Cetatea Alba Iulia - Cetate bastionară în stil Vauban

Impresii

Știți situația/ zicala aceea în care se spune: ,,la pomul lăudat să nu mergi cu sacul"? 

Ei bine, la Alba Iulia SĂ mergi cu sacul. 

Cu sacul de forță, (ne)răbdare și dorință de a explora, bașca ceva spirit patriotic pentru evenimentele petrecute aici.

Am ajuns foarte bine la Alba Iulia, indicatoare numeroase, străzi destul de largi, parcare spațioasă în fața porții de intrare principale. 

Deci, de bine. 

Milioanele( zeci!)investite în refacerea cetății sunt meritul unei adminstrații care a marșat pe acest monument unic în România și care și-a propus să revitalizeze turismul cultural și istoric din oraș și din împrejurimi.

Vizitarea cetății merită fiecare minut, pentru că la fiecare pas te întâlnești cu mici statuete de fontă, porți monumentale, minicăruțe cu suveniruri sau cu gustări, monumente arhitecturale medievale sau mai noi, ruine antice, pub-uri si terase răsărite din zidurile groase de mai mulți metri, turiști români uimiți că sunt în țara lor, sau unguri, japonezi și nemți plimbându-se natural prin peisaj, semn că au mai văzut așa ceva.

Cu toate astea, nu mi s-a părut că dă pe dinafară de turiști, deși concentrarea de obiective turistice -importante- pe metru pătrat este mai mare ca la Sighișoara, de exemplu.

Ce lipsește? 

Promovarea sub formă de: emisiuni, festivaluri de teatru, de jazz sau rock, seminarii, expoziții, reclame, bloguri, pliante, etc. Până acum, la mine nu a ajuns decât evenimetul cultural de mare ținută intelectuală organizat de Dilema Veche, în luna lui cuptor și la care mi-am propus să merg anul acesta. Sigur sunt evenimente, dar fără impact deosebit, așa cum sunt cele de la Sibiu, Sighișoara sau Brașov. Plus că infrastructura turistică și rutieră nu este încă la nivelul orașelor menționate mai sus, chiar dacă peste câțiva ani  orașul Marii unirii se va ,,bucura" de o autostradă care va lega Clujul de Sebeș. Sau... cine știe.

Despre cetatea bastionară de tip Vauban

Construirea cetății a început odată cu ocuparea Transilvaniei la sfârșitul secolului al XVII lea de către austrieci, ceea ce a determinat un interes mărit pentru fortificarea orașului. 

Cetatea nouă, refăcută astăzi cu bani europeni, a fost ridicată ăntre anii 1714-1738, după planurile arhitectului italian Giovani Morando Visconti, completată de generalul de geniu Weiss.

Visconti a conceput o mare fortificație care să cuprindă 80 de hectare, în stil Vauban, simplu, cu 7 bastioane mari de tip clasic, cu urechi întărite pe laturile de sud și de nord, cu 6 raveline mari, apărate de o contragardă, care pe est se prezintă sub forma unor valuri înalte de pământ, susținute de un zid de cărămidă. 

Bastionul din colțul de sud-est, a fost dedicat celebrului general Eugeniu de Savoia, cel care a inițiat programul de fortificare a Transilvaniei cu cetăți de tip Vauban. AICI -toate cetățile din Transilvania. 

Fortificația a înglobat vechea cetate antică( Apulum) dar și pe cea medievală, cunoscută în secolele VII-VIII, sub numele de Bălgrad( Cetatea Albă, în limba slavă). Perimetrul zidurilor atinge 12 kilometri, iar la lucrări s-au folosit 20 000 de iobagi, în serii de două săptămâni, aduși din satele Transilvaniei.

Obiective turistice de mare interes

• Catedrala romano-catolică Sf. Mihail (1246-1300), în stil romanic cu elemente gotice, este considerat cel mai valoros monument de arhitectură medievală din Transilvania. Este o bazilică cu trei nave, trei abside semicirculare, turn peste careu și două turnuri pe latura de vest. Pe latura nordică este o mică capelă numită Lazo, de concepție renascentistă. Turnul principal( pe latura sudică) a fost supraînălțat în sec. al XV lea cu două etaje și terminat două secole mai târziu, în formă de campanilă italiană. În nava laterală sudică se află trei sarcofage: în mijloc este mormântul lui Iancu de Hunedoara(1456), în dreapta al fratelui Miles, iar în stânga al fiului cel mare, Ladislau. Orga este absolut excepțională, cuprinde 2209 tuburi și a fost dată în folosință în 1877.
• Palatul princiar sau al principilor(sec. XIV- XV, ref. XVII), se află lângă catedrala romano-catolică, are clădirile grupate în jurul a două curți pătrate,cu  numeroase fresce, scări de marmură, fântâni arteziene și grădini. A fost locuit de Mihai Viteazul, în glorioasa dar scurta  sa domnie de la Alba Iulia,  și de principii Transilvaniei, Gabriel Bethlen și Gheorghe Rakoczi, care au făcut numeroase modificări palatului.
• Palatul episcopal(sec. XVII-XIX) se află în colțul de sud-vest al cetății, cu clădiri fără unitate arhitecturală între ele, în stil renascentist și  baroc.
• Palatul Apor( 1670-1690), se află pe latura de nord a cetății, și a aparținut contelui Apor, mare feudal în timpul principelui Apafy. Contele Apor a deținut proprietăți importante în zona Turia- Balvanyos -Târgu Secuiesc, cetatea Balvanyos, aparținându-i. Articol- AICI. Ridicat în stilul renașterii târzii, în secolul al XVII Ia fost reședința contelui de Steinville, comandantul trupelor austriece din Transilvania, și care a decorat palatul cu portaluri asemănătoare porților cetății.
• Catedrala Reîntregirii- Sf. Treime(1921-1922), domină intrarea în cetate, a fost construită cu ocazia încoronării Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria, ca suverani ai României Mari. Ea înlocuiește, după mai bine de 200 de ani vechea biserică a Mitropoliei  Bălgradului, ridicată de Mihai Viteazul, în 1597, dărâmată la începutul secolului al XVIII. Concepută după vechiul model al bisericii domnești din Târgoviște, are elemente neobrâncovenești, iar în mijlocul laturii de vest se află clopotnița înaltă de 58 de metri. Biserica are formă de cruce grecească înscrisă, după vechiul obicei al bisericilor românești, cu pridvor deschis. În biserică sunt pictați Mihai Viteazul si Doamna Stanca, primii ctitori ai Mitropoliei de Bălgrad,  și regii Ferdinand și Maria, noii ctitori ai edificiului.
• Biblioteca Batthyaneum, este o instituție de renume mondial, înființată de episcopul Ignațiu Batthyani pe la 1780,  și care achiziționează 6 ani mai târziu și biblioteca cardinalului Migazzi din Viena. În 1794 biblioteca a fost instalată în localul fostei biserici a trinitarienilor ridicată în stil baroc .Cuprinde valorosul și unicul CODEX AUREUS(sec. IX), cunoscut și ca Evangheliarul de la Lorsch, operă de artă carolingiană scrisă cu cerneală de aur. Mai cuprinde 1665 de manuscrise rare, 609 incunabule, peste  62 000 de tiparituri vechi și 11 357 de documente privitoare la istoria României. Pe lângă bibliotecă mai funcționează și primul observator astronomic din țară dar  și o stație meteorologică, doar până în 1955. 
• Porțile cetății în număr de 6, sunt lucrări ornamentale în stil baroc, trei fiind orientate către orașul de jos , iar celelalte trei către orașul de sus. Cea mai impresionantă este poarta a III  a, concepută în formă de dublu arc de triumf, cu 4 piloni și 8 pilaștri, peste care se află statuia ecvestră a împăratului Carol al VI lea.
• Muzeul Național al Unirii, Muzeul de arheologie, istorie și etnografie, Cetatea Babilon în muzeul unirii, obeliscul Horea, Cloșca și Crișan, statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul, monumentul Custozza.

Sibiu, orașul meu preferat

by Sofia Flori
 

 Sibiu, orașul meu preferat. Un oraș în care nu o să te plictisești niciodată. Te cucerește în orice perioadă a anului. 

Anul ăsta, Sibiul mi-a ieșit deseori în cale și, de fiecare dată l-am revăzut cu mari emotii.  Pe lângă cunoscutele obiective turistice, am încercat să descopăr câte ceva nou: o clădire, o stradă, un loc, un parc sau poate sa traiesc  un moment frumos . 
 

Turnul Sfatului este simbolul orașului, are 4 etaje și oferă o panoramă foarte frumoasă către centru. Mai mereu, aici, au loc  diverse expoziții de pictura, fotografie sau modelaj.
La etajul 3 se găsește mecanismul ceasului (cel deal doilea ceas de turn din Romania, datand din  1494 - sper că am înteles corect). 

 

 

La ultimul etaj,  însă,  ai parte de o priveliște MI-NU-NA-TA către zona centrală a orașului.  Fix în ziua când am vizitat eu Sibiul, s-a pornit să ningă. Era așa frumos!

Turnul se viziteaza in fiecare zi, intrarea costa 2 lei. Nu exista taxa foto!

 

Pentru că vremea s-a înrăutățit și imi doream să văd orașul și de la o înăltime mai mare  am mai bifat un obiectiv turistic important:  Catedrala  Evanghelică.

 

Urcarea în turnul de 7 etaje  a început cu scările spiralate strâns, apoi cu niște scări pe care abia pășeai (de teamă)  și dacă te uitai în jos vedeai ditamai " hăul" . Urcarea , pentru mine , a fost ca într-un film  horror( întuneric, scartaituri la fiecare treaptă urcata și tinut strâns de balustrade) dar odată ajunsă sus nu a mai contat nimic. Turnul are înăltimea de aproape 74 metri și este cea mai înaltă clădire din Sibiu. 

La penultimul nivel se găsesc cele 3 clopote , iar la ultimul etaj, la peste 50 metri deasupra pământului sunt cele 4 turnulețe din  care privești orașul. E atât de frumos să descoperi orașul de acolo , de sus,  și să încerci să ghicești străzi, clădiri și tot ce mai cunoști prin Sibiu:) și totodată, să il admii că iti oferă peisaje și bucurii din orice unghi  îl privești. Panorama este superba, iar cuvintele prea mici - pozele vorbesc mai bine!
În turn se mai găsește și cel de-al doilea ceas ca vechime din România. Ceasul actual  datează din 1881. 

 

Am coborât și am continuat vizitarea bisericii. Constructie în stil gotic, impresionanta. Interiorul -  maret, impunător, cu coloane  uriașe; ferestre cu vitralii -superbe; sculpturi/ basoreliefuri- mari!  Aici,  totul mi-a lăsat impresia de măretie.

Cea mai veche parte din biserică, am aflat, că este corul. Corul detine cea mai mare orgă din sud - estul Europei, instalată în 1914 și renovată  în 1997

 

 

După ce m-am minunat de tot ce vedeam în această biserică , nu am apucat să mă dezmeticesc bine, și ..  intrasem  într-o încăpere, în care am avut impresia că vad o cameră care semăna cu un cimitir...  cimitir cu " crucile"   zidite/ prinse în perete; un miros ciudat și începător își făcea simtită prezenta, camera prezenta urme de umezeală / igrasie (sau asta vedeam eu )  dar ...da, nu era doar o impresie. Ulterior, am aflat că ceea ce vazuzem fusese  FERULA , cu 67 de  lespezi funerare , unice în Romania. Aici, în biserică, se îngropau " mai marii orașului " , până în 1796 când a fost interzis acest obicei. O excepție s-a făcut pentru Samuel von Bruckental.

Cele mai vechi lespezi sunt din 1496, 1499 și cea a lui Mihnea Vodă cel Rău din 1510.
Încă se mai păstrează vechiul amvon din piatră (1520 ), o cristelnita din marmură și un altar, dar și alte obiecte religioase. 

Cred că am platit doar 8 lei biletul de vizitare a bisericii + turn. Nu există taxa foto!

Cetatea Soimos

Pe dealurile Lipovei exista o cetate cu un trecut istoric tumultuos

Cetatea Soimos este un edificiu medieval situat pe malul drept al Muresului, vizavi de Lipova, pe dealul Cioaca Tautului. Este atestata documentar de prin anul 1278 si a fost construita dupa Prima Invazie Mongola care a afectat inclusiv aceasta zona.

Cetatea a fost construita de catre o familie nobiliara. Prima atestare documentara se refera ladonatia „Castrum Somos” de catre banul Pal catre fii fratelui sau. Rolul ei militar a crescut constant incepand cu voievodul Ladislau Kan al II-lea care a stapanit cetatea prin doi interpusi, comiti de Arad: Alexandru (1310) si Dominic (1311). Dupa 1315 ajunge domeniu regal, fiind resedinta comitilor si vicecomitilor de Arad. (vezi Pensiuni Arad)

 

 

Catre mijlocul secolului al XV-lea trece prin mainile mai multor stapani, fiind donata succesiv. In final regele Vladislav I a donat-o familiei Orszag in perioada 1440-1444. In anul 1456 a intrat in posesia lui Iancu de Hunedoara, in cele din urma in 1471 ajunge in proprpietatea capitanului husit ceh Jan Giskra.

In 1509 cetatea si domeniul revin lui Gheorghe Hohenzollern de Brandenburg.

In 1514 cetatea este asediata de catre rasculatii romani si maghiari, condusi de Gheorghe Doja dupa ce garnizoana cetatii condusa de voievodul de Ciuci se rascoala si ea alaturi de oamenii condusi de Doja impotriva oamenilor lui Gheorghe Hohenzollern.

In 1541, cand Transilvania a devenit principat autonom, Soimosul a fost resedinta principelui minor, Ioan Sigismund si a mamei sale, regina Isabela. in aceasta perioada ea este intarita si infrumusetata in stilul Renasterii, totodata adaugandu-i-se bastioanele externe. In curtea interioara putem descoperi chiar si azi unele profile de piatra de la apartamentele princiare situate la etaj care sunt sculptate artistic.

 

Dupa asedii repetate, turcii au ocupat cetatea in anul 1552, iar in 1595 a fost recucerita de catre capitanul lui Stefan Bathori - Borbely Gyorgy - dupa care a ajuns in custodia domnitorilor din Ardeal printre care si Moise Secuiul - conducatorul luptei de rezistenta impotriva ocupatiei austriece.

Generalul Gheorghe Basta - dupa ce a fost infrant langa Teius in anul 1602, s-a refugiat in cetatea Soimosului. Considerandu-se insa mult prea nesigur in aceasta asezare, a incheiat o intelegere de schimb cupasa Bektas din Timisoara, prin care a cedat fortareata pentru cetatea din Kladovo de pe malul Dunarii.

In 1599-1600 trece sub stapanirea lui Mihai Viteazul dar este recucerita de turci. De abia in anul 1688 Castrul a fost eliberat definitiv de sub dominatia turceasca.

Pierzandu-si treptat importanta militara ca urmare a perfectionarii altileriei, stricaciunile din timpul si dupa asediu nu au mai fost remediate niciodata, fortificatiile intrand in paragina.  Ca o ultima amprenta istorica, in 1784, in apropierea acestei cetati s-au ciocnit rasculatii lui Horia cu fortele imperiale si nobiliare. Parasita in 1788, zidurile ei s-au transformat treptat in ruine. (vezi Cazare Arad)

 

 

Cetatea Argamum de la Capul Dolosman

Vestigiul ce poarta amprenta cea mai veche a locuirii organizate pe teritoriul tarii noastre

Cetatea Argamum (in limba greaca antica Orgame), este un sit arheologic situat pe faleza Capului Dolosman, in partea estica a Lacului Razim. In antichitate Capul Dolosman, forma un golf deschis al Marii Negre.

Cetatea Argamum a fost localizata pentru prima data de catre istoricul Vasile Parvan in anul 1916 si estecea mai veche asezare atestata pe teritoriul romanesc lucru descoperit intr-un izvor antic ce dateaza de la inceputul secolului al VI-lea i.e.n. intr-o scriere a lui Hecateu din Milet (Cazare Delta Dunarii).

Ea a fost intemeiata de catre colonistii greci care veneau din Asia Mica, prin sec. VII i.e.n., si care s-au stabilit inca de atunci pe malul Marii Negre, azi malul Lacului Razelm.
In secolul I dupa Hristos, cetatea a intrat sub stapanirea romana, fiind un port de escala al navigatorilor care circulau pe ruta Bizantului spre Tyras. Timp de cinci veacuri, cetatea a continuat sa prospere si sa se dezvolte.(Pensiuni Delta Dunarii).

 

Binenteles ca mitologia nu a ocolit locul, astfel, exista o legenda care spune ca Argamum este unul dintre locurile unde Argonautii s-au oprit in drumul lor spre patrie, cand erau urmariti de flota regelui Aetes (Uliul), tatal Medeei, dupa ce au gasit "lana de aur". (Cazare Dobrogea)

Cercetarea zonei din punct de vedere arheologic s-a facut foarte greu si desi situl arheologic se intinde pe circa doua hectare si jumatate, foarte multe lucruri nu au fost scoase inca la suprafata. Descoperirea de pana acum se identifica prin prezenta unor ruine si a catorva elemente arhitectonice: o poarta, cateva strazi, zidul de aparare si deasemenea cateva basilici paleocrestine si valuri de pamant care au fosrmat sistemul de aparare.