Se afișează postările cu eticheta Romania in fundul gol. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Romania in fundul gol. Afișați toate postările

duminică, 6 februarie 2011

Cetatea Callatis- Bazilica romano- bizantină



Cetatea Callatis-ului, ridicată de negustorii greci, îşi descoperă măreţia odată cu săpăturile arheologice dar şi cu construcţiile moderne apărute pe faleza înaltă a Mangaliei.
O asemenea zonă, unde s-a păstrat un edificiu bazilical de tip sirian( sec V-VI), este situată aproape de malul mării, la câteva sute de metri în spatele muzeului de arheologie.
Deşi îngrădită, de teama teroriştilor estivali, ruinele alcătuite din blocuri mari de calcar lipite cu mortar de var, indică preocuparea romanilor de a menţine cetatea grecească la standarde înalte de apărare.



Zidurile cetăţii se întindeau până la marginea mării, unele din ele având şi 1,10 metri grosime şi fiind dotate cu turnuri, iar interiorul cetăţii era plin de construcţii civile, atrium-uri, temple sau mici edificii cu o destinaţie necunoscută nici în ziua de azi, toate însă mărginite sau susţinute de coloane cu capiteluri frumos sculptate.
Ruinele cetăţii se întind pe o suprafaţă mult mai mare, până la Hotel President cel care domină faleza superioară a Mangaliei, dar dezavantajul turistic este evident, pentru că edificiul ,,sirian" se află lângă o bază sportivă şi lângă tarabele sordide cu şlapi, mingi şi chinezării pentru plajă.
Ca de altfel şi Moscheea Esmahan Sultan din 1590, îngrămădită între blocurile comuniste.





Am vizitat şi muzeul de arheologie al localităţii, iar acolo două doamne stau şi vând pliante.
Mă întrebam dacă nu cumva una din ele ar putea să ofere informaţii doritorilor chiar în incinta edificului. Pentru că eu cred ca ideea de turism istoric trebuie promovată şi formată, fără a aştepta mii de turişti la primul semn, ci cu paşi mărunţi, idei bune şi educaţie.
Nu mă aştept la prea multe iniţiative turistice, mai ales ca izvorul Hercules, cel cu proprietăţi terapeutice situat chiar lângă gardul exterior este oprit şi plin de gunoaie, peturi şi excremente de câini.
Atât putem face pentru turismul istoric de la malul mării.

miercuri, 26 ianuarie 2011

Topliţa şi pârtia Măgheruş



Topliţa este un orăşel din nordul judeţului Harghita, situat chiar la intrarea Mureşului în vestitul şi îngustul defileul vulcanic dintre Munţii Călimani şi Munţii Gurghiu, capătul celălalt fiind în Depresiunea colinară a Transilvaniei la Deda.



Este un orăşel cu potenţial turistic şi balneoclimateric( ape minerale şi ape mezotermale), înconjurat de păduri de conifere, foarte aproape de Borsec şi de Izvorul Mureşului, însă neîngrijit, cu o faţă prăfuită şi găurită-la propriu- de vărsatul de vânt al tranziţiei nesfârşite.
Staţiunea locală Bradul, situată peste calea ferată din mijlocul oraşului, este o ruină comunistă, cu căsuţe, vile şi bungalow-uri( vreo 240 de locuri!) părăsite, cu vreo două pensiuni care nu reuşesc decât să îţi accentueze sentimentul de neputinţă şi de izolare.
Decorul natural însă, este deosebit, mai ales că puieţii de molid şi brad au invadat spaţiile dintre căsuţele de vacanţă.



Cineva cu iniţiativă a decis să construiască şi să amenajeze, undeva la marginea oraşului, două pârtii de schi-Măgheruş şi Bradul- pentru împătimiţii de sporturi alunecoase, veniţi din Gheorghieni, Reghin sau chiar Târgu Mureş.
Din păcate, către ele ajungi doar dacă întrebi în stânga şi în dreapta, pentru că indicatoare IOC!
Ele se află la capătul unei străduţe înguste, mărginită de case sărăcăcioase, care nu sunt de natură să te încurajeze să înaintezi.



La pârtie se urcă destul de greu, dacă este gheaţă, cei 100 de metri până acolo obosindu-te destul cât să -ţi treacă dorinţa de schi. Nişte scări ar fi o amenajare interesantă, nu credeţi?.
În rest, o iniţiativă lăudabilă care poate scoate din anonimat oraşul, dar care este legată la gardul indiferenţei.

luni, 27 septembrie 2010

Let's do it copii! Să curăţăm sau să facem loc pentru alte gunoaie





Ziua începe devreme cu un răsărit superb, semn că ziua va fi frumoasă şi... fructuoasă. Cei 13 copii se adună în parcarea de la stadion şi sunt nerăbdători să devină pentru o zi...gunoieri. Aşteptăm microbuzul(prin amabiliatea bunicului Antohi) care ne va duce la Prăjeşti, acolo unde am alocat trei mormane echipei noastre. Multi foşti elevi mă salută, mă întâmpină cu zămbete iar asta îmi aminteşte că profesia mea este cea mai frumoasă din lume.



Acolo mă întâlnesc şi cu Marian-un foarte bun si serios fost elev- şi cu prietena lui, absolvenţi de ştiinţe politice şi cu Marius şi prietena lui de la JCI Bacău pe care îi luăm cu noi.
Trebuie să mărturisesc că fără ei nu reuşeam să curăţ mormanele alocate, pentru ca implicarea lor a fost totală si simţul de răspundere aşijderea. Pentru asta le multumesc.



La capătul satului Prăjeşti ne aşteaptă un uriaş morman de gunoi, în fapt o minigroapă de peturi, sticle, saci, haine si gunoi de grajd. Deşi evaluarea iniţială vorbea de 7 saci, am strâns de acolo 30!!! de saci de gunoi de 120/50.



Un câine latră furios la intruşii de pe mormanul lui de gunoi, localnicii trec şi ne privesc curioşi, ca pe niste extra...săteni ciudaţi care le curaţă satul sau poate fac loc pentru următoarea tură de gunoaie. Copii mei strâng sac după sac si la un moment dat încep să se împraştie care încotro, fac niste poze pentru bloguri si facebook, dar au sentimentul ca au participat la o actiune unică, iar asta le face o foame de lup.



Sub podul din centrul comunei, câţiva puradei şi vreo trei localnici chibiţează pe marginea ulitei despre tipul ăla negricios care împarte sarcini copiilor şi apoi îi coboară în şanţul plin de cizme de cauciuc, adidaşi de copii, linoleumuri, camere de bicicletă si nelipsitele peturi. Nămolul are vreo 50 de centimetri grosime, iar tufele de ,,margineea drumensis,, pline de praf invadează ceea ce ar trebui sa fie un canal de evacuare a apelor în caz de inundaţii, bine că le-a făcut Benea pod.
Asta este important, nu spiritul comunitar sau comportamentul ecologic.




Oricum la final, în curtea barului din localitate depozităm 41 de saci de gunoi, pe care viceprimarul se angajează sa îi ducă la salubrizare. Suntem serviţi cu un suc iar ca bonus ni se oferă o vizitare gratuită a Gradinii Botanice Paul Ţarălungă.

luni, 30 august 2010

Faţa...văzută a litoralului daco-geto-pontic

Posibilităţile de tratament balnear sunt uriaşe, iar acesta este un izvor mezotermal cu ape sodice si feruginoase, părăginit şi uitat pe plaja din Saturn-Mangalia.Un rezervor din care, probabil, în alte părţi se scot milioane de euro!

Vilele-bungalow sunt năpădite de igrasie şi buruieni+gunoaiele aferente, ca sa nu mai vorbim ca sunt în apropierea hotelurilor renovate, iar în ele colcăie de sobolani şi serpi, din care unii chiar veninoşi!
Relicvele turismului de masă, isi arata colţii in balcoanele hotelurilor de O STEA, dacă vă mai vine să credeţi că exista aşa ceva.
Piscinele mastodonţilor de beton care populau staţiunile muncitoreşti aveau piscine cu apă termală si cu proprietăţi terapeutice certificate de laboratoare de cercetare, ultima dată când am vazut-o plină era prin 2004.
Impostorii culturali de peste ocean, care ne alină dorul de instrumental cu acorduri fine din muzica vechilor azteci si mayaşi din Mexic, ne amestecă urechea cu incaşii din Peru, ne poartă prin preriile pieilor roşii din SUA, şi apoi ne-o toarna în spaniolă pe triluri de ENIA.
Mişto mâncati-aş.Talmeş balmeş cultural pentru ignoranţi.
Doar si la noi tot o intretăiere de culturi este, sau de... subculturi.
Werevăr cum spunea Shakira din Bolivia, sau ce mai contează.


P.S.Imaginile sunt din Venusul lui 2010, iar ultima este de anul trecut de la Eforie Sud.

miercuri, 23 iunie 2010

România şi echilibrul crizei!



O Românie antagonică indicată prin ,,basca" sau cornul sau, dacă vreţi, sacul abundenţei şi vreo doi păstârnaci uitaţi pe un fund de ladă sau, dacă vreţi pe un fund de Europă. Iar caruţa, da... caruţa, este simbolul bunăstarii, ai caruţă, ai cu ce!

duminică, 11 aprilie 2010

CASTELUL emblemă de PE LEŞul turismului românesc

Cel mai uşor este să critici. Oricum în România toată lumea critică pe toată lumea. Și cum turismul este o activitate pe care o practică aproape toată lumea iar ministerul este condus de doamna Udrea, asta duce lucrurile(criticile) la paroxism. Reflecţiile de mai jos sunt generate de o vizită la palat, după care m-am întrebat: Ce naiba facem noi aici, în ţara asta sau cu ţara asta?


Castelul nu m-a impresionat niciodată în mod deosebit, atât doar ca mândria de a călca pe acolo pe unde alergau Prinţesa Maria sau Prinţul Mihai sau pășea gânditoare Regina Elisabeta, era consumată frenetic de abundenţa de stiluri ce îmbrăcau fiecare cameră a palatului.


Urcând aleea- evident necurăţată- spre castel, într-o dimineaţă de martie, după ce am lăsat maşina în parcare și am plătit taxa- evident fără chitanţă- mă gândeam ce peisaj frumos a ales Regele Carol, pentru a construi castelul, probabil ca urmare a vizitelor la Mânăstirea Sinaia cea atât de dragă.

Se gândea probabil la Bavaria natală și la frumuseţea unui Neuschwanstein, în mare i-a reuşit( sau mai bine în mic!), decorul de tablou cu zăpezile de pe Furnica ce sunt întrerupte de verdele turnurilor și al copacilor, mai că te (a)duc cu gândul către Alpi și către Allgäu.


Cazi repede, la propriu, când dai de gheaţa groasă de pe alei și de tarabele cu ,,suveniruri" kitch, împreună cu marocanii, israelienii, francezii, germanii, englezii sau cu diferiţii vorbitori ai acestor limbi. Cauţi o bancă mai acătării, dar te așezi în merele glazurate ale unui comerciant, sau o iei în freză de la un bumerang aruncat de un vrăjitor măsliniu, flancat de două muieri ce încearcă să vândă o,,ffaţă dă masă tradiţeonală".





Dacă emblema castelelor si palatelor românesti nu este îngrijită si curăţată la propriu si la figurat, dacă se urmăreşte doar exploatarea patrimoniului si nu conservarea lui, dacă urme de respect turistic nu avem, normal că ce se afla sub castel ca importanţă, este mort si este un leş în putrefacţie.

marți, 23 martie 2010

Casa memorială Al. Vlahuţă- o Românie Pitorească dar nerecunoscătoare




Citesc într-un ghid că undeva între Râmnicu Sărat şi Focşani se află, în localitatea Dragosloveni, casa memorială a celebrului autor a a cărţii de căpătâi pentru călători -România Pitorească.

La kilometrul 164, după cum citesc pe pliantul luat de acolo, caut disperat un indicator.
După prima intersecţie nu găsesc nimic, după a doua o iau prin Gugeşti, ocolesc fabrica de lemn, înconjur jumătate din podgoriile Vrancei şi undeva la capătul satului, după ce traversez iar E85, dau după 200 de metri de o căsuţă cu cerdac şi cu etaj, în faţa căreia se află statuia poetului și prozatorului.
Dezamăgit, întreb ghidul de ce nu există niciun indicator şi îmi spune că cei de la drumuri nu l-au considerat conform!

Conform cu ce?
Că toată ţara e plină de indicatoare către mânăstiri obscure și kithcioase în care unii călugări cred că l-au găsit pe Mesia, pe coclaurii credinţei!
Acelea cu ce sunt conforme?
Poate cu vreun pomelnic pentru răposaţii directorului de la drumuri.



Intru şi aflu că nu este casa unde s-a născut poetul(1858-1919) ci aceea în care a locuit câțiva ani în timpul Primului Război Mondial, o casă unde se întâlnea foarte des cu prietenii săi, Barbu Delavrancea și I.L.Caragiale.
Născut în satul Pleşeşti din fostul judet Tutova, poetul prozator a iubit dealurile dogorite de podgorii din Vrancea aceea rubinie, care l-a adoptat și l-a maturizat spiritual.
Pleacă din Dragosloveni cu un car prăfuit în care-şi pune câteva lucruri, atunci când linia frontului îl obligă să se retragă în Moldova.

Întreb pe doamna muzeograf câţi vizitatori are într-un an, si îmi spune că puţini ştiu despre aceasta casă memorială înfiinţată în amintirea scriitorului, în 1958 iar pe siteul muzeului Vrancei NU există fotografii!!!- aşa că singurele poze sunt la mine pe blog- şi mă roagă să-i trimit vreo două poze!
Pe siteul vrancea.com se afla și pagina cu muzeul Vrancei, deci nu există un site individual!!

Aşa se face turism cultural în ţara noastră: fără bani, fără promovare, fără nerv, fără interes şi fără...poze.

marți, 19 ianuarie 2010

Lacul Bâlea -o baltă nenorocită


o poză sugestivă

zona căldării glaciare

un mascul macho face baie ca sa impresioneze o femelă, lângă zăpada rămasă de iarna



Prezentare
Cel mai cunoscut lac glaciar din România, având ,,norocul" de a se afla pe Transfăgărăşan, este situat într-o căldare glaciară( circ glaciar-scobitura uriasa creată de ghetarii cuaternari ) din inima Munţilor Făgăraş la altitudinea de 2034 de metri. De Sibiu îl despart doar 65 de kilometri si alti aproximativ 60 de Curtea de Arges.
Este declarat monument al naturii împreună cu alte 100 de hectare din jurul său, datorita prezentei în zona a florii de colţ( Leontopodium alpinum), a macului galben ( Papaver pyrenaicum) sau a râsului, caprei negre si acvilei de munte.
Este un lac destul de întins pentru categoria din care face parte, având 360 de metri lungime si 11 metri adâncime ( maximul îl detine Lacul Zănoaga din Retezat cu 29 de metri), iar din el porneste pârâiaşul Curţişoara care însoteste calatorul pe versantul nordic al Făgăraşului pâna în satul cu acelasi nume, dupa care se varsă în Olt.

De ce baltă nenorocită?

-pentru că turiştii români(cei mai mulţi) sunt de fapt teroriştii mediului si ai rezervatiilor naturale- vezi poza cu ,,ţăranul" ăla care face baie ca să-si impresioneze gagica, rămasă proastă de curajul boului, oricum apa rece ştiţi la ce duce in cazul masculilor;
-pentru că îsi fac un titlu de glorie din a încălca orice regula privitoare la menţinerea curăţeniei, marginile lacului Bâlea erau tapetate cu peturi si pungi; de altfel nu asa se comportă si în restul timpului?
-pentru că îşi bagă picioarele şi la propriu şi la figurat în apa cristalină si plină de conserve de la ,,marii alpinişti" ce îmbucă o fasolă cu cârnaţi la 2000 de metri altitudine cu acea mândrie tâmpă caracteristică ignoranţilor;
-pentru că ,,italienii" aflaţi în concediu în ţara natală nu se comportă ca nişte hoarde civilizatoare ci ca niste scăpătaţi plini de ifose ce scuipă sămânţă în timp ce se fotografiază cu ,, frumuseţile" patriei lor sau cu belleţille de la nostra paiese;
-pentru ca autorităţile din Sibiu ştiu doar să ia bani pentru parcări, nelămurind pe nimeni de ce si ce fac cu banii aceia, oricum panouri de avertizare sau de informare ioc, ca să nu mai vorbesc de prezenţa unor rangeri care sa atragă atenţia turistilor terorişti ce au sau nu au voie să facă;
-pentru că jumătate din ei habar nu au unde sunt, ce au văzut, unde au fost, iar lacul ăsta e doar o altă gârlă dintr-un peisaj seminaşpa;
-pentru că în asta transformăm orice luciu de apă pe care îl atingem cu minţile si mâinile si picioarele noastre de cetaţeni ai UE.

luni, 11 ianuarie 2010

marți, 8 decembrie 2009

Minifanfara la hram



Marketingul turistic de la ţară, merge pe ideea atragerii ,,turiştilor"(paranteza se refera si la turistii locali care ies la o bere de hram) prin orice mijloace.
Chiar si prin fanfare cocoţate pe acoperişuri!
Imaginea si filmuletul ilustreaza perfect principiul ,, Bă, sunt cu cinci minute mai dăştept decât ăilalţi"


vineri, 4 decembrie 2009

Voi vedeţi vreun oraş?


Eu nu văd.
Se pare ca Suceava este campion la declarat orase cu cetateni cu buda in fundul curţii si cu localitaţi !? in loc de cartiere!?
Aici aş mai adauga Vicov si Milisăuţi, urmeaza Vama, Iacobeni sau Arbore sau uerevar.
Trist, dar este singura solutie sa pastram procentul de 50% populatie urbana, nu ca nu suntem rusinea UE si aşa.
Vezi celelalte chestiute de la eticheta ,,Romania in fundul gol".

duminică, 15 noiembrie 2009

Stâlpul lui Vodă




Surpriza.

Comuna Vama nu are ceva superdeosebit fata de celelalte comune mânăstiresti din Bucovina, ci doar un monument ,,stâlp" situat chiar in curtea primariei din localitate.
Din pacate nu este nici un indicator si a trebuit sa îl caut prin centru, mai ales ca este ,,ascuns" dupa un alt stilp, dar de iluminat! Pe piatra de linga primarie este trecut anul atestarii documentare a localitatii ca punct de vama pentru negustorii maramureseni si transilvaneni.

Stilpul lui Voda nu este !

Ar fi trebuit sa vad un bloc din gresie silicioasa dură sau un fel de obelisc ,,aranjat" de oştenii lui Mihail Racoviţă, domnitorul moldovean care se intoarce în 1717 victorios dintr-o campanie in Transilvania, dar aflu ca este in vestul localitatii bine pitit de urmasii lui Voda Racovita, in asa fel incit sa nu-l vada nimeni!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!. Bineinteles ca nu l-am gasit.

Totusi unde este Voda Racoviţă si stilpul lui?

marți, 20 octombrie 2009

Moş Grigore



Moş Grigore, are probleme.
Moş Grigore nu face politica, deci nu votează.
Nu-l interesează decât agricultura.
Se gândea că era mai bine ca ardeiul acela iute sa-l înfigă în.....tr-un politician.
Vreun ministru, ceva.
Are gura astupata, nu-si poate striga durerea si nici urla supărarea.
Este doar un moş simpatic, dar scârbit.
Ca noi toți.

sâmbătă, 3 octombrie 2009

Recunoașteți locația?



Vă voi spune eu, înainte să dați voi vreun răspuns. Este ROMÂNIA !
Țara cârnaților și micilor, țara hramurilor și a tarabelor cu pistoale cu biluțe.
Țara aceea care nu ne place, dar în care ne complacem.
Țara aceea, devenită monument istoric al gunoaielor.
Trist, așa ca țara aceea în fundul gol, în care ne place să... trăim

marți, 11 august 2009

Cu vaca pe viaduct!!!



Iata ce mai ofera România!
Vaci, vacute si cirezi pe un viaduct foarte circulat, cel de la Piatra Teiului, sau ,,Coada lacului "cum i se mai spune.
Asa este, eram pe contrasens pentru ca ar fi durat zeci de minute sa traversez, mai ales ca vacile erau speriate de claxoane si înnebunite ca nimerisera acolo.
Romania - Simply surprizing?

marți, 9 iunie 2009

Comuna cu paranteze




Cum o fi sa te nasti in comuna Cracaoani?Cum o fi sa spui ca esti din Cracaoani?Nu stiu dar mi s-a parut intotdeauna distractiv numele si felul in care in tara noastra sau istoria a ales sa dea nume unor sate.
Este o comuna prin care treceti in drum spre Humulesti si spre Cetatea Neamtului, situata din nefericire( pentru denumire, bineinteles) pe valea Cracaului afluent al Bistritei, si astfel se explica si etimologia numelui.
Oameni de toata isprava cracaoanenii astia!

sâmbătă, 23 mai 2009

Struţocămilă românească!




Sunt convins ca ați mai văzut așa ceva pe străzile patriei.
Acea patrie în care, pe autostrăzi (atâtea câte sunt) si pe drumurile europene, cărutașii mână mai tare decât dăciosii chiar si în fata politistilor, mult prea preocupati sa vâneze vitezomanii sau fraierii fără centură.
Si daca vreți să  știti, în masina asta stîtea o doamnă la volan(sic), iar daca va uitati atent se poate vedea mâna atârnată plictisit pe marginea portierei.
Asta e!?
Poate merge într-un club de fițe, poate se numeste ,,Cocinoo"!
România în fundul gol!

luni, 4 mai 2009

Oraşul cu localităţi!



Poate nu ştiaţi că în România s-a inventat un nou tip de oraş. Şi anume orasul cu localităţi.
În alte zone ale lumii, ba chiar şi în orasele noastre mai mari acestea au cartiere, dar la noi oraşele au în loc de cvartale cu blocuri doar localităţi!
Între localităţi se cultivă de obicei barabule (cartofi/picioci), aşa cum se întâmplă în oraşul acesta ,,de sus''.

duminică, 26 aprilie 2009

Oraş??? Ce varză!


unde este acest oraș? bine am venit... unde?


poate nu știți, dar este patria verzei murate!!!

Întotdeauna m-a distrat faza asta cu declararea de-anboulea a unor comune mai răsărite orașe, pentru a păstra nivelul de urbanizare al țării la 50 %.
Politica sutului în fund și depopularea orașelor din ultimii zeci de ani, a dus la aparitia unor situatii absurde, ca acesta prezentată aici.
N-am nimic cu oamenii, tot respectul pentru cum arata ,,orășelul", dar undeva cred ca s-a depșsit limita politeții urbane și a simțului ridicolului.

sâmbătă, 21 martie 2009

Târgu Neamţ - parcul scriitorilor, o ruşine



ia încercaţi să recunoaşteti personajul, premiu - un coş de gunoi ruginit.
Eu ma înscriu primul- o fi Sadoveanu sau Creangă?


sala de sport şi aleea scriitorilor

Dupa cum vedeti în imagini, asa arata parcul din zona Cetăţii Neamţului, de lângă stadionul orasului.
Paragina, rusine, incompetenta, delasare, nu stiu cum sa-i spun, dar de vreo patru ani de când vin în zona, parcul sau ce a mai ramas din el, s-a degradat continuu.
A fost ,,plantata" o sala de sport care a urâţit si mai mult zona, pentru ca se creeaza un contrast de prost gust, intre moderna dar prost construita sala de educatie fizica si monumentul istoric sau parcul paraginit.
Trist este ca, atunci când am fost la Cetatea Neamţului, era organizata o mare petrecere a PDL -ului, pentru ca primarul a gasit multi bani sa organizeze, pentru doamne si angajati un festin adevarat.
Nu ma intereseaza, daca banii erau prevazuti sau nu în buget, nici daca i-a furat sau împrumutat, dar ma intereseaza de ce parcul arata în halul acesta.
Si nu sunt nemţean, dar îmi pasă!!!

Noua Cortină de Fier

  Pentru cine n-a văzut filmulețul de pe canalul meu de youtube, iată rezumatul scris: - https://www.youtube.com/watch?v=EmDt65c9aB0 - Veche...