Mănăstirea Solca-depozit de BERE!- mizerie comunistă

Dacă aveaţi nevoie de un exemplu legat de uriaşul cinism de care au dat dovadă comuniştii, aflaţi că există în România o mănăstire unde beciurile si paraclisul au fost transformate în DEPOZITE PENTRU BERE.
Mizeria si umilinţa îndurate de biserică si de enoriași trebuie sa fi fost maximă din moment ce nici măcar stăpânitorii austrieci n-au desfiintat biserica ci doar mânăstirea *(1875), în timp ce comunismul a aşezat talpa sa uriaşă pe grumazul creştinismului.

Apărută în anii 1612-1622 în timpul domniilor lui Stefan Tomşa al II lea, mănăstirea are o arhitectură asemăntoare celei de la Dragomirna, cu care este contemporană, iar zidurile de apărare au până la 2 metri grosime, asta pentru a face faţă deselor atacuri ale migratorilor tătari sau polonezi sau ale altor popoare.
La Solca a existat o fabrica de bere foarte veche, de pe timpul austriecilor, care s-a aflat până la desființare, prin anii '90, chiar în curtea mânastirii, fiind folosită pentru depozitatre, pângărind prin asta vechimea și frumusetea ei.

Voi vedeţi vreun oraş?

Eu nu văd.
Se pare ca Suceava este campion la declarat orase cu cetateni cu buda in fundul curţii si cu localitaţi !? in loc de cartiere!?
Aici aş mai adauga Vicov si Milisăuţi, urmeaza Vama, Iacobeni sau Arbore sau uerevar.
Trist, dar este singura solutie sa pastram procentul de 50% populatie urbana, nu ca nu suntem rusinea UE si aşa.
Vezi celelalte chestiute de la eticheta ,,Romania in fundul gol".

Rezervaţia forestieră- Tinovul Şaru Dornei

marginea rezervaţiei de pini, tivită cu mesteceni


specii de pini adaptaţi la umiditatea permanentă


mlaştina este înconjurată de păşuni si fâneţe


bonus, o veveriţă din parcul central al oraşului Vatra Dornei

Tinoavele sau mlaştinile oligotrofe(sărace în substanţe nutritive) se întâlnesc în regiunile depresionare cu climat rece si umed si pe platourile înalte muntoase.
In fapt, sunt o aglomerare de muschi de tip Sphagnum, dar elementul interesant din zona depresiunilor carpatice îl constituie prezenta arborilor, a coniferelor, unele dintre ele relicte glaciare( rămase ,,captive" dupa ultima glaciatie, terminata acum mai bine de 10 000 de ani).

De cele mai multe ori se întilnesc specii de pin, ca în acesta rezervatie, de molid sau brad( Poiana Stampei din aceeasi Depresiune a Dornelor) plus putine specii de flori, cea mai cunoscuta fiind Roua cerului-plantă carnivoră,întâlnita în Tinovul Mohoş, de lânga lacul Sfânta Ana.
Drenajul apei este slab, datorita turbei care este la origine un pamânt argilos plin cu fragmente descompuse de rădăcini, frunze si plante, astfel ca apa ,,bălteşte" aici permanent(polenul prezent în turbă ajuta la stabilirea perioadelor de vegetatie din era glaciară).
Această rezervatie, în care nu poti intra fara cizme înalte, cu muschi si tufe de Deschampsia, poate fi vazuta pe drumul catre satul Gura Haitii de la intrarea în Parcul National Călimani.

Povestea Dealului Crucii de la Putna

noaptea


ziua


aici pe Dealul Crucii s-a încercat scrierea numelui ȘTEFAN cu brăduți , dar o alunecare de teren a distrus ,,T"-ul și ,,E"-ul


crucea de piatră


ruinele fabricii de ciment

Exista în Putna, la poalele Dealului Crucii numit și ,,Crucişor", un loc unde Ştefan cel Mare aflat în scurt popas a tras cu arcul ca să ţintească locul pentru altarul mânăstirii Putna.
Aici se afla o frumoasă poiană care cadea în trepte către pârâul Putna, și unde era un izvor cu apă limpede din care voievodul bea de câte ori venea pe aceste meleaguri.
Sătenii îl îngrijeau ca pe un loc sfânt și îi spuneau ,, Izvorul lui Ştefan".

După instalarea fabricii de ciment, dealul respectiv a început să fie exploatat și transformat în carieră de piatră, astfel că izvorul a dispărut iar crucea de piatră ce străjuia izvorul, a căzut fiind luată de un sătean.
Aşă că, azi în amintirea acelui izvor și a crucii de piatră (care se pare că a dispărut pe la 1928) putnenii au aşezat o cruce de piatră mai mică pe dealul din apropiere, iar mânăstirea a instalat una și mai mare și mai luminată pe culmea cea mai înaltă care domină zona.

Vidraru- cel mai înalt baraj de beton din ţară

barajul şi în fundal statuia simbol a barajului


un pui creţ şi o mamă frumoasă şi mândră




tunelul ramificaţie ce merge spre cabana Cumpăna


Statuia Electricităţii, situată pe platforma belvedere şi construită de sculptorul C-tin Popovici


lacul are la baraj o adâncime de peste 70 metri, după alte surse 165!

Situat pe şoseaua ce traversează cei mai înalţi munti din ţară, numită Transfăgărăşan, barajul Vidraru este o minune tehnică pentru ţara noastră, ca şi barajul de la Bicaz sau cel de la Vidra din Muntii Parâng.
Într-o zonă în care Argeşul intră pentru doi kilometri în cheile sale maiestuoase, undeva între Munţii Ghiţu (1672 m) situaţi pe stânga râului şi Munţii Frunţi( 1534 m) pe dreapta, s-a construit acest baraj.

Date tehnice

-baraj din beton în dublu arc;
-înălțimea 166 m - absolut spectaculoasa imaginea văii Argeşului după baraj!
-volumul de beton 480 000 metri cubi - cred că se putea construi un cartier de blocuri!
-grosimea/lăţimea la stradă, sus pe baraj, 6 metri, iar la baza 25 de metri;
-lungimea barajului, la coronament 307 metri;
-suprafaţa lacului de acumulare format 870 ha;
-volumul apei din lac 465 de milioane de metri cubi;
-lungimea lacului de acumulare, până la poalele Făgăraşului 14 kilometri;
-al şaselea din Europa, la momentul construirii şi al noulea din lume!

Later edit:

Există un baraj mai înalt decât Vidraru, care are 168 de metri si este situat pe Râul Mare, afluent al Streiului, se numeşte Gura Apei si se afla în Grupa Retezat-Godeanu, între Muntii Godeanu, Ţarcu şi Retezat.
Ai aici articolul !

Mânăstirea Humor- mică și îngrijită

pridvorul deschis cu picturile ctitorilor bisericii

asediul Constantinopolului(1453), indica dorința moldovenilor de a-i vedea învinşi pe turci


turnul clopotniţă adăugat de Domnitorul Vasile Lupu(1641)

intrarea în mânăstire și semnul UNESCO




Este prima, în ordine cronologica, dintre cele cinci biserici cu picturi exterioare din zona prezentata în catalogul UNESCO ca fiind o regiune cu mânăstiri pictate unice pe Glob.
Anul 1530 este momentul in care logofatul Toader Bubuiog si sotia sa pun piatra de temelie a noii biserici construite lânga ruinele alteia mai vechi ridicate de vornicul Oană.
Cea mai mica, ca dimensiuni, dintre bisericile bucovinene aceasta are un pridvor deschis, ceea ce constituie o inovatie in arhitectura medievala din Bucovina acelor vremuri.
Frescele exterioare, desi restaurate in anii '70, nu mai sunt foarte vizibile, cele mai cunoscute fiind ,,Asediul Constatinopolului" , viata Sfântului Nicolae precum si picturile ce înfătiseaza pe ctitorii sai Toader Bubuiog si Petru Rareş.
Lânga manastire s-a construit o biserica mai mare in care au loc slujbele sătenilor, asta pentru a nu uza picturile originale din interior care sunt asemuite de specialisti cu cele ale cupolei baptisteriului din Ravenna.
Localitatea Mânăstirea Humorului se afla la trei kilometri de orasul Gura Humorului, o zona frumoasa cu zeci de pensiuni ce marcheaza drumul pina la poarta mânăstirii, din pacate foarte putine cu dotari de restaurant, pentru cei care nu se duc neaparat la gratare si manele.

Insula Pastelui- Kon-Tiki, Aku -Aku, Thor Heyerdahl

dezlegarea enigmelor



pluta din lemn de balsa


faimosii virachocas sau ,,urechile lungi"

Am facut un mic sondaj între copii mei si am descoperit cu uimire ca nu stiu nimic despre Insula Paștelui ! Am rămas dezamăgit că, în era internetului cărțile tinereții, cum este Aku Aku, rămân pitite și prafuite în rafturile bibliotecilor sau anticariatelor.

Istorie

In 1722 navigatorul olandez Roggeveen descopera aceasta insula izolata in partea central sudica a Oceanului Pacific chiar in a doua zi de Pasti, abia dupa cincizeci de ani mai trec pe aici navigatori spanioli si apoi marele James Cook si francezul La Perouse.
In anii care urmeaza venirea misionarilor are ca urmare decimarea bastinasilor, prin vânare, sclavie, rapiri si violuri plus bolile aduse de europeni. Fortati sa munceasca la exploatarile de guano( excremente de liliac) acestia se pierd usor in negura istoriei si zestrea lor genetica si culturala dispare. Asa ii gaseste marele Thor Heyerdahl, calatorul norvegian care pe o pluta de balsa reuseste sa traverseze Pacificul de la est la vest, adica dinspre America de Sud catre insula Pastelui, beneficind de curentii oceanici.

Statuile si enigmele

Va imaginati uimirea primilor navigatori si nu numai, atunci cind pe acesta insula stearpa si fara copaci au vazut zeci de statui inalte de 7 metri cu faţa catre mare, ce stajuiau tarmurile oceanului, mai ales ca unele dintre ele aveau si o ciudata palarie pe cap, de vreo citeva tone!!!
Cercetatorii vorbesc despre civilizatii extratereste in timp ce Heyerdahl asculta legendele bastinasilor si raspunde la intrebarea cum au aparut si mai putin la intrebarea ce rol au avut.
Intrebari:
1. Cum au putut oamenii primitivi, chiar si ,, urechi lungi" ( populatii albe venite din Peru) sa ciopleasca in piatra bazaltica dura acesti colosi? - Cu cutite si topoare din piatra!
2.Cum au putut sa aseze palariile pe capul statuilor? - Un sistem ingenios de funii si maluri de pamint!
3.Care este originea si rolul tablitelor ,, rongo-rongo" cu o ciudata scriere hieroglifica(mayo) atribuita de bastinasi stramosilor cu par rosu, barbi si urechi lungi? ------????? Asta ramine fara raspuns pentru ca nu mai exista decit vreo 20 de asemenea tablite, restul fiind arse de un misionar francez pentru ca reprezentau scrierea satanei !?

Final

Aku-aku inseamna in credinta bastinasilor duhul pazitor, rau sau bun ce vegheaza asupra fiecarei fiinte si asupra locurilor din insula.
Numele original al insulei spune multe despre credintele locuitorilor fie ei ,,urechi scurte"( slujitori ) sau ,,urechi lungi", si anume ,, Buricul Pam#ntuluii" sau ,,Ochiul care vede raiul" sau ,,Vama paradisului".
Ce n-a putut Heyerdahl sa demonstreze a fost legatura insularilor cu celelalte constructii din Polinezia franceza, cu limbile polineziene de origine indoneziana care sprijina teoria venirii primilor locuitori din Asia de Sud-Est si nu din America de Sud.

Lectura placuta! Aku-Aku, Thor Heyerdahl