Bălţăteşti - ministaţiunea ţăranilor

o baza de tratament a vreunei institutii (cea colorata frumos este școala!)


baza de tratament a armatei

Când mergeti de la Piatra Neamt spre Târgu Neamt, în drumul spre cunoscutele mânăstiri Văratec și Agapia, la un moment dat, cam cu 11 kilometri înainte de Târgu Neamț, treceți printr-un sat numit Bălţăteşti.
Puțini au auzit despre el și poate și mai puțini au ajuns aici.
Mare lucru nu este, câteva minihoteluri cu baze de tratament, ce nu arată foarte promițător, un drum cam desfundat, un aer incipient de paragină si câtiva ţărani pensionari, fericiți ai sorții, care au ajuns aici să-si
trateze bolile batrânetii.
Despre comună se poate spune că a fost cunoscută prin apele minerale: clorurate, sulfatate, sodice, iodurate, bromurate și putin radioactive, cu care a luat două medalii la saloanele internationale din 1900 de la Paris și 1906 de la București, asta dupa ce ele erau cunoscute si utilizate de pe la 1810, anul în care devine stațiune balneoclimaterică.
Ce se poate trata cu aceste ape?
Numeroase afectiuni ale aparatului locomotor, vascular periferic, ale sistemului nervos, aparatului respirator si digestiv si nu în ultimul rând câteva boli ginecologice.
Buuuun. 
Ajungem acum la veșnica problemă românească.
Ape minerale și soare avem! 
Păduri și aer curat avem! 
Poate și specialiști avem!
Ce n-avem? 
Vointă, dorintă și putință.
Și nici bani (pentru asta). România tristă.

P.S. Aici a stat vreme de zece ani si mai mult, marele sculptor Ion Irimescu, discipol al lui Brâncusi .
Aici de fapt s-a și stins la vârsta de 96 de ani (parca). De vizitat muzeul-casa memorială din Fălticeni!!

Cetatea Neamţului - ce va fi după !?

piesa de rezistență- poza care îmi place cel mai mult


intrarea principală pentru turiști, total reamenajata, poarta veche de intrare este(era) pe zidul de nord

cine ameninţă inexpugnabila cetate? un ciot?


podul ,cu tâmplăria refăcută si luminat feeric (probabil) noaptea (sunt puse lumini camuflate între balustrade)



pâna la urma și cetatea și podul de acces reprezinta un mic univers cu geometrie variabilă


ferestruica de sus este de la capela deja terminată


și stâlpul şi candelabrul participa la consolidarea edificiului medieval


soarele apune în depresiunea Ozana- Topoliţa


drumul refacut și un molid parazitat de o liană ( probabil curpănul de pădure)

Am vizitat-o în acest week-end si am rămas foarte placut surprins de cum au avansat lucrarile la aceasta minune medievala.
Ati vazut în poze ca drumul este perfect asfaltat, canalizarea este terminata, stâlpii de iluminat sunt deja montati, peretii degradati ai cetatii tratati cu solutii speciale, lemnaria de la podul de acces terminata si tratat contra intemperiilor, luminatul exterior finalizat, scarile de acces spre pod sunt si ele gata.
În interior n-am ajuns (de fapt nu avem voie) dar m-am interesat la gardianul ce pazeste zona si mi-a spus ca s-au facut lucrari în biserica sau fosta capela a cetatii, se amenajeaza toate salile care erau cât de cât conservate, plus un muzeu. Cred ca va arata super si sunt foarte încântat ca vom avea cu adevarat o cetate medievala conservata si reamenajata la standardele europene.
De altfel banii pentru investitii de la UE au venit. Ramân alte probleme ce trebuie rezolvate, de catre adminstratia locala, dar despre asta voi reveni în alte postari. Vreau sa ma bucur ca ceva se întâmpla bun în România turistica si istorica si atât.

Osuarul și craniile de la Mânăstirea Neamţului

masa din centrul încăperii


vedeţi pe craniul de mai sus câteva inscripţii despre cine a fost călugarul respectiv


cred că sicriile acestea mici conţin oase de monahi (n-am avut curiozitatea să le deschidem)

Deşi am mai scris despre osuarul de la Mânăstirea Neamţului, acum sunt în măsura să postez o serie de imagini de acolo.
Istoria este scurtă, în cimitirul de lângă mânăstire, mai precis din spatele acesteia, sub biserica veche se află o sală în care au pus craniile şi oasele unor călugari şi preoţi ce au slujit în biserică sau în mânăstire şi dezgopate cu diferite ocazii.



Acestea sunt numerotate si însemnate, pentru o pioasă aducere aminte iar cele mai importante sunt puse pe o masă în centrul încăperii.
Cine este mai slab de înger să nu meargă acolo, deşi dacă te detaşezi puţin de ideea de moarte şi de cimitir, te poti simţi chiar ca într-un film de groaza, dar cu cranii şi oseminte adevărate.
Dacă ajungeti acolo, vă explic cum găsiţi osuarul- treceti de biserica mare din centrul curtii, iar în spatele ei în zona zidului exterior, treceţi printr-un gang, coborâţi niste scări şi ajungeţi în curtea cimitirului, apoi pe scări în lateralul bisericii.
Vizionare placută!

Parcul natural Dragoş Vodă - Vânători Neamţ

capriorul si caprioarele


zimbrul adult (500 kilograme)


bine aparati de ninsoare


cerbul (este înnebunit dupa jeleuri )


ursul brun carpatin

Zimbrul pâna la urma nu este decât bou mai mare sau un taur daca preferati, dar este spectaculos, poate pentru ca a disparut din pădurile noastre si din Europa în urma vânării excesive (ultimul exemplar vânat la noi a fost undeva în codrii Bârgăului pe la 1800)?
Poate stiti ca se înrudeste cu bourul-da cel de pe stema Moldovei- dar acesta a disparut de tot, nici macar în captivitate nu mai exista iar explicatia este simpla- a fost domesticit, a ajutat răzeşii sa cultive pamânturile (acestia drept multumire l-au pus ca simbol pe steagul lor) dar pentru ca se înmulteau numai între ei au degenerat aşa au devenit mai slabi si în cele din urma au disparut (cam asta se intimpla azi cu iacii din Tibet).
Din familia bovideelor mai face parte si bizonul nord-american, din pacate si acesta tinut în rezervatii dar si boul moscat canadian si bivolii salbatici din Africa sau cei domesticiti din India(bubaline).
In week-end am fost la aceasta minigrădina zoologica din zona Neamt si am avut norocul, dupa cum vedeti in poze sa prindem cam toate animalele mari afara din ţarcurile sau custile lor chiar daca ningea puternic.
Acest parc, înfiintat de silvicultorii din Neamţ în colaborare cu o fundatie olandeza pentru animale a avut un scop unic, initial, si anume acela de a înmultii zimbri si de a popula padurile cu acestia.
Din pacate este foarte greu cu reproducerea acestora, azi aici sunt sase zimbri, din care doi pui foarte simpatici.
Au extins aria de preocupari si au construit si cuşti pentru lupi, vulpi sau ursi, precum si pentru cerbi, caprioare si fazani astfel ca a devenit un parc natural, foarte apreciat si vizitat.
De fapt, trebuie sa stiti ca zimbrii mai sunt în Romania la: Slivuţ de lânga Haţeg (jud. Hunedoara) si în padurea Negruţ- Bucşani din judetul Dâmbovita- cea mai mare si mai numeroasa rezervatie; cei doi zimbri de la Poiana Brasov au murit ca si cei de la gradina zoologica din Bucuresti .
Zimbri adusi sau născuti în România poartă nume care încep cu Ro, ca parte a unui acord international, astfel zimbri nostri se numesc ROco sau ROxana, etc.

Târgu Neamţ, Humuleștiul și cazare La Cetate

aceasta este o machetă a cetății (mult stilizată) din restaurant

un colt din restaturant, arată bine, nu?

Humuleștiul a devenit în timp un cartier al orasului Tg. Neamț

căsuța cea mică
și mai mică, a lui Nică a Petrei
restaurantul de lângă casa memorială, cum n-ati auzit de Smărăndița Popii? cea căreia la un moment dat îi facea ochi dulci Nică( cea care îl spunea la preot dacă făcea prostii)

Revin cu un comentariu scurt și cu câteva poze despre mica mea drumetie până la Tg. Neamț.
Am stat la o nouă pensiune, situata peste drum de Casa Arcașului (un minihotel situat la baza dealului cetatii- pentru cine nu a citit primul articol), aceasta se numeste La Cetate, are trei stele si un restaurant drăgut unde am servit o cina delicioasa, desi trebuie sa spun oferta din meniu nu era foarte bogata (ce ma supara când merg la un restaurant este ca în meniu sunt trecute multe feluri de mâncare, dar în jumatate din situatii ce vrei tu ori nu mai are ori n-a avut, ori a plecat bucatarul la toaleta, sau uerevar).
Am stat la o casuta de lânga pensiune, 60 lei pe noapte!, dar este micuta, cu tot confortul dar redusa la scara. Am tras o fuga sa fac niste poze cu casa natală a lui Creanga, dar ploua si era inchis, ce am reusit se va vedea în poze. Din pacate nici acum n-am putut urca la cetate, pentru ca acel gardian nu are voie sa lase pe nimeni. Ce am aflat este ca dupa ora 13 .30 se poate urca pâna sus si se pot face si poze, cum eu am ajuns seara si am plecat dimineata n-am reusit.
Oricum se pare ca proiectul este big din moment ce prin fonduri PHARE de coeziune sociala, s-au alocat de la UE peste 2 milioane de  euro.

Cetatea și Mânăstirea Neamţului

urcând scările de la osuarul, de la Mânăstirea Neamţului

copii în curtea mânăstirii

doi copii, cam bosumflati, în restaurantul Casa Arcaşului
bucuria copiilor, să vadă restaurantul de sus, de pe scări

Iani si tati în lunca largă a Neamţului(Ozana cea frumos curgătoare)

Mami cu Iani si Rares pe terasa Cetăţii Neamţului (de aici se poate observa cu un binoclu Mânăstirea Văratec, plus o priveliste impresionanta asupra Depresiunii Neamţ si a râului omonim)



Cei din zona Moldovei știu ca zona este una superfrumoasă, pentru că oferă ăi posibiliățti de drumetie, expeditie și anumite trăiri spirituale, religioase si folclorico -traditionale.
Asa ca daca veniti dinspre Bacău urmati drumul spre Piatra Neamt, dar atentie, recomandarea mea este ca la Roznov, la doua sute de metri de centrul ,,orasului''(cica a fost declarat oras acum câtiva ani!!!) faceti dreapta (spre Girov) si veti iesi dupa 10-15 km. dincolo de Piatra Neamt (la Dobreni), în acest fel ocoliti aglomeratia din oras, radarele de la Dumbrava Rosie si posibilitatea de a va rataci în orasul de sub Pietricica.

Urmati drumul spre Târgu Neamț, treceti de Mânastirile Văratec si Agapia, aflate pe stânga si intrati în oras, unde după al doilea semafor faceti stânga spre Cetatea Neamţului.
Orasul este mic, îmbâcsit, cu spatiu verde pe mijlocul drumului si multe treceri de pietoni, relativ putine indicatoare (este drept sunt si câteva intersectii mari spre Fălticeni, Roman, Mănăstirea Neamțului si poate din aceasta cauza lipsesc, au trebuit sa puna doar câteva, că atâtea aveau).

Singura atractie notabila o constituie Bojdeuca lui Ion Creangă situata chiar la intrarea în oraș dinspre Piatra Neamt, prima la dreapta si după 100 de metri va opriti la poarta.
Interesanta,  cu multe amintiri chiar si din copilaria noastra nu numai a marelui povestitor, încăperile mici, varul alb al casei, simplitatea, camera unde mâţele se jucau cu motoceii, leagănul si mai ales acele uşi mici unde trebuie sa te apleci, parca pentru ai face o reverenta marelui nostru scriitor. Toate aceste te umplu de un aer de mândrie ca am ajuns aici în locul unde, poate s-au zămislit si s-au imaginat povestile cu ,,La cirese '' , ,,La scaldat '' , cele cu școala si cu Smărăndița Popii si cu Sfântul Neculai cel dătător de vânătăi.

La Cetatea Neamțului, daca mergeti, veti avea parte de o surpriza pentru ca este în renovare, fiind inclusa într-un program de reabilitare a celor mai importante cetati medievale din Europa, urmând a fi inclusa în turul cetatilor europene, organizat de Uniunea Europeana.
Chiar daca nu puteti intra, puteti admira zidurile, rămăşitele din turnuri si podul impresionant care deservea cetatea în urmă cu mai bine de 200 de ani.
Originea acestei cetati este relativ neclara, sursele indicând o începerea a constructiei în secolul 14 în timpul lui Petru I Muşat, pe înăltimile din jurul Culmii Pleşu (911 m- cel mai înalt deal din Subcarpații Moldovei ) si apoi alti domnitori ca Ștefan cel Mare, Vasile Lupu, Alexandru cel Bun, Ieremia Movilă, au construit sau reconstruit parti din cetate, distruse în urma razboaielor.
Poate ati auzit despre scrierile lui Costache Negruzzi în care se vorbeste despre ,,Sobieski și românii'' si unde este relatată situatia celor 19 plăieşi (arcași) care au tinut piept oştirii poloneze sau leşeşti, care număra 30 000 de oameni, timp de cinci zile.
Acest episod se pare ca a avut loc la începutul anilor 1630- 1640, desi mentiuni nu prea exista. Oricum cititi povestioara, este educativa.

Cazare puteti obtine la baza dealului unde se afla cetatea, la Casa Arcaşului, un minihotel de doua stele, cu preturi relativ mici, 100 RON cu mic dejun inclus, cu un restaurant cochet, cu formatie de profesionisti (mai ales când fac atmosfera cu melodii instrumentale gen Eric Clapton), cu servire buna si mâncare foarte gustoasa, cu specialitati moldovenesti sau zonale cum este ciulamaua de hribi.

Spre Mânăstirea Neamţului mergeti înspre Vânători Neamț si la un moment dat, dupa ce ati iesit din sat, faceti dreapta si intrati în lunca larga a Neamțului, aici veti gasi doua pensiuni, la prima am stat si noi si se numeste Zimbru iar a doua se numeste Perla Neamțului.
Aici puteti merge la Mânăstirea Neamțului, cea mai mare dintre mânăstirile nemţene (Agapia, Văratec, Sihastria, Sihla, Bistriţa), unde pe lângă biserica propriu zisa mi s-a părut interesant osuarul (unde sunt sute de schelete de călugari descoperite în zona din jurul mânăstirii- cripy!!!).
Un alt punct de atractie îl constituie zimbrăria (Rezervatia naturală Dragoş -Vodă), unde puteti vedea cei 7-8 zimbri, de altfel singurii din Moldova plus multe caprioare, țapi, păsări sau puteti pescui păstrav în iazul din incinta, intrarea 2 lei (dar nu la pescuit, ca acolo sunt alte tarife).