marți, 4 mai 2010

Bezid- satul scufundat de comunişti, un obiectiv turistic trist


Calc cu grijă prin bălăriile ce invadează malurile pline cu răchită, ocolesc micile bălţi rămase de la ultima ploaie, sar peste sutele de peturi și de resturi menajere aduse de ape la coada lacului. La un moment dat, printre ramuri zăresc o turlă ruinată de biserică, care învinge timpul, apa lacului și intemperiile de mai bine de 20 de ani.

Este turla bisericii catolice din fostul sat Bezid, satul ungurilor harnici, pălărieri din tată în fiu şi cultivatori de trandafiri de stepă.
Refuzul bătrânilor satului de a pleca din vatra strămoșească, după construirea barajului  în anii 1975-1977, lucrare continuată apoi în 1988-1989, a dat naştere unor tragedii umane enorme. Drama oamenilor de aici nu poate fi descrisă decât  urmărind pozele făcute peste ani de turiştii amatori de istorie şi nu de  turiștii de week-end amatori de peşte sau grătare.

Pe pârâul Cuşmed și pe râul Niraj aveau loc numeroase inundaţii ce ameninţau oraşele Târnăveni și Sângeorgiu de Pădure (din care face parte sătucul Bezidu Nou), aşa că autorităţile comuniste iau decizia să realizeze un baraj de pământ și să instaleze o mică hidrocentrală sub el.
Microdepresiunea în care se afla acest sat înfloritor trebuia inundată, iar oamenii strămutaţi la bloc, în Sângeorgiu de Pădure. În 1989, într-o noapte , apa cea mare a venit repede, a umplut satul şi uliţele, a dărâmat casele din chirpici şi a inundat cele două biserici, catolică şi evanghelică.

Când văd azi pozele realizate în excursia cu elevii, am un gol în stomac și sentimentul că vieţi nevinovate de bătrâni au fost jertfite pe un altar improvizat, bântuit de figuri demonice al căror nume se termina inevitabil în ,,escu".
Un obiectiv turistic trist, de care România aceea a nostalgicilor după marile realizări, ar trebui să se ruşineze, iar ruşinea ar trebui spălată de autorități, măcar cu o placă comemorativă.
Doar localnicii și maghiarii din Ungaria( mulți plecați acolo după Revoluție)  mai vin și ţin o slujbă religioasă lângă biserica scufundată, amintindu-şi de drama întâmplată aici.

P.S. Nici un ghid turistic din România nu menţionează existenţa lacului, darămite povestea tristă a apariției lui.

 



biserica evanghelică!




o casă!


scările care nu mai duc nicăieri!


ruinele celor două biserici!




4 comentarii:

Ruxandra spunea...

Este un peisaj trist...
P.S : excursia va vii o amintire pe care nu o vom uita !!
Multumin dimn' diriginte!

Viorel Iraşcu spunea...

Da, Ruxandra excursia a avut de toate, asa ca amintirile nu ne vor da pace o buna perioada. Te pup. Dirigu'

Alina spunea...

pare superb

Mad. Nana spunea...

Am aflat dintr-o revista de acest sat si de inca doua aflate in aceeasi situatie din cauza comunistilor, toate aflate pe teritoriul frumoasei noastre tari. Acum ma pregatesc pentru examenul din anul 2 de facultate (regie de film si T.V.). Avem de facut un documentar, iar al meu va fi despre aceste orase .Am gasit aceasta poveste a dvs. cautand informatii suplimentare pentru proiectul meu. Foarte frumoase pozele, abea astept sa ajung acolo. Pace!

De gândit. 30.09 Despre situații pluviometrice și alte apocalipse...

  1. Deși meteorologii și alți geografii, într-un spirit de solidaritate nec esar, au strigat în bulele lor că este o isterie media, cu cicl...