sâmbătă, 23 septembrie 2023

Când vara nu mai vrea să plece. Toamna fetelor bătrâne și iarna sfinților de gheață

Cam așa aș rezuma vremurile meteo pe care le trăim la acest sfârșit de septembrie, în buza echinocțiului de toamnă. Așa spuneau bunicii verilor întinse uneori până la început de octombrie, care nu mai doreau să plece din emisferele boreale: ,,Vara fetelor bătrâne". 

La ce se refereau doar ei știau, pentru că își aveau originea în ancestralele lor obiceiuri și observații intracomunitare. Cert este că ,,vara" asta întârziată avea și un corespondent plasat pe luna mai-iunie numit: ,,Iarna sfinților de gheață". Era acel moment din an când lumea se pregătea de explozia luminii și venirea căldurii iar timpul și rotația curenților jet-stream, nu prea erau de acord cu așteptările bătrânilor noștri.

Așadar, vă rog luați un pic aminte la felul în care se manifestă clima pe aceste meleaguri, gândiți-vă că au fost sute de situații de acest fel în istorie și nu cădeți în patima iubitorilor de apocalipse meteo. Este adevărat că sunt schimbări generate de extensia puternică a presiunii umane asupra mediului, sunt date care indică acest lucru, dar toate trebuie luate cu moderație.
Și cercurile ecologiste care promovează conștientizarea de către locuitorii planetei a schimbărilor climatice fac bine că trag semnale de alarmă asupra înnecării Terrei în gunoaie și poluare, dar de asemenea lucrurile trebuie temperate pentru că isteriile acestea fac rău.

marți, 19 septembrie 2023

Mănăstirea Franciscană Deva- înființată de primii catolici bulgari

Ordin: Ordinul Călugărilor Franciscani Observanți- Ordinul Fraților Minori( Provincia Sfântul Rege Ștefan)

Hram: Adormirea Maicii Domnului, 15 august

Locație: Str.Progresului, nr.6, Municipiul Deva, județul Hunedoara

Nr. de călugări: 5 

Mănăstirea este construită de credincioșii bulgari de religie catolică în secolul al XVIII, aduși de comandantul de atunci al cetății, Generalul Steinville. Aparține barocului târziu și este construită din piatră si cărămidă cu valoroase decorațiuni interioare. 

Destinația ei a fost de  scoală de arte și meserii. Încă din secolul al XIII-lea rolul Ordinului Franciscan a fost acela de a-i ajuta pe săraci, iar astăzi reprezentanții acestuia fac același lucru în lumea întreagă.  Azi este sediu al Fundației Sfântul Francisc.

Biserica transformată în cămin, adăpostește  în ultimii ani foarte mulți copii orfani.
Biserica franciscană din cartierul devean Progresul găzduieşte, la ora actuală, aproape trei sute de copii orfani sau care provin din familii cu situaţie materială precară, cu vârste cuprinse între 2 şi 18 ani.  

În 1992  se înființează fundația Sfântul Francisc, pentru copiii săraci, abandonați sau orfani. Iniţiativa aparține preotului franciscan Bojte Csaba, care oferă mai mult decât o cazare și o masă, ci dorește să le ofere acestor copii un cămin, o familie și chiar...frați. Fundația dispune, la ora actuală, de o şcoală, o grădiniţă,  un cabinet medical, cantină şi o casă de oaspeţi. Programul copiiilor „înfiaţi” de fundaţie este foarte bine organizat. Merg la şcoală ori la grădiniţă, iar după cursuri sunt antrenaţi în diverse activităţi extra-şcolare. 

Părintele Bojte Csaba este preşedintele fundaţiei maghiare şi el organizează toate activităţile zilnice desfăşurate de copii. Cele necesare  îngrijirii copiilor sunt achiziţionate din donaţiile către fundație, cele mai multe, din străinătate. Pe lângă părintele Bojte Csaba, alţi câţiva zeci de voluntari se mai ocupă de educaţia acestor copii, încercând să-i facă să se simtă ca într-o adevărată familie „mai mare”. Fundația Sfântul Francisc avea în urmă cu câțiva ani, în zona Transilvaniei, 16 centre, unde erau îngrijiți peste 800 de copii sărmani. În județul Hunedoara există trei centre, la Deva, Orăștie și Petroșani. 

Primul pas a fost făcut la Deva, în 1993, când Mănăstirea Franciscană a fost restituită Ordinului, după ce fusese confiscată de comuniști. Clădirea mănăstirii a fost renovată și pusă la punct. Iar în 1998 a început totul, cu un proiect realizat împreună de reprezentanți ai bisericii și cei ai Guvernului de atunci. Și ca să le ofere alternative sociale copiilor săraci, în primul rând era nevoie de un “cămin”. 

Iar Mănăstirea Franciscană din Deva s-a dovedit a fi acest cămin. Reprezentanții Fundației Sfântul Francisc au achizitionat, rând pe rând, apartamentele dintr-un bloc aflat în apropierea mănăstirii franciscane, încă două case în zona de peste liniile ferate și încă o casă pe lângă stadion. Aceste locuințe s-au transformat în cămin pentru copiii sărmani.

 

De văzut în apropiere:

Mănăstirea franciscană cu biserică din sec al XV lea- Baia de Criș

duminică, 17 septembrie 2023

Giardino di Boboli Firenze

Grădinile Boboli din Florența oferă o experiență extraordinară. Ascultați precizările din videoclip, cu scuze pentru micile greșeli de poziționare urban-geografică sau de pronunție. Bucurați-vă de Giradino di Boboli Firenze! Vă pupă proful Irașcu!

duminică, 10 septembrie 2023

Cetatea Oradei și povestea Merdianului 0

Cetatea din Oradea va fi un obiectiv turistic impresionant, ca de altfel întregul oraș, total reabilitat cu cele mai multe fonduri europene atrase de un oraș din România (1 mld euro,  până în ian. 2023, oradea.ro). Un oraș cu populație asemănătoare condus haotic de 20 de ani este la polul opus și se numește Bacău! M-am bucurat pentru top10 fonduri europene: Oradea, Cluj, Timișoara, Iași, Galați Arad, Buzău, Reșița(!?), Bistrița și Constanța( urbanizehub.ro), dar m-am întristat pentru urbea în care trăiesc. Povestea Primului Meridian care trecea prin oraș o aflați în videoclip. Vă pupă proful Irașcu!

luni, 4 septembrie 2023

Ce obiective turistice din țara noastră sunt propuse pentru Monumente UNESCO


Se numește Lista Tentativă/Indicativă UNESCO. Fiecare țară are așa ceva. Obiective antropice și naturale excepționale, care ar trebui cunoscute de turiști. De ai noștri în primul rând, apoi prin promovare de către cei străini. 

Câți dintre noi am auzit de ele și câți le-am și vizitat sau ce înseamnă UNESCO? Sursa:  Comisia Natională a României pentru UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură)

- Mănăstirea Neamţ
- Biserici bizantine și post-bizantine din Curtea de Argeș
- Ansamblul Monumental din Târgu Jiu ( n.a. Brâncuși)
- Ansamblul rupestru Basarabi (n.a. zona Mufatlar, cariera de cretă Basarabi)
- Biserica „Trei Ierarhi” din Iași
- Culele din Valahia Mică( n.a. case cu turn, semi fortificate din Vâlcea, Gorj)
- Biserica Densuș ( n.a.piatră folosită de la cetățile daco-romane)
- Centrul istoric al orașului Alba Iulia ( n.a.Cetatea Bastionară Alba Carolina)
- Masivul Retezat
- Pietrosul Rodnei (vârful muntelui)
- Sînpetru (sit paleontologic)- asociat Geo Parcului Țara Hațegului
- Codrul secular Slătioara (pădure seculară)- Masivul Rarău
- Frontierele Imperiului Roman - Dacia
- Frontierele Imperiului Roman - Limesul Dunării
- Peisajul cultural minier Roșia Montană
- Centrul istoric al Sibiului și ansamblul său de pieţe
- Vechile sate Hollókő și Rimetea
și împrejurimile lor ( n.a. Județul Alba)

sâmbătă, 26 august 2023

Cea mai mică biserică din Pisa

Cea mai mică biserică din Pisa, este o minunăție arhitectonică din secolul al XIII lea în stil gotic pisan. Se numește Santa Maria della Spina și o găsiți pe orice hartă turistică a orașului cu turnul înclinat.

duminică, 20 august 2023

Cum a rămas mănăstirea Putna în graniţele României?

Anul 1940, cînd României i se răpesc mai multe ţinuturi istorice (Basarabia, Bucovina de Nord, Herţa), va consemna la mănăstirea Putna una din cele mai strălucite fapte de arme ale militarilor români. După ultimatumul sovietic din 28 iunie 1940 are loc retragerea trupelor române din Bucovina de Nord care intră astfel sub ocupaţia sovietică. Deşi pe harta cu noua delimitare a frontierei româno-sovietice comuna Putna dimpreună cu chilia Sfîntului Daniil Sihastrul şi cu mănăstirea figurau în interiorul statului român, totuşi, în ziua de 6 iulie trupele ruseşti au ocupat aceste locuri sfinte pentru orice român. Numai hotărîrea, curajul şi dragostea de ţară a cîtorva militari ai Grupului de Cavalerie-Recunoaştere nr. 25 au făcut ca acest “Ierusalim al neamului românesc” să rămînă în limitele graniţei actuale.

Informaţii despre intenţia ocupării satului Putna sosesc la statul major al Divizei 13 Infanterie comandată de generalul Dăscălescu încă din dimineaţa zilei de 6 iulie. Numeroşi localnici au sesizat autorităţile române despre acţiunea de incitare la revoltă a populaţiei de către patronul fabricii de sticlă din localitate (situată în vecinătatea mănăstirii), care prin noua linie de demarcaţie a frontierei îşi vedea cea mai mare parte a forţei de muncă (ce provenea din satele recent înstrăinate) în imposibilitate de a veni la lucru.

Sensibilizată de faptul că, în urmă cu cîteva zile, printr-o provocare asemănătoare, ţinutul Herţa – despre care nu se amintise nimic în ultimatul U.R.S.S. – fusese ocupat ilegal de trupele sovietice, conducerea diviziei ordonă Grupului de Cavalerie 25 “marş galop la Gura Putnei şi satul Putna care este ameninţat”. În după amiaza zilei bolşevicii deja ocupaseră mănăstirea Putna, satul şi zona chiliei Sfîntului Daniil Sihastrul. Sosiţi la faţa locului după ora 20, militarii români conduşi de căpitanul Ioan Tobă (Hatmanul) angajează imediat lupta cu inamicul.

După luptele din timpul nopţii, spre dimineaţă agresorii sunt dezarmaţi şi alungaţi peste limita noii graniţe. În documente se menţionează faptul că pentru partea română aceste ciocniri au dus la rănirea a 4 ostaşi, în timp ce de partea sovietică au existat mai multe pierderi, morţii fiind îngropaţi pe malul rîului Suceava, iar răniţii fiind predaţi armatei roşii.

Importanţa acestui act de bărbăţie şi curaj al militarilor români este cu atît mai mare cu cît ţinutul Herţa, pierdut printr-o lipsă de fermitate şi hotărîre, a rămas pînă astăzi înstrăinat de România. Oare ce-ar fi fost în inima românilor care ar fi trebuit să treacă graniţa cu paşaport ca să se poată închina la mormîntul marelui Ştefan? Şi oare unde ar mai fi ajuns tezaurul de carte veche şi broderie medievală păstrat cu atîtea sacrificii de către călugări? Comandantul grupului ce a eliberat mănăstirea Putna în acele zile fierbinţi a suferit pentru acest act de curaj deportarea în ţinuturile Siberiei între 1948-1964. Redăm mai jos o serie de mărturii-document, deosebit de emoţionante, referitoare la această pagină de istorie militară scrisă la mănăstirea Putna.

 

Prea Fericite Părinte Patriarh,

 

Subsemnatul Ion Tobă-Hatmanu, Lt. Colonel-pensionar domiciliat în Braşov pe str. Poarta Scheii nr. 25, cu filială şi creştinească supunere rog respectuos să binevoiţi a cunoaşte cele mai jos expuse:

În calitate de Căpitan-Comandant al Escadronului 25 Călăraşi mă aflam în primele zile ale lunii iulie 1940 în oraşul Rădăuţi-Bucovina când am primit ordin din partea Comandantului Diviziei 13 Inf. General  N. Dăscălescu, să inspectez noua linie de frontieră trasată pe baza actului de la 28 iunie 1940 intervenit între noi şi Moscova, deoarece s-au semnalat incidente cu încălcări de frontieră şi depăşiri de teritoriu în dauna noastră.

Ajuns în regiunea Putna, am întîlnit un grup de ţărani în frunte cu numitul Bivolaru Ilie fugiţi din Putna care mi-au spus că trupe răzleţe ruseşti au ocupat localitatea și mănăstirea cu mormîntul lui Ştefan cel Mare şi chilia lui Daniil Sihastrul.

Din spusele ţăranilor şi din informaţiile culese, acele trupe fuseseră invitate fără ştirea autorităţilor superioare sovietice să înainteze peste frontiera trasată de o delegaţie de evrei în frunte cu fabricantul Fischer, proprietarul fabricii de sticlă din Putna, deoarece evreimea din partea locului îşi vedea situaţia ameninţată din cauza stării de spirit creată de activitatea curentelor de dreapta din acea vreme care îşi aveau conducerea locală în oraşul Rădăuţi, în persoana fostului Comandant legionar  Vasile Iaşinschi, membru în senatul legionar.

În faţa acestui act abuziv, necunoscut de oficialitatea sovietică, am ordonat ofiţerilor şi ostaşilor subordonaţi să restabilească imediat frontiera respingînd efectivele sovietice pe poziţiile iniţiale. Am predat apoi frontiera consolidată posturilor de grăniceri din Regimentul 3 Grăniceri fost cu sediul în Cernăuţi cum şi unui pluton de vînători de sub comanda Lt. Andronic Titus.

Ajungînd la concluzia că odoarele Mănăstirii, valorile de artă cum şi celelalte obiecte de preţ nu erau în siguranţă, le-am încărcat pe toate în două maşini militare aşa după cum sunt ele specificate în Dos. Nr. 1/940 fila 77-80 dispunînd expedierea lor sub pază la Cozia. Ele au fost astfel salvate şi se află de cîţiva ani din nou la Mănăstirea Putna. Rog respectuos a reţine că un incident similar s-a petrecut în aceeaşi perioadă cu circa 26 de comune din nordul fostului judeţ Dorohoi rămase şi astăzi în afara frontierelor noastre, datorită unei invitaţii asemănătoare, fără ştirea autorităţilor superioare sovietice, făcută de o delegaţie din târgul Herţa în frunte cu Dr. Max Weissman, medic veterinar şi Carol Pomîrleanu, negustor de manufactură.

În dovedirea acţiunii de mai sus aduc următoarele probe:

1.     Copie-extras din Registrul Escadronului 25 Călăraşi cu o schiţă a teritoriului încălcat şi o fotografie a unora dintre ofiţerii şi ostaşii care au participat la acţiune.

2.     Declaraţia săteanului Bivolaru Ilie şi a călugărului pensionar Schipor Damaschin din Putna.

3.     Scrisoarea fostului S.Lt. Constantinescu-Ghiocel, azi pensionar domiciliat în Ploieşti, str. Em. Zola nr. 2, et. I.

4.     Declaraţia scriitorului Ion Larian Postolache, fost soldat T.R. din unitate, domiciliat în Bucureşti, str. A. Ipătescu 11 A.

5.     Menţiunea asupra valorilor inventariate în Dos. 1/940 al Mănăstirii Putna fila Nr. 77-80.

Prea Fericite Părinte Patriarh,

Prin fapta mea nu mi-am făcut decât datoria de supus credincios al Bisericii strămoşeşti şi de ostaş al Ţării. Drept aceea pentru salvarea acestui pămînt, pentru salvarea acestui lăcaş, pentru salvarea acelui mormînt şi pentru salvarea acelor odoare, am păstrat în suflet o pioasă mulţumire de creştin şi de român timp de aproape 35 de ani fără să zic nimic.

Nici acum, Prea Fericite Părinte Patriarh, n-aş fi cutezat să ajung pe nici o cale în faţa Prea Fericirii Voastre, însă cei 72 de ani rostogoliţi peste mine şi peste soţia mea bolnavă şi prinsă în ghipsuri, mă apasă cu greutatea şi cu mulţimea lor şi ca să nu ne înăbuşe rugăm uşurarea lor aşa cum Prea Fericirea Voastră va hotărî cu înaltă înţelepciune.

(Sursa: https://izestrea.wordpress.com)

 

Al Prea Fericirii Voastre prea supus şi credincios fiu,

                                                                                                 Ioan Tobă Hatmanu

Extras din Revista Mănăstirii Putna, dedicată

celui de-al 500-lea an de la naşterea în

ceruri a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare


 

Noua Cortină de Fier

  Pentru cine n-a văzut filmulețul de pe canalul meu de youtube, iată rezumatul scris: - https://www.youtube.com/watch?v=EmDt65c9aB0 - Veche...