Ciucașul și Baiul văzut din București

Distinsa și fidela mea colaboratoare, Florentina Cojocaru( Sofia Flori), mi-a trimis câteva fotografii superbe, surpinse dintr-un balcon din București, cu Munții Carpați, situați la mai bine de 150 de kilometri de oraș. 

După o scurtă analiză, am ajuns la concluzia că sunt vârfurile conglomeratice acoperite de zăpadă ale CIUCAȘULUI( 1954 metri în vârful Ciucaș, dar cred că ce se vede este Grohotișul cu ai săi 1767 metri), undeva spre NE, adică în dreapta fotografiilor, iar culmile mai domoale din stânga, indică subalpinul munților BAIULUI( 1895 metri). 
Absolut superbe, pozele sunt făcute profesionist, într-o zi în care cerul, natura, Dumnezeu a binecuvântat Bucureștiul cu lipsa unui smog poluator.

Trenul regal- bijuteria coroanei României

by Sofia Flori
Trenul regal a fost in Gara de Nord si timp de o saptamana  s-a putut vizita. Acest tren are o mare incarcatura istorica, incepand din 1928 (cand a fost fabricat la o uzina din Italia si a fost livrat Casei Regale a Romaniei ) si pana in zilele noastre.

Este compus din 5 vagoane: vagonul Dormitor Regal, vagonul Sufragerie, vagonul Demnitarilor, vagonul dormitor clasa I si vagonul dormitor clasa a II-a.

A fost folosit de catre Casa Regala pana in ianuarie 1948 cand MSR Mihai a plecat in exil si a luat pentru ultima data pranzul la masa din vagonul salon. 

Din 1948  devine tren prezidential pana in anul 1977 si il deserveste pe Nicolae Ceausescu.

De-a lungul timpului , in acest tren , s-au intalnit marile personalitati ale vremii; in Salonul Regal,  Gheorghe Gheorghiu Dej a discutat cu Nikita Hrusciov  despre retragerea trupelor sovietice din Romania , asta intamplandu-se in 1955, iar in 1956 trupele au parasit tara noastra.

In 1975, Nicolae Ceausescu a luat masa impreuna cu Gerard Ford, presedintele SUA.

Primul vagon vizitat a fost Dormitorul Regal. De la ghidul acestui vagon am aflat ca sunt doua dormitoare (unul pentru rege si celalalt pentru regina) despartite de o  baie dotata cu cada. Intr-un capat al vagonului se afla o bucatarie, urmata de o cuseta pentru apropiatii care servesc cuplul regal; iar in celalalt capat al vagonului este un mic salon pentru servirea micului dejun sau pentru intalniri private.

Vagonul este furniruit cu mahon , iat scaunele sunt din piele de Cordoba.

Urmeaza vagonul Sufragerie sau Salonul Regal . Este impartit in 2 " saloane " .....Salonul Mare este folosit pentru dineuri oficiale, are o capacitate de  24  locuri ( la scaune s-a folosit piele de Cordoba iar masa este facuta din lemn de nuc si trandafir).

Salonul Mic (Fumoarul ) are 12 locuri. Acest vagon  este furniruit din lemn de mahon si santal, corpurile de iluminat sunt confectionate din sticla de Murano, oglinda din capatul Salonului Mare este din cristal de Bhoemia, obiectele decorative sunt din alabastru de Grecia, iar tablourile de pe pereti apartin Casei Regale.
Este vagonul cel mai frumos si mai interesant, scaunele arata putin uzate dar sunt cele originale si in mare parte interiorul trenului a ramas cam 80% din ce a fost original.

Cel de-a treilea vagon vizitat a fost Vagonul Demnitarilor .... aici se odihneau insotitorii oficiali , cam pe la mijlocul vagonului este un mic salon prevazut cu o masa si canapele unde aveau loc discutiile importante.
Ultimele doua vagoane nu mai sunt asa spectaculoase, sunt formate din cusete cu cate un pat sau 2 paturi suprapuse, la clasa a II- a; fiecare cabina are lavoar propriu.

Locomotiva  cu aburi,  fabricata la Resita in 1936, a pus trenul in valoare foarte bine, si ma bucur ca nu a fost o locomotiva DIESEL . Am vizitat si locomotiva , interiorul , pe mine nu m-a surprins , foarte multe manete , un cazan urias , loc pentru depozitat lemnele sau carbunii.....nu era nici un ghid sau cineva care sa-mi ofere mai multe informatii asa ca am facut cateva poze si am iesit afara sa o admir din exterior. De aici arata foarte bine, era bine ingrijita, impunatoare ....

Este cel de-al doilea tren luxos pe care il vizitez, adica Trenul Regal l-am vazut complet dar Orient Express- ul  l-am vazut doar din afara, nu mi s-a dat voie si in interior, dar am vazut cate ceva de pe geam.

Trenul regal se poate inchiria pornind de la pretul de 15.000 de euro pentru un drum dus-intors Bucuresti - Sinaia, pentru distante mai lungi sau alt fel de evenimente se gasesc mai multe detalii  la CFR.

Alte articole din aceeași temă, de Sofia Flori
Orient Express
Mocănița din Apuseni

Cazinoul din Herculane- o bijuterie parțial refăcută

 by Sofia Flori

Cazinoul este una dintre vechile si frumoasele cladiri ale statiunii. Cand spui " Cazinoul din Herculane " imediat iti vin in minte pe langa superba constructie, jocurile de noroc și stralucirea de altatdata a aristocratiei europene.

Cazinoul a fost construit in perioada 1862- 1864, dupa planurile arhitectului german Wilhelm von Doderer. 

Acelasi arhitect a realizat si  planurile pentru Sediul Marelui Stat Major de la Viena si pentru complexul balnear de la Baile Herculane;  iar in  1872, arhitectul a fost contactat  de Administratia Casei Princiare Romane pentru realizarea planurilor resedintei de vara a suveranului roman, Carol I, la Peles.

Imbina mai multe stiluri arhitecturale, atat la exterior (baroc si renascentist) cat si la interior (stiluri ecletice, romanic si gotic). Constructiile de la Baile Herculane au fost incepute ca urmare a vizitei  din 1852 a Imparatului Franz Joseph, care, la fel ca si predecesorul sau, Francisc I,  a apreciat  calitatile curative a apelor termale de aici.

Cladirea cazinoului a fost prevazuta cu sala de spectacole, restaurant si bazarul cu 14 bolti si 12 ferestre. Intrarea in salon se facea de pe o terasa acoperita cu o panza speciala, asa cum apare pe vederile vechi.
Printr-un coridor acoperit, se comunica cu hotelurile Decebal (Pavilion nr. 2 , anul 1861) si Traian (Pavilion nr. 1, anul 1869). La etaj  se afla " Sala de Argint ", unde se juca ruleta si alte jocuri de noroc.

In anul 1956, intreaga cladirea a fost cuprinsa  de un incendiu de proportii, in urma caruia au cazut cele 5 statui de pe frontispiciu ....si nici refacerea interioara nu a mai redat intocmai aspectul initial (au disparut balcoanele din salon). Totusi,  picturile din Sala de Argint nu au fost atinse de flacari si s-au pastrat pana azi, iar  aceste  picturi reprezinta figuri mitologice.

Astazi, Cazinoul nu mai este ce a fost. Dar, a trecut de ce a fost mai greu!!
Un om cu foarte multi bani si cu afaceri in domeniul jocurilor de noroc, l-a cumparat in 2009 si acum se afla in plin proces de restaurare. O parte din cladire este deja refacuta,  pastrand in proportie de 99% aspectul original. Un pictor restaurator foarte cunoscut incearca sa refaca si picturile care sunt degradate destul de mult. Stiu, toate astea costa muuult si necesita timp dar...eu stiu ca merita, din ce am vazut la fata locului.

Restaurantul este aproape reconditionat in totalitate, iar decoratiile sunt cu foita de aur de 4 carate. Arata foarte bine. Aici, toata vara s-au tinut mese festive, nunti si botezuri la capacitate normala. Sala de spectacole o sa fie curand gata, inca se lucreaza aici, doar ca,  balconul o sa ramana nefunctional fiindca a fost gresit construit.

La etaj, in Sala de Argint, inainte se afla Muzeul Nicolae Cena, acum toate exponatele au fost mutate mare parte din ele la Resita. Aici, inca nu s-au apucat de lucrari; trebuie un pictor foarte iscusit, ca sa refaca picturile superbe, si inca mai este mult de munca si cercetat. Aceasta sala o sa dureze cel mai mult, zic eu.
Picturile au o frumusete aparte si sunt perfect incadrate in acea incapere.

Biserica romano-catolică din Băile Herculane

by Sofia Flori
Facebook

Biserica poarta hramul  "Adormirea Maicii Domnului " si a fost construita intre anii 1836-1838, in timpul imparatului Ferdinand I.
 
In anul 1768, Imparatul Iosif al II- lea, fiul imparatesei Maria Tereza cere construirea unei capele catolice rotunde si care a fost distrusa in 1788 de catre turci.

A fost renovata intre anii 1997- 2000.
Impreuna cu suita ei, imparateasa Elisabeta ( Sissi ) a participat la slujbele de la Capela Catolica, in Saptamana Patimilor si in zilele Sfintelor Pasti, precum si in celalalte duminici din timpul sejurului de sase saptamani, din  1887, petrecut la Baile Herculane.


In perioada sejurului imparatesei, serviciul de paroh romano - catolic a fost indeplinit  de Emil de Folly, canonicul din Timisoara.
Biserica este mai mereu deschisa vizitatorilor si nu numai, si ca mai toate bisericile catolice, este foarte frumoasa.

Interiorul este destul de simplu decorat, curat,  mereu luminos si cu muuulte flori proaspete. Aici, la orice ora din zi, gasesti liniste si iti poti oferi o mica pauza de rugaciune si regasire.
O singura data am gasit-o foarte aglomerata dar in restul datilor nu prea avea vizitatori.

Ulpia Traiana Sarmisegetusa- impresii, istorie și cronologie

by Sofia Flori

Ulpia Traiana Sarmizegetusa, pe  numele sau complet  Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, a fost capitala provinciei  Dacia romana.

Cetatea am vizitat-o fara ghid din pacate (nici nu stiu cum se proceda pentru cei care isi doreau ghidaj de specialitate), m-am multumit  doar cu ce imi scosesem de pe net (bine ca mi-am luat documentele, chiar daca nu aveam in plan sa vizitez acest loc minunat).

Biletul de intrare costa 4.5 lei /adult, 1.5 lei /elev, student sau pensionar si taxa foto 15 lei /aparat. Eu am platit taxa foto, dar dupa ce am vizitat o parte din complex, am obesrvat ca absolut toata lumea filma sau fotografia si nu cred ca toate aceste persoane au platit taxa foto /video (erau in jur de 20-30 de persoane) si nimeni nu te intreba sau controla daca ai platit.

Programul de vizitare este de marti pana duminica de la 10 - 18, luni inchis.

Este destul de mult de vizitat, eu am "pierdut"  cam trei sferturi de zi, astfel ca, daca aloci acestui complex doar cateva ore, mai bine nu mergi - mai degraba te vei enerva si nu vei putea cuprinde nici macar vizual tot ce este de vazut si nu numai, complexul arheologic nu se termina imediat dupa ziduri. Iar daca vrei sa mai vezi si Muzeul de Arheologie, care se afla peste strada de cetate, nu vei reusi. 

Cu biletul de la cetate si taxa foto platita am putut vizita si muzeul fara a mai plati inca o data.

Complexul arheologic Ulpia Traiana Sarmizegetusa se afla in localitatea Sarmizegetusa, judetul Hunedoara, imediat dupa intrarea in localitate, la marginea drumului DN68 Caransebes - Hateg, pe partea dreapta in sensul de mers spre  Hateg. 

Complexul arheologic cuprinde:

AMFITEATRUL - era un fel de stadion al zilelor noastre, unde romanii vedeau spectacole diverse ca gen: luptele cu gladiatori, drama, mima, sport, etc. Inainte de a fi construit in piatra a cunoscut si o faza de lemn. Este de forma eliptica si avea o capacitate de aproximativ 5000-6000 de spectatori, care isi ocupau locurile intr-o ordine sociala foarte stricta. A beneficiat si de o masinarie pentru efecte speciale - pigma.

Acesta ne aduce data importante despre retragerea Aureliana, fiind transformat in fortareata.

Incadrare cronologica: inceputurile dateaza imediat dupa cucerirea Daciei si va functiona cel putin pana in sec I . d. Chr. 

DOMUS PROCURATORIS - Palatul Procuratorului Financiar al provinciei Dacia Apulensis, era una dintre cele mai importante cladiri de la intrarea in oras. Cladirea beneficia de birouri pentru cei ce-si desfasurau activitatea aici, doua sisteme termale (therma-bai ), dintre care unul probabil apartinea procuratorului. In cadrul uneia dintre incaperi au fost descoperite mai multe altare, probabil a jucat rolul de templu.

Incadrare cronologica: inceputurile dateaza din sec II.d Chr si va functiona pe toata perioada provinciei.

FORUL - era centrul orasului. Aici se intersectau cele doua drumuri principale: Cardo Maximus ( Nord- Sud ) si Decumanus Maximus (Est- Vest ). Curtea Forului era imprejmuita de portice si colonade de marmura. Intrarea principala  se facea printr-o poarta monumentala, un tetrapilum, situata pe latura  de nord. Curtea Forului era dominata de o mare baza de statuie sau de monument comemorativ, ce era flancata de statui dedicate unor imparati romani. Se trecea in Basilica, cladirea ce domina intregul ansamblu arhitectonic. La est si la vest acest lacas era flancat de cate un tribunal. Din Basilica se trecea in Curia, o sala unde consilierii orasului, decurionii, prezidati de cei doi primari, duumvirii, discutau problemele importante ale orasului.

Incadrare cronologica: inceputurile dateaza din epoca lui Traian si va functiona pe toata perioada provinciei.

FANTANA PUBLICA - de o parte si de alta a intrarii monumentale in For au fost edificate doua fantani publice, construite din banii sai ( pecunia sua ) de catre unul dintre fostii primari ai orasului  (II VIR) Lucius Ophonius Domitius Priscus. Astfel de monumente contribuiau la monumentalizarea orasului, dar aveau si un rol concret, acela de a aproviziona  cu apa potabila pe cei care nu-si permiteau o sursa permanenta in propriile camine. Fiecare dintre cele doua instalatii de distributie au fost construite  in  marmura de Bucova , erau ornamentate cu coloane si capiteluri corintice, iar cele trei statui serveau ca figuri de fantana deversand apa in bazinele din fata , de unde apoi era evacuata in canalizarea de sub drumuri.  Inscriptia fantanii de rasarit este intreaga, doar ca la fata locului a mai fost descoperit un fragment, in timp ce alte doua sunt depozitate la Lugoj si la Deva. 

CURTEA FORULUI - la fel ca si in multe alte cazuri, romanii inainte de a se aseza si incepe sa zideasca durabil , aveau nevoie sa-si desfasoare viata la standardele cele mai normale cu putinta. Cel mai usor se construia in lemn, apoi, dupa ce isi creau conditiile necesare incepeau sa lucreze cu materiale mai rezistente, folosindu-se de resursele avute la indemana.  Stim, spre exemplu, ca atunci cand s-a inceput saparea fundatiilor pentru constructiile din piatra , cele din faza de lemn erau inca in picioare. De asemenea, la Sarmizegetusa, s-a construit in lemn, apoi in gresie si calcar , iar la un moment dat s-a trecut la marmura. Doar ca in faza de lemn foarte probabil avem de-a face cu " pricipia " (comandamentul ) unui castru (tabara militara)  legionar. Curtea Forului a fost placata la un moment dat  in intregime cu blocuri de marmura . In centrul curtii si pe margini tronau bazele ce sustineau statui din bronz aurit ( din care s-au pastrat doar fragmente ) sau marmura a unor imparati ce au jucat un rol in viata orasului sau a provinciei . In partile de nord, est si vest  curtea comunica cu exteriorul  prin portice (colonade de marmura). cu inaltimea de 6 metri , ce sustineau acoperisuri din tigla. Din curtea forului se trecea intr-o basilica , cladire ce domina prin inaltimea ei intregul ansamblu arhitectonic.

PROPYLOM ~ TETRAPILUM   -  era colonada amplasatala intersectia  lui Cardo Maximus cu Decumanum Maximus ( drumurile principale N-S si E-V ), ce ocupa un spatiu rectangular de 14 X 8,40 metri. Inaltimea coloanelor era de 8,40 m. Nu se cunoaste aspectul din prima faza, atunci cand s-a folosit ca material de constructie calcarul, cu  exceptia catorva blocuri refolosite ulterior. Capitelurile au fost confectionate din marmura de Bucova de artizanii veniti din Asia Mica. Apoi, urma Tetrapilum-ul de 5,60 X 3,64 m. Originea acestui tip de intrare se regaseste la portile palatelor elenistice, care la randul lor se inspira din portile monumentale ale marilor sanctuare. La Sarmizegetusa s-a folosit Ordinul Corintic in cazul decoratiei. 

CURIA - La Roma in aceasta incapere senatorii discutau problemele importante ale Republicii sau Imperiului, in provincii decurionii, care se reuneau intr-un fel de consiliu de astazi al oraselor - Ordo Decurionum  (aproximativ de 100 de membri ), discutau problemele importante ale orasului, prezidati de cei doi primari. Dedesubt se aflau doua camere cu bolta, Aeraria, camerele de tezaur ale orasului. Incaperile care flancau curia  nu au o destinatie bine precizata, dar aici trebuie sa se fi aflat birourile magistratilor superiori ai orasului. Pe langa cei doi primari ar mai fi de amintit edilii, ce se ocupau de problemele de urbanism si chestorul, ce se ocupa de banii comunitatii.

TRIBUNALIA - Basilica era flancata in partea de est si de vest  de cate un podium de piatra acoperit cu lemn . De pe cele doua tribunalia cetatenii isi tineau discursurile sau cei doi primari, II VIRII sau chiar guvernatorul provinciei, judecau. Magistratul, secretarul si consiliul (Consilium ) stateau pe aceasta platforma, in timp ce impricinatul si avocatii sai stateau in fata podiumului. Locul judecatorului era in centru, asezat pe  "SELLA CURULIS" ( un scaun ), de unde isi exercita puterea - pro tribunali. Tribunalul de rasarit avea la subsol o carcera , care nu era chiar inchisoarea propriu-zisa a orasului, ci mai degraba un arest preventiv, pentru delicte mai marunte.

BASILICA - termenul provine de la cuvantul grecesc "basileus" care insemna rege. Prin urmare, avem de-a face cu locul in care se tinea sfatul regal, iar monarhul  isi exercita atributiile juridice. Romanii au preluat aceasta idee , au pus-o in practica si au mentinut-o si in vremea in care Roma nu mai era o monarhie. Mult mai tarziu, dupa recunoasterea crestinismului ca religie oficiala a Imperiului ( sec . IV. d Chr. ), astfel de caldiri vor fi folosite ca lacas pentru exercitarea cultului pentru aceasta noua religie. De aceea termenul din limba romana sau din retoromana (in Elvetia ) provine din latinescul "basilica", spre deosebire de celelalte limbi neolatine in care denumirea lacasului de cult provine din grecescul " ecclesia ".

ATELIERUL DE STICLARIE -  constructia este compartimentata in zece incaperi, care adaposteau un atelier in care se desfasura intreg procesul tehnologic de prelucrare a sticlei. In doua incaperi au fost descoperite cinci cuptoare.

Incadrare cronologica: sec II-III d Chr.

TEMPLUL LUI SILVANUS -  Silvanus era zeul padurilor , protectorul vegetatiei. Cladirea era impartita in doua de un zid median si va cunoaste mai multe refaceri. CELLA era plasata central. In nava estica a fost descoperita o placuta votiva ce-l reprezenta pe Silvanus insotit de noua Silvanae.

Incadrare cronologica: inceputurile dateaza din sec II d. Chr si va functiona pe toata perioada provinciei.

TEMPLUL MARE - denumirea este una conventionala intrucat materialul arheologic nu a permis identificarea clara a unei divinitati. Este cel mai impunator edificiu de cult din Dacia Romana. Sufera distrugeri in timpul razboaielor  marcomanice.

Incadrare cronologica: inceputurile dateaza din sec II d. Chr si va functiona pe toata perioada provinciei.

TEMPLUL ZEITEI NEMESIS - amplasat in imediata apropiere a portii de est a amfiteatrului, era inconjurat de de un zid de incinta de forma dreptunghiulara. Printre altele, Nemesis, proteja si norocul, gladiatorii avand nevoie de mult norocpentru a iesi in viata dintre zidurile amfiteatrului. La Porolissum (Moigrad, langa Zalau ) sau in Britannia astfel de temple sunt prinse chiar in arhitectura amfiteatrului.

Incadrare cronologica: inceputurile dateaza  imediat dupa cucerirea Daciei si va functiona pe toata perioada provinciei.

LOCUINTA - situata la nord-est fata de amfiteatru, cladirea se compune din doua corpuri. In interior, pe langa bazinele de apa rece si calda, edificiul mai dispunea si de instalatia de incalzire centrala- HYPOCAUSTUM . Si aceasta cladire va avea de suferit de pe urma atacurilor marcomanice.

Incadrare cronologica : inceputurile dateaza din sec II d. Chr si va functiona pe toate perioada provinciei .

COLONIA DACICA SARMIZEGETUSA - cu cele aproximativ 33 ha dintre ziduri si alte 60-80 ha din afara acestora, se inscrie intre orasele de dimensiune medie la scara Imperiului.

Orasul fondat de Imparatul Traian mai dispunea si de un TERRITORIUM  in jur, o zona imensa care se intindea de la Apelum ( Zlatna), in Muntii Apuseni, pana la Dierna (port la Dunare- langa Orsova de azi ), care s-au rupt si s-au dezvoltat din orasul mama in momentul in care  urmatorii imparati au hotarat noi etape de dezvoltare urbanistica  a provinciei Dacia. Chiar daca cea mai mare parte a timpului guvernatorul Daciei si-a avut sediul la Apulum, chiar daca a existat o mare concurenta pentru suprematie in provincie. Colonia Dacica Sarmizegetusa nu a putut fi detronata de pe un loc castigat inainte ca toti concurentii sai sa se fi nascut inca. Orice comunitate urbana romana trebuia sa parcurga o cariera pentru a atinge mult ravnitul statut de colonia. Ori, Sarmizegetusa a fost fondata ca atare. Aceasta uriasa intindere de pamant semnifica faptul ca metropola si oamenii sai de afaceri  detineau si controlau comertul de la Dunare, agricultura din fertila vale a Muresului si nu in ultimul rand profiturile aduse de minele de aur din Muntii Apuseni. Iata cateva motive pentru care oricare alt oras al Daciei romane  cu greu ar fi putut sa detroneze Sarmizegetusa din pozitia pe care a detinut-o.

Pe aceasta suprafata locuia o populatie de aproximativ 20-30.000 de oameni.

Monumentele sunt dispuse atat in zona din afara zidurilor de incinta ale orasului,  cat si intre ziduri.

Imediat dupa ce am ajuns acasa  am observat pe una dintre vederile cumparate de aici,  inca doua zone cu ruine, pe care eu nu le-am vizitat si nici nu stiam de ele, cu toate ca am fost atentionata de voluntarii care lucrau  la un santier si descoperisera multe alte ziduri, ca daca vreau sa vad si altceva in afara de ce vazusem deja, sa merg pe campurile din apropiere si voi vedea si alte lucruri care au fost descoperite, se cunosc doar ca nu au fost scoase " la lumina ".  In imediata apropiere a zidurilor sau pe camp  se poate observa  cum pamantul are multe forme, nu este deloc drept sau neted  ceea ce inseamna ca sub movilele de pamnat se gasesc ruine de atatia ani. INCREDIBIL!!!

Multumim mult, Sofia Flori( Florentina Cojocaru)

Muzeul Aurului de la Brad

 by Sofia Flori

La Muzeul Aurului  din orasul  Brad am vazut foarte multe piese din aur ....aur de toate felurile, in toate  formele,  care mai de care mai unice si mai frumoase, aur in diverse combinatii.

Inainte de  a intra in muzeu imi facusem o imagine de acasa  si ma asteptam sa vad cam acelasi lucru cu ce vazusem la Muzeul National de  Istorie a Romaniei, partea de tezaur, din Bucuresti ....dar dupa ce am parcurs prima sala si in momentul cand am pasit in cea de-a doua am realizat ca este un muzeu total diferit,  mult mai complex cu mai multa "valoare ";  daca tezaurul de la MNIR era reprezentat prin foarte multe bijuterii si podoabe sau  aurul era prelucrat, aici am vazut aurul in starea lui nativa , asa cum se gaseste (gasea) in natura .

Aveam idee despre  cum ar  arata aurul in natura, in combinatie cu diferite roci - prima data am vazut aurul in stare nativa la Rosia Montana . La muzeul din Brad am vazut atatea "bijuterii " astfel ca , in viziunea mea , acest muzeu se claseaza  in TOP 3 muzee care trebuie vizitate (si revizitat)  si care exprima intr-un mod incredibil valoarea poporului roman si bogatiile acestei tari.

Cuvinte ca sa pot descrie aceasta expozitie unica in Europa si  a treia din lume nu mai am. Degeaba as incerca eu sa descriu maiestria naturii si a lui Dumnezeu, ca tot nu ar fi suficient de bine perceputa; cel mai bine ar fi ca orice cetatean (mai ales roman ) sa mearga si sa cunoasca tezaurul nostru din aur gasit in minele din tara noastra (in special  in cele din Apuseni ), dar si in minele din strainatate.

Despre istoria muzeului mi-a placut o insemnare a lui Geo Bogza , intr-un registru de vizitatori , din 30 iulie 1963:  " Este mult aur in Muntii Apuseni , dar mai mult in inima oamenilor, in inima celor ce sunt urmasii neinfricatului Horea. Am trecut pe aici intr-o dimineata de vara si m-am bucurat de imensa bogatie a tarii noastre  - in aur si in oameni de aur "

Muzeul Aurului se afla pe str Independentei, nr 3, Brad, judetul Hunedoara. Taxa de vizitare este de 15 lei /adult, 10 lei /elev,student sau pensionar si taxa foto - 0 lei , da, adevarat, NU EXISTA TAXA FOTO, intr-un muzeu cu o asemenea valoare . Felicitari conducerii pentru ca au adoptat aceasta metoda !!!

Programul de vizitare este de marti pana duminica de la 9 - 17, luni inchis.
 

Muzeul a fost redeschis dupa o perioada de 5 ani, timp in care s-a lucrat la renovare/reabilitarea cladirii.

Muzeul a fost infiintat de catre un geolog german  , in 1896 , iar in prezent numara peste 2000 de exponate, din multe colturi ale lumii , dar mai mult de jumatate din exponate sunt  din Muntii Apuseni .
Exponatele din muzeu sunt foarte fragile si nu se pot transporta , iar daca ar fi prelucrate ar avea o valoare foarte mica si nici nu ar cantari foarte mult . Cea mai mare valoare a acestor exponate consta in forma nativa , asa cum au fost gasite in pamant  si sunt foarte rare. Toate exponatele din aur au intre 12 si 22 karate.

Cele mai importante piese sunt cele doua "soparle" care au fost evaluate la 3 milioane de dolari si au facut "furori " la expozitiile internationale (Munchen - 2003), "balerina " este inca o exponata unica pentru ca se poate observa un cristal cu 12 fete . Alte piese importante din muzeu sunt : "Pana scriitorului " , "Salamandra ", "Ursul Polar " , "Harta Romaniei " si multe, multe altele.

Muzeul are doua colectii, imediat dupa usa de la  intrare, in partea stanga de afla colectia de aur iar in dreapta sunt minerale aduse de peste tot din lume dar si din Romania (eu vizitand si Muzeul de Geologie din Bucuresti - am facut o comparatie intre cele doua colectii si tot cea din Brad mi-a placut mai mult, la  Bucuresti sunt multe pietre si esantioane din tara noastra si mai putine din strainatate , sau mai putine care nu sunt dintre cele mai cunoscute. Bineinteles ca exponatele din Bucuresti au un intreg muzeul dedicat doar lor  intins pe doua etaje  ). 

Mi-am planificat vacanta intr-o perioada frumoasa pentru orasul Brad - chiar de ziua lui (10-11 august 2013) pentru ca stiam ca doar in acest week-end ma putea plimba cu Mocanita de la Brad la Criscior (cam 5-6 km) dar si de la Abrud la Rosia Montana. Totul bine si frumos pana cand, umbland pe strazile din Brad, am "ochit" Muzeul Aurului printre multimea de comercianti venita din toata tara ca sa isi castige un banut,  si cand am vazut ca era deschis nimic nu imi mai statea in cale.  Am intrat pe usa si imediat m-a intampinat o tanara draguta cu un zambet frumos. Am schimbat cateva cuvinte, am platit si am inceput vizita. Ce a urmat sa vad si sa aflu mi-a schimbat definitiv unele pareri si "mi-a indus " un sentiment de frumos si de unicitate.

Colectia Aurului este formata din 5 sali cu diferite exponate din Romania (mai mult de jumatate au fost gasite de catre mineri sau de catre cercetatori in Muntii Apuseni  ) dar si din multe alte tari din intreaga lume. Cand am ajuns in ultima sala , in care sunt expuse unele dintre cele mai valoroase piese ale muzeului , a aparut primarul orasului impreuna cu un grup de artisti care au cantat cu ocazia zilelor Bradului si le-a facut un tur al muzeului, oferindu-le date importante despre muzeu si exponate.
In muzeu am petrecut vreo 5 ore deoarece, pe langa exponatele de valoare exista si multe afise pline de informatii, cu desene si schite pe intelesul oricui . In acest timp cat am stat in muzeu, citind date sau facand poze, m-am trezit la un moment dat, singura in tot muzeul , astfel am privit linistita la ce minunatii poate crea natura si mai ales ca au rezistat atata timp sub pamant si totusi pastrandu-si forma. 

Muzeul de la Sarmisegetusa Ulpia Traiana

 By Sofia Flori

Muzeul de Arheologie se afla oarecum vis-a -vis de complexul arheologic al cetatii si in imediata apropiere a primariei din Sarmizegetusa.

Muzeul cuprinde 5 sali, amenajate pe tot etajul intai. In prima sala se gasesc arme dar si modele de costume din acea vreme, in sala urmatoare este prezentat invatamantul si podoabele romanilor, in sala a treia se regaseste reconstructia uneia dintre fantanile publice dar si felul in care isi masurau timpul, in sala a patra se regasesc obiecte din ceramica descoperite de arheologi, iar in ultima sala sunt prezentate jocurile din timpul romanilor.

LEGATUS - Legati Augusti Legioni erau comandatii legiunilor romane, ca trimisi directi ai imparatului, comandatul suprem al armatei. Un astfel de general, conducea o unitate de 5600 de soldati, facea parte din cele mai inalte clase ale societatii romane, iar cei cativa ani petrecuti in fruntea unei legiuni il pregateau sa devina guvernator al unei provincii. Pentru a conduce o legiune, legatul era ajutat de catre un corp de ofiteri superiori ( tribuni ).

Echipamentul unui ofiter superior era format dintr-o tunica(camasa) rosie, peste care purta un subarmalis din piele, apoi o platosa numita lorica musculata din alama. In picioare purta cizme, tibiile putandu-i fi aparate de cnemide din bronz. La soldul stang purta o sabie dreapta, cu tais pe ambele parti,  de tip gladius sau o spatha, mai lunga, asemanatoare celor folosite de trupele de cavalerie. La soldul drept purta un pumnal drept numit pugio. Casca frumos ornamentata cu o creasta din par de cal sau din pena de strut, vopsite in rosu, constituia un element care arata gradul inalt pe care il purta un legatus. 

CENTURION - reprezenta ofiterii inferiori ai unei legiuni. Initial, un centurion conducea un numar de 100 de soldati, dar mai apoi , in timpul Imperiului, o centurie ( unitate condusa de catre un centurion ) va fi formata din 80 de legionari. Sase centurii formau o cohorta, iar o legiune dispunea de zece cohorte, dintre care prima era cea mai importanta si avea efectiv dublu fata de celelalte.
Fiecare centurion avea drept de viata si de moarte asupra celor 80 de soldati din subordine, duritatea acestor ofiteri fiind bine cunoscuta in randurile soldatilor.  Fiecare centurion era secondat de catre un optio, care ii repeta comenzile rar si raspicat, pentru o mai buna intelegere. Daca centurionul era omorat in lupta, optiul prelua indatoririle.

Echipamentul militar purtat de catre un centurion era format dintr-o tunica rosie, peste care se punea o lorica hamata, adica o camasa de zale preluata de la celti si purtata de catre legionari inca din timpul Republicii. Chiar daca in timpul Principatului, soldatii vor prelua armura din segmente, centurionii vor pastra traditionala armura din inele de fier. Tot pentru aparare, mai purta o casca metalica ( galea) si un scut, de cele mai multe ori oval, numit clipeus. Ca arme ofensive, acesta poseda o sabie scurta (gladius ) si un pumnal drept ( pugio ).
Insemnele gradului unui centurion erau o creasta transversala pe casca, precum si un baston din vita de vie de care se putea folosi la pedepsirea indisciplinatilor. De regula, peste armura, purta decoratiile ( phalerae)  obtinute in cadrul luptelor la care participase.

CORNICEN-UL  -  juca rolul unui ofiter inferior in armata romana, fiind cel care semnaliza sonor diferitele ordine date de catre centurion. Rolul unui cornicen era foarte important, deoarece intr-o legiune, intelegerea perfecta a ordinelor era absolut necesara.
Echipamentul era format dintr-o tunica lunga, peste care purta o lorica hamata din inele de fie , o casca ( galea)  din bronz, un mic scut rotund ( clipeus), o sabie scurta ( gladius ), un pumnal (pugio ) si un instrument de suflat din alama numit  cornu. 
 In perioadele de pace, cornicines alaturi  de bucinatores (cantaretii din bucina ) formau fanfara.
LEGIONARUL ROMAN - legiunile formau unitatile de baza ale armatei romane. Intr-o astfel de legiune puteau fi recrutati doar cetateni romani, ce constituiau infanteria grea. Tinerii soldati erau recrutati la varsta de 17 ani si indeplineau serviciul militar timp de 20 de ani.
In perioada Principatului echipamentul de lupta al unui legionar cantarea aproximativ 35 de kg si era format din:
 -  tunica, de culoare rosie
 -  caligae,  sandale din piele care pentru o aderenta mai buna aveau talpile prevazute cu tinte metalice
 -  lorica segmentata, armura din segmente de fier, ce conferea mobilitate si protectie sporita, atat impotriva loviturilor,  cat mai ales impotriva impunsaturilor de sabie, sageti sau sulite
 -  manica, maneca din segmente de fier ce proteja mana dreapta a legionarului, atunci cand aceasta iesea din raza de protectie a scutului 
 -  galea, casca din fier sau bronz prevazuta cu obrazare, aparatoare de ceafa si de frunte si spatii pentru urechi, ce permiteau soldatului sa auda foarte bine ordinele superiorilor
  -  cingulum, o centura ce sustinea teaca pumnalului
  - scutum, scutul dreptunghiular, semirotund de aproximativ 120 X 70 cm, format din straturi succesive din lemn, acoperite cu piele si intarite cu margini de bronz  si un umbo  metalic. Pentru a pastra ordinea de bataie, scutul era manuit cu mana stanga de catre toti soldatii
  -  gladius, sabie de aproximativ 60 cm, purtata pe partea dreapta. Aceasta arma dreapta si cu tais pe ambele parti se preta foarte bine la impunsaturi si mai putin la lovituri
  -  pugio, pumnal drept, de aproximativ 35 cm, cu tais pe ambele parti, utilizata in lupta corp la corp 
  -  pilum, sulita lunga de aproximativ de 2 m, formata dintr-o coadade lemn si o tija  metalica, lunga si subtire, terminata printr-un varf piramidal. Aceasta arma, foarte temuta, era aruncata de la o distanta de 10-15 m  de catre primele randuri de legionari, avand drept scop penetrarea scutului si uciderea inamicului din spatele acestuia. In cazul in care sulita nu atingea dusmanul, ramanea infipta in scut, tija lunga indoindu-se si incomodand adversarul.
Cel mai mult mi-au placut " luptatorii" din  prima sala si pe loc m-am indragostit de costumele lor dar si de arme. Teaca pumnalului era frumos impodobita iar taisul era extrem de ascutit. Mi s-a spus ca aceste costume sunt date cu o solutie speciala si nu avem voie sa le atingem - doar asa se pot pastra pentru mai departe. Dar eu, normal ca nu ma pot abtine si nu pot sta locului, si am rugat-o din suflet pe doamna sa ma lasa sa pun putin mana, sa vad eu daca sunt reale (armele si costumele) sau ... :). Si da, costumul cel cu zale, chiar era facut din zale de fier si avea o greutate  maare (cred !).

Impresionanta mai este si reconstructia fantanii publice, este total diferita fata de ceea ce stim noi azi. Daca ar mai exista si azi asemenea fantani, mai mare dragul sa bei apa.
Apoi am recunoscut un joc, pe care si eu il jucam in copilarie, si cred ca si foarte multi dintre noi il stiu, se cheama tintar. M-am bucurat sa aflu ca romanii il jucau  si ca s-a pastrat pana in zilele noastre. Am vazut si zaruri, de diferite marimi si confectionate din ce gaseau la indemana. Este un muzeu frumos, cu multe exponate si completeaza informatiile despre cum isi traiau si petreceau timpul romanii.