Pământul este rotund. Pentru negaționiștii științei...

 1. Curbura Terrei nu este vizibilă de la mai puțin de 12 000 de metri înălțime, cu un câmp vizual de cel puțin 600 de metri!  Dacă un negaționist urcă la mai puțin de atât, nu are cum să vadă curbura, astfel că-ți va spune doar ce îi servește scopului său de destructurare a acestui adevăr științific.

Dacă vă interesează si un short de pe canalul meu de youtube, unde am mai bine de 100 de comentarii, majoritatea ,,flatiști,, sau negaționiști: Este Pământul plat?

2. Dacă ai un giroscop cu laser (care costă, din păcate, 20 000 $) acesta îți va arăta fără tăgadă o înregistrare a deplasării de 15 grade de meridian pe oră, ceea ce corespunde ,,drumului,, pe care Soarele îl face pe boltă. În 24 de ore se înregistrează 360 de grade, adică mișcarea pe care Terra o face într-o zi în rotația sa în jurul axei. Trebuie notată poziția negaționistului, care tratează Terra ca un fel de titrez-pizza, neacceptând nici măcar principiul rotației!

3. Trebuie să ne gândim la dovezile mai mult sau mai puțin empirice care sunt răspândite în lume de peste 2000 de ani și care vin de la Pitagora care sesiza că Luna este rotundă, astfel că Terra nu poate fi altfel, sau Aristotel care spunea un lucru banal și anume că dacă mergi de la N-S stelele de pe cerul nopții se schimbă, ca să nu mai vorbim de Eratostene care demostrează circumferința Ecuatorului, rezultând din calcului lui 40 000( cu mijloace moderne a rezultat 40 075 km!) de kilometri, măsurând umbra Soarelui în cazul a 2 bețe situate departe unul de celălalt.

4. Există negaționiști care spun că Antarctida nu există (păi dacă este o uriașă piftie!?) ci că este un lanț de 38 600 de kilometri, care înconjoară farfuria asta plutitoare numită Pământ și care nu lasă apa să se scurgă peste margini, negând legea gravitației și susținând că apa nu se poate curba... Există însă o posibilitate de a-i demonstra asta și anume un zbor Santiago de Chile- Auckland( N.Z.) sau Sydney care costă 800$ și trece pe la nord de continentul acoperit cu gheața Polului Sud! 

Astfel că pe mii de kilometri, relativ sub tine, se întinde Antarctida.

Cele mai bune băuturi din hutte-le austriece- cu rețete cu tot

 

Sursa: skimania.ro

Hutte -le din statiunile de schi din Austria sunt pline de bauturi alcoolice interesante si speciale. Singura problema cu ei este ca in cele mai multe cazuri au o denumire ciudata, care nu ne spun nimic, astfel multi dintre noi nu stiu ce pierd daca nu le incearca.

Aperol Spritz: Aperol este un lichior amar italian cu aroma de fructe – bautura era denumita dupa acest aspect. Din acesta luam 2 unitati, la care se adauga 3 unitati de sampanie sau vin alb, dupa cum se doreste si se adauga 1 unitate de apa carbogazoasa. Cu putina gheata si o felie de portocale va fi perfect! (expresiile spritz/gespritzt sugereaza intotdeauna ca vom bea o bautura cu apa carbogazoasa)

Bock: Bock este un tip de bere speciala, cu un continut inalt de alcool (7%), care este de obicei consumat in perioada de Craciun - Advent.

Bombardino: aceasta este mai mult o bautura renumita in Italia, dar nu a putut sa ramana in afara listei. Exista mai multe tipuri, inclusiv cele mai cunoscute contin lichior de oua si rom sau whisky. De obicei se serveste fierbinte, cu frisca, si puteti decora cu scortisoara in functie de gust! Pentru cei carora le place, cautati Schneeflocke in Austria.

Bombe: 1 : 1 sprite si tequila.

Diesel: in principal amestec de bere de grau (mai putin blonda) si cola.

Flugerl: un amestec de bautura energizanta (in general red bull rosu) si vodca.

Geistige Himbeere: bautura denumita "zmeura amuzanta" este o adevarata specialitate care contine: o multime buna de zmeura, uneori pisata, vodca, palinca de zmeura, un pic de suc de lamaie si zahar.

Gluhwein: vin fiert. Pe baza de vin, cu fructe,  cu condimente, dulce, fierbinte. Despre modul de preparare s-ar putea lansa, cu putina exagerare si un razboi civil: vin alb sau rosu, miere sau zahar, portocale sau lamaie sau ambele si asa mai departe...

Grog: grogul este o bautura fierbinte, cu rom si condimente – la cine ii place vinul fiert, sa incearca!

Pentru a prepara 2 portii: 5 dl ceai (negru puternic, din jumatate de litru de apa), 1 dl rom (de ex. Bacardi sau whiskey), 6 bucati de cuisoare, scortisoara dupa gust, 3 lingurite de zahar brun. 

Heiße Liebe: nu va lasati pacaliti de faptul ca acest nume nu este de obicei vazut printre lista de bautura, ci pe cea de inghetata. Totusi ca o bautura este un lichior amaretto, cald, cremos cu ciocolata pe partea de sus. (Inghetata cu acest nume este o inghetata de vanilie cu topping cald de zmeura!)

Heiße Oma: cacao fierbinte al bunicii, cu lichior de oua!

Heiße Witwe: bautura denumita si vaduva fierbinte este una foarte speciala: o baza de lichior de prune sau palinca, cu aroma de scortisoara si decorata cu frisca.

Hubschrauber (elicopter): acest cocktail se bazeaza pe o bautura racoritoare amara cu aroma de lamaie (ex. Schweppes Bitter Lemon), se mai adauga multe gheata si 4 cl de gin.

Hugo: cocktail racoritor bazat pe Prosecco (sampanie), aromat cu sirop de soc si frunza de menta.

Jagertee sau Jagatee: traducand este ceaiul de vanatori este o bautura calda, a carui compozitie este inconjurat de putin mister, acolo unde este renumit este mai usor sa stabilim compozitia, fiind ceai cu rom, insa exista numeroase moduri de preparare. Ceea ce este sigur este ca aceasta bautura are ca baza ceai, dar de multe ori este amestecat cu vin, el devine intr-adevar puternic amestecat cu rom sau palinca, si de multe ori este aromat cu scortisoara si lamaie!

Jagerbomb sau Flying Hirsch (ultimul insemnand si cerb zburator): aceasta este o bautura interesanta: in mod traditional intr-un pahar de bere (mai recent si in bautura energizanta) pun un shot de Jagermeister. O alta varianta este cand pe partea de sus a halbelor alturate sunt plasate lichiorurile amare bine cunoscute. Ideea este ca imediat dupa ce beti shotul sa urmeze repede berea sau bautura energizanta.

Lumumba: pentru cei care doresc rum in ciocolata calda, dar nu-l gasesc pe meniul de bautura ca Heiße Schoko mit Rum - asta e solutia!

Mascherl: suc de portocale cu brandy.

Mozartkaffee: este cafea cremoasa cu lichior de visine.

Obstler: amestec, in cele mai multe ori palinca de casa din fructe.

Punsch: inghetata cu aroma de punsch cu siguranta este cunoscuta tuturor, dar ce inseamna aceasta intr-un hutte? De obicei o bautura alcoolica pe baza de ceai fierbinte, aromata puternic, de multe ori cu sirop dulce de fructe, sau cu lichior si/sau rom.

Radler: probabil ca nu va spunem o mare noutate, dar cine nu stia, Radler este popularul brand de bere cu diferite gusturi de fructe (lamaie, grapefruit etc.).

Ruscherl: Cola + brandy.

Schiwasser: aceasta bautura nu mai este un mister pentru schiorii cu experienta, dar daca totusi este, acum va prezentam: aceasta nu este nimic mai mult decat sirop de zmeura simpla (uneori de soc sau coacaza).

Schnapstee: ceai cu palinca - simplu, dar minunat.

Schneeflocke: lichior de oua calda cu lapte si frisca - fantastica, preferata doamnelor!

Willi sau Williams: palinca din pere Williams - altfel se poate spune ca daca vedeti niste nume de fructe pe meniul de bautura (de exemplu, Marille - piersica), se va servi palinca facuta din fructea respectiva.

Wodka - Feige: vodca de smochine – intr - o versiune prefabricata, mai simpla, apare doar in aroma, dar daca nu cu aceasta versiune ne intalnim, atunci o sa gasim si o bucata de fructe in pahar!

DESCRIEREA GENIULUI ŞI ÎNSUŞIRILOR NAȚIUNII MOLDOVENILOR DIN BUCOVINA

Generalul Gabriel Splény von Miháldy, primul guvernator al Bucovinei, realizează  pentru Curțea Imperială de la Viena un raport intitulat ”Descrierea districtului Bucovina”. În 1775, acesta îi descrie pe moldoveni după toate elementele unui studiu socio-antropologic. Nu cred că o să placă  multora, dar este o versiune a modului cum ne privesc alții în totală opoziție cu ce am fost învățați să credem despre noi, românii în general. Să ne luăm și să ne vedem așa cum suntem, cu bune și cu rele.

1. Talente şi caracter. Geniul acestei naţiuni are la bază un umor natural, dar înclinat mai mult spre şiretenie. Aceasta îi face să fie în ceea ce fac şi în ceea ce omit să facă, prefăcuți și ambigui, aşa încât nu te prea poţi încrede nici în faptele, nici în vorbele unui moldovean...

 2. La primejdie sunt neînfricaţi și aproape neiertători la jignire; în acelaşi timp sunt uşurateci și înclinaţi spre schimbarea autorităţii din dragoste pentru libertate. Zgârcenia lor înnăscută atrage după sine invidia, iar aceasta tendinţa de a se îmbogăţi spre paguba celor din jur.

3. Educaţia. Nobilul ca şi clericul nu are aproape nici un fel de studii sau altă educaţie și, prin urmare, țăranul este și el mai primitiv…

4. Obiceiuri. Ţăranii și clericii sunt dedaţi îndeosebi beţiei, ceea ce-i incită la bătăi spontane şi la neascultare, așa încât moldoveanul, îmbătat cu vin sau rachiu, este în stare să se opună chiar militarilor. În toate acţiunile şi neacţiunile lor sunt neşlefuiţi şi comparabili mai mult cu un popor barbar, decât cu un popor pe jumătate civilizat.  Statura moldovenilor depăşește media. Sunt ,,nervoși", „musculoşi" și obișnuiţi din copilărie cu călăria. Modul lor de viaţă este foarte modest, fiindcă se hrănesc exclusiv cu lapte, brânză și mălai, adică pâine de cucuruz.

6. Înclinaţia către viaţa de soldat. Însușirile abia amintite îi fac îndemnateci pentru viaţa soldăţească, cum şi-au arătat curajul şi în ultimul război, când au fost folosiţi de ruşi cu folos ca voluntari; dar ei detestă în aşa măsură subordonarea, încât puţini vor putea fi încorporaţi în trupele regulare.

7. Lenevia este considerată de norod ca baza fericirii: Hărnicia lor se întinde numai până la acoperirea necesităţilor anuale, aşa încât, dacă binecuvântarea Domnului este îndestulătoare într-un an, pentru mai mulţi ani, moldoveanul nu vrea să mai lucreze în anii care urmează atâta timp cât ajung proviziile.

 8. Îmbrăcămintea. Moldoveanul este îmbrăcat simplu, dar bine apărat de frig; ţesutul femeilor le pune la îndemână rufăria și aşa numitele sumane sau paltoane ţărăneşti, postavul fiind ţesut de ei înşişi, mai ales la munte.

9. Religia. În ceea ce priveşte religia, ei aparţin cu toţii (cu excepţia câtorva străini şi catolici ardeleni) religiei greceşti neunite, şi deşi nici popii nu au aproape nici o cunoştinţă despre deosebirile dintre religii, ei sunt atât de fanatici în religia lor, încât abia dacă-i consideră pe ceilalţi creştini, mai ales însă pe catolici, mai buni decât evreii şi păgânii.

10. Simpatia faţă de guvernul împărătesc-regesc. După descrierea de mai sus a geniului naţiunii, s-ar putea pune întrebarea, dacă această naţiune ar putea simpatiza cu guvernul împărătesc-regesc. După părerea mea sunt siguri și dacă ar fi eliberați de apăsarea frecventelor poveri, care se ridică numai pentru transportul produselor naturale la peste 100 de zile şi dacă nu ne-am amesteca în religia lor şi în evidentele lor libertăţi şi obiceiuri gospodăreşti, adică nu ne-am preocupa de bunurile şi averea lor în amănunţime, ei s-ar putea comporta ca o națiune destul de supusă.

Rolul Cuțitelor Japoneze în Bucătăria Contemporană

 

Cuțitele japoneze au devenit sinonime cu arta și precizia în bucătăria contemporană, atrăgându-și admiratori din întreaga lume datorită designului lor distinctiv și performanței remarcabile. Rolul lor nu se rezumă doar la unelte de tăiat obișnuite; ele reprezintă o combinație perfectă între tradiție, tehnologie avansată și măiestrie artizanală, oferind bucătarilor instrumentele ideale pentru a-și exprima creativitatea și a obține rezultate excepționale în bucătărie.

Istoria și Tradiția

Arta producției de cuțite în Japonia are o istorie bogată ce se întinde pe mai multe secole. Tradiția confecționării cuțitelor japoneze, cunoscută sub numele de "hocho", a fost rafinată de-a lungul timpului, transmitându-se din generație în generație. Această moștenire culturală a dus la dezvoltarea unor tehnici unice de fabricație și la utilizarea unor materiale de cea mai înaltă calitate pentru realizarea acestor instrumente de tăiere.

Materialele și Procesul de Fabricație

Cuțitele japoneze sunt cunoscute pentru utilizarea materialelor superioare și pentru procesul lor meticulos de producție. Oțelul folosit, cum ar fi oțelul carbon și oțelul inoxidabil, este selectat cu atenție pentru a asigura durabilitatea și ascuțimea excepțională a lamelor.

Unul dintre cele mai renumite tipuri de oțel utilizate în cuțitele japoneze este "tamahagane", un oțel forjat tradițional folosit în producția de katana (sabie samurai). Acesta este obținut dintr-o combinație de diferite tipuri de minereuri de fier și este supus unui proces de forjare și tratare termică extrem de complex pentru a obține caracteristicile dorite.

Producția cuțitelor japoneze implică adesea un proces manual laborios, în care meșterii fierari sau "tasa" modelează și forjează lama cu mâna folosind tehnici tradiționale precum "hizukuri" sau "tsuchime", care contribuie la rezistența și aspectul distinctiv al lamelor.

Tipuri de Cuțite și Utilizări

Există o varietate impresionantă de cuțite japoneze, fiecare având un design și o funcție specifică în bucătărie. Unele dintre cele mai comune tipuri de cuțite japoneze includ:

• Gyuto: Asemănător cu un cuțit de bucătărie european, dar cu o lamă mai subțire și ascuțită, este ideal pentru tăiat carne, legume sau pentru a executa tăieturi precise.

• Santoku: Versiunea japoneză a cuțitului de bucătărie cu o lamă mai scurtă și o formă mai lată, excelent pentru tăierea, feliatul și tocatul.

• Deba: Un cuțit robust, cu lamă groasă, potrivit pentru curățarea și dezosarea peștelui.

• Yanagiba: Cuțitul perfect pentru feliatul precis al peștelui crud sau pentru a obține felii subțiri din carne.

• Usuba: Cuțitul clasic pentru legume, cu o lamă subțire și plată, ideal pentru tăierea și felierea precisă a legumelor.

Fiecare tip de cuțit japonez este proiectat pentru a îndeplini o anumită sarcină în bucătărie și pentru a permite bucătarilor să lucreze cu precizie și eficiență.

Performanța și Ascuțimea Excepțională

Una dintre caracteristicile definitorii ale cuțitelor japoneze este ascuțimea lor remarcabilă. Lama lor subțire și ascuțită permite tăieri precise și uniforme, facilitând pregătirea ingredientelor în bucătărie. Această ascuțime este obținută prin utilizarea unor tehnici speciale de ascuțire, cum ar fi "Honbazuke", un proces laborios de șlefuire manuală pentru a atinge o tăietură incredibil de fină.

Performanța lor remarcabilă le face preferate în bucătăria profesională și casnică, oferind utilizatorilor o experiență de tăiere fără efort și precisă.

Menținerea și Îngrijirea Cuțitelor Japoneze

Pentru a menține calitatea și ascuțimea cuțitelor japoneze, este crucial să li se acorde o îngrijire adecvată. Afișându-le respectul cuvenit, aceste cuțite pot deveni un partener de nădejde în bucătărie pentru mulți ani.

Curățarea și uscarea cuțitelor imediat după utilizare, evitarea tăierii pe suprafețe dure sau o îngrijire regulată a ascuțirii sunt câțiva pași importanți pentru a păstra cuțitele japoneze în condiții optime.

Popularitatea și Influța în Bucătăria Contemporană

Cuțitele japoneze au câștigat o popularitate crescândă în rândul bucătarilor profesioniști și amatorilor din întreaga lume. Performanța lor superioară, ascuțimea excepțională și designul estetic le-au adus un loc special în bucătărie, devenind o unealtă preferată pentru mulți pasionați de gătit.

Datorită capacității lor de a oferi tăieturi precise și de a lucra cu diverse tipuri de ingrediente, cuțitele japoneze au influențat semnificativ modul în care bucătăriile contemporane abordează pregătirea și prezentarea mâncărurilor.

Concluzie

Cuțitele japoneze nu sunt doar unelte de tăiat; ele sunt opere de artă funcțională care îmbină tradiția, tehnologia și măiestria pentru a oferi o experiență superioară în bucătărie. Prin istoria lor bogată, materialele de cea mai înaltă calitate și performanța excepțională, aceste cuțite au cucerit inimile bucătarilor din întreaga lume și continuă să fie un simbol al excelenței în arta culinară contemporană.  

                                                                                Sursa: Cutitejaponeze.md

Zicale românești, ziceri și proverbe locale din Bucovina

Acestea reprezintă expresia unui anume mod de viață, a unei atitudini față de muncă, comunitate, oameni, cultură, credință sau tradiție. 

Citindu-le, putem descifra adevărate norme de comportament, care se perpetuează de secole în acest spațiu geografic, devenite în timp chiar repere de viață morală.

Cele mai multe din zicătorile, zicerile sau proverbele locului, devin adevăruri de necontestat, adevărate sentințe, suprapuse peste experiențele istorice și învelite bine într-un eșafodaj metaforic.

Practic, nimic nu scapă atenției și memoriei populare pentru că în aceste proverbe regăsim înțelepciunea de veacuri a românilor și a celorlalte minorități trăitoare în Țara cea de sus a Fagilor.  Cele mai multe astfel de zicători se auzeau la șezătorile de iarnă și la clăcile organizate în curțile oamenilor sau când veneau urătorii, ori mergea Malanca.

Iată, mai jos, enumerate succint, cele mai cunoscute proverbe locale inclusiv cele despre muncă, hărnicie şi stăruinţă:

 

-         Bețivul când îi beat (bat), pare că-i împărat;

-         Numai banul muncit are preţ;

-         Din coadă de câine, nu faci sită de mătase;

-         Lucrul lungeşte viaţa, iar lenea o scurtează;

-         Nimini n-o să trăiască, lumea să o moștenească;

-         Munca-i temelia vieţii;

-         Dihorul nu mănâncă găini di la casa lui;

-         E scump la tărâțe și ieftin la făină;

-         Lenea-i la om ca şî rujina la fier;

-         A mun(ș)cit o vară, i-a băut într-o sară;

-         Nu-i în casă gospodină unde lenea e stăpână;

-         Ce-și face omul singur, nici dracul nu poate să-i desfacă;

-         În față mumă și în dos ciumă;

-         Sătulul nu crede (ș)celui flămând;