Bisericuța din Bârsana- monument UNESCO, uitat și confundat

Monument din patrimoniul mondial UNESCO, situat în satul Bârsana, comuna Bârsana, județul Maramureș, cu hramul Intrarea  Maicii Domnului în biserică, monument istoric, cod 904.
Acestea sunt coordonatele tehnice ale acestui monument uitat pe un vârf de deal din inima Marmureșului istoric, confundat adesea de turiștii de ocazie cu mănăstirea Bârsana, cea situată la intrarea în comună, dinspre Vișeu.

Mănăstirea este ctitorită prin 1991, după planurile unui arhitect inspirat, din acest motiv este extrem de vizitată și de cunoscută, rămânând singurul obiectiv turistic vizitat din comună.

Durerea mea este legată de intrarea în anonimat a bisericuței UNESCO, asta și pentru că nu există indicatoare și deci nici interes să fie promovată, chiar dacă de ea se ocupă fiica preotului paroh, care este și plătită pentru funcția de ghid al monumentului.
Când am ajuns acolo, în mijlocul unei săptămâni de vară, ne-am nimerit cu un turist polonez ce făcea un tur al Maramureșului, cu autostopul, și care era extrem de revoltat că nu este deschis la or 9.30, un obiectiv pentru care el venea de 1000 de kilometri.

L-am ajutat, mai în grabă, am mers la fiica preotului, am luat-o de acasă și am dus-o la bisericuță dar n-am mai intrat, din acest motiv și pozele sunt puține.
Dar durerea rămâne, mai ales că la biserică se ajunge pe un drum îngust cât o potecă care se face la dreapta din drumul național, extrem de strâns, în 90 de grade. Mai este o intrare, mai largă din drumul mare, care te duce la casa unor oameni, iar ca să ajungi la scări trebuie să treci prin mica lor curte, betonată și aranjată, iar oamenii sunt foarte amabili.
Bisericuța  are o poveste interesantă, fiind ridicată pe la 1720, în valea Izei, ca biserică de mănăstire, fiind mutată apoi din motive necunoscute, pe delușorul din mijlocul satului, pe la 1800. Începând cu 1806 pictorul sau zugravul-pentru conformitate- Toader Hodor din Vișeul de Mijloc, se ocupă de pictarea bisericii, introducând pentru prima dată reprezentări baroce și rococo, străine de tradiția postbizantină. El pictează în naos și pronaos scene din Geneză, din Judecata de Apoi și din Patimile lui Iisus.
Biserica este construită din bârne asamblate în sistem blockbau, are plan dreptunghiular iar la interior este de remarcat bolta de secțiune poligonală, pe console. Acoperișul are streașină dublă, deasupra pronaosului aflându-se turnul cloptniță, cu camera clopotelor în consolă și cu acoperiș înalt, piramidal.

Cetatea dacică Costești- monument UNESCO

Una dintre cele mai accesibile cetăți din sistemul de apărare dacic, din Munții Orăștiei, treapta mai joasă a Șureanului, Costești- Cetățuie, nu ,,rupe gura târgului'' cum s-ar spune. 
În sensul că nu este genul de cetate care să te lase cu respirația baltă.
O cetate de pe timpul lui Burebista, reprezentând prima reședință a regelui dac, nu are cum să nu fie un obiectiv turistic de primă mână.
Atâta doar, că investițiile în infrastructura turistică lipsesc cu desăvârșire, ca de altfel la toate cetățile dacice, cu excepția Sarmisegetusei Regia( detalii AICI). Iar asta doare.

Dar, hai să zicem că amenajările din capitala lui Decebal, sunt un început, și că ele se vor extinde măcar la Costești și la Căpâlna, în Alba, ceva mai accesibile decât celelalte trei, din sistemul de apărare imaginat de conducătorii Daciei, unul din motivele pentru care au și fost incluse în patrimoniul mondial UNESCO.
Dealul de 561 de metri unde a fost ridicată cetatea, numit Cetățuia, domină valea largă și destul de sinuoasă a pârâului Grădiștei, cel care vine din inima Sarmisegetusei cale de peste 16 kilometri.
Sistemul de apărare care se află pe stânga văii era alcătuit din valuri succesive de pământ, de un zid circular cu trei bastioane și o palisadă, în timp ce partea superioară a platoului era ocupată de două turnuri -locuință la care se ajungea pe o scară monumentală.
Pe terasele dealului au mai fost descoperite urmele unui turn de veghe și a unor turnuri de observare si ruinele a patru sanctuare.

În rest, o pășune frumoasă cu căpițe de fân transformate în toalete ,, a la natur"( semn că nici aici, ca și la Sarmisegetusa Ulpia Traiana, nu s-au făcut întabulările cum trebuie), o pădure deasă și bogată în lemn de foioase, un drum de acces desfundat de ultimele ploi și peisaje spectaculoase, care merită orice efort.

Biserica de lemn din Bârsana – Monument UNESCO

wikipedia.org

O adevarată lecție de istorie și religie ce încă stă în picioare tocmai din anul 1711. Situată acum în localitatea Bârsana, județul Maramureș, mai exact pe dealul numit Jbâr, acestă biserică este din 1999 monument UNESCO. 

Având hramul ”Intrării Maicii Domnului în Biserică”, impresionează în principal prin robustețea și măiestria cu care a fost construită ce i-a permis să reziste mutărilor și trecerii timpului. Nu trebuie confundată însă cu complexul construit recent numit ”Mănăstirea Bârsana”.

Sa vă spun puțin din istoria ei. Preotul Ioan Ștefanca împreună cu fii săi și alți săteni au ridicat mănăstirea prima dată în 1711 într-un loc numit ”Părul Călugărului”, drept mulțumire Domnului pentru protecția oferită în timpul ciumei mari. În anul 1739 a fost mutată însă pe Valea Izei pe locul unui cimitir ce a fost făcut în urma luptei cu tătarii. În 1791 însă este desființată, călugării alungați și o bună parte din ea devastată.

În 1806 sătenii locului au mutat-o chiar în vatra satului, în locul numit Podurile Jbârului, pentru a o feri de distrugerea completă. În acel loc o puteți găsi și astăzi. Dacă aveți ocazia să treceți prin zonă o veți recunoaște după turla înaltă de lemn ce veghează blând împrejurimile.

Nu vă opriți însă numai la exterior admirând lemnul ce dăinuie și acum parcă sfidând trecerea timpului. Îndrăzniți mai mult și intrați. Primăvara un aer rece vă întâmpină de la ușă dând locului un mister și un aer protector. Parcă cei ce au slujit o viață întreagă această mănăstire vă întâmpină în umila lor casa. Picturile ce se regăsesc surprind scene din Judecata de Apoi și din Geneza. Interiorul a fost repictat în 1806 de către Hodor Toader, influențat în principal de stilurile vremii rococo și baroco. Scenele și icoanele au fost făcute pe lemn, nivelat parțial cu bucăți textile, urmând după obiceiurile vremii să fie date cu un var preparat după ce au fost fixate pe perete.

Bolta bisericii se ridică măreț în sus odată cu pridvoarele de afară cu ale lor arcade pe stâlpi sculptați. Acest loc este dovada vie că sunt lucruri pe care timpul nu le distruge, ci doar le întărește. Biserica de lemn din Bârsana, un loc în care îngerii încă mai vin uneori în vreme de sărbătoare să tragă clopotele pentru păcatele ce se fac pe pământ. Și toate se iartă odată cu asta.

Cetatea dacică Piatra Roșie- Luncani -monument UNESCO

Una dintre cetățile dacice-monument UNESCO- bine ascunse turiștilor, unică prin poziția ei și care domină o regiune spectaculoasă, frumoasă și patriarhală este Piatra Roșie- Luncani. 

Situată la poalele Șureanului, între pădurile nesfârșite( și tocmai de aceea cu lemn de fag suficient pentru furat!), cetatea poate fi văzută dacă urmăriți atent indicațiile mele sau ale oricui altcuiva care a fost acolo.

 Cum ajungeți!

Călan-Ohaba Streiului- Chitid- Boșorod- urmați în continuare DC66BA- Luncani- în sat mergeți înainte pe DC 57C, lăsând 66BA, continuați printre case sărăcăcioase, fânețe și gropi multe, până la Pensiunea -păstrăvărie cu nume de cetate, iar de acolo mai aveți câteva sute de metri până la indicator. Acolo lăsați mașina și începeți urcușul prin pădurea de fag.

Urcușul nu este greu, dar la un moment dat apare de nicăieri o poartă cu un indicator de interdicție. Ce faci? Intri în curtea omului, ce faci cu câinii? Casa se vede undeva printre ramurile groase, este din bârne si este formată din două corpuri, este neagră și nu pare prea primitoare. Totuși, am văzut dealul de calcar cu oxizi de fier curgând printre diaclaze, știu că sus se află ruinele cetății și că ăsta este singurul drum, pe partea asta de munte.

Îmi iau inima în dinți și copilul aproape, și călcăm timizi pe proprietatea omului, printr-o iarbă mare și umedă. Pe copacul mare din stânga noastră scrie ,,cetatea". Răsuflăm ușurați și începem cea mai grea parte a urcușului, vreo 20 de minute epuizante, prin fâneață și apoi prin pădure.
Am întâlnit pietre din zidul exterior peste care au crescut arbori-frați, un drum pavat, care ducea la cetate și care era, se spune, străjuit de trei turnuri de apărare. Sus, peste ruine se așterne un strat sănătos de iarbă grașă și de piciorul cocoșului, așa că încerci o oarecare dezamăgire.

Nu prea s-au făcut săpături arheologice aici și pare să nu intereseze pe nimeni. Știu, nu sunt bani pentru istoria noastră, mai bine o aruncăm la coș. De altfel, faptul că drumeagul trece prin curtea omului, mă lămurește că nu s-a lămurit nici care este regimul de proprietate stat/ privat.

Cetatea este situată pe dealul cu același nume la altitudinea de 831 de metri, și domină valea întortocheată a Luncanilor. Forma  de patrulater și cele 5 turnuri, erau menite să apere capitala statului dac, în cazul unei invazii armate care ar fi venit pe valea Streiului.
Dincolo de rolul strategic și de impozantul deal, rămân cu sentimentul și emoția pozitivă de a fi ajuns totuși la cea mai izolată dintre cetățile dacice monument UNESCO dar și cu regretul că drumul este imposibil până aici și că o minimă și necesară ,,dezvelire'' a pietrelor și sanctuarului aflat în lateral, ar fi dat, totuși, acestei cetăți șansa și dimensiunea turistică pe care o merită.

Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava- Monument UNESCO

Undeva pe o străduță lăturalnică, din inima cetății de scaun a Moldovei, se află un mic paradis monastic, înconjurat de arbori seculari și de un gard înalt de piatră. 
Este Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou, în mijlocul căreia se află și biserica Sfântul Gheorghe, ansamblu aflat în patrimoniul mondial UNESCO,  fiind împreună cu centrul istoric al Sighișoarei, singurele monumente de pe lista UNESCO care sunt construite în interiorul unor orașe.


Poziția lăcașului de cult, numită de toată lumea Biserica Mirăuți, este una extrem de favorabilă, un spațiu de rugăciune și de meditație pus în valoare de parcul în care te poți reculege la umbra bătrânilor stejari.
Biserica Sf. Gheorghe este ridicată în timpul lui Bogdan al III lea( cel care îi urmează la tron Marelui Ștefan)  însă este terminată în  1522, în timpul lui Ștefan cel Tânăr, pentru a servi drept Mitropolie a Sucevei.

Devenită neîncăpătoare, pe locul acesteia este ridicată o altă catedrală de dimensiuni considerabile pentru perioada medievală, este pictată la interior și la exterior în timpul lui Petru Rareș.
La sfârșitul secolului al XVI lea Domnitorul Petru Șchiopul, reface acoperișul bisericii și construiește impozantul turn de la intrare, și tot el mută moaștele Sfântului Ioan cel Nou în noua catedrală.
În timpul Domnitorului Miron Barnovschi( 1626-1629), cel care ridică și micuța mănăstire de la Buhalnița din județul Neamț, mitropolitul Anastasie Crimca (ctitorul  Mănăstirii Dragomirna) ridică un paraclis dreptunghiular pe latura de est a  curții mănăstirii.

Restaurată în secolul a XVIII lea și devenită mănăstire de călugării în secolul al XIX lea, biserica și întregul ansamblu monastic intră în secolul al XX lea într-un amplu proces de restaurare, sub îndrumarea arhitectului Karl Romstorfer, când au fost puse în valoare picturile exterioare de pe laturile de sud și de vest.
Pentru vechimea sa, arhitectura moldovenească cu influențe muntenești, picturile interioare și exterioare și pentru rolul jucat în veacurile tulburi ale miezului de Ev Mediu, biserica a intrat sub și în atenția patrimoniului mondial al UNESCO, lucru care ar trebui prețuit mai mult de români.

Alte monumente UNESCO vizitate și admirate de plecatdeacasa.net  AICI.

Sarmizegetusa Regia- un monument UNESCO renăscut

Vacanța sau circuitul perfect în zona Orăștie- Hațeg, trebuie să includă musai și vizitarea cetăților dacice din zona Șureanului. De fapt, primul lucru la care te gândești când stabilești o zonă spectaculoasă ca cea de la poalele Șureanului, este turul cetăților incluse de UNESCO în patrimoniul mondial al umanității. Asta pentru că noi, românașii pierduți de ocazie pe aceste plaiuri mioritice, nu știm, sau dacă am auzit, nu înțelegem ce este cu acest patrimoniu mondial și cu ce se ocupă el, este altă problemă.

Ideea principală are legătură cu cea mai mare, mai frumoasă și mai misterioasă cetate dacică, dintre toate cele care au alcătuit sistemul de fortificații montane din perioada lui Decebal.
Asta este SARMIZEGETUSA REGIA( da, cu ,,z" nu cu ,,s").

O creație antică unică, situată la aproximativ18 kilometri de municipiul Orăștie, deci la doi pași de autostrada Sibiu-Arad, în zona de nord-vest a Munților Șureanu. Poate fi și acesta un argument de viitor, pentru un aflux mai mare de turiști și mai ales de elevi, pe un drum, sper, cât mai curând, asfaltat și complet amenajat.

Din satul Costești (o altă cetate din cele șase declarate monumente UNESCO) drumul urcă lin, este pietruit și destul de bine întreținut, către Grădiștea de Munte. Satul are o poziție pitorească pe valea pârului cu același nume, desprins parcă din poveștile cu strămoșii noștri de la începutul veacurilor.

La câțiva kilometri, după ieșirea din sat, dai peste două mici serpentine și în cele din urmă ajungi pe un platouaș cau fel de terasă naturală a pârâului Grădiștei, unde găsești două căsuțe de lemn, de unde cumperi bilete pentru vizitarea cetății, și unde stau permanent doi jandarmi. De, se cam fură și se cam sapă în zonă în mod fraudulos, după kosoni( bănuții dacici) și brățări de aur-neprețuite- cu capete de șarpe.

Alege turul mic, adică mai de-a dreptul, și bucură-te de arborii seculari și de aerul tare al istoriei noastre pure și adevărate, neamestecate cu romani. După ce vezi o porțiune conservată din vechiul drum pavat cu plăci de calcar, zărești printre arbori imaginea atât de comună și de ciudată a sanctuarului cu cadran solar.

,,Soarele de andezit" sau Templul mare circular, din centrul așezării, este punctul principal de atracție, atât prin așezarea menhirelor de andezit cât, mai ales, prin misterul legat de  necunoașterea zeităților sau zeității pentru care fusese construit.

Așa că nici ritualurile care se practicau aici nu sunt foarte bine cunoscute, dar  zona reprezintă clar centrul credinței dacice. Asta pentru că în 106 d. Ch. romanii nu au vrut să mai rămână nimic din fortăreața și amintirea regelui de la nord de Dunăre, care le-a pătat onoarea de superînvingători ai lumii cunoscute până atunci. Asta îmi amintește întotdeauna de soarta cetății mediteraneene Cartagina, a lui Hanibal, din care chiar n-a rămas nimic!

În zona sacră, poziționată în mod natural în mijlocul marii așezări, se mai află Templul de andezit, din care nu s-a păstrat mare lucru și care a avut o fază de construcție mai veche, cu lespezi din calcar. Undeva la marginea uneia din terasele artificiale de pământ care susțineau construcțiile religioase, se mai află Templul de calcar și care este cea mai veche datând, probabil, din timpul regelui Burebista.

În rest, feriți-vă în zilele calde și însorite de vară, de viperele care vegetează pe pietre, beți apă din izvorul minunat de la intrarea în poiană și felicitați-vă că sunteți printre puținii români care au gustat cu ochii, din minunea dacică lăsată moștenire de Marele Decebal, în ciuda tuturor veacurilor care au trecut peste ziduri și peste popor de la începutul lumii și până astăzi.

Circuitul tuturor bisericilor de lemn din Maramureș- monumente istorice, de arhitectură și UNESCO

Am reușit să alcătuiesc o listă cu TOATE  bisericile de lemn din România, asta după o muncă de câteva saptămâni, de documentare, baza constituind-o  Ghidul Turistic 2006, de Victorița Novac și Leon Magdan.
Postările vor fi grupate în cinci-șase categorii, pe regiuni istorico-geografice, și spun cinci -șase pentru că nu m-am hotărât cum să grupez regiunile. În orice caz, vor fi prezente bisericile de lemn din Transilvania, Banat, Crișana, Maramureș, Bucovina, Moldova și sudul țării( Oltenia, Muntenia, Dobrogea).

Câteva considerații  personale despre bisericile de lemn din Maramureș:
 - surprinde sau nu, numărul mare de  biserici cu hramul  Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, ca de altfel în toată Transilvania; poate are legătură cu semnificația războinico -religioasă pe care o au acești sfinți și cu anii lungi de stăpânire de toate felurile sau de asuprire religioasă; pe locul doi este sfânta cea mai întâlnită din România bisericilor de lemn și anume Cuv. Parascheva, maica românilor;
- veți citi despre cele 8 biserici aflate în patrimoniul mondial UNESCO,  monumente care atestă geniul meșteșugarilor maramureșeni și legătura profundă a urmașilor dacilor liberi cu divinitatea; tot aici se află și bisericile de lemn cu cele mai înalte turle de lemn din lume, de 62 respectiv 54 de metri;
- multe biserici păstrează colecții impresionante de icoane pictate pe sticlă sau pe lemn, în muzee de tradiție populară bisericească sau chiar în interiorul lor; sunt interesante  prăsnicarele, icoane pictate pe amble părți cum sunt cele de la Budești;
- tot în Maramureș se află localitatea cu cele mai multe biserici de lemn din țară, nu mai puțin de 12, și anume Târgu Lăpuș, între care și una monument UNESCO, cea de la Rogoz;
- veți rămâne surprinși să citiți că în comuna Ulmeni există singura biserică reformată de lemn din țară, știut fiind faptul că acestea sunt din piatră, iar cele mai multe dintre ele sunt și fortificate.

1. Sat Poiana Botizii, com. Băiuț- biserica de lemn Sf. Ap. Petru și Pavel, 1830
2. Com. Bârsana- biserica de lemn Intr. în bis. a Maicii Domnului, 1720, monument UNESCO,  cu arhitectură specifică și picturi murale și biserica de lemn Sf. Ap. Petru și Pavel, a noii mănăstiri Bârsana, cu turlă de 62 metri cea mai înaltă construcție de lemn din Europa, 1991-1992
3. Com. Bicaz- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril , 1723
4. Com. Bogdan Vodă- biserica de lemn Sf. Nicolae, cu candelabru din lemn (1722), în stil gotic și bizantin cu picturi originare, 1718-1722
5. Sat Frâncenii Boiului, com. Boiu Mare- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1757
6. Oraș Borșa- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril din 1718, cu decor sculptat și picturi interioare din 1775
7. Com. Botiza- biserica de lemn Cuv. Parascheva, 1796
8. Com. Budești- biserica de lemn Sf. Nicolae, din 1643, monument UNESCO,  cu picturi murale din 1726 și o colecție de icoane numite prăsnicare( pictate pe ambele părți)
9. Sat Sârbi, com. Budești- biserica de lemn Sf. Nicolae- Suseni, 1532 și biserica de lemn Cuv. Parascheva, 1667 și pictată în 1760
10. Com. Călinești- biserica de lemn Nașt. Maicii Domnului, 1663 și biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1758, cu picturi din 1778 și biserica de lemn din satul Cornești, Sf. Nicolae, 1800
11. Sat Izvoarele, com. Cernești- biserica de lemn Cuv. Parascheva, 1928
12. Sat Cărpiniș, com. Copalnic- Mănăștur- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1757
13. Sat Drăghia, com. Coroieni- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1706
14. Com. Cupșeni- biserica de lemn Sf. Ilie, sec. XVIII  și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, sec XVIII
15. Sat Costeni, com. Cupșeni- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1870 și biserica de lemn Sf. Ap. Petru și Pavel, 1885 și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, din satul Libotin, 1671 și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, din satul Ungureni, sec. XVIII
16. Com. Desești- biserica de lemn Cuv. Parascheva, monument UNESCO, 1770, cu picturi pe pânză aplicate pe pereți și pe tavan și o colecție de icoane pe lemn și pe sticlă( sec. XVII-XIX), și biserica de lemn Nașt. Maicii Domnului, din satul Hărnicești, 1770, cu picturi valoroase și icoane pe lemn
17. Com. Fărcașa- biserica de lemn Cuv. Parascheva, 1774, cu colecții de icoane și biserica de lemn  Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1799
    
18. Sat Ferești, com. Giulești- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1700 și biserica de lemn  Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1653, din satul Mănăstirea, pictată  în 1782
19. Com. Ieud- biserica de lemn Nașt. Maicii Domnului- din Vale ( Catedrala de Lemn), monument UNESCO, 1699-1717, cu colecție de icoane pe sticlă și biserica de lemn Nașt. Maicii Domnului- din Deal, 1364, ref. sec. XVIII, cea mai veche biserica de lemn din lume
20. Sat Stejera, com. Mireșu Mare- biserica de lemn Cuv. Parascheva, 1800
21. Com. Moisei- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, a mănăstirii Moisei, 1637, cu picturi interioare pe pânză din 1650
22. Sat Orțița, com. Oarța de Jos- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, sec. XVIII
23. Sat Breb, com. Ocna Șugatag- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1700, și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, din satul Hoteni, 1657 și biserica de lemn Cuv. Parascheva, din satul Sat-Șugatag, 1642
24. Com. Poienile Izei- biserica de lemn Cuv. Parascheva, 1604,  monument UNESCO, cu picturi populare din 1794 și colecție de icoane pe lemnâ;
25. Com. Poienile de sub Munte- biserica de lemn Schimbarea la Față, 1788
26. Com. Remetea Chioarului- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1800, cu turn clopotniță monumental și biserica de lemn Sf. Ioan Botezătorul, sec.XIX și biserica de lemn Sf. Ioan Botezătorul, din satul Posta, sec.XVII + biserica de lemn Sf. Ilie, 1806 + biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1820
27. Com. Rona de Jos- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1655
28. Com. Rozavlea- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril,1716-1720, pictată în 1825 și biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1760, din satul Șieu
29. Com. Săcălășeni- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1442, ref. în sec XVIII și biserica de lemn Sf. Ana, din satul Coruia, 1794 și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, din satul Culcea, 1720 și biserica de lemn Sf. Ap. Petru și Pavel, din satul Întrerâuri, sec.XVIII
30. Com. Săcel- biserica de lemn Sf. Ap. Petru și Pavel, 1728
31. Com. Săliștea de Sus- biserica de lemn din Deal- Sf. Nicolae, 1650 și biserica de lemn din Vale- Sf. Nicolae- Buleni, 1722 cu picturi și icoane valoroase din sec. XVIII
32. Com. Strâmtura- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1771, monument de arhitectură și biserica de lemn Sf. Nicolae, din satul Glod, 1700
33.  Sat Larga, com. Suciu de Sus- biserica de lemn Sf. Dumitru, 1771
34. Sat Plopiș, com. Șișesti- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, monument UNESCO, 1796-1798 și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, din satul Surdești, monument UNESCO , 1721-1724, cu picturi tempera pe pânză din 1783, cu turlă de 54 de metri, a doua din țară
35. Com. Șomcuta Mare-  biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, din satul Buteasa, 1800 și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, din satul Codru Butesii, sec.XIX  și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, din satul Vălenii Șomcutei, sec.XVII
36. Oraș Târgu Lăpuș- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, din satul Boiereni, sec.XVIII și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, din satul Cufoaia, 1850 și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, din satul Dobricu Lăpușului, sec.XVIII, pictată și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, din satul Dumbrava, sec.XVIII și biserica de lemn Sf. Maria, din satul Fântânele, sec.XVIII și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, din satul Groape, 1830 și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, din satul Inău, 1689 și biserica de lemn Sf. Dumitru, din satul Răzoare, sec.XVIII , monument de arhitectură + biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1700 și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, din satul Rogoz, monument UNESCO, 1663, ref. 1717, cu valoroase decorațiuni și picturi interioare din 1785+ biserica de lemn Cuv. Parascheva, sec.XVIII  și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, din satul Stoiceni, 1860
37. Com. Ulmeni- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1720 și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, din satul Arduzel, 1650 și biserica reformată de lemn, din satul Someș-Uileac, 1699
38. Sat Valea Stejarului, com. Vadu Izei- biserica de lemn Cuv. Parascheva, sec.XVIII , cu picturi din 1809
39. Com. Valea Chioarului- biserica de lemn Sf. Nicolae, sec.XVIII și biserica de lemn Cuv. Parascheva, din satul Fericea, 1887 și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, din satul Vărăi, 1846
40. Com. Vima Mică- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, sec.XVII  și biserica de lemn Sf. Împ. C-tin și Elena, din satul Aspra, 1892 și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, din satul Jugăstreni, 1861 și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, din satul Peteritea, sec.XVIII