Înaintarea se face greu, dar îngustimea cheilor și zidurile înalte de calcar alb-cenușiu, te copleșesc umplându-te de adrenalină și de bucurie, în același timp.  Ne descoperim repede abilitățile de sprinteni căpriori, pentru că sunt zone unde trebuie să sărim din piatră în piatră, pentru ca apoi să luăm din nou în mână șufa metalică întinsă pe anumite porțiuni pe ziduri.


Ținta noastră era portalul maiestuos, din zona centrală a cheilor, un loc unde apa săpase adânc, dizolvând în mii de ani o parte  dintr-o stâncă uriașă, creând un fel de pod natural. La portal ni s-a înfundat și nouă, la propriu, pentru că nu prea există altă posibilitate să treci pe partea cealaltă decât alegând cele 2-3 grade ale apei, E drept, că există o variantă ceva mai sus, mai accidentată, dar pierzi tot farmecul, chiar dacă acest farmec înseamnă tremurături, urlete și o mare nesimțire, cea a picioarelor.

Cheile continuă încă cel puțin un kilometru, până spre cătunul Sureni, și de aici spre Cabana Râmeți, de lângă localitatea cu același nume, de pe valea Stremțului.
Facem cale întoarsă, uzi până la piele, cu bocancii și adidașii(cu adidași pentru că am constatat, ca niște părinți responsabili, că bocancii copilului au rămas mici?!) grei de apă și de nisip, bucuroși că am pătruns în lumea de basm a lui Sfarmă Piatră, o lume cu peșteri suspendate pe pereții de 300-400 de metri înălțime, cu calcare și conglomerate triasice, dizolvate de apa repede, cu surplombe impresionante, pe zeci de metri.
Bucuros că mi-am dus copilul într-un loc mirific, unde vegetează  floarea de colț, un loc pe care nu-l va uita niciodată, si despre care va povesti mândru că este în România și că acolo a fost cu tatăl lui.

Un filmulet scurt facut de mine-aici-

duminică, 5 octombrie 2014

Lacul Ighiel sau Iezer din Trascău


Iezerul Ighiel este singurul lac de baraj natural carstic din România. 
Asta înseamnă că, în urma unei alunecări de teren puternice, întâmplată pe un versant alcătuit din calcare jurasice si fliș( roci sedimentare cutate), apele pârâului Ighiel( numit aici Iezer sau Iezăr) au fost barate, îar în spatele valului de alunecare s-a format lacul acesta spectaculos și unic.

Minunea carsto-lacustră a Munților Trascăului,  este situată la altitudinea de 925 metri, are o suprafață de aproximativ 5,5 ha și o adâncime de 8,5-9 metri, fiind încadrată de munți cu altitudini de până la 1300 de metri. A fost declarat rezervație complexă, împreună cu pădurea tampon din jur în anul 1969.

Peisajul te copleșește imediat ce ai dat ultima curbă a drumului forestier ce urcă aici. Vezi prima dată culoarea turcoaz- verde a apei, generată de patul de calcare pe care este așezat, apoi urmărești linia malului, tivită cu păduri de fag, molid și pin. În cele din urmă, cuprinzi și liniștea patriarhală a zonei, într-o emoție puternică pentru care merită să faci orice efort și care, vă asigur, dă dependență. Dependență de frumos și de natură.

Iezerul Ighiel, care apare pe hărți și ca lacul  carstic Ighiu, este situat în zona unui platou calcaros cu numeroase doline, care se cer explorate cu pasul și bățul, numit Ciumerna, un punct de plecare în drumeții spre Peștera Bisericuța( sub vârful Brăieșului), spre valea Găldiței și spre cabana din minunatele chei Întregalde( un articol AICI), asta după vreo trei ore de mers.


Drumul forestier de care pomeneam mai sus, începe în satul Ighiel și are în total 12 kilometri. Este pietruit pe câteva porțiuni, cu multe hârtoape așa că atenție la pragurile mașinii. Nouă ne-a luat vreo 45 de minute să îl parcurgem, dar recomand, iubitorilor de drumeții să-l facă pe jos sau de ce nu, cu bicicleta, dacă vă ține...șaua. Peisajul, pădurea, pârâul cristalin, copacii pe lângă care pare că a trecut Mister Strâmbă- Lemne, ciupercile comestibile și liniștea sunt tot atâtea motive să mergi vreo două ore perpedes.


Iezerul este cel mai întins lac natural din Apuseni, motiv pentru care în anii '70 a fost construită o casă de vânătoare și un debarcader, ce aparțin de regia pădurilor. Tot de aici obțineți și avizul de a pescui păstrăvii mari care, în zilele de vară, urcă până la suprafață. Se vede și în fotografii și în filmuleț.
Până la Ighiel drumul este asfaltat, iar traseul este următorul: Alba Iulia( drumul spre Zlatna)- Șard- Ighiu- Ighiel.
Coordonate GPS: 46/10/50 N 23/29/00 E
Filmulețul de 50'' este încărcat pe youtube- AICI




Despre ancorarea în trecut și România Deșteaptă

Înainte, în alte timpuri, știam că nu știam. Nu aveam cum. Acum avem de unde ne informa, avem posibilitatea să știm, însă ne place în contin...