miercuri, 1 aprilie 2009

Cascada Duruitoarea - mireasa Ceahlăului




primul prag

aici se vede pragul al doilea(ruptura)





panoul de prezentare, înaltimea variaza de la sursa la sursa, aici sunt 25 m!?


Piatra Ciobanului


de la stânga la dreapta: Piatra Lata, Panaghia, Vârful Toaca, Piatra Ciobanului


doborâturi de arbori, pe traseul spre cascada


în sir indian prin zapada


no comment


preferata mea, cu razele de soare ce se rasfrâng pe gheata cascadei

Mi-am dorit dintotdeauna sa ajung sa vad aceasta cascada, mai ales ca am ajuns de multe ori la Durau, însa vremea sau sanatatea nu mi-au permis acest lucru.
Am urcat de curând cu elevii mei, de la 840 de metri (altitudinea statiunii) pâna la 1200 metri(altitudinea de la baza cascadei).Un drum destul de anevoios cu portiuni de gheata si cu zapada de jumatate de metru (pe lânga poteca), într-un peisaj extraordinar, tacut ca Olimpul Carpatilor dar frematind la fiecare chiot de bucurie al copiilor, de parca atit asteptau molizii sa ne raspunda cu fulgii de zapada cazind de pe ramuri.
Drumul este greu pâna la Poiana Viezuri, la 1100 de metri unde se face si jonctiunea cu traseul spre Cabana Fântânele, dupa care timp de vreo ora drumul coboara relativ lin sau urca usor, pâna când, pe neasteptate dupa o poiana se vad niste bancute si se aude susurul cascadei semînghetate (vara debitul este mai mare, asa ca zgomotul se aude de la departare,duruit ce a dat si numele cascadei).

Poate stiti sau nu, dar Ceahlăul (1907 m în vârful Ocolaşul Mare si 1904 în vârful Toaca) este un unicat in aceasta zona, prin structura si alcatuirea geologica din alternante de gresii (dar nu aia din baie !) conglomerate si calcare, ce genereaza prin eroziune forme ciudate de relief ca Panaghia (cu o frumoasa legenda), Cusma Dorobantului, Claia lui Miron etc. sau platouri si abrupturi cu ruperi de panta ce favorizeaza formarea cascadelor.
Asa s-a format si Duruitoarea de pe pârâul Rupturi (nume care nu este întâmplator), afluent al pârâlui Schitu, cu o înaltime de 25-27 m, cu doua caderi separate de câteva praguri adâncite numite ,, oalele gigantilor" (marmite de eroziune).

Taxa de intrare in Parcul National Ceahlau este de 3 lei, bani in care primiti si un pliant de prezentare sumara a parcului, plus traseul sau traseele de urmat pe munte.

luni, 30 martie 2009

Surpriza de la 8E



la Cascada Duruitoarea, dupa doua ore ( extenuante ) de mers prin padure si zapada



dans cu elevi si cu un dirig' care se sparge in figuri


toata gasca este prezenta( barajul Izvorul Muntelui)


Faza !!!!!!!!!!!!

Vrem excursie. Vrem excursie. Striga elevii clasei a VIIIa E, in momentul in care anuntul ca le-am devenit diriginte devine certitudine.
Excursia a venit, copii s-au bucurat si eu m-am ingrijorat. Temerile mele erau legate de faptul ca nu mai facusem o excursie cu elevi pe care sa-i iau la dirigentie in ultimul an de gimnaziu.
Dar mi-au facut o surpriza frumoasa. Stiu sa se distreze, stiu sa fie repectuosi, stiu sa respecte regulile si mai presus de toate stiu sa fie calzi, empatici si simpatici.
Asta mi-a placut, asta m-a impresionat, asta a facut ca excursia sa se transforme intr-o frumoasa si distractiva drumetie .
Am ris cu ei in excursie, am dansat cu ei si am urcat (eheii drum lung ostenii mei) pina la Duruitoarea Ceahlaului, si desi s-au plins pe drum, a meritat.
Indemnul lui Edi si Mufid, ca acolo este un mall a functionat pentru unii si i-a ambitionat pe altii. E drept ca mall-ul acesta avea zapada de jumatate de metru, o cascada seminghetata, copaci incremeniti in asteptarea primaverii si magazine cu peisaje mirifice, asa ca a fost cea mai interesanta calatorie intr-un mall dintre toate de pina acum.
Imi spunea camerista si receptionera ca nu au mai avut copii atit de politicosi si de ordonati, aproape ca nu-ti vine sa crezi cind auzi, dar chiar asa este, m-am bucurat, am copii deosebiti si le sunt, doar pentru inca doua luni diriginte.
Se vor duce la licee bune sau mai putin bune, se vor pierde in negura amintirilor didactice, dar rindurile scrise de mine nu se vor sterge, ele vor spune povestea unei relatii profesor- elev( i) cum rar s-a pomenit.
Am sa le multumesc la toti, chiar daca unii m-au si suparat, lui Edi,Mufid si Mihai (pentru sceneta si pentru glume), lui Florin, Paul (cel ametit), Andrei L. cel vânăt si Andrei hiperactivul(S), baietilor smecherasi Iulian G. si celor doi Ionuti, lui Sergiu, lui Iulian Z. cel cuminte, fetelor cucuietelor Andra si Diana F., dansatoarelor si simpaticelor Andreea, Cristina, Stefana si Paula (G), Diana (A), Florina, Ioana, Adela, Gabita, Paula ( M), Simina, Maria, Miruna, Mirela, Lorena si Cezara.
Urmeaza o perioada mai grea, cu teste, ascultari si teze, dar si cu banchet, lacrimi si cursuri festive, va promit ca voi fi alaturi de voi si de parintii vostri, pentru ca prin voi imi implinesc menirea de dascal si mentor. Va pup, drag(c) ilor de la a VIII E.

marți, 24 martie 2009

Originea denumirilor unor orașe și capitale

Revin cu denumirile unor orașe, capitale sau regiuni. Așa cum am pus săptamâna trecută traducerile numelor de țări sau supranumele acestora.

  1. Varșovia (Polonia)- fondat în urmă cu sute de ani, pe malurile Vistulei de doi pescari: Wars și Sava.
  2. Dublin (Irlanda)- se numeste în limba lor ciudată, Baile Atha Cliath adică ,,Golful Negru".
  3. Rabat (Maroc)- triburile arabo- berbere din zona n-ar fi putut să numească oraăul altfel decât ,,Tabăra Victoriei".
  4. Lagos (Nigeria)- deși capitala de azi a Nigeriei este Abuja, Lagos rămâne cel mai mare oraș al țării si înseamnă în portugheză Laguna.
  5. Oslo (Norvegia) - numit initial Christiania, a revenit la denumirea vikingă si anume ,,Gurile lui Lo".
  6. Dar es Salaam (Tanzania) - nu mai este capitală de peste 15 ani, aceasta mutându-se la Dodoma, mai în centrul tarii, acest oras se numeste de fapt ,,Portul Păcii ".
  7. Phenian(Coreea de Nord sau RPD Coreeana)- se numeste Orașul Sălciilor, noroc de ele cu criza asta, ca orășenii manânca rădăcinile, așa de rău au ajuns comunistii lui Kim.
  8. Addis Abeba (Etiopia) - situat pe platourile unui podis vulcanic, acest oras chiar că este ,,Floare Nouă", mai ales ca aici este primavară veșnică datorită temperaturilor moderate.
  9. (D)Jakarta (Indonezia)- denumită inițial Batavia de către colonistii olandezi, înseamnă ,,Cetate puternica ".
  10. Viena (Austria)- numele își are originea în denumirea castrului roman Vindobona.
  11. Londra (Marea Britanie) - numele este legat tot de romani care denumesc așezarea din întinsa câmpie sudică Londinium.
  12. Gibraltar (teritoriu autonom sub jurisdicție britanică)- numele vine de la Muntele(stânca)lui Tarik, adică Djabaltarik.
  13. Tel Aviv (Israel)- capitala țării, mutată aici după problemele din Ierusalim, numele acestuia vine de la ,,Dealul primaverii ".
  14. Buenos Aires (Argentina) - desi numele este foarte lung, s-au luat ultimele două cuvinte care înseamnă ,, Aer bun sau Aer sanatos ", nume care azi provoacă o grimasă celor ce citesc traducerea.
  15. Nebraska (SUA)- unul din cele 50 de state americane, își are origine în denumirea indiană de Nethoska, care însemna "apa lină ".
  16. Kara-Kum (deșert temperat din Asia Centrală) - înseamnă ,,nisipurile negre".
  17. Mohenjo Daro (India)- oraș foarte vechi, fostă capitala a țării dravidienilor, o populatie preindoeuropeană, însemna ,,Colina morților ".
  18. Beijing sau Pekin (China)- Orasul de Nord sau mai bine de nor (de fum și smog).

sâmbătă, 21 martie 2009

Târgu Neamţ - parcul scriitorilor, o ruşine



ia încercaţi să recunoaşteti personajul, premiu - un coş de gunoi ruginit.
Eu ma înscriu primul- o fi Sadoveanu sau Creangă?


sala de sport şi aleea scriitorilor

Dupa cum vedeti în imagini, asa arata parcul din zona Cetăţii Neamţului, de lângă stadionul orasului.
Paragina, rusine, incompetenta, delasare, nu stiu cum sa-i spun, dar de vreo patru ani de când vin în zona, parcul sau ce a mai ramas din el, s-a degradat continuu.
A fost ,,plantata" o sala de sport care a urâţit si mai mult zona, pentru ca se creeaza un contrast de prost gust, intre moderna dar prost construita sala de educatie fizica si monumentul istoric sau parcul paraginit.
Trist este ca, atunci când am fost la Cetatea Neamţului, era organizata o mare petrecere a PDL -ului, pentru ca primarul a gasit multi bani sa organizeze, pentru doamne si angajati un festin adevarat.
Nu ma intereseaza, daca banii erau prevazuti sau nu în buget, nici daca i-a furat sau împrumutat, dar ma intereseaza de ce parcul arata în halul acesta.
Si nu sunt nemţean, dar îmi pasă!!!

vineri, 20 martie 2009

Humanoizi marini în Papua Noua Guinee?


iata imaginile cu sirene din inchipuirea masculina ( blogul YogaEsoteric )


iată cum arată dugongii !( blogul lui Firicel Cirnau)


In iunie 1983 o expeditie condusa de celebrul antropolog Roy Wagner, impreuna cu geograful Gale Raymond si cu zoologul Richard Geenwell, au mers in insula New Ireland de lânga Papua Noua Guinee( jumatatea de est a insulei, a doua ca marime din lume dupa Groenlanda), unde au investigat relatarile triburilor susurunga, barok si nakela despre niste fiinte cu aspect humanoid ce traiesc in golfurile din apropierea insulelor.
Acesti ,, oameni ai marii " sunt fiinte cu capete si trunchi uman, dar având jumatatea inferioara a corpului terminata cu o inotatoare orizontala in loc de picioare, nu vorbesc si respira prin plamini, au organe sexuale asemanatoare oamenilor.

Cercetatorii elimina din start ipoteza ca aceste creaturi ar fi foci, dugongi, lamantini sau delfini( mamifere marine din categoria sirenidelor), pentru ca bastinasii au demonstrat ca fac foarte clar diferenta intre creaturile umanoide pe care la numesc Ilkai sau Ri si celelalte mamifere marine.
In dimineata zilei de 5 iunie, Wagner si Greenwell se aflau pe malul golfului Nokon, apartinând tribului susurunga, când, deodata, un grup de tineri le-a aratat in apa departe un trup zvelt, lucios, de culoare cafenie care sarea si se scufunda in apa cu o viteza ametitoare, aproape ca o torpila, cei doi cercetatori observa ca aceasta creatura nu are inotatoare dorsala (numai doua specii de delfin nu au, dar nu traiesc in aceste ape).

Wagner reuseste sa fotografieze, de la distanta mare coada acestui mamifer si corpul zvelt iesind din apa insa sunt destul de neconcludente si spre deosebire de alte intâlniri ciudate nu am gasit in tot internetul aceste poze.
Papuasii au avut promisa o recompensa uriasa pentru a preda un astfel de mamifer cercetatorilor, dar nici pâna acum n-au facut acest lucru, pentru ca se tem ca ele sa nu fie protejate de lege, intrucât constituie o sursa de hrana foarte apreciata.
Triburile din zona prind Ilkai si îi manânca, mai ales ca acestea nu ataca omul, neînregistrându-se nici un atac impotriva pescarilor. Singura scapare a Ilkai-lor este sa se scufunde la mare adâncime, de unde intrebarea logica?
Ce fel de mamifer ar rezista la viata acvatica si la mare adâncime, desi se pare sunt atât de asemanatoare cu omul.
după ,,Stăpânii adâncurilor" de Dan Apostol

miercuri, 18 martie 2009

Motel Casa Arcaşului- gastronomie moldoveneasca


restaurantul pregatit pentru o petrecere


cordon bleu de pui cu ciulama de hribi

pui cu smântâna


ciorba de hribi, lipsita, insa de aspectul comercial

Bine spre foarte bine.
Situat la poalele Dealului Plesu din Târgu Neamt, acolo unde a fost construita Cetatea Neamtului, acest motel are un restaurant destul de cochet chiar daca aranjamentele de sticla de pe tavan incarca atmosfera inutil si dau aerul de restaurant comunist.

Este drept ca s-au schimbat multe in bine, mese mari scaune confortabile, personal pregatit, servire prompta si mâncare buna. Ultima data când am fost, am comandat un cordon bleu delicios, chiar daca french pie-ii sunt pierduti prin farfurie, alcatuirea este OK.

Piesa de rezistenta a dejunului, insa, trebuie sa fie ciorba de hribi, o delicatesa cum n-ati mai mâncat, specifica zonei si in general regiunilor de sub munte. Recomand pentru copii puiul cu smântâna pe care l-am si fotografiat de altfel, sau orice friptura sau specialitate de carne cu ciulamaua de hribi. Pofta buna.

marți, 17 martie 2009

Bălţăteşti - ministaţiunea ţăranilor


o baza de tratament a vreunei institutii (cea colorata frumos este școala!)


baza de tratament a armatei

Când mergeti de la Piatra Neamt spre Târgu Neamt, în drumul spre cunoscutele mânăstiri Văratec și Agapia, la un moment dat, cam cu 11 kilometri înainte de Târgu Neamț, treceți printr-un sat numit Bălţăteşti.
Puțini au auzit despre el și poate și mai puțini au ajuns aici.
Mare lucru nu este, câteva minihoteluri cu baze de tratament, ce nu arată foarte promițător, un drum cam desfundat, un aer incipient de paragină si câtiva ţărani pensionari, fericiți ai sorții, care au ajuns aici să-si
trateze bolile batrânetii.
Despre comună se poate spune că a fost cunoscută prin apele minerale: clorurate, sulfatate, sodice, iodurate, bromurate și putin radioactive, cu care a luat două medalii la saloanele internationale din 1900 de la Paris și 1906 de la București, asta dupa ce ele erau cunoscute si utilizate de pe la 1810, anul în care devine stațiune balneoclimaterică.
Ce se poate trata cu aceste ape?
Numeroase afectiuni ale aparatului locomotor, vascular periferic, ale sistemului nervos, aparatului respirator si digestiv si nu în ultimul rând câteva boli ginecologice.
Buuuun. 
Ajungem acum la veșnica problemă românească.
Ape minerale și soare avem! 
Păduri și aer curat avem! 
Poate și specialiști avem!
Ce n-avem? 
Vointă, dorintă și putință.
Și nici bani (pentru asta). România tristă.

P.S. Aici a stat vreme de zece ani si mai mult, marele sculptor Ion Irimescu, discipol al lui Brâncusi .
Aici de fapt s-a și stins la vârsta de 96 de ani (parca). De vizitat muzeul-casa memorială din Fălticeni!!

Noua Cortină de Fier

  Pentru cine n-a văzut filmulețul de pe canalul meu de youtube, iată rezumatul scris: - https://www.youtube.com/watch?v=EmDt65c9aB0 - Veche...