luni, 11 ianuarie 2016

Cheile Bistriței Vâlcene. Cheile crucilor din pereți- Parcul Buila -Vânturarița


Moise Guran, în micuța lui inovație TV realizată cu o bancă românească, tot o trage că aceste chei ale Bistriței ....Vălcene( mai există Bistrița moldavă, gorjeană și ardeleană) sunt un loc necunoscut, dar magic. 
Clișee ale românilor: ,, Ce țară frumoasă avem, dar nu o cunoaștem, sau nu o promovăm sau păcat că-i locuită" și multe bla, bla-uri, de care sunt sătul. 
Oricine merge vreo sută de kilometri prin România pitorească, este lovit de revelația asta a prezenței unor obiective  turistice unice. Toate  prejudecățile astea vin din necunoaștere, ignoranță sau, pentru cei mai cultivați, din lipsa timpului pentru documentare.


Ei bine, locul ăsta chiar este magic!
Situat la poalele Munților Căpățânii( Grupa Parâng din Carpații Meridionali) locul abundă în monumente naturale și religioase( Mănăstirile Bistrița și Arnota, schiturile Păpușa, Peri și 40 Izvoare)  de excepție.
Cheile Bistriței sunt considerate cele mai înguste, săpate în calcar, din țară, lucru de care mă îndoiesc, au 1,5 km. lungime( după N. Popescu, colecția Munții Noștri, după alții 1,2 ori 1,3 sau doar 1 km,) în zona cea mai îngustă și 4,3 kilometri pănă în zona ,,Între râuri" unde Bistrița confluează cu pârâul Gurghiu.

În punctul  de confluentă altitudinea este de 670 de metri iar la ieșirea din chei este de 550 de metri, astfel vă  puteți da seama de diferența de nivel a văii și de tumultul apelor, mai ales după câteva ploi consistente.

Pe pereții cheilor se găsesc câteva cruci sculptate în calcarul moale al masivului Buila, cruci care au legatură, se pare, cu legenda lui Matei Basarab despre care  se spune s-a ascuns aici, în masivul Arnota, după o luptă cu turcii, promițând că va ridica o mănăstire( n.m. Mănăstirea Arnota, unde este și îngropat) dacă scapă cu viață, cheile apărându-l de cotropitori, astfel că a sculptat cruci pe pereți.
Crucile sunt mai degrabă creații ale monahilor care au slujit la cele două bisericuțe din Peștera Grigorie Decapolitul( Liliecilor) situată în peretele de calcar, la 60 de metri înălține față de baza văii, și despre  care am scris AICI, sau la mănăstirile si schiturile ascunse  din zonă.

În zonă mai sunt câteva mici sectoare de chei spectaculoase, la fel de scurte si străbătute de drumuri forestiere, așa cum este și cel din Cheile Bistriței.
Astfel, vă recomand cheile Costeștilor, Recea și Mânzului, toate mai izolate și mai sălbatice decât cele ale Bistriței, dar mult mai scurte..
O poveste frumoasă se leagă de Podul Reginei Maria, care trecea peste râul vijelios, și care era preferatul reginei în desele sale ieșiri și plimbări prin aceste chei, pe  care le-a iubit atâ de mult..

Din păcate, natura dezlanțuită dar și delăsarea autorităților au lăsat podul în paragină, azi putând fi admirată o parte nesemnificativă a lui, situată într-un colț al cheilor.
Parcul Buila Vânturarița se suprapune peste cele două creste calcaroase ale Munților Căpățânii, fiind considerat cel mai mic dar cel mai bogat în fenomene naturale, parc din țara noastră.



sâmbătă, 9 ianuarie 2016

Cetatea Alba Iulia - Cetate bastionară în stil Vauban


Impresii

Știți situația/ zicala aceea în care se spune: ,,la pomul lăudat să nu mergi cu sacul"? 
Ei bine, la Alba Iulia SĂ mergi cu sacul. 
Cu sacul de forță, (ne)răbdare și dorință de a explora, bașca ceva spirit patriotic pentru evenimentele petrecute aici.
Am ajuns foarte bine la Alba Iulia, indicatoare numeroase, străzi destul de largi, parcare spațioasă în fața porții de intrare principale. 
Deci, de bine. 
Milioanele( zeci!)investite în refacerea cetății sunt meritul unei adminstrații care a marșat pe acest monument unic în România și care și-a propus să revitalizeze turismul cultural și istoric din oraș și din împrejurimi.

Vizitarea cetății merită fiecare minut, pentru că la fiecare pas te întâlnești cu mici statuete de fontă, porți monumentale, minicăruțe cu suveniruri sau cu gustări, monumente arhitecturale medievale sau mai noi, ruine antice, pub-uri si terase răsărite din zidurile groase de mai mulți metri, turiști români uimiți că sunt în țara lor, sau unguri, japonezi și nemți plimbându-se natural prin peisaj, semn că au mai văzut așa ceva.
Cu toate astea, nu mi s-a părut că dă pe dinafară de turiști, deși concentrarea de obiective turistice -importante- pe metru pătrat este mai mare ca la Sighișoara, de exemplu.

Ce lipsește? 
Promovarea sub formă de: emisiuni, festivaluri de teatru, de jazz sau rock, seminarii, expoziții, reclame, bloguri, pliante, etc. Până acum, la mine nu a ajuns decât evenimetul cultural de mare ținută intelectuală organizat de Dilema Veche, în luna lui cuptor și la care mi-am propus să merg anul acesta. Sigur sunt evenimente, dar fără impact deosebit, așa cum sunt cele de la Sibiu, Sighișoara sau Brașov. Plus că infrastructura turistică și rutieră nu este încă la nivelul orașelor menționate mai sus, chiar dacă peste câțiva ani  orașul Marii unirii se va ,,bucura" de o autostradă care va lega Clujul de Sebeș. Sau... cine știe.

Despre cetatea bastionară de tip Vauban

Construirea cetății a început odată cu ocuparea Transilvaniei la sfârșitul secolului al XVII lea de către austrieci, ceea ce a determinat un interes mărit pentru fortificarea orașului. 

Cetatea nouă, refăcută astăzi cu bani europeni, a fost ridicată ăntre anii 1714-1738, după planurile arhitectului italian Giovani Morando Visconti, completată de generalul de geniu Weiss.

Visconti a conceput o mare fortificație care să cuprindă 80 de hectare, în stil Vauban, simplu, cu 7 bastioane mari de tip clasic, cu urechi întărite pe laturile de sud și de nord, cu 6 raveline mari, apărate de o contragardă, care pe est se prezintă sub forma unor valuri înalte de pământ, susținute de un zid de cărămidă. 

Bastionul din colțul de sud-est, a fost dedicat celebrului general Eugeniu de Savoia, cel care a inițiat programul de fortificare a Transilvaniei cu cetăți de tip Vauban. AICI -toate cetățile din Transilvania. 
Fortificația a înglobat vechea cetate antică( Apulum) dar și pe cea medievală, cunoscută în secolele VII-VIII, sub numele de Bălgrad( Cetatea Albă, în limba slavă). Perimetrul zidurilor atinge 12 kilometri, iar la lucrări s-au folosit 20 000 de iobagi, în serii de două săptămâni, aduși din satele Transilvaniei.

Obiective turistice de mare interes


  • Catedrala romano-catolică Sf. Mihail (1246-1300), în stil romanic cu elemente gotice, este considerat cel mai valoros monument de arhitectură medievală din Transilvania. Este o bazilică cu trei nave, trei abside semicirculare, turn peste careu și două turnuri pe latura de vest. Pe latura nordică este o mică capelă numită Lazo, de concepție renascentistă. Turnul principal( pe latura sudică) a fost supraînălțat în sec. al XV lea cu două etaje și terminat două secole mai târziu, în formă de campanilă italiană. În nava laterală sudică se află trei sarcofage: în mijloc este mormântul lui Iancu de Hunedoara(1456), în dreapta al fratelui Miles, iar în stânga al fiului cel mare, Ladislau. Orga este absolut excepțională, cuprinde 2209 tuburi și a fost dată în folosință în 1877.
  • Palatul princiar sau al principilor(sec. XIV- XV, ref. XVII), se află lângă catedrala romano-catolică, are clădirile grupate în jurul a două curți pătrate,cu  numeroase fresce, scări de marmură, fântâni arteziene și grădini. A fost locuit de Mihai Viteazul, în glorioasa dar scurta  sa domnie de la Alba Iulia,  și de principii Transilvaniei, Gabriel Bethlen și Gheorghe Rakoczi, care au făcut numeroase modificări palatului.
  • Palatul episcopal(sec. XVII-XIX) se află în colțul de sud-vest al cetății, cu clădiri fără unitate arhitecturală între ele, în stil renascentist și  baroc.
  • Palatul Apor( 1670-1690), se află pe latura de nord a cetății, și a aparținut contelui Apor, mare feudal în timpul principelui Apafy. Contele Apor a deținut proprietăți importante în zona Turia- Balvanyos -Târgu Secuiesc, cetatea Balvanyos, aparținându-i. Articol- AICI. Ridicat în stilul renașterii târzii, în secolul al XVII Ia fost reședința contelui de Steinville, comandantul trupelor austriece din Transilvania, și care a decorat palatul cu portaluri asemănătoare porților cetății.
  • Catedrala Reîntregirii- Sf. Treime(1921-1922), domină intrarea în cetate, a fost construită cu ocazia încoronării Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria, ca suverani ai României Mari. Ea înlocuiește, după mai bine de 200 de ani vechea biserică a Mitropoliei  Bălgradului, ridicată de Mihai Viteazul, în 1597, dărâmată la începutul secolului al XVIII. Concepută după vechiul model al bisericii domnești din Târgoviște, are elemente neobrâncovenești, iar în mijlocul laturii de vest se află clopotnița înaltă de 58 de metri. Biserica are formă de cruce grecească înscrisă, după vechiul obicei al bisericilor românești, cu pridvor deschis. În biserică sunt pictați Mihai Viteazul si Doamna Stanca, primii ctitori ai Mitropoliei de Bălgrad,  și regii Ferdinand și Maria, noii ctitori ai edificiului.
  • Biblioteca Batthyaneum, este o instituție de renume mondial, înființată de episcopul Ignațiu Batthyani pe la 1780,  și care achiziționează 6 ani mai târziu și biblioteca cardinalului Migazzi din Viena. În 1794 biblioteca a fost instalată în localul fostei biserici a trinitarienilor ridicată în stil baroc .Cuprinde valorosul și unicul CODEX AUREUS(sec. IX), cunoscut și ca Evangheliarul de la Lorsch, operă de artă carolingiană scrisă cu cerneală de aur. Mai cuprinde 1665 de manuscrise rare, 609 incunabule, peste  62 000 de tiparituri vechi și 11 357 de documente privitoare la istoria României. Pe lângă bibliotecă mai funcționează și primul observator astronomic din țară dar  și o stație meteorologică, doar până în 1955. 
  • Porțile cetății în număr de 6, sunt lucrări ornamentale în stil baroc, trei fiind orientate către orașul de jos , iar celelalte trei către orașul de sus. Cea mai impresionantă este poarta a III  a, concepută în formă de dublu arc de triumf, cu 4 piloni și 8 pilaștri, peste care se află statuia ecvestră a împăratului Carol al VI lea.
  • Muzeul Național al Unirii, Muzeul de arheologie, istorie și etnografie, Cetatea Babilon în muzeul unirii, obeliscul Horea, Cloșca și Crișan, statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul, monumentul Custozza.







vineri, 18 decembrie 2015

Cea mai înaltă biserică din lume- Săpânța-Peri, Maramureș

Mulți dintre cei ce ajung în Maramureșul istoric, merg negreșit la Săpânța, să admire crucile pictate de Stan Pătraș și ucenicii lui din Cimitirul Vesel, dar foarte puțini se interesează de alte obiective turistice din comună. 
Unul dintre acestea este biserica mănăstirii Săpânța- Peri, considerată cea mai înaltă biserică de lemn din lume, întregul ansamblu( biserica în sine) având 78 de metri, din care turla are nu mai puțin de 54 de metri. 

Urmăriți indicatoarele din comună, care vă vor duce către un drumeag asfaltat, îngust și pitoresc, la capătul căruia se află parcul dendrologic Livada, dominat de pini, molizi si fagi falnici, și în mijlocul căruia se află mănăstirea Săpânța -Peri.

Mănăstirea și construcțiile sunt relativ noi, temelia punându-se în 1997, altarul este amenajat la subsol -sus încă se lucrează-  corpul unde sunt chiliile este gata, însă sentimentul pe care ți-l oferă ansamblul mănăstiresc în totalitatea lui este acela de... neterminat.
Bineînțeles că liniștea  și armonia peisajului, te transpun în starea specifică oricărui credincios care calcă în curtea unei mănăstiri, dar privind strict la clădiri asta am simțit.

Istoria mănăstirii se scrie din timpul lui Dragoș Vodă prin secolul al XIII lea , care avea în ,,pază'' o mică mănăstire de maici în localitatea Peri, aflată azi pe teritoriul Ucrainei. Aceasta a rezistat până în secolul al XVIII lea, când  a fost distrusă. Noua ctitorie a fost ridicată în amintirea vechii sihăstrii cu hramul Sf. Arhanghel Mihail, în parcul care aparține parohiei Săpânța, din acest motiv se numește Săpânța -Peri.
Nu ratați vizitarea acestei minunate construcții, iar ca recomandare, căutați-l pe singurul meșter care mai sculptează și pictează cruci în comună.


joi, 10 decembrie 2015

Bisericile de lemn din zona secuiască


Câteva considerații cu privire la bisericile de lemn din zona secuiască:

- cea mai veche bisericuță de lemn este cea din satul Oroiu, comuna Band, atestată in anul 1690;
- cele mai multe hramuri aparțin, ca peste tot în Transilvania, Sf. Arh. Mihail și Gavril, urmat de Sf. Nicolae și de cele închinate Maicii Domnului ( în Covasna 4 din 6 biserici au hramul Sf. Arh.);
- în județele Harghita și Covasna, puținele biserici de lemn se află exclusiv în zona românească a județelor, cum este cazul nordului Harghitei, iar în județul Mureș numărul lor este mai mare pentru că proporția populației româmești este de peste 50%;
- cea mai nouă biserică de lemn se află în comuna Tulgheș( românească aproape 100%) și este de fapt o capelă de lemn din 1922.
Jud. Mureș
  1. Sat Văleni, com. Acățari- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1696
  2. Sat Dâmbău, com. Adămuș- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, cu picturi interioare originare, sec. XVIII
  3. Sat Chinciuș, com. Adămuș- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, sec. XVIII
  4. Sat Cecălaca, com. Ațintiș- biserica de lemn Sf. Nicolae, sec. XVIII
  5. Sat Bernadea, com. Bahnea- biserica de lemn din 1805
  6. Com. Band- biserica de lemn Sf. Maria, sec.XVIII
  7. Sat Oroiu, com. Band- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1690-1720 și biserica de lemn Intr. în bis. a Maicii Domnului, 1764
  8. Sat Petea, com. Band- biserica de lemn Sf. Ap. Petru și Pavel, 1741 cu clopotniță de lemn din 1761
  9. Sat Țiptelnic, com. Band- biserica de lemn Schimbarea la Față,1896
  10. Com. Beica de Jos- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1810
  11. Sat Nădașa, com. Beica de Jos- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1717
  12. Sat Săcalu de Pădure, com. Brâncovenești- biserica de lemn Înălțarea Domnului, sec. XVIII
  13. Sat Bozed, com. Ceaușu de Câmpie- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1750 și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, din satul Culpiu, sec. XIX și biserica de lemn Sf. Ioan Botezătorul,  din satul Porumbeni,sec. XVI , ref. în 1749 cu picturi interioare din sec. XVIII
  14. Com. Chețani- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, sec. XVIII și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, din satul Grindeni, sec. XVIII
  15. Sat Urisiu, com. Chiheru de Jos- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1747, ref. 1848-1851, cu icoane vechi din 1539, manuscrise și cărți rare de secol XVI și biserica de lemn Sf. Treime, sec. XIX
  16. Com. Crăciunești- biserica de lemn Sf. Nicolae- Nicolești, sec. XVIII și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, sec. XIX
  17. Com. Cuci- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1835
  18. Sat Troița, com. Gălești- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, sec. XIX
  19. Sat Cuștelnic, com. Gănești- biserica de lemn  Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1780 și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1750
  20. Com. Glodeni- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, sec. XVII și biserica de lemn din satul Moișa, de secol XIV și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, din satul Păcureni, sec.XVIII
  21. Sat Mura Mare, com. Gornești- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, sec. XVII și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, sec. XVII, din satul Mura Mică
  22. Sat Lăpușna, com. Ibănești- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1779
  23. Com. Iclănzel- biserica de lemn Sf. Ap. Petru și Pavel, sec. XVIII
  24. Sat Deag, oraș Iernut- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1765+ biserica de lemn Buna Vestire, sec.XVIII
  25. Sat Sânișor, com. Livezeni- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, sec.XVIII
  26. Sat Băița, com. Lunca- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1723
  27. Sat Abuș, com. Mica- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, sec.XVIII
  28. Com. Miercurea Nirajului- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1843
  29. Com.Pănet- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1740 și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, din satul Hărțău, 1824
  30. Com. Petelea- biserica de lemn Sf. Ioan, 1761
  31. Com. Răstolița- biserica de lemn Sf. Nicolae, sec.XVIII
  32. Com. Râciu- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, din satul Sânmartinu de Câmpie, a mănăstrii Sânmartin, 1660, cu colecție de icoane și aghiasmatar cu trei turle din 1860
  33. Mun. Reghin- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1744, pictată în 1857, monument de arhitectură
  34. Sat Sămășel- Gară, com. Sărmașu- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1692, și pictată în 1781
  35. Sat Sânmărghita, com. Sânpaul- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, sec.XVIII
  36. Mun. Târgu Mureș- biserica de lemn Sf. Arhanghel Mihail, 1793, pictată în 1814
  37. Sat Cerghizel, com. Ungheni- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, sec.XVIII
  38. Com. Vânători- biserica de lemn Sf. Gheorghe, 1801

Jud. Harghita
  1. Com. Bilbor- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1795 și biserică catolică de lemn, sec. XX;
  2. Com. Gălăuțaș- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1791;
  3. Sat Bodogaia, com. Secuieni- biserica de lemn din 1700;
  4. Oraș Toplița- biserica de lemn Sf. Ilie, a mănăstrii Toplița, 1842, monument istoric în stil moldovenesc și transilvănean + biserica de lemn din 1867 și biserica de lemn  Intr. în bis. a Maicii Domnului, din localitatea Moglănești, a mănăstirii Pârâul Doamnei, monument istoric, 1658, cu iconostas din 1747;
  5. Com. Tulgheș- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, sec.XVIII și capela de lemn Sf. Ap. Petru și Pavel din 1922.

Jud. Covasna
  1. Com. Chichiș- biserica de lemn Sf. Ap. Petru și Pavel, 1740, monument de arhitectură populară;
  2. Com. Poian- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1834;
  3. Com. Vârghiș- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1807;
  4. Com. Zagon- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1814 și biserica de lemn Cuv. Parascheva, din satul Păpăuți, 1804, monument de arhitectură populară;
  5. Com. Zăbala- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1777 .
 
 
CITEȘTE AICI DESPRE BISERICILE DE LEMN DIN BANAT, MARAMUREȘ , BUCOVINA ȘI NEAMȚ

duminică, 6 decembrie 2015

Bisericuța din Bârsana- monument UNESCO, uitat și confundat

Monument din patrimoniul mondial UNESCO, situat în satul Bârsana, comuna Bârsana, județul Maramureș, cu hramul Intrarea  Maicii Domnului în biserică, monument istoric, cod 904.
Acestea sunt coordonatele tehnice ale acestui monument uitat pe un vârf de deal din inima Marmureșului istoric, confundat adesea de turiștii de ocazie cu mănăstirea Bârsana, cea situată la intrarea în comună, dinspre Vișeu.

Mănăstirea este ctitorită prin 1991, după planurile unui arhitect inspirat, din acest motiv este extrem de vizitată și de cunoscută, rămânând singurul obiectiv turistic vizitat din comună.

Durerea mea este legată de intrarea în anonimat a bisericuței UNESCO, asta și pentru că nu există indicatoare și deci nici interes să fie promovată, chiar dacă de ea se ocupă fiica preotului paroh, care este și plătită pentru funcția de ghid al monumentului.
Când am ajuns acolo, în mijlocul unei săptămâni de vară, ne-am nimerit cu un turist polonez ce făcea un tur al Maramureșului, cu autostopul, și care era extrem de revoltat că nu este deschis la or 9.30, un obiectiv pentru care el venea de 1000 de kilometri.
L-am ajutat, mai în grabă, am mers la fiica preotului, am luat-o de acasă și am dus-o la bisericuță dar n-am mai intrat, din acest motiv și pozele sunt puține.
Dar durerea rămâne, mai ales că la biserică se ajunge pe un drum îngust cât o potecă care se face la dreapta din drumul național, extrem de strâns, în 90 de grade. Mai este o intrare, mai largă din drumul mare, care te duce la casa unor oameni, iar ca să ajungi la scări trebuie să treci prin mica lor curte, betonată și aranjată, iar oamenii sunt foarte amabili.
Bisericuța  are o poveste interesantă, fiind ridicată pe la 1720, în valea Izei, ca biserică de mănăstire, fiind mutată apoi din motive necunoscute, pe delușorul din mijlocul satului, pe la 1800. Începând cu 1806 pictorul sau zugravul-pentru conformitate- Toader Hodor din Vișeul de Mijloc, se ocupă de pictarea bisericii, introducând pentru prima dată reprezentări baroce și rococo, străine de tradiția postbizantină. El pictează în naos și pronaos scene din Geneză, din Judecata de Apoi și din Patimile lui Iisus.
Biserica este construită din bârne asamblate în sistem blockbau, are plan dreptunghiular iar la interior este de remarcat bolta de secțiune poligonală, pe console. Acoperișul are streașină dublă, deasupra pronaosului aflându-se turnul cloptniță, cu camera clopotelor în consolă și cu acoperiș înalt, piramidal.


Noua Cortină de Fier

  Pentru cine n-a văzut filmulețul de pe canalul meu de youtube, iată rezumatul scris: - https://www.youtube.com/watch?v=EmDt65c9aB0 - Veche...