Schiţă traseu: Cabana Ciucaş- Cetatea Tigăilor, Masivul Ciucaş- Zăganu

Un munte unde, spre ruşinea mea, nu am ajuns.
Trimite-ţi fotografii!
Hai că pe aici sigur aţi fost!

Ce puteţi citi şi vedea în RECOMANDĂRILE SĂPTĂMÂNII

Urmăriţi în acestă săptămână trei articole interesante despre mutilarea industrială a munţilor sau despre pericolele care ne pândesc din Marea Neagră.

Blestemul uraniului- este un mic fotoreportaj, nu neaparat de profunzime, despre urmele lăsate pe Valea Bistriţei de exploatările de minereuri complexe şi de uraniu, din zona Crucea. Nu am nimic cu acestă regiune dintre Munţii Stânişoarei şi cei ai Bistriţei care are peisaje mirifice, însă sunt elemente de peisaj care nu pot fi negate. Din păcate, patriotismul local deşănţat  îşi face loc oriunde, iar o mostră poate fi citită în comentariile din subsolul articolului.

Dezastrul ecologic din Craterul Călimanilor- un articol care lasă mut pe oricine iubeşte câte de cât natura şi mai ales munţii. În 1997 s-a oprit exploatarea sulfului din cariera de la Gura Haitii cariera care acum este într-un proces de ecologizare-pe bune!-,  ce a rămas în urmă puteţi vedea în imaginile care însoţesc articolul.

Pericolele din adâncul Mării Negre- puţină lume ştie despre stratul mort de mai bine de 2000 de metri grosime din Marea Neagră, plin cu un gaz toxic numit hidrogen sulfurat.  Şi mai puţini ştiu, despre pericolul de tsunami generat de instabilitatea plăcii tectonice peste care se află această mare şi o parte a teritoriului României.

TROPAEUM TRAIANI- cum arăta înainte de reconstrucţie

Scriam-AICI- în urmă cu vreo doi ani despre Tropaeum Traiani de la Adamclisi şi mă documentam asupra istoriei locului. Nu ştiu de ce mă gândisem întotdeauna că acest monument, privit cu admiratie încă din şcoala generală, durează de 2000 de ani, si chiar mă miram cât de bine păstrat era(?!).
Am aflat de la istorici şi de pe panourile de prezentare că acesta este o reconstructie şi mare mi-a fost mirarea să descopar, anul acesta, în două ghiduri vechi, ante 1975, două poze ale monumentului aşa cum arăta el înainte de reconstructie.

Extraordinar şi bravo arheologilor şi constructorilor.

                                                                            AZI

Cornetu, singura mânăstire din lume pe sub care trece trenul

Cei care iau la roată Valea sau Defileul Oltului, trec nepăsători, de cele mai multe ori, pe lângă o construcţie mânăstirească ce seamănă la faţă cu Cozia sau cu Sinaia,  asta dacă ne luăm după arhitectură şi după cărămizile roşii ce ies în evidenţă pe brâurile bisericii.

Lângă localitatea Călineşti, nu departe de Brezoi, câteva indicatoare, cam ruginite şi obosite de vreme te anunţă, ba că ai ajuns la Schitul Cornetu, ba la Mânăstirea Cornetu. Mă rog, cunoaştem diferenţele, chestie de interpretare religioasă, parcă cărui turist sau pelerin îi pasă.

Scriam  în urmă cu un an, pe blogul meu, în ,,pastila de turism“ că acesta este un loc pe care aş vrea să îl văd neapărat.

Citisem, după cum spune şi titlul, că este singura mânăstire din lume pe sub care s-a construit un mic tunel de cale ferată. Chestia mi se părea extraordinară şi după ce am văzut acolo, cred în continuare acest lucru.

Cum micul schit este situat foarte aproape de malul drept al Oltului iar inginerii feroviari nu puteau ,,muşca” cu debleul din apele râului dar nici din rambleul drumului naţional, atunci s-a luat decizia de a se construi un mic tunel pe sub turnul de la intrarea în aşezământul religios. Azi, probabil, BOR s-ar opune, dar atunci…

De sus, de la intrare, nu realizezi deloc acest lucru dacă nu ştii. Vegetaţia crescută de o parte şi de alta a căii ferate obturează privirea turistului.

Aşa că am luat-o pe şosea la vale, vreo 200 de metri şi am coborât pe calea ferată, după care, cu ceva emoţii am luat-o peste traverse ca să prind un unghi mai bun pentru fotografiat.

Ar fi fost o chestie să prind sau să mă prindă un tren, acolo jos mai ales că nu prea aveam unde să mă feresc.

În fine, un element de arhitectură religioasă alături de unul de arhitectură feroviară, constituie un ansamblu inedit care poate fi exploatat turistic.

Să mai menţionez şi vechimea schitului, construit şi ctitorit de Val Velnicul Mareş Băjescu pe la 1666. Schitul este trecut în ghidurile cu mânăstiri ca fiind unul de călugari însă eu am conversat despre minunea tehnică de sub poarta de intrare cu o măicuţă.

Nu rataţi nici interiorul şi nici priveliştea asupra Oltului şi  Munţilor Coziei, din spatele mânăstirii.

Schiţă traseu: Cabana Voina- Refugiul Iezer, Munţii Iezer

Un loc pe care aş vrea să-l vizitez, aflat în unii dintre cei mai sălbatici munţi din România.

Aştept fotografii!!!

NOTĂ: cursul de apă din imagine este Râul Târgului şi coboară către Câmpulung după care se varsă în Argeş. Obârşia sa este într-un lac glaciar.

Bod, polul frigului din România, -38,5 grade

Aici la Bod, în mijlocul Depresiunii Braşovului, nu departe de oraş, s-a înregistrat la 25 ianuarie 1942 temperatura minimă absolută din ţara noastră.

Un aşa numit ,,lac de frig s-a lăsat peste cea mai mare depresiune intramontană din Carpaţii Româneşti, ceea ce a făcut posibilă realizarea unei inversiuni de temperatură.

Am mai scris despre inversiuni în postarea cu Joseni, judeţul Harghita, acolo aflaţi mai multe despre fenomen-AICI.

Ce puteţi citi şi vedea în recomandările săptămânii

Am pus de ceva timp în dreapta paginii principale o secţiune cu recomandările săptămânii. Hai să vă spun două cuvinte despre fiecare:

Balta Dracului- din centrul oraşului-staţiune Covasna, este un fel de vulcan noroios, în care domină emanaţiile postvulcanice de gaze.

Tinovul Mohoş- este o mlaştină situată lângă Lacul Sf. Ana, unde se întâlneşte o specie de plantă carnivoră, numită DREŢE.

Vulcanii Noroioşi- cunoscuţi şi arhivizitaţi vara, eu i-am ,,surprins,, în mijlocul iernii, într-un peisaj în alb şi negru.