Ce metodă de preparare a cafelei ți se potrivește: espressor, filtru, ibric sau alternative moderne?

Poate îți dorești rapiditate și consecvență, poate cauți un gust mai catifelat sau, dimpotrivă, apreciezi intensitatea brută a unei cafele făcute la ibric. Filtrul aduce cu el simplitate și cantitate, espressorul promite concentrat și cremă, iar metodele alternative moderne deschid un întreg univers de experimente. Fiecare îți oferă alt control asupra aromei, tăriei și texturii, dar și alt tip de experiență în fiecare dimineață.

În fața atâtor opțiuni, alegerea devine o oglindă a felului în care îți începi ziua, a timpului pe care vrei să îl dedici acestui moment și a gusturilor pe care le cauți în ceașcă. Explorând diferențele dintre espressor, filtru, ibric și alternativele moderne, poți descoperi nu doar ce cafea îți place, ci și metoda care ți se potrivește cel mai bine în viața de zi cu zi.

Cuprins

1. Ritualul de dimineață și stilul tău de viață
2. Gust, aromă și textură: comparație între metode
3. Cum alegi metoda ideală de preparare pentru tine

1. Ritualul de dimineață și stilul tău de viață

Felul în care îți prepari cafeaua dimineața spune multe despre stilul tău de viață. Timpul de care dispui, cât de mult îți place să „te joci” cu ritualul și câtă energie vrei să investești în fiecare ceașcă influențează direct metoda ideală. Dacă știi ce aștepți de la primele minute după ce te trezești, alegerea devine mult mai simplă.

Cât timp ai dimineața?

Primul criteriu este timpul. Nu are rost să alegi o metodă care îți cere atenție și răbdare, dacă în mod real ieși pe ușă în zece minute. Vei ajunge să o folosești rar sau să faci compromisuri care strică gustul.

• Timp foarte puțin (sub 5 minute): espressor automat, capsule, cafetieră cu timer (pe care o setezi de seara).

• Timp moderat (10-15 minute): espressor manual, ibric, french press, Aeropress.

• Ritual lent (15-20+ minute): V60, Chemex, metode de tip pour-over, syphon.

Dacă știi că îți petreci jumătate din dimineață în grabă, un aparat care lucrează pentru tine în timp ce te îmbraci sau îți pregătești micul dejun ajută enorm. Pe de altă parte, dacă îți place să începi ziua calm, un pour-over atent făcut poate deveni un moment de liniște.

Cât de mult contează partea de „ritual”?

Unii oameni vor doar cafeaua, repede și constantă. Alții se bucură de fiecare etapă: măcinat, preîncălzirea ceștii, turnatul apei în spirală. Preferința aceasta înclină serios balanța între metode.

• Abordare practică: apeși un buton și mergi mai departe cu ziua. Aici intră espressoarele automate, capsulele și cafetierele clasice.

• Abordare „de laborator”: cântar, cronometru, gât de lebădă la kettler, notițe mentale legate de gust. Metodele pour-over și Aeropress se potrivesc perfect.

• Abordare „de acasă”: ibric și french press, cu gesturi familiare și fără prea multă matematică.

Dacă îți place ideea de mic ritual, dar nu vrei să devii barista, ibricul făcut corect sau un french press bine dozat oferă un echilibru interesant între simplitate și plăcerea procesului.

Trăiești singur sau împreună cu alții?

Numărul de persoane din casă schimbă nevoile. O metodă excelentă pentru o singură ceașcă poate deveni incomodă când trebuie să pregătești cafea pentru trei sau patru oameni, dimineață de dimineață.

• Locuiești singur: aproape orice metodă funcționează, dar unele sunt mai logice: espressor single-shot, Aeropress, V60 mic, ibric de o porție.

• Cuplu: un espressor de pe shop-universal.ro cu două ieșiri sau o cafetieră cu filtru devin foarte comode; poți pregăti două cești simultan.

• Familie sau colegi mulți: cafetieră mare, ibric generos sau french press de volum mare reduc stresul dimineții.

Cât de mult vrei să te implici tehnic?

Nu tuturor le place să citească despre temperaturi, granulații și timpi de extracție. Unii beau cafeaua cu plăcere, dar nu simt nevoia să experimenteze constant. Alții, dimpotrivă, își notează diferențele între 92 și 94 de grade.

• Profil „relaxat”: preferi metode iertătoare, care nu pedepsesc micile greșeli - ibric, french press, cafetieră automată.

• Profil „curios”: te atrag metodele cu mult control - V60, Aeropress, espressor manual cu râșniță bună.

Dacă știi că nu ai chef să cântărești totul la gram, mai bine alegi o metodă tolerantă, care îți oferă o cafea plăcută chiar și când nu respecți o rețetă strictă.

2. Gust, aromă și textură: comparație între metode

Espressor: intensitate, cremă și contrast puternic de arome

Espressorul scoate în evidență partea intensă a cafelei. Obții un volum mic de băutură, cu gust concentrat, aciditate mai pronunțată și o cremă deasupra, care adaugă textură untoasă și un ușor gust de prăjire. Notele de ciocolată, alune, caramel ies rapid în față, iar defectele boabelor se simt și ele imediat (amăreală, astringență).

Ca senzație gustativă, espresso-ul este:

• dens și „greu”, mai ales la prăjiri închise;
  
• ușor lipicios, din cauza concentrației de uleiuri;
• puternic ca impact, ceea ce poate plăcea sau obosi, în funcție de obiceiurile tale.

Filtru clasic și metode pour-over: claritate și echilibru

La comparația dintre espressor și filtru de cafea, observi imediat diferența de corp și claritate. Preparatele la filtru oferă un gust mai „curat”, cu arome mai ușor de identificat: fructe, flori, condimente fine. Textura este mai lejeră, apropiată de un ceai tare.

Metodele de tip filtru tind să aducă:

• aciditate mai prietenoasă, mai rotundă;

• dulceață mai vizibilă, mai ales la cafele de specialitate;

• amăreală redusă, dacă macinătura și timpul sunt bine alese.

Dacă preferi să bei o cană întreagă, nu doar o înghițitură concentrată, filtrul sau pour-over-ul lasă loc să „respiri” aromele. Poți să descoperi pe rând note de mere coapte, fructe de pădure, miere sau flori, în funcție de origine și profilul de prăjire.

Ibric: intens, condimentat, cu zaț pe fundul ceștii

Cafeaua la ibric are o personalitate clară. De obicei se macină foarte fin, aproape ca pudra, ceea ce înseamnă extracție puternică și corp dens. Dacă adaugi zahăr încă de la început, gustul se duce imediat spre dulce-amar, iar notele de prăjire pot domina.

Specific pentru ibric sunt:

• aroma este puternică și se simte în toată încăperea;

• textura este groasă, mai ales spre finalul ceștii, unde ajunge mai mult zaț în suspensie;

• gustul tinde spre amar, dacă lași cafeaua să dea prea multe clocote sau o ții mult pe foc.

Alternative moderne: Aeropress, french press, cold brew

Aeropress

Aeropress-ul permite multe variații, de la băuturi apropiate de espresso până la ceva foarte clar, gen filtru. De regulă, obții un corp mediu, o aciditate destul de vie și multe arome adunate la un loc. Textura depinde de tipul de filtru: hârtie (mai clară) sau metal (mai uleioasă).

French press

French press-ul lasă uleiurile să treacă și păstrează particule fine în ceașcă. Rezultatul este o cafea cu corp plin, senzație catifelată și un gust mai rotund. Aromele nu sunt la fel de precise ca la V60, dar ai o experiență bogată, „grea”, aproape ca un bulion de cafea.

Cold brew

Cold brew-ul schimbă complet jocul. Macini mai grosier, lași cafeaua în apă rece mai multe ore și obții o băutură cu aciditate domolită, multă dulceață și aproape fără amăreală agresivă. Textura este mătăsoasă, iar aromele tind să fie discrete: ciocolată, caramel, nuci, uneori fructe uscate.

3. Cum alegi metoda ideală de preparare pentru tine

1. Definește-ți gustul preferat

Înainte de orice aparat sau accesoriu, contează ce vrei să simți în ceașcă. Încearcă să îți descrii, cât de simplu, preferințele:

• Îți place cafeaua tare, concentrată, „lovitură de energie”?

• Preferi o cană mare, pe care să o bei încet, fără să te „zguduie”?

• Te atrag aromele fructate și florale sau mergi mai mult pe ciocolată, nuci, caramel?

• Suporți bine aciditatea sau vrei gust mai blând?

Dacă te regăsești în ideea de „mică doză de cafea puternică”, mergi instinctiv spre metode concentrate. Dacă vrei mai degrabă o băutură de însoțit micul dejun, stilul filtru, french press sau ibric ușor îndulcit se potrivește mai bine.

2. Evaluează cât timp și răbdare ai

Timpul nu se schimbă doar pentru că ți-ai cumpărat un aparat nou. Ar fi bine să fii sincer cu programul tău și cu energia de dimineață:

• Viteza e prioritară: aparate automate, capsule, cafetiere programabile.

• Timp moderat: ibric, french press, Aeropress, espressor semi-automat.

• Ritual lent: V60, Chemex, syphon, metode unde torni apa manual.

3. Ține cont de buget și spațiu

Metodele de preparare nu vin doar cu aroma, ci și cu prețul și dimensiunea lor. Uneori, un setup mic și ieftin oferă mai multă libertate decât unul mare și scump, pe care îl muți greu.

• Buget redus: ibric + râșniță manuală, french press, V60 de plastic sau sticlă, Aeropress.

• Buget mediu: espressor entry-level, cafetieră de calitate, râșniță electrică bună.

• Buget generos: espressor serios + râșniță dedicată, set complet de pour-over, kettler cu temperatură controlată.

În concluzie, alegerea metodei de preparare a cafelei ține, în cele din urmă, de ritmul tău zilnic, de cât îți place să experimentezi și de felul în care îți trăiești momentele de pauză: poți miza pe rapiditatea espressorului, pe simplitatea filtrului, pe ritualul ibricului sau pe curiozitatea adusă de alternativele moderne. Important este să testezi, să compari și să îți asculți propriul gust, iar când găsești combinația care îți aduce zâmbetul pe buze în fiecare dimineață, să o transformi într-un mic obicei de care să te bucuri zi de zi.

Sursa foto: Anna Tarazevich pe Pexels.com

Re-Descoperă România. Episodul 16. Povestea ciudată a statuii poetului Bacovia, din centrul Bacăului

Municipiul Bacău, Județul Bacău, Valea Bistriței/Culoarul Siretului, Moldova

Noiembrie 2014

Am citit într-un almanah turistic prăfuit, de la începutul anilor '80, povestea statuii poetului Bacovia din centrul orașului Bacău, așa cum a trăit-o sculptorul Constantin Popovici, celebru și pentru statuia Electricității de la barajul Vidraru.
            Iată povestea reală a creării acestei minunate opere de artă: ,, Cu aproape două decenii în urmă am avut revelația să observ într-o vitrină de atelier fotografic din Piața Amzei chipul unui bărbat. Era Bacovia. Zilnic treceam și zilnic îl vedeam. La o distanță de câțiva ani, în 1967, l-am modelat în ghips, și l-am așezat în prima mea expoziție personală.

.... A venit la rând, în viața mea, sculptura de la Bacău. Ea a coincis, ca un joc sfânt al echilibrului, cu lucrul la statuia electricității de la Argeș. Lumina era materia, Bacovia era spiritul. Am făcut pentru el sute de desene până am ajuns la această imagine. Căutam ceva care să-l singularizeze, să-l desprindă de noi și în același timp să ni-l apropie. Simțeam că ceea ce vreau eu e o stare, că nu are echivalent într-o reprezentare concretă, cu atât mai greu era să ajung la ea. La una din expozițiile anterioare sculpturii, în fața unui desen simplu din foarte multele mele schițe cu Bacovia, s-a oprit un tânăr. L-a privit, a plecat, a revenit și iar l-a privit și m-a rugat să primesc din parte-i un dar pentru simbolul pe care i-l sugerează lui acest desen. Explicându-și gestul, neașteptat pentru mine, mi-a spus ,,sunt tot atât de singur ca această linie singură și înclinată din desenul dumneavoastră".
            Când statuia a fost gata să fie turnată s-a întâmplat ceea ce se întâmplă foarte rar în viața unei sculpturi: a alunecat din mâinile meșterilor care o ridicau și s-a sfărâmat în fața ochilor mei. Era cu foarte puțin înainte de momentul aniversar, era așteptată și eu trebuia să o învii. E greu să nu spun că în acele clipe n-am cunoscut disperarea. Dar eram sigur că Bacovia va fi din nou în picioare, gol, material și imaterial, palpabil și nepalpabil. L-am adunat și l-am refăcut din bucăți.

Când am dus-o la Bacău, o altă problemă s-a ivit, aceea a soclului care costa de două ori cât statuia. Îmi trebuia pentru Bacovia un cer și nu un soclu. Treisprezece metri pe treisprezece, marmură albă! nu era ușor să fii înțeles. S-a înfăptuit și acest lucru minunat pentru statuie, primul secretar de atunci, Nicolae Roșu, a pus mult suflet pentru viața acestei sculpturi în orașul poetului. Și nu a fost singurul. Bacovia nu era un om obișnuit. Statuia lui nu trebuia să fie o statuie obișnuită. Un soclu obișnuit ar fi anulat-o.

Acum o văd în fiecare toamnă în luna Bacovia și sunt mulțumit că a intrat în viața orașului și că orașul o iubește. E paradoxal, dar singurătatea lui Bacovia ne include pe toți, de vreme ce ne preocupăm într-atât de poet. De un mizantrop nimeni nu se interesează. Și atunci, unde e de fapt, singurătatea lui Bacovia?"

 

Stați agitați, pe planeta nebunilor Clovnul a devenit Rege!

 

Stați agitați, pe planeta nebunilor Clovnul a devenit Rege!

N-ați observat ce liniște este prin cancelariile lumii, de sâmbătă încoace? Ici, colo, câte o mormăială, că nu, că tratate, că mâr, doar dragonul chinezesc a fost ceva mai dur, asta și pentru că Xi este singurul căruia nu-i este frică de clovn. Cu siguranță sunt câțiva lideri mondiali care și-au verificat mai bine buncărele, poate au dormit în ele, și mă gândesc la Columbia, Panama, Mexic, Cuba sau la guvernatorul, sau ce o fi, al Groenlandei. Asta pentru că clovnul cel nebun ne-a transmis că nu glumește cu cei ce nu râd la giumbușlucurile lui, ne-a transmis frică, a dorit să ne fie frică, pentru că el s-a transformat în... Joker.

Da, în acel Joker sinistru care nu are reguli, care s-a săturat de ordine, norme și political correctness. Planeta se târșâie pe urma lăsată de șlapii lui Maduro, spre o nouă eră în care nu contează ce crezi tu, dacă a fost bine, etic sau acceptabil, ca un marțafoi ilegitim să fie săltat din pat sau nu. Nu mai contează! De azi, satul global nu mai este în siguranță, luați-vă gândul! Tot ce știam în materie de gentelman agreement s-a dus naibii. Joker, vrea resurse, poziționare strategică, dominație... De sâmbătă avem un alt dictator mondial (al doilea după Putin) instalat, care revendică ce vrea și când vrea. Urmează al treilea?

2026, anul Războiului Noii Ordini Mondiale

Scuzați-mi, vă rog, ireverența față de momentul festiv din an, dar lucrurile care o așteaptă pe planeta asta amărâtă sunt neguroase rău la orizonturile geopolitice. Da, nu Al Treilea Război Mondial, ci războiul final al reașezării axelor lumii. Cu mențiuni aici despre ce se va întâmpla probabil cu axa răului, deși axa binelui, democrații planetei, nu stau deloc bine cu destabilizarea oferită de războiul din Europa și de noul dictator de la Washington:
💣Noile mișcări ale Chinei în jurul Taiwanului pot anunța ceva despre care se vorbește de ceva ani. Pe de o parte, n-aș putea înțelege (e un fel de spune...) de ce China, principala beneficiară a exportului de cipuri dinTaiwan (no.1 producător din lume!) ar agăța insula la butoniera lui Xi și ar destabiliza tot vestul Pacificului, pe de cealaltă parte înțeleg nevoia comuniștilor de a reîntregi țara cu insula fugarilor lui Chiang Kai-shek, până la urmă așteaptă asta din 1949. Momentul ar putea fi 2026, pentru că pe plan mondial, jandarmul american este praf, idiotul galben continuând să fie groparul democrației americane și al intereselor cultivate de aceasta în ultimii 100 de ani. În plus, din aliat principal al Taiwanului, pe timpul tuturor președinților americani, Taiwanul devine azi dispensabil sub egocentrismul rățoiului Donald.
💣Iranul dă semne că și-a revenit, probabil instalațiile nucleare distruse la ultimele bombardamente s-au refăcut, ca și pretențiile unui regim care se confruntă din ce în ce mai des cu o opoziție socială, nu politică, din interiorul urbanului mare, mult mai conectat la lume decât și-ar dori Khamenei și clica sa din gărzile Quds. Au uitat pesemene cum cereau voie israelienilor să aterizeze vreun avion oficial, pentru că flota lor militară fusese făcută praf de prietenii de la Tel-Aviv. Gălăgia pe care încep să o facă nu este întâmplătoare și are legătură cu acțiunile prietenului chinez. Prezența lui Netanyahu zilele astea la idiotul țuguiat este menită să-i atragă atenția acestuia că Iranul bagă bățul prin gard, din nou, și ar face bine ca între două sudălmi adresate lui Zelenski și doi pupici pentru marele Putin să se ocupe și de Orient.
💣 Ucraina va intra curând în al 5-lea an de război și are nevoie de sprijinul europenilor- deja mobilizați- care să compenseze financiar și militar tot ce a pierdut prin poziționarea narcisistului în tabăra dictatorilor. Putin nu vrea pace vrea război, unica rațiune de a conta în tabloul liderilor lumii, asta înțelege și nepotul de 5 ani, iar întâlnirile de la reședința de golf din Florida, pentru negocieri nu sunt decât motive pentru ca EL, doar EL, să fie văzut, periat, adulat și lăudat pentru viziunea sa (vezi, mai nou, redenumirea centrului Kennedy prin adăugarea Trump, alt episod de pupincu**sm). Nu știu, dar am o greață de mă rupe....
💣Episodul Venezuela, nu este chiar atât de important, deși acolo este o luptă pe petrol și resurse. Observați vă rog că lupta este între doi marțafoi, Maduro și Trump, care se maimuțăresc la tv, indicând de fapt cât de multe lucruri îi apropie. Ca ultimă verigă în axa răului, Venezuela, face și ea niște jocuri ale principalilor săi aliați, dar nu-i bai, va pica ușor, ca un castel de nisip, pe măsură ce tensiunile sociale cresc. Trebuie avute în vedere premisele oferite de premiul Nobel primit de Maria Corina Machado, menit să-i crescă legitimitatea atât în interior cât și în exterior. Probabil va reintra în politica de la Caracas în 2026, ca președintă. Poate nu știți că l-a sunat pe trumpelul sinistru și i-a spus că acceptă premiul Nobel în numele lui, hmm. Vine ceva și de acolo, dar tot pe baze de pupici mulți în dosul galben.
💣Ultima bombiță este despre Butoiașul atomic din Coreea de Nord, care, previzibil, va executa orice ordin venit de la Beijing și Moscova, prin băgarea bățului în gard peste linia Panmunjon(m) și Marea Japoniei, făcându-se remarcat ca o puternică verigă în lanțul dictatorilor planetei. Pentru societatea nord coreeană, 2026 nu poate fi altfel, continuând tradiția veche de la Bunicul Kim, de a plânge tot poporul la comandă sau după caz de a râde/rânji la apel...

Georgia a pus cruce aderării la UE

Revin un pic la Gruzia, scuze, la Georgia. Scăparea, din păcate, nu este întâmplătoare... Azi am aflat că în această țară nu mai este corupție! Parchetul Anticorupție, înființat cu speranță ( în 2022!) la începerea negocierilor pentru aderare la UE, a fost desființat de partidul de la putere, vândut 100% rușilor. La noi,DNA, de bine de rău a devenit o instituție cu ceva istoric de condamnări la activ.

Ei, cum este? Nasol în Europa civilizată, nu? Și acum gândiți-vă cât s-a îndepărtat Georgia de valorile occidentale, în condițiile în care, Albania, cel mai avansat stat pentru aderarea la UE, mai are 5 ani cel puțin de implementări și alinieri instituționale pentru a fi cât de cât asumată de UE. Deși corupția și sistemul tribalizat social albanez, încă pune mari probleme de aliniere la valorile europene. Sunt trist pentru Armenia și Georgia (Azerbaidjanul are drumul său, spre devenirea unei autocrații bănoase/ gazoase din zonă, plus religia musulmană și afilierile cu turcii) din cauza geografiilor otrăvite dpdv geopolitic cu care istoria Caucazului le-a acoperit.

Cipru- insula captivă între două lumi geopolitice

Cipru este un stat insular aflat în zona Orientului Mijlociu, în extremitatea estică a Mării Mediterane, la 65 de kilometri de coasta turcă și 85 de kilometri de cea siriană.

Este a treia insulă ca mărime din Marea Mediterană, după Sicilia și Sardinia, considerată din punct de vedere politic ca aparținând zonei europene iar din punct de vedere fizico-geografic ca aparținând continentului asiatic.

Membră a UE  din 2004, Cipru are o istorie tulbure și reprezintă un punct încă fierbinte pe harta conflictelor interțări. Conflictele naționaliste dintre ciprioții turci, rezidenți în marea lor majoritate în partea de NE  a insulei și ciprioții greci, majoritari (85 %), din anii ’50, forțează puterile garante să depună eforturi pentru a asigura declararea independenței insulei, pentru a pune capăt tensiunilor etnice și religioase care măcinau comunitatea insulară.

Astfel în 1960, la Londra se semnează acordul tripartit care duce la independență, Marea Britanie, fosta metropolă, păstrând pe teritoriul insulei două baze militare puternice, Akrotiri în extremitatea sudică și Dhekelia, în NE, pe linia de demarcație în zona neutră (Linia Atilla), care dețin aproximativ 5% din suprafața insulei, declarate teritoriu britanic autonom.

Insurecția armată dintre 1950 -1960, declanșată de ciprioții greci a fost condusă de capul bisericii ortodoxe a Ciprului, arhiepiscopul Makarios și de generalul Grivas, care erau în fruntea mișcării EOKA. După declararea independenței (1960), arhiepiscopul Makarios este ales primul președinte al noului stat.

Anii care urmează sunt marcați puternic de disensiunile dintre populația greacă și turcă, care reprezintă o extensie a tensiunilor din perioada de stăpânire a Imperiului Otoman, astfel că în 1964 ONU trimite trupe pe insulă.

Zece ani mai târziu are loc o lovitură de stat, pusă la cale de militari din Garda Națională, care erau susținuți puternic de junta militară instalată la putere la Atena, și care viza alipirea insulei la Grecia.

Folosindu-se de acest pretext trupele turcești debarcă în iulie 1974 pe insulă și ocupă aproximativ 37% din suprafața insulei, mai precis toată treimea nord-estică. Ankara a tratat întotdeauna Cipru ca fiind doar o extensie din Marea Mediterană a Anatoliei continentale (podișul și regiunea istorică din centrul Turciei).

Conflictul se acutizează căpătând o latură socială puternică și generând un uriaș schimb de populație, care schimbă fundamental demografia în zona liniei de demarcație, peste 200 000 de ciprioți greci fiind obligați de armata turcă să trecă în partea de sud, iar 40 000 de ciprioți turci  fiind obligați de autoritățile cipriote să se refugieze în partea nordică.

Sentimentele pe care le nutresc totuși turcii ciprioți nu mai sunt atât de radicale cu privire la separarea insulei,  pentru că problema internă vine acum de la miile de turci pe care guvernul de la Ankara i-a relocat pe insulă și care sunt mult mai naționaliști decât turcii așa zis ,,băștinași”. În plus, există un grup de turci născuți în Cipru, copiii primelor generații de turci relocați din Anatolia stearpă și săracă, și care consideră insula ca fiind patria lor.

În 1983 este proclamată Republica Turcă a Ciprului de Nord  ca stat autonom și federat, recunoscut doar de Turcia. Rezoluția 541 a Consiliului de Securitate  al ONU nu recunoaște acest act și cere Turciei să-și retragă trupele din treimea nord-estică a insulei. Tot din acest an, cele 24 de locuri care revin comunității turce din parlamentul de la Nicosia nu mai sunt ocupate și de asemenea nici cele trei posturi de ministru, conform constituției din 1960.

Diversele acțiuni de readucere la masa negocierilor a celor două părți implicate se soldează cu eșecuri, divizarea insulei fiind un fapt și astăzi, chiar dacă sudul are un nivel de trai mult mai ridicat decât nordul care nu beneficiază de fonduri europene, iar cetățenii nu aparțin UE.

Cel mai recent este planul Annan (Kofi Annan-fostul secretar general al ONU) din 2004, care a pornit sub bune auspicii, însă rezultatele referendumurilor care au avut loc simultan în cele două zone, au arătat că deși ciprioții turci ar fi fost de acord cu constituirea unei federații după model elvețian, cei greci s-au opus, ei considerând Ciprul un stat unitar și indivizibil.

În 2008 a mai existat o încercare de reunificare, în care ciprioții greci ar fi acceptat constituirea unei republici federale puternice, în timp de comunitatea ciprioților turci a respins ideea, ei dorind mai degrabă o confederație de mici state cu largă autonomie.

Un film interesant care redă absurdul situației politice din conflictul unde nu s-a mai tras un glonț de zeci de ani a apărut în 2019, sub numele de Salvați-l pe Hendrix.

Ce se întâmplă după 70 de ani cu oamenii cunoscuți din media?

 Oameni pe care i-am apreciat atât de mult, pentru deschiderea lor, discurs și implicare corectă și curată în problemele societății. Imi plăceau, mă identificam cu vorbele și acțiunile lor. Ce se întâmplă, de ei devin atât de obtuzi, enervanți de-a dreptul și total în afara logicii cotidiene? Pierd din neuroni, din claritate, se cred un pic desupra, chiar cred că pot spune oricum, orice? 

Pierd acel fin simț al realității și nu mai ajung să înțeleagă lumea complexă din jurul lor, deși ei au impresia tot timpul că dețin adevărurile absolute. Si se comportă ca atare. De fapt, cred că le este frică, pentru că realizează că nu mai stăpânesc nimic din ce înseamnă realitatea asta bulversantă și derularea rapidă a lucrurilor. Rămân tot timpul în off side... Sunt niște resorturi interioare care îi aduc și îi duc în același timp în zone ciudate, văd conspirații nenumărate și o lume care le vrea lor răul,  și celorlalți... și lumii.

 Să dau și exemple: Flooorin Călinescu, un tip destupat o bună bucată de timp. A intrat într-un con de umbră(asta să fie? orgoliul?) și elucrubează pe la podcasturi și televiziuni obscure. Cornel Nistorescu, care a scris ani de zile la Evenimentul zilei, articole de excepție și editoriale răvășitoare, a început cu afilierea la cloaca de la A3, de acum niște ani buni, sfârșind prin a nu mai fi băgat în seamă de nimeni. Florin Zamfirescu și Dorel Vișan, doi actori legendari, care au cotit-o pe calea putinistă, anti orice, supărați pe orice și oricine; L-as aduga si pe Mircea Diaconu, prietenul lui Dan Voiculescu Felix, dar despre morți numai de bine. Mircea Dinescu cu niște poziționări cel puțin ciudate. Cea mai răvășitoare este cea legată de cât de multe s-au făcut în comunism și despre cum s-a ridica țara asta... El care a părea că a înțeles cât rău, la nivel societal a făcut această orânduire inumană și anacronică. Trist. 

Sunt convins că odată cu adâncirea în andropauză vor urma și alte modificări cognitive legate de percepția realităților și exacerbarea nostalgiilor. Adrian Sîrbu care elucrubează zilnic la minuscula lui creație tv unde își expune ocultele și tenebrele, un alt om pe care l-am citit și apreciat Ion Cristoiu, cu fiecare zi ce trece mai lovit de forme de negare a realităților și de opacizare a percepțiilor despre evenimentele globale.

Spre cugetare, hai să privim și la alte personaje care din punctul meu de vedere nu și-au schimbat punctele de vedere și atitudinea sau realismul, chiar dacă au depășit o vârstă. Au rămas cumva consecvenți propriilor principii și moduri de gândire și vedere a lumii.

CTP, atât de nesuferit pentru unii, nu și-a schimbat cu o virgulă discursul critic la adresa politicienilor sau a comunismului în ultimii 30 de ani. Traian Băsescu, răul absolut pentru mulți, are niște poziționări foarte echilibrate de când nu mai este la vârful politicii. Andrei Pleșu, esențial de revelator în toate ieșirile sale publice. Victor Rebengiuc (92 ani!), cu o atitudine tinerească și curată față de lumea murdară din teatru și din societate. Stelian Tănase, care reușește să fie cerebral și analitic, în ciuda îmbătrânirii evidente din ultimii ani. Sau gândiți-vă la Robert de Niro și toată pleiada de mari actori din generația lui, Regele Charles cu un mod de a vedea lumea, natura și politica cu mult peste tot ce reușesc britanicii (și nu numai ei) să vadă, Regele Mihai și Prințesa Margareta, cărora le-am citit niște discursuri excepționale. Mircea Cărtărescu care în pragul celor 70 de ani este de o claritate a discursului și o valoare a scrisului mult peste tot ce poate oferi literatura contemporană, nefiind astfel de mirare zecile de premii câștigate pentru valoarea cărților sale. Istoricul Neagu Djuvara  și filozoful Mihai Șora care în pragul celor 100 de ani, vorbeau, povesteau și analizau excelent situațiile social-politice din jurul lor.

Manelizarea politicii

 

- Mi-e foarte rușine de calitatea intelectuală a primului-ministru. Pur și simplu nu pricepe, nu poate! Situația cu Sprânceană, cu băiețașul ăsta dă Maiami, nu arată decât că politica externă pentru Ciolăcel, este ca o imnul Ro transformat de Vijelie în manea patriotică. Atâta înțelege!

- Frații Tate se bagă în stilul golănesc consacrat peste campania lui ND, cu gândul să-i frece o palmă electorală cu străzile. Exact cum face roșcata manelistă de la Dolj, făcându-l pe singurul băiat cu doctorat adevărat din politică un fel Frozen din povestea Zeul Crivățului. România Desteaptă și ceva mai educată înțelege pentru ce luptă Nicușor, băiețașii cu circul ăștia să rămână să strice creierii puștanilor de 14 ani, care confundă încă misoginismul cu școala vieții.

- Sunt alți doi băiețași, care au distrus statul democratic în 2012, eliminând președintele, avocatul poporului, liderii camerelor și prin asta amânarea intrării în Schengen cu 12 ani. Locul 3 și locul 4 în sondaje, doi maneliști care au pus țara pe butuci în 24 de ore. Azi, dau lecții despre democrație...Unul mai puturos și mai mitoman decât altul.

- Să nu reacționezi ca hegemon mondial ce te dai la masacrul dincolo de cuvinte de la Krivoi Rog, de acum 2 zile este un act pe care nu mi-l imaginam 1000 de ani de la SUA. Dar trebuia să mă aștept la asta încă de când E. Măscuță a închis din pix USAID-ul la începutul mandatului Idiotului Galben, lăsând fără finanțare sute de programe de ajutor umanitar. Ajutor pe care-l oferea de zeci de ani, nu numai pentru mâncare și vaccinuri ci pentru a răspândi în lume ideea că, cu cât este(i) mai bogat și mai puternic cu atât trebuie să crești dimensiunea filantropică a viziunii tale despre societate.

- Cine susține încă criminalul de la Kremlin, nu poate fi decât un om din care umanitatea a dispărut, Iisus este doar o etichetă iar educația sa (dacă o are!) în materie de altruism, dedicare, valori umane s-a transformat în ură și frustrare, dar mai ales în neînțelegerea crasă a lumii în care trăim. Aceștia judecă lucrurile din puținul sau puținătatea lor, nu pricep, nu cunosc, nu pot vedea dincolo de ceafa transpirată a celui din față. Nimic nu-l înalță puțin, pentru ca orizontul de peste capurile goale din jur să-l lumineze un pic.

Sursa foto: fb-Partidul Anti Manele

De ce nu are Serbia nicio șansă europeană?

- Mă uit la Serbia de acum și mă gândesc la ce însemna ea, în mentalul românesc, în anii '80-90. Cei de vârsta mea știu la ce mă refer. Rezum: deschidere spre vest, mărci germane, blugi,  Cola, gumă, Vegeta, plecări la muncă afară, filme mișto, comunism de tip Tito, mașini, adidași, etc.

- Alegerile nefericite pe care le-au făcut  după căderea comunismului, i-au adus într-o fundătură a istoriei, generată- nu neaparat paradoxal- de geografiile otrăvite căreia a trebuit să i se supună de-a lungul timpurilor. Geografii și istorii care i-au făcut să viseze la Serbii Mari, care să includă Bosnia  cu tot cu aberația geopolitică Srpska, Kosovo, ceva din Croația, etc. Finalul este trist, e cu bombardamente americane, cu gropi comune la Srebenica și nu numai și o suprafață cam cât două-trei județe mai mari de la noi. Serbia este acum mică, mică și extrem de coruptă.

- I-a adus aici în primul rând naționalismul lor visceral, frustrările lor de țară mică căreia toată lumea îi vrea răul(exemplu elocvent sunt ieșile bățoase ale lui Nole), formele de ortodoxism și fundamentalism creștin (nu ortodoxie! nu confundăm!), care circulă și la noi pe filieră rusească și care i-au lăsat după conflictul din 2000, la marginea Europei și a lumii libere. N-au acceptat regulile de aderare și negociere, au fost vrăjiți de fondurile rusești și chinezești care n-aveau nevoie de multe verificări legale și astfel li s-a creat sentimentul că se poate și fără UE. În condițiile în care Slovenia și Croația sunt deja în NATO și UE bine de tot (Euro+ Schengen) iar Muntenegru și Macedonia sunt în NATO.

-Ajungem astfel la mega corupția care macină ca o cangrenă țara asta, ce a crezut că se poate dezvolta la marginea UE, fără fonduri UE,  cu scheme mafiote ale grupurilor de interese panslaviste de acolo. Primii care au înțeles asta au fost studenții, mai conectați la valorile europene, la libertăți, la tipul de societate occidentalizată, au urmat profesorii lor, funcționărimea, fermierii care au înțeles că UE ajută cu multe fonduri, etc. Gândiți-vă cum ar fi arătat azi Serbia cu vreo sută de miliarde de euro băgați prin programe de coeziune și reziliență în infrastructură (care era în timpul lui Ceaușescu, un fel de SF pentru noi), școli, spitale, ferme, porturi, poduri, grădinițe, ecologie, etc. Da, ați ghicit ! Cam ca noi, dacă nu mai departe...

- Zilele trecute, protestatarii din Novi Sad (unde a început totul, prin prăbușirea acelui tavan de gară modernizată de mântuială) strigau pe podurile de peste Dunăre: Timișoara, Timișoara! Să înceapă revoluția de la ei, pe sloganul(n.m.),,Azi în Novi Sad, mâine la Belgrad"!. Ăsta este mentalul, asta își doresc...Serbia însă, chiar dacă reușește o schimbare de regim (demisie, alegeri libere, fără violențe) are în față un drum atât de lung... În primul rând, cel al (re)concilierii cu propriul trecut și apoi cu toți cei din jurul lor. Mi-e greu să cred însă că îi vor ierta vreodată pe kosovari și asta îi va arunca de fiecare dată în afara negocierilor și a compromisurilor necesare pentru aderarea într-un viitor neguros/incert deja, la UE. 

- Azi, nebunii frumoși din piețele Belgradului, studenții aceia exuberanți, avizi de libertate și de prosperitate occidentală, cer venirea în țara lor a lui Kovesi, procurorul european (care reprezintă în mentalul sârbesc ideea de dreptate, de luptă împotriva corupției generalizate), deși nu are competență acolo, decât pe puținele fonduri europene implementate. Sigur, asta mă face să mă simt bine înțelegând prin asta că România a făcut alegeri bune în ultimii 35 de ani. Suntem nemulțumiți de societatea noastră, vrem să arate mai bine, furioși chiar (se vede după violențele CG-iștior), dar în esență stăm cel mai bine (nivel de trai, PIB și calitate a vieții) din regiunea asta central-SE, de la Praga la Atena, de la Bratislava la Sarajevo, de la Kiev la Belgrad și de la Sofia la Budapesta, orice ar spune izolaționiștii!

Wojas și sănătatea picioarelor: Cum să alegi încălțăminte care are grijă de confort?

 

Într-o lume în care moda și tendințele se schimbă rapid, sănătatea picioarelor este adesea trecută cu vederea. Alegerea corectă a încălțămintei este crucială pentru menținerea confortului și prevenirea problemelor de sănătate pe termen lung. Wojas, un brand cu tradiție în producția de încălțăminte de calitate, înțelege importanța acestui aspect și oferă o gamă variată de produse concepute pentru a proteja și susține sănătatea picioarelor tale. Acest articol explorează modul în care poți alege încălțămintea potrivită de la Wojas, astfel încât să te bucuri de confort și să previi afecțiunile podale.

Importanța alegerii corecte a încălțămintei pentru sănătatea picioarelor

Picioarele sunt fundația corpului nostru și suportă greutatea acestuia în fiecare zi. O încălțăminte nepotrivită poate duce la o serie de probleme de sănătate, de la bătături și monturi până la dureri de spate și probleme de postură. Alegerea corectă a încălțămintei este esențială pentru:

• Menținerea unei posturi corecte
• Prevenirea durerilor de picioare, genunchi și spate
• Evitarea problemelor dermatologice, cum ar fi micozele
• Asigurarea confortului pe parcursul întregii zile
• Protejarea picioarelor de traumatisme și accidente

Wojas, cu experiența sa vastă în producția de încălțăminte, pune accent pe toate aceste aspecte, oferind produse care îmbină stilul cu funcționalitatea și confortul.

Factori de luat în considerare la alegerea încălțămintei Wojas

Atunci când alegi încălțăminte de la Wojas, este important să ții cont de următorii factori pentru a te asigura că faci cea mai bună alegere pentru sănătatea picioarelor tale:

Mărimea și lățimea potrivită

Mărimea și lățimea încălțămintei sunt cruciale pentru confort și sănătate. O încălțăminte prea strâmtă poate provoca bătături, monturi și probleme de circulație, în timp ce o încălțăminte prea largă poate duce la frecare și instabilitate. Măsoară-ți picioarele regulat și alege mărimea potrivită conform ghidului de mărimi Wojas. De asemenea, ține cont de lățimea piciorului tău și optează pentru modele care oferă suficient spațiu.

Materialele utilizate

Materialele din care este fabricată încălțămintea joacă un rol important în confort și respirabilitate. Wojas utilizează piele naturală de înaltă calitate, care permite picioarelor să respire și previne transpirația excesivă. De asemenea, brandul oferă și modele fabricate din materiale sintetice moderne, care sunt durabile și rezistente la apă. Alege materialele care se potrivesc cel mai bine nevoilor tale și condițiilor climatice.

Suportul oferit

Suportul oferit de încălțăminte este esențial pentru menținerea unei posturi corecte și prevenirea durerilor de picioare. Verifică dacă încălțămintea Wojas pe care o alegi oferă suport adecvat pentru arcada piciorului și călcâi. Talpa interioară ar trebui să fie conturată și să ofere amortizare pentru a reduce impactul asupra articulațiilor.

Tipul de activitate

Tipul de activitate pentru care vei folosi încălțămintea este un alt factor important de luat în considerare. Wojas oferă o gamă variată de modele pentru diferite activități, de la încălțăminte elegantă pentru ocazii speciale până la încălțăminte sport și de trekking. Alege modelul care se potrivește cel mai bine activității tale și care oferă suportul și confortul necesar.

Cum să alegi încălțămintea Wojas pentru diferite ocazii și nevoi

Wojas oferă o gamă largă de încălțăminte pentru diferite ocazii și nevoi. Iată câteva sfaturi despre cum să alegi modelul potrivit:

Încălțăminte pentru birou

Pentru birou, alege modele elegante și confortabile, care să se potrivească cu ținuta ta profesională. Optează pentru pantofi din piele naturală, cu toc mic sau mediu, care oferă suport și confort pe parcursul întregii zile. Wojas oferă o varietate de pantofi Oxford, Derby și mocasini, perfecți pentru un look business.

Încălțăminte pentru ocazii speciale

Pentru ocazii speciale, cum ar fi nunți sau petreceri, poți alege modele mai sofisticate, cu toc înalt sau detalii decorative. Asigură-te că încălțămintea este confortabilă și că oferă suport adecvat pentru a putea dansa și socializa fără probleme. Wojas oferă o gamă variată de pantofi stiletto, sandale elegante și botine cu toc, perfecte pentru evenimente speciale.

Încălțăminte pentru activități sportive

Pentru activități sportive, cum ar fi alergarea sau fitness-ul, alege modele special concepute pentru a oferi suport, amortizare și stabilitate. Optează pentru pantofi sport cu talpă flexibilă și respirabilă, care să absoarbă șocurile și să prevină accidentările. Wojas oferă o gamă variată de pantofi sport, perfecți pentru diferite tipuri de antrenament.

Încălțăminte pentru drumeții și trekking

Pentru drumeții și trekking, alege modele rezistente și impermeabile, care să ofere protecție și suport pe teren accidentat. Optează pentru bocanci cu talpă aderentă și căptușeală confortabilă, care să protejeze picioarele de frig și umezeală. Wojas oferă o gamă variată de bocanci de trekking, perfecți pentru aventurile în natură.

Sfaturi pentru îngrijirea încălțămintei Wojas

Pentru a prelungi durata de viață a încălțămintei Wojas și pentru a menține aspectul impecabil, este important să o îngrijești corespunzător. Iată câteva sfaturi:

• Curăță încălțămintea regulat cu o cârpă moale și umedă.
• Folosește produse speciale pentru curățarea și îngrijirea pielii.
• Depozitează încălțămintea într-un loc uscat și aerisit, ferit de lumina directă a soarelui.
• Folosește suporturi pentru pantofi pentru a menține forma încălțămintei.
• Înlocuiește tălpile interioare uzate pentru a menține confortul și suportul.

Beneficiile alegerii încălțămintei Wojas pentru sănătatea picioarelor

Alegerea încălțămintei Wojas pentru sănătatea picioarelor tale vine cu numeroase beneficii:

• Confort sporit: Încălțămintea Wojas este concepută pentru a oferi confort maxim pe parcursul întregii zile.
• Suport adecvat: Modelele Wojas oferă suport adecvat pentru arcada piciorului și călcâi, prevenind durerile și problemele de postură.
• Materiale de calitate: Wojas utilizează piele naturală de înaltă calitate și materiale sintetice moderne, care permit picioarelor să respire și previn transpirația excesivă.
• Durabilitate: Încălțămintea Wojas este fabricată pentru a rezista, astfel încât să te poți bucura de ea pentru mulți ani.
• Stil și eleganță: Wojas oferă o gamă variată de modele, care îmbină stilul cu funcționalitatea și confortul.

Concluzie

Alegerea încălțămintei potrivite este esențială pentru sănătatea picioarelor tale. Wojas, cu tradiția sa în producția de încălțăminte de calitate, oferă o gamă variată de produse concepute pentru a proteja și susține sănătatea picioarelor tale. Ține cont de factorii menționați în acest articol și alege încălțămintea Wojas care se potrivește cel mai bine nevoilor tale și stilului tău de viață. Investind în încălțăminte de calitate, investești în sănătatea și confortul tău pe termen lung.