PLECATDEACASA



SCRIU DESPRE CEEA CE VĂD!

ȘI...NU UITA SĂ DAI LIKE!

101 FRUMUSEȚI ASCUNSE ALE ROMÂNIEI!

miercuri, 2 decembrie 2015

Primul ghid turistic al Dunării românești


Autorul acestui ghid unic este colonelul (maior atunci) D. Papazoglu, care pe la 1863 face o selecție a tuturor obiectivelor turistice care se întindeau pe atunci de la ,, Severin a la Mer Noire'',  așa cum se spune și în titlul bilingv al ediției scoase la Tipografia Statului Sf. Sava și Nifon.

Descrierea începe cu marea insulă Ostrovu Mare, marele ostrov care urmează orasului Drobeta, plină pe atunci cu păduri  de stejar și vânat. Urmează cetatea turcească a Vidinului, pe malul drept, apoi se face o scurtă descriere a orașului Tierna( Orșova) și a ostrovului Corbu  dar și a podului lui Traian de la Drobeta.
Mai în aval, spre  vărsarea Jiului și Oltului, se amintește despre porturile Calafat- Celei și Turnu, devenit mai târziu și Măgurele, apoi ajunge la Giugiu, important port de debarcare pentru străinii care doresc să viziteze capitala.
Descrierea continuă cu zona Călărași și cu zona bălților Dunării care separă Dobrogea de ,,continent'' făcându-se referire la micuțul târg rămas la gura Ialomiței, numit Târgul de Floci, în amintirea transhumanței realizată de ciobanii trasilvaneni, în zona Vadu Oii.
După o scurtă referire la Hârșova , autorul vorbește despre Brăila, ca despre un port frumos, plin de hambare și grâne  și despre importanța lui de poartă de export a Tării Românești. Zona de vărsare a Siretului este considerată foarte importantă pentru că pe aici coboară toată cheresteaua din Moldova, spre Galați, un mare port unde se îmbarcă călătorii de două  ori pe săptămână pentru Constantinopol!!!
Foarte interesantă se dovedește descrierea drumului până la București cu ,,delijanul'' adică cu diligența dar și a orașului  in sine cu hotelurile sale de atunci,  Fieschi, Concordia sau Patria. Se amintește despre balta Cișmigiului, șoseaua Kiseleff, morile, bazinele  și cișmelele de pe malul Dâmboviței ca și despre clopotul cel mare din curtea Mitropoliei, turnat de ruși din fierul tunurilor turcești la 1828. La final, autorul își exprimă dorința ca cititorul  să vadă, Turnul cel Vechi al Colței, care însă prin ,,negrija'' edililor, de la 1888 nu se mai vede!!!

Un comentariu:

Lavinia spunea...

Trebuie sa fie foarte interesanta! M-as bucura sa citesc asa ceva, cred ca e fascinant!

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...