Buşteni- ,,Staţiunea paltonarilor"

imagine asupra Buşteniului, luata din balconul pensiunii ,, Casa Alba "

gara

biserica din centru si casa de cultura

primaria


Pârtia Kalinderu si telescaunul ultramodern

Asa era numita aceasta statiune montana de catre cei din Sinaia sau din Predeal, pentru ca se presupunea ca aici vin pensionari obositi si rutinati, provinciali ignoranti si fraieri cu portofelele goale. In timp însa percepţia s-a schimbat si orasul Buşteni a devenit un loc de atractie pentru iubitorii de schi si de alte sporturi de iarna.
Bușteniul este un oras de peste 12000 de locuitori situat la poalele abruptului impresionant al Bucegilor, abrupt dat de vârfurile Caraiman (2384 m) si Costila ( 2498 m, cu amendamentul ca daca se ia în considerare si înaltimea releului de televiziune de peste 100 de metri, aici avem cea mai mare altitudine din România).
Totusi orasul are mult de suferit la capitolul urbanism si grija pentru curatenie. Am fost de curând si am rămas surprins de mizeria de pe trotuare, de dalele din pavaj care erau distruse, rasturnate sau furate, de strazile laturalnice pline de gropi si de peiajul dezolant oferit de faţadele unor cladiri din centru.
Foarte, foarte proasta mâncarea si atmosfera de la bomba culinara numita,, Casa Tărănească" situata în centrul statiunii, aici am mâncat cea mai proasta pizza din viata mea, iar kitch-ul tipic cu stergare si lemn lăcuit este demn de o antologie a prostului gust.
Vorba românului ,, MAI E MULT PÂNĂ DEPARTE ".

Ce m-a surprins plăcut ?
In primul rând pârtia Kalinderu dotata cu un telescaun ultramodern, unde se urca de la cota 900 pâna la 1250-1300 de metri plus traseul de ecalada pe gheata situat alături si unde se organizeaza cele mai cunoscute concursuri din aceasta parte a Europei.
Apoi mi-a placut foarte tare pensiunea unde am stat, pentru ca, desi mai putin cunoscuta si neamenajata în totalitate) patronii vor sa o vânda) ofera un confort deosebit si un lux si un bun gust cum rar am vazut. Se numeste ,,Casa Albă" si este pe drumul ce urca spre pârtie la prima intersectie pe dreapta, dupa indicator.
De asemenea din Busteni se poate urca spre Babele (cu telecabina) si spre cascada Urlatoarea, dar despre asta am mai scris.
De vizitat muzeul /casa memoriala Cezar Petrescu (n-am ajuns, inca!) , unul dintre scriitorii mei preferati, cel ce a surprins foarte bine atmosfera interbelica în ,,Calea Victoriei ", în ,,Aurul Negru " sau ororile si absurditatile razboiului în,, Întunecare ", de aici mi-a ramas în minte o replica a locotenetului detasat pe front care, rugat fiind sa ajute un copil sa învete sa citeasca, spune:
,, Daca nu este material? N-am ce-i face!".

Cascada Urlătoarea - Buşteni

la cinci minute de cascada și pârâul situat în dreapta potecii curge, încă, vijelios




atentie ursi!, pe bune, se știe ca ursii nu hibernează toata iarna, ci mai ies și mai caută de mâncare, mai ales că sunt obișnuiți cu oamenii!!!


minunata cascadă sau sulul de cristal!




Sunt absolut sigur că marea majoritate dintre cei ce citiți postările mele ați auzit sau ați văzut această cascadă încântătoare și deosebit de spectaculoasă, situata la 30-40 de minute de mers, relativ lejer din Buşteni (din spatele Hotelului Silva sau de lângă telecabină).

Am fost de două ori în ultimii ani, întotdeauna iarna, și mi se pare cu adevărat fascinant peisajul acela al pădurii parcă încremenite în asteptarea celui mai mic zgomot de ciocănitoare, de veveriță agitată sau de urs înfometat, sau de ce nu, de cântec de copil, toate până la ceea ce localnicii au numit sugestiv ,, Urlătoare" (vă mai amintiți denumirile date de români cascadelor ?- Săritoare sau Duruitoare)
Zgomotul sparge linistea pădurii si te pierzi încet în aburul făcut de apa pârăului cu acelasi nume, ce cade de la 15 metri înăltime.
Cascada se află la poalele abruptului prahovean al Bucegilor, lângă Valea Jepilor(denumire ce vine de la jnepeni), deasupra Poienii Tapului (care, de altfel, se lasă zărită printre ochiurile lăsate de perdeaua pădurii ).
Este formată de aparitia unui prag de piatră, în fapt un bloc uriaș de conglomerate(pietrișuri cimentate), care obligă pâraiele Urlătoarea Mică și Urlătoarea Mare să se arunce de la o altitudine suficientă, în micile căldări de eroziune situate mai sus de căderea principală.

Interesant, pentru cei dornici de aventură, ar fi să urcati pieptiș( numai dacă mergeti vara), prin stânga cascadei la celelalte căderi de apă facute de cele două pâraie, care în final se unesc și genereaza ceea ce Alexandru Vlahuţă numea ,,un sul lucitor de cristal ce se sparge cu zgomot în volbura de jos "(inspirată din Silviu Neguț- Spectacolele Terrei).

Platoul Bucegilor- Valea Jepilor

tati si Iani - doi ochelariști         și copii în bufetul de la cota 2000


pe valea Jepilor se poate urca doar vara, imaginea cu zapada este surprinsă în 29 aprilie, iar când am urcat cu telecabina am avut parte și de ninsoare, iar pe platou de un soare arzător


în anumite zone zăpada atingea ;i 50 cm, gardul de protecție al Babelor era îngropat încă în zapadă

Multă lume urcă pe Platoul Bucegilor, mai ales de la Bușteni, cu telecabina situată în spatele Hotelului Silva, dar foarte putini știu despre relieful zonei, așa că am ales să scriu mai mult tehnic decât literar, despre această minune geomorfologica (geomorfologia este știinta despre formele de relief).
Muntii Bucegi au o particularitate geologică și geomorfologică  ce îi încadreaza în categoria sinclinalelor suspendate, adică a unor zone montane cu roci sedimentare (calcare si conglomerate în acest caz) ce au rămas suspendate datorita eroziunii puternice a regiunilor marginale.
Acest element de relief a facut posibilă aparitia a ceea ce numim Platoul Bucegilor, o zona relativ neteda ce contrasteaza cu vârfurile semeţe din jurul său: Omu 2505 m, Caraiman 2384 m, Coştila 2498 m si Bucşoiu 2492 m.

Platoul este situat între abruptul dinspre Prahova (acesta se vede mai ales de la Bușteni și în anumite zone diferenta de nivel între valea Prahovei si marginea platoului este de 2000 m!) si valea Ialomiței care străbatând calcarele din regiune a creat o serie de chei spectaculoase cum ar fi Cheile Ursilor, Cheile Zănoagei și Cheile Tătarului, pentru ca la ieșirea din acestea sa formeze peștera Ialomiței.
Pe acest platou se afla vestitele forme de relief create prin eroziune diferentiala (stratele mai moi de roca sunt erodate mai puternic) si numite Babele- în fapt doua stânci alcatuite din gresii si conglomerate ce au fost erodate la baza, de catre vântul încarcat cu gheata si nisip, rezultând doua ciuperci paralele ce stau ca doua babe ce bârfesc încontinuu, de mii de ani) si bineinteles Sfinxul, o stânca erodata diferentiat cu aspect antropomorf (față umană).

Se stie mai putin despre stânca Ciobanasul, despre stâncile Sfânta Ana sau Franz Iosef si mai ales despre Coltii Morarului- o înșiruire spectaculoasă de ,, dinţi'' calcaroși întilnită în traseul spre vârful Omu (pe dreapta).
Despre vârful Caraiman se stie ca aici este amplasata o cruce înalta de peste 20 de metri si construita de monarhii României, si care lumineaza si domina toata valea Prahovei.
Valea Jepilor, este de fapt o zona adâncita din abruptul prahovean al Bucegilor, paralela cu traseul telecabinei , este foarte abrupta si a luat denumirea de la un conifer subalpin numit JNEAPĂN, ce se întâlnea de la 1700 -1800 de metri altitudine, inclusiv pe platou, au fost însă defrișați în masă de către ciobani, pentru că oile lor ramâneau captive în încrengătura de ramuri întinse pe sol, ale acestor arbuști subalpini.