Poze şi impresii de la Biertan-patrimoniul mondial UNESCO

Am mai scris de spre Biertan şi acum un an, despre o vizită făcută acolo acum doi ani.
S-au schimbat câteva lucruri de când nu am mai fost, unele în bine: un ghid competent şi cu informaţiile ,,la zi", scările care urcă spre cetate sunt mai îngrijite, aleile din jurul cetăţii ceva mai bine întreţinute; altele în rău: lipsa punctelor de informare turistică -doar căsuţa coşcovită, a toaletelor ecologice şi a ...turiştilor.

Poze şi impresii



Una din primele biserici fortificate din Transilvania construita de coloniştii saşi între 1516-1522.

Scarile ce urcă din zona pieţei centrale către dealul unde a fost construită biserica.

Tavanul si bolta care reprezintă graţios stilul arhitectonic gotic.

Catapeteasma este măiestrit sculptată si pictată cu 28 de panouri(în mod normal sunt 14, iar la ocazii speciale se ,,desfasoară,,si celelalte care stau ascunse în interior) ce înfaţişează viata lui Isus si a Sfintei Maria-în zona centrală - iar pe laterale sunt pictate scene din viaţa sfinţilor.

Cheia de la intrarea în biserică, care are nu mai puţin de 20 de centimetri lungime.

Intarsii de lemn minuscule cu sicrie, situate pe stranele laterale care aminteau enoriaşilor că moartea face parte din viaţa lor.

Zidurile incintei fortificate rezista si acum vremurilor deşi au sute de ani.In vale, casele ordonate ale saşilor.

Casa unde oamenii ce doreau să divorţeze stăteau o saptamână, având cu ei sau la ei un pat, o lingură şi o farfurie. În acest fel rata divorţurilor tindea vertiginos spre zero. Şi asta sute de ani!O comunitate foarte unită.

Unul dintre cele patru turnuri de apărare.

Cascada Pişoaia din Apuseni

Dacă te uiţi pe hartă, această cascadă se afla chiar în inima Munţilor Apuseni, lângă Muntele Găina(1486 metri) atât de celebru, din şi mai celebra comună Avram Iancu.



,,Inima,, Apusenilor pulseaza de mândrie moţească şi alege să cadă într-un decor de poveste cu brazi, sânziene si peşteri uriaşe, în mijlocul unui ...cătun(crâng pe limba moţilor) cu căsuţele risipite la poalele dealului Struţul. Crânguşorul se numeşte Nemeş, ca şi cascada de prin partea locului, sau Cascada Miresii după legenda care le spune fetelor cine le va fi soţ sau scurt şi cuprinzător- PIŞOAIA.



Cu o cădere de doar...18 metri, acesta cascadă nu intră în categoria greilor, care adună zeci sau sute de metri (de ex.Cascada Cailor are 150!!!) dar desenează pe buza prăpastiei un voal frumos de apă, care curge printre stâncile de travertin, stânci create în parte chiar de apă.
Pentru că travertinul este o rocă sedimentară apărută prin precipitarea calcarului din apă pe stânci, de culoare alb-gălbuie si cu porozitate mare. Exact asa se vede şi la baza cascadei, unde apele Arieşului Mic se întâlnesc cu pârâul Slatina.



Ajungeţi aici mergând de la Câmpeni-,,capitala Ţării Moţilor,, (Mihoieşti), spre comuna Avram Iancu în a cărei rază administrativă se află rezervaţia şi vă opriţi la indicatorul mare si verde de pe stânga drumului.
De altfel, în Alba la toate obiectivele importante veţi găsi aşa ceva, laudă Consiliului Judetean!
Pe bune!

Zada argintie sau mutaţia genetică a laricelui

Puţină lume ştie despre zadă sau larice sau ceea ce în limbajul muntenilor de sub Cehlău se cheamă ,,CRINI"(cine stie despre brânele reliefului structural din Olimpul Carpaţilor, stie despre ,,poliţele cu crini").

Dar şi mai puţină lume ştie despre zada argintie care, ca si bradul argintiu, reprezintă o mutaţie genetica rară, cam cum ar fi albinoşii în lumea negroido-ecuatorială.

Am fotografiat acest exemplar(unicul văzut de mine în ţară-dar ce însemn eu-ha) undeva în curtea interioara a hotelului de la mare, din Venus, unde trag de vreo doi ani.

Interesant este la acest arbore, că are un mod special de a se adapta la temperaturile scăzute din zona montană( nu este cazul aici pentru ca a devenit un arbore ornamental) şi anume acela ca îi cad acele/frunzuliţele iarna, pentru ca în timpul primăverii să creasca smocuri, smocuri dulci si micuţe, ca si conurile lor, căci sunt conifere ca si bradul, molidul, pinul, zâmbrul sau tisa.

Faţa...văzută a litoralului daco-geto-pontic

Posibilităţile de tratament balnear sunt uriaşe, iar acesta este un izvor mezotermal cu ape sodice si feruginoase, părăginit şi uitat pe plaja din Saturn-Mangalia.Un rezervor din care, probabil, în alte părţi se scot milioane de euro!

Vilele-bungalow sunt năpădite de igrasie şi buruieni+gunoaiele aferente, ca sa nu mai vorbim ca sunt în apropierea hotelurilor renovate, iar în ele colcăie de sobolani şi serpi, din care unii chiar veninoşi!
Relicvele turismului de masă, isi arata colţii in balcoanele hotelurilor de O STEA, dacă vă mai vine să credeţi că exista aşa ceva.
Piscinele mastodonţilor de beton care populau staţiunile muncitoreşti aveau piscine cu apă termală si cu proprietăţi terapeutice certificate de laboratoare de cercetare, ultima dată când am vazut-o plină era prin 2004.
Impostorii culturali de peste ocean, care ne alină dorul de instrumental cu acorduri fine din muzica vechilor azteci si mayaşi din Mexic, ne amestecă urechea cu incaşii din Peru, ne poartă prin preriile pieilor roşii din SUA, şi apoi ne-o toarna în spaniolă pe triluri de ENIA.
Mişto mâncati-aş.Talmeş balmeş cultural pentru ignoranţi.
Doar si la noi tot o intretăiere de culturi este, sau de... subculturi.
Werevăr cum spunea Shakira din Bolivia, sau ce mai contează.


P.S.Imaginile sunt din Venusul lui 2010, iar ultima este de anul trecut de la Eforie Sud.

Mânăstirea de Rit Vechi Uspenia- singura din lume!

Situată în satul Slava Rusă( comuna Slava Cercheză) din judeţul Tulcea, această mânăstire unică stă în umbra celei mai mari cetăţi romane din Dobrogea -Libida.



La vreo doi kilometri de ruine, undeva la poalele dealurilor ce alcătuiesc Podişul calcaros al Babadagului, într-un decor sălbatic, unde aerul este miruit de mirosul florilor de tei, întâlneşti o bisericuţă şi şapte călugări... ruşi.



Originile bisericii de rit şi nu de stil vechi-cum greşit se interpretează- se pierd în ,,raskolul" credincioşilor ruşi din secolul al XVII -lea, când mai mulţi episcopi şi 20 000 de mireni sunt omorâţi pentru că s-au opus reformei initiate de patriarhul Nikon şi de Împăraţii-Ţarii Romanovi.



Dobrogea, care era provincie otomană în acele vremuri primeşte pe aceşti prigoniţi atât în valea Bajbunarului( râul Slava), ce separa şi tectonic Podişul Babadagului de Podişul Casimcei, cât şi în zona Deltei Dunării, unde sunt cunoscuti ca ruşi -lipoveni.

Sfintele Moaşte ale Sf.Mucenici Dada, Gavedae, Cazdoe si Garagal

Călugărul ce ţine loc de ghid(cel cu crengile de tei în braţe!) se chinuie într-o română aproximativă(slujbele se ţin în slavonă de la 1680 iar în biserica mare din 1883) să-mi explice istoria acestei minorităţi religioase, ei fiind numiţi în Rusia staroveri, sau de către duşmani raskolnici.

Înţeleg destul de bine ce s-a întâmplat cu ei şi întreb de ce se numeşte ,,Uspenia", iar el îmi spune că acest termen înseamnă ,,Adormire", pentru că hramul acestei unice mânăstiri este ,,Adormirea Maicii Domnului,, pe 28 august( atenţie, nu mă blestemaţi, pentru că staroverii ţin calendarul iulian şi nu pe cel gregorian).

În final vreau să vă enumăr vreo două deosebiri faţă de ritul ortodox normal: semnul crucii se face cu două degete( până la reforma lui Nikon toata lumea ortodoxă făcea la fel!) iar mişcarea în jurul pupitrului unde se află Evanghelia-analogul- să se facă de la vest la est şi nu invers, iar numele lui Isus se scrie cu un singur ,,I" şi nu cu doi( până la schisma din 1667 toată lumea ortodoxă scria Isus cu un singur ,,I").

Pentru o istorie detaliata accesati site-ul Eparhiei



Later edit(dec.2010): Am citit ca mai exista o astfel de manastire in satul Manolea, comuna Forasti, judetul Suceava .Este infiintata de curind de Eparhia Bucovinei de Nord.

Stânca si băţul

Am surprins, dacă se poate spune aşa, aceasta imagine în Rarău, unde un turist glumeţ a pus sub o enormă surplombă această creangă de brad.

Târgul de Floci, destinul trist al unui strălucitor oraş

Eram student când am auzit prima dată de Târgul, Oraşul sau Cetatea de Floci. Bineînteles că am râs, cine nu ar face asta?

În subculturile noastre de cartier flocii sunt o chestie intimă, deşi conform DEX-ului aceştia înseamnă: smoc mic de lână sau matase sau fir de păr încreţit!?

Ştiam că este aşezat la marginea Câmpiei Bărăganului, lângă locul de confluenţă al Ialomiţei cu Dunărea, însă nu trecusem pe acolo niciodată ziua, doar noaptea, spre mare.

Explicaţia este simplă. Pe hărţile vremurilor apărea localitatea Linucastrum Flocx, sau dacă vreţi Cetatea Lânii, care se leagă de definiţia din DEX dar şi de fenomenul transhumanţei. 

Zona unde se varsă Ialomiţa este la capătul a ceea ce numim Balta Ialomiţei, în fapt un ostrov imens prins între două braţe, din care cel mai circulat este Borcea. Aici, aluviunile formau VADURI, adică locuri de trecere prin apa fluviului ocolite de vapoare, dar iubite și în același timp utilizate de ciobanii ardeleni care reuşeau, astfel, să treacă în Dobrogea turmele lor.

Ei, ştiţi cum se numeşte zona acesta unde plătiţi pe pod ca să ajungeţi la mare? -Giurgeni-Vadu Oii. Acum aveţi tabloul complet al apariţiei în 1431, sub domnia lui Dan al II-lea, a unui oraş cu peste 20 000 de locuitori.

O cetate medievală cu biserici situate pe grinduri, cu case de piatră şi cu beciuri, cu negustori levantini şi lioveni, care mişunau pe acolo în căutarea unei târguieli.

Ori,  după cum spune legenda, cu un întreg oraş subteran care avea rolul de a ascunde aurul râvnit de otomani şi de tătari, fapt pentru care aici era o garnizoană de 1500 de militari pe timpul lui Matei Basarab.

Şi mai ales, aici se vindea LÂNĂ adică FLOCI!

Un alt aspect important  și interesant este legat de locul naşterii domnitorului Mihai Viteazul. Într-un oraş aşa mare, o femeie de neam, frumoasă şi strălucitoare, îi cade cu tronc domnitorului Pătraşcu, rezultatul, cel mai mare şi mai bogat oraş al Ţării Româneşti va da unul dintre marii conducători de oşti din Țara Românească. 

Piua Petrii a fost un sătuc de pe digul Ialomiţei, ultima aşezare care amintea de Târgul de Floci, dispărut din cauza inundaţiilor într-o noapte, aşa cum pare să fi dispărut şi fratele mai mare, uriaşul târg, deşi oficial războaiele ruso-turce de pe la 1770 au măturat zona şi deci şi oraşul cu flocii săi şi cu aurul lui, undeva, în lada de nestemate a istoriei.

România prin ochii mei!

După un an de călătorii şi multe poze, am făcut o selecţie care îmi dă certitudinea că există locuri neumblate şi nemaipomenite pe care poate că nu le vedem cu ochiul care trebuie. Participarea la un concurs, pe care evident nu l-am câştigat( deşi în iarna am câştigat un week-end dar cu alte poze) a făcut posibilă această alăturare de cadre din ţărişoara noastră scumpă.
Enjoy!