Lacul Bicaz- vaporaş, kitch, gunoaie şi distracţie!

constructii plutitoare particulare şi de închiriat, care se întind încet către baza barajului.


pont: copii plătesc 5 lei iar adulţii 10 lei pentru o călătorie de 45-60 de minute, până la staţiunea de cercetări de la Potoci.

La lacul Bicaz-Izvorul Muntelui ajunge multă lume, ori pentru un grătar(cu zgomot mult si multe manele) dacă este din zona Neamţului ori în tranzit spre sau dinspre Vatra Dornei şi Durău.

Ultimele impresii sunt şi pozitive dar mai ales negative.



Pozitiv:

1.Modernizarea bazei de plecare a vaporaşelor, a hotelului plutitor, a drumeagului ce face drepta din şoseaua naţională, si a unor căbănuţe pentru turişti sau chiar pentru tabere de copii;
2.Ceva mai multă curatenie(îngrijitori cu mătura pe drum si în parcare!), şi un motel-Cristina cu căsuţe si restaurant sus şi o terasă frumusică jos;




Negativ:

1.Construcţia mamut, urâtă şi kitch-oasă care strică tot farmecul si pitorescul zonei(nu cumva tipul acesta de clădire vă este cunoscută?, nu cumva tot ce este obiectiv turistic este sufocat de asemenea mastodonti din beton?)
Plus numeroase debarcadere particulare ce încep să populeze malurile lacului atât pe dreapta( zona Izvorul Muntelui, cu un camping urias si cu un drum forestier oribil) dar şi pe stânga( zona din poze)


2.Mizeria care pluteste pe lac este inimaginabilă, si uite aşa transformăm cel mai mare lac de acumulare din România (de pe râurile interioare) într-o baltă mizerabilă unde ajung gunoaie de la Vatra Dornei şi din amonte de aceasta.
Ştiaţi ca în multe comune există proiecte de ecologizare, cu achiziţionare de pubele care sunt date ţăranilor şi al căror conţinut ajunge pâna la urmă tot în Bistriţa.Tipic românesc!!!!

Bezid- satul scufundat de comunişti, un obiectiv turistic trist

Calc cu grijă prin bălăriile ce invadează malurile pline cu răchită, ocolesc micile bălţi rămase de la ultima ploaie, sar peste sutele de peturi și de resturi menajere aduse de ape la coada lacului. La un moment dat, printre ramuri zăresc o turlă ruinată de biserică, care învinge timpul, apa lacului și intemperiile de mai bine de 20 de ani.

Este turla bisericii catolice din fostul sat Bezid, satul ungurilor harnici, pălărieri din tată în fiu şi cultivatori de trandafiri de stepă.

Refuzul bătrânilor satului de a pleca din vatra strămoșească, după construirea barajului  în anii 1975-1977, lucrare continuată apoi în 1988-1989, a dat naştere unor tragedii umane enorme. Drama oamenilor de aici nu poate fi descrisă decât  urmărind pozele făcute peste ani de turiştii amatori de istorie şi nu de  turiștii de week-end amatori de peşte sau grătare.

Pe pârâul Cuşmed și pe râul Niraj aveau loc numeroase inundaţii ce ameninţau oraşele Târnăveni și Sângeorgiu de Pădure (din care face parte sătucul Bezidu Nou), aşa că autorităţile comuniste iau decizia să realizeze un baraj de pământ și să instaleze o mică hidrocentrală sub el.

Microdepresiunea în care se afla acest sat înfloritor trebuia inundată, iar oamenii strămutaţi la bloc, în Sângeorgiu de Pădure. În 1989, într-o noapte , apa cea mare a venit repede, a umplut satul şi uliţele, a dărâmat casele din chirpici şi a inundat cele două biserici, catolică şi evanghelică.

Când văd azi pozele realizate în excursia cu elevii, am un gol în stomac și sentimentul că vieţi nevinovate de bătrâni au fost jertfite pe un altar improvizat, bântuit de figuri demonice al căror nume se termina inevitabil în ,,escu".

Un obiectiv turistic trist, de care România aceea a nostalgicilor după marile realizări, ar trebui să se ruşineze, iar ruşinea ar trebui spălată de autorități, măcar cu o placă comemorativă.

Doar localnicii și maghiarii din Ungaria( mulți plecați acolo după Revoluție)  mai vin și ţin o slujbă religioasă lângă biserica scufundată, amintindu-şi de drama întâmplată aici.

P.S. Nici un ghid turistic din România nu menţionează existenţa lacului, darămite povestea tristă a apariției lui.

 

biserica evanghelică!




o casă!


scările care nu mai duc nicăieri!


ruinele celor două biserici!

Câteva precizări despre vulcanul islandez Eyjafjallajökull

Mă supără situaţia acesta cu erupţia vulcanului, din mai multe motive care nu ţin de milioanele de pasageri care stau în aeroporturi ci de precizarile care ar trebui să vină de la specialisti, care culmea, nu mai sunt invitati, si mă refer aici la geologi sau vulcanologi. Plus că au apărut temeri că acesta erupţie face parte dintr-o ecuaţie planetară similara cu subiectul filmului 2012.

Precizări...tehnice

1.Vulcanul Eyjafjallajökull se află în sudul Islandei si are altitudinea de 1666(?) de metri, si este situat la est de capitala Reykjavik;

2.Insula Islanda este cea mai mare insulă vulcanică de pe Glob, fiind situată la capătul nordic al marelui rift atlantic( rift: crăpătura formată de curentii magmatici din manta între două plăci tectonice cu sensuri diferite), rift din care se mai ridica vulcani precum Jan Mayen, Teide din Tenerife/Canare, vulcanii din Azore, Capul Verde si Ascension;

3.Vulcanii islandezi, în număr de 100, din care 30 activi si foarte activi, nu sunt vulcani propriu-zisi, cu caracteristici de con înalt, coş sau crater, ci sunt eruptii longitudinale localizate pe mijlocul insulei pe o directie NE-SV, asta pentru că riftul trece prin mijlocul insulei.

4.Vulcanii de tip islandez se caracterizează prin curgeri de lave bazice în lungul unor crăpături ce pot atinge si 20 de kilometri. Cea mai cunoscută este linia Laky (gresit asociata cu un vulcan) pentru ca în lungul ei sunt 150 de miniconuri cu înăltime de maxim 150 de metri. Un alt vulcan cunoscut este Hekla, iar cea mai devastatoare eruptie de cenusă vulcanica din Islanda s-a produs pe insula Heimaey(in 1973, acoperind cu cenusa orasul Vestmannacjyar), la sud de Eyjafjallajökull, pe aceeasi linie de rift asociată si cu apariţia în anii '60 a insulei Surtsey.





Cenuşa vulcanică

1.Este un material foarte fin, rezultat din arderea particulelor de lavă sau din fărâmiţarea materialului cazut în crater.

2.Una dintre cele mai mari eruptii de cenuşă, numite de specialisti ,,val de praf vulcanic", a avut loc în 1982, în vulcanul El Chicon din Mexic, când cenusa si praful vulcanic au ajuns în stratosfera la 30 de kilometri înaltime, răspânditi de curetii Jet-stream( ce au viteze de sute de kilometri pe ora) în toata emisfera nordica, generând cel mai rece august din toate timpurile din America de Nord, ca si o cumplita iarna între 1982 si 1983.

3.Datorita eruptiei vulcanului Galunggung din Indonezia tot din 1982, unui Boeing 747 al British Airlines, care zbura la 12 000 de metri i s-au oprit motoarele timp de 16 minute, aterizând fortat la Jakarta. Alti vulcani ,,cenuşari" sunt Irazu din Costa Rica, Tambora din Indonezia, Fuego din Guatemala, Katmai din Alaska si Pinatubo din Filipine, cu o eruptie catastrofala în 1991, ce a acoperit luni întregi tot sudestul Asiei.

Concluzii

1.Incălzirea Terrei, ca în filmul 2012 nu este posibila, iar acest lucru ar trebui sa fie ,,anuntat,, de eruptia marilor vulcani din toata lumea.
2. Cutremurele recente au legatura doar partial cu eruptiile vulcanice, cum ar fi zonele din Chile sau din Indonezia, iar cel din China nu are legatura cu vulcanismul, la fel ca si în tara noastra.
3.Eruptii de cenusa vulcanica au mai avut loc si au avut urmari infinit mai catastrofale decât deranjul sutelor de pasageri europeni care si-au amintit pentru o saptamâna că sunt oameni si nu semizei tehnologici.

Marea Neagră şi pericolul din adâncuri

Pericolul stratului ,,mort,,

Un filmuleț de pe youtube realizat de mine despre subiect puteți urmări -AICI
În Marea Neagră se manifestă un fenomen unic la nivelul întinderilor de apă sărată, un fenomen numit ,,euxinism"( de la denumirea veche a Mării Negre- Pontus Euxinus, ceea ce însemna Mare Ospitaliera).
Există două straturi de apă în marea noastră şi anume: cel ,,viu"în care salinitatea este de 16-17 la mie, aşadar, dulce prin comparatie cu oceanele, unde aceasta ajunge la 35, este oxigenat și aici trăiesc vieţuitoarele, adâncimea până la care se manifesta aceste caracteristici este de 180-200 de metri, iar al doilea strat este cel ,,mort" unde nu exista forme de viaţă și care ţine de la 200 de metri până la adâncimea maxima de 2211 sau 2245 după ultimele măsurători, acesta caracterizându-se prin prezența unei salinităţi mari, de 22 la mie, și un gaz disipat în apă numit hidrogen sulfurat.

Cauzele ţin de lipsa curenţilor verticali care să ,,amestece" apa și de aportul de ape ,,reziduale'' reci, moarte și dense ce vin din Marea Mediterană.



Pericolul de tsunami ( tsu-val și nami- port)

Acest pericol există datorită situaţiei tectonice din zona noastră și anume prezenţa microplăcii Mării Negre, foarte active la curbura Carpatilor, și care poate fi destabilizată de placa Turcă( și acesta foarte activă-vezi cutremurele din acesta țară), care la rândul ei sufera tensiuni generate de placa Arabă si de riftul Mării Roşii.



Scenariile apocaliptice vizează un cutremur major în Marea Neagră, urmat de un val tsunami care ar ,,mătura'' litoralul si întreaga Delta a Dunării (asta datorită altitudinilor foarte scăzute de doar 12 metri maxim) plus activarea sau urcarea acestei mase uriaşe toxice cu hidrogen sulfurat din adâncurile Mării Negre, care o poate transforma într-o gigantica mare moartă, ca sa nu mai vorbim de dezastrele ecologice si de victimele omeneşti făcute de cutremur, tsunami si de gazul toxic.

Deşertul Negev( Israel)- un pustiu între cer şi ape

Domnul Ilan din Israel mi-a trimis o serie de poze impresionante din deşertul Negev.
Acesta este situat în sudul Israelului, ocupând aproape jumatate din acesta ţară, el terminându-se la Marea Roşie si continuându-se si în peninsula Sinai( Egipt).
Sigur, noi am mai văzut ape mari si inundatii generate de viituri catastrofale însă aici este vorba de un deşert unde media precipitatiilor multianuale este foarte mica, aşă ca dezastrul produs în infrastructura este pe măsura.Vegetatia lipsa a accentuat şuvoaiele de apa, acestea neîntâlnind nici un obstacol. Uedurile(vaile seci sau umplute temporar cu apa) s-au umplut repede iar soferii prinsi in trafic nu au mai avut nicio sansa.
Multumesc.

Lacul Bâlea -o baltă nenorocită

o poză sugestivă

zona căldării glaciare

un mascul macho face baie ca sa impresioneze o femelă, lângă zăpada rămasă de iarna



Prezentare
Cel mai cunoscut lac glaciar din România, având ,,norocul" de a se afla pe Transfăgărăşan, este situat într-o căldare glaciară( circ glaciar-scobitura uriasa creată de ghetarii cuaternari ) din inima Munţilor Făgăraş la altitudinea de 2034 de metri. De Sibiu îl despart doar 65 de kilometri si alti aproximativ 60 de Curtea de Arges.
Este declarat monument al naturii împreună cu alte 100 de hectare din jurul său, datorita prezentei în zona a florii de colţ( Leontopodium alpinum), a macului galben ( Papaver pyrenaicum) sau a râsului, caprei negre si acvilei de munte.
Este un lac destul de întins pentru categoria din care face parte, având 360 de metri lungime si 11 metri adâncime ( maximul îl detine Lacul Zănoaga din Retezat cu 29 de metri), iar din el porneste pârâiaşul Curţişoara care însoteste calatorul pe versantul nordic al Făgăraşului pâna în satul cu acelasi nume, dupa care se varsă în Olt.

De ce baltă nenorocită?

-pentru că turiştii români(cei mai mulţi) sunt de fapt teroriştii mediului si ai rezervatiilor naturale- vezi poza cu ,,ţăranul" ăla care face baie ca să-si impresioneze gagica, rămasă proastă de curajul boului, oricum apa rece ştiţi la ce duce in cazul masculilor;
-pentru că îsi fac un titlu de glorie din a încălca orice regula privitoare la menţinerea curăţeniei, marginile lacului Bâlea erau tapetate cu peturi si pungi; de altfel nu asa se comportă si în restul timpului?
-pentru că îşi bagă picioarele şi la propriu şi la figurat în apa cristalină si plină de conserve de la ,,marii alpinişti" ce îmbucă o fasolă cu cârnaţi la 2000 de metri altitudine cu acea mândrie tâmpă caracteristică ignoranţilor;
-pentru că ,,italienii" aflaţi în concediu în ţara natală nu se comportă ca nişte hoarde civilizatoare ci ca niste scăpătaţi plini de ifose ce scuipă sămânţă în timp ce se fotografiază cu ,, frumuseţile" patriei lor sau cu belleţille de la nostra paiese;
-pentru ca autorităţile din Sibiu ştiu doar să ia bani pentru parcări, nelămurind pe nimeni de ce si ce fac cu banii aceia, oricum panouri de avertizare sau de informare ioc, ca să nu mai vorbesc de prezenţa unor rangeri care sa atragă atenţia turistilor terorişti ce au sau nu au voie să facă;
-pentru că jumătate din ei habar nu au unde sunt, ce au văzut, unde au fost, iar lacul ăsta e doar o altă gârlă dintr-un peisaj seminaşpa;
-pentru că în asta transformăm orice luciu de apă pe care îl atingem cu minţile si mâinile si picioarele noastre de cetaţeni ai UE.

Munţii Călimani +Sulf=Catastrofă ecologică

iata ce-mi scrie Robert, un amic din Olanda ce m-a ajutat cu poze de acolo:

,,Prăpastia căscată sub tine îţi dă fiori. Am stat la câţiva metri de margine. Este imposibil să redai într-o imagine convenţională necuprinsul a ceea ce nu mai este acolo, al găurii gălbui şi ruginii, mirosind a sulf sub soarele fierbinte de sfârşit de iulie"

timiditate


O bucată de cer neguros acoperă o halda de steril pe care cine stie daca va mai creşte ceva vreodată.

Iazul de decantare, golit acum dar cu metale grele si substante chimice depuse ca aluvini


Pădurea luptă pentru drepturile ei, dar acum va reusi doar cu ajutorul criminalului-OMUL

Iată ce era în urmă cu câţiva ani, trepetele pe care le vedeti sunt de fapt şosele pentru supercamioanele care duceau încărcătura la uzina.

Pe la începutul anilor '80 un inginer geolog ce efectua prospecţiuni în Munţii Călimani, identifică într-un con secundar din marea caldeira a acestor munti, câteva lentile de sulf.
Lentilele de sulf reprezintă emanaţii de gaze postvulcanice între stratele de rocă piroclastică, rămase captive şi depuse în formă solidă.

Supraevaluând cantitatea ce ar fi putut fi exploatată, acesta determină autorităţile să deschidă o exploatare în inima celor mai înalti munti vulcanici din ţara noastră.
Puterea comunistă de atunci urmarea cu mare atentie orice zăcământ de sulf, susceptibil de a fi exploatat, pentru a-şi alimenta cu ajutorul lui industria de explozibili, cu capacitati importante de producţie la Făgăraş.

În dispreţul a tot ceea ce însemna echilibru ecologic, în craterul Călimanilor apare o colonie muncitorească cu câteva mii de oameni, cu blocuri, bibliotecă, cantină cu o capacitate de peste 2000 de locuri, un bar si o sala de festivităţi dar si uzine întregi de exploatare si de sortare a sulfului.
Până în anul 1997 când s-a închis exploatarea, s-a reusit- la propriu- mutarea unui munte din loc, crearea unui hău urias în locul acestuia şi aparitia unui alt munte, de data acesta creat de om din sterilul rezultat.

Multă lume nu ştie ce ascunde peisajul nemaipomenit de la Gura Haitii, ce este sau era dincolo de pădurile acestea ce par neumblate sau unde duce drumul ăsta asfaltat care rupe buza craterului şi urca kilometri fără să pară că se mai termină vreodată.
Surpriza seamănă cu un gol în stomac, de parcă natura vrea să te pedepseasca pentru durerea pricinuită de roţile camioanelor de zeci de tone, de lama buldoexcavatoarelor ce muşcau din pieptul său sau de huruitul îngrozitor al uzinelor ce au izgonit pentru totdeauna animalele născute în păduri care nu mai există.

Azi, Guvernul României cu bani de la Banca Mondială-care între timp s-a retras din proiect- si de la Ministerului Economiei, a demarat una dintre cele mai grele lucrari de ecologizare întreprinse în România, aceea de a astupa uriaşa cavitate antropică şi de a reda Munţilor Călimani frumuseţea unui vulcan stins.
Au încredintat lucrarea unor germani, care au probabil experienţa bazinului Ruhr si a exploatarilor de cărbuni de acolo, închise si ecologizate cu mulţi ani în urmă.
Macar se întâmplă ceva acolo.
Dar pentru ce genocid natural s-a întâmplat acolo zeci de ani, strigătul meu de disperare nu acoperă durerea naturii.