Dacă nu citiți tot textul, iată o mostră de gândire: ,, După cum știm cu toții, invazia militară total nejustificată și neprovocată împotriva Ucrainei este produsul unei ideologii imperialiste, o ideologie care susține că Rusia – deja cea mai mare țară de pe Pământ – trebuie să devină și mai mare și că Rusia are dreptul la o sferă de influență în Europa. Națiunile noastre sprijină eforturile de autoapărare ale Ucrainei nu numai pentru că acest lucru este corect din punct de vedere moral și justificat din punct de vedere legal, ci și pentru că știm că o victorie a Ucrainei este esențială pentru securitatea întregului nostru continent".
Discursul...
,,Nu cred că sunt mulți oameni care să nu fie de acord cu prioritățile actualei președinții a UE: securitatea, precum și susținerea valorilor democratice și a statului de drept, în beneficiul întregului nostru continent. Într-adevăr, țările noastre au o mare diversitate și avem uneori opinii diferite, dar diversitatea este puterea noastră și, într-adevăr, esența Uniunii noastre. Kremlinul nu ne-a luat niciodată în serios și a presupus întotdeauna că vom fi divizați și slabi. Ei bine, am continuat să îi demonstrăm că se înșeală în ultimii doi ani. Europa este norocoasă, cred, că Președinția spaniolă a urmat-o pe cea suedeză. De la extremitatea nordică a continentului nostru, la țărmurile sale sudice, într-un singur an: cu greu am putea găsi un exemplu mai bun al unității noastre. Cu toate acestea, răspunderea mea astăzi este să vă atrag atenția asupra Estului continentului nostru și să vă rog să reflectați asupra viitoarelor pericole legate de posibila escaladare a agresiunii pe care Rusia a lansat-o împotriva Ucrainei. Aș dori să adaug Ucrainei o altă țară față de care Europa trebuie, de asemenea, să ia atitudine, dacă dorim un continent sigur: Republica Moldova.
Doamnelor și domnilor,
Nu am fost niciodată de acord cu cei care susțin că războiul din Ucraina este o chestiune limitată, care privește doar o singură țară. După cum știm cu toții, invazia militară total nejustificată și neprovocată împotriva Ucrainei este produsul unei ideologii imperialiste, o ideologie care susține că Rusia – deja cea mai mare țară de pe Pământ – trebuie să devină și mai mare și că Rusia are dreptul la o sferă de influență în Europa. Națiunile noastre sprijină eforturile de autoapărare ale Ucrainei nu numai pentru că acest lucru este corect din punct de vedere moral și justificat din punct de vedere legal, ci și pentru că știm că o victorie a Ucrainei este esențială pentru securitatea întregului nostru continent. Iar Finlanda și Suedia au decis să se alăture NATO pentru că au înțeles că ceea ce se întâmplă în Ucraina răstoarnă toate ipotezele noastre anterioare cu privire la aranjamentele de securitate și apărare europene.
Și totuși, cu mult înainte ca tancurile rusești să încalce suveranitatea Ucrainei, Moldova vulnerabilă era deja supusă la tipul de agresiune și strategii rusești care au devenit ulterior și soarta Ucrainei. Moldova a fost unul dintre primele teritorii ex-sovietice ce a experimentat tehnicile de destabilizare ale Moscovei, care ne sunt acum familiare tuturor. Așa-numita „Republică Moldovenească Nistreană” – acum mai bine cunoscută sub numele de Transnistria – a fost înființată încă din 1991, chiar înainte ca Uniunea Sovietică să fie dizolvată în mod oficial. Niciun guvern din lume – nici măcar cel al Rusiei – nu recunoaște această așa-zisă republică. Dar trupele rusești se află acolo, sub o formă sau alta, de peste trei decenii. Moldova a fost supusă acestor presiuni și nu numai. A supraviețuit, dar a rămas relativ săracă și foarte vulnerabilă. Și tocmai când a ales un lider pro-occidental și un guvern hotărât să elimine corupția și să consolideze instituțiile democratice, invazia Rusiei în Ucraina a plasat Moldova în circumstanțe extrem de periculoase. Legătura dintre războiul din Ucraina și situația Moldovei este evidentă pentru toată lumea.
Doamnelor și domnilor,
Soțul meu și cu mine am fost în Moldova de nenumărate ori și pot să vă spun fără echivoc că actualii lideri de la Chișinău sunt cu adevărat dedicați procesului de integrare europeană. Cu toate acestea, după cum a spus președinta Maia Sandu în discursul său de săptămâna trecută la Adunarea Generală a ONU, ea și guvernul său se luptă zilnic cu eforturile de destabilizare și cu sărăcia. Chiar dacă războiul din Ucraina se va încheia în curând – ceea ce nu este foarte probabil – putem fi siguri că, în mod paradoxal, încercările de destabilizare a Republicii Moldova vor crește. Garantarea faptului că Moldova va rămâne ferm angajată în politica sa de integrare europeană este strâns legată de faptul că apărarea Ucrainei va prevala; cele două sunt fețe ale aceleiași monede. Prin urmare, situația din Moldova rămâne atât nesigură, cât și periculoasă. Autoritățile de la Chișinău avertizează în permanență că Rusia este hotărâtă să destabilizeze guvernul Republicii Moldova. Și aceasta pentru că tulburările din Moldova ar crea un pericol real în spatele principalelor forțe ucrainene, care rezistă acum invaziei rusești. Aud uneori argumente potrivit cărora România trage un semnal de alarmă în legătură cu Republica Moldova pentru că am avea motive ascunse, cum ar fi reunificarea Republicii Moldova cu România. Da, împărtășim aceeași limbă și aceeași istorie. Și, da, dacă nu ar fi fost acea alianță fatală dintre Hitler și Stalin, oamenii de pe ambele maluri ale Prutului, râul care separă Republica Moldova de România, ar fi rămas împreună. De fiecare dată când merg în Republica Moldova mă simt ca acasă. Și de când ocupația sovietică a dispărut, istoria, limba și tradițiile noastre comune înfloresc din nou, la fel ca și amintirea Regelui Ferdinand, străbunicul meu, care a pecetluit crearea României unite la sfârșitul Primului Război Mondial.
Dar obiectivul pe care mi l-am asumat, cu sprijinul atât al Guvernului României, cât și al celui al Republicii Moldova, este pur și simplu acela de a mă asigura că Republica Moldova nu este consumată de tragedia care afectează acum Ucraina, că guvernul ei reformator este sprijinit în atingerea obiectivului său și că poporului Moldovei i se permite să-și decidă propriul viitor, în loc să fie decis de alții. Dumneavoastră, spaniolii, care aveți legăturile istorice și lingvistice profunde cu America Latină, veți înțelege mai bine decât alții că este posibil să pledezi cu pasiune în favoarea securității țărilor de care te simți apropiat, fără a ridica neapărat întrebări legate de frontiere. Salut decizia de anul trecut a Uniunii Europene de a acorda Moldovei statutul de țară candidată. Este, de asemenea, încurajator faptul că, în timpul discursului său în fața Parlamentului European la începutul acestui an, președintele Zelenski a menționat Moldova în apelurile sale. Și este în mod clar un lucru bun faptul că președintele Maia Sandu este primită cu încredere și profundă înțelegere în majoritatea capitalelor continentului nostru. Și totuși, mă simt obligată să adaug că este vital să sprijinim constant Moldova. După ce a identificat Moldova ca țară candidată, UE ar trebui să își mențină hotărârea și să se concentreze pe o eventuală aderare a Republicii Moldova la UE.
Da, decalajul de bogăție dintre Moldova și UE rămâne mare. Și da, guvernarea are grave probleme în țară. Dar, în același timp, moldovenii sunt probabil unii dintre cei mai înfocați susținători ai Europei. Iar populația este de dimensiuni modeste – doar puțin mai mare decât cea a Barcelonei și doar două treimi din cea a Madridului – astfel încât procesul de integrare, precum și prețul care trebuie plătit pentru aceasta, rămâne modest. În plus, după cum arată pe deplin exemplul tragic al Ucrainei, alternativa de a nu profita de oportunitatea integrării europene ar însemna un efort de integrare mult mai costisitor și mai disperat, într-o etapă ulterioară. Oricând războiul din Ucraina se va încheia, Ucraina va avea nevoie de garanții de securitate și de fonduri vaste pentru reconstrucție economică și niciuna dintre acestea nu ar produce rezultatele necesare dacă Moldova nu este inclusă în ecuație. În plus, frontierele noastre estice nu vor fi pașnice decât dacă acestor două țări li se permite să trăiască în pace. Și, așa cum am descoperit cu toții din propria experiență, aceste națiuni nu vor găsi pacea decât dacă fac parte din familia noastră europeană. Este cât se poate de clar.
Știu că există multe alte priorități cu care ne confruntăm astăzi și toate necesită atenția noastră. Știu, de asemenea, cât de mult a făcut Spania pentru a consolida securitatea europeană. Cu toate acestea, cu riscul de a afirma un lucru evident: De obicei nu noi alegem crizele; crizele ne aleg pe noi. Să anticipăm, măcar o dată, următoarea criză. Făcând tot posibilul pentru ca Moldova să rămână întreagă și liberă.
Vă mulțumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu