Dunărea la Ostrov

bacul pereche si oraşul Silistra cu blocuri la fel de comuniste ca la noi si cu gardul-fâşie chiar in scara blocului

colonie de păsări în Balta Ialomiţei


siesta

malul dinspre Călăraşi

Ajuns în extremitatea sud-vestica a Dobrogei, lânga vestita localitate pentru struguri de masă Ostrov, am căutat trecerea bac pentru Călăraşi.
Surpriza mea a fost mare când am trecut de Dervent(mânăstire deosebită) si am ajuns într-un ...oras, acesta era Silistra dar era în Bulgaria, iar fâşia de granita dadea in blocurile oamenilor!
De altfel dupa ce ajungi cu bacul acolo vama este la 10 metri.
Tot aici am vazut un schimb ciudat de pacheţele mici, foarte mici, pe bac între un tip dubios si un sofer cu masina cu numere de Bulgaria.Aş fi putut sa jur ca erau prafuri.

Pensiunea Lions- Gura Humorului-Hmm!

intrarea in camere nu se face decit pe afara si nu prin restaurant!

intre pensiune si strada nu este mai mult de 1 metru!

semineul din restaurant cu tema ,,ziua recoltei"

Adica este bine, sau de bine!
Cu mici amendamente legate de aparenta raceala(ca sa nu-i spun greata) a fetelor( gemene) care servesc si fac si pe receptionerele.
Dar eu stiu de unde vine asta.
Pensiunea este la drum, la iesirea din oras spre Vama- Cimpulung Modovenesc, pe unde sute de camioane trec si unde se mai opresc sa se ,,destinda" soferii de camion asa ca apar singuri sau ,,insotiti" si chelneritele sunt cam blazate.
In rest, mincare bunicica, restaurantul cochetel, cu aspect semimedieval, cu un fel de crama la subsol, unde pot servi masa si grupuri mai mari.
Scarile cam abrupte si citeva mici kitsch-uri atirnate ici si colo.
In camere este curatel, dar geamurile sau usa la balcon nu se deschid( n-au avut nici macar intentia sa ne dea o camera spre oras si nu spre strada- nu ca n-am fi intrebat, dar fugeam repede dupa o lamaie!?).
Mirosul de tigara persista in cergile camerei dar in schimb este cald si bine amenajat spatiul, chiar cu gust.
Patronul este un tip dragut care tocmai instaleaza un acvariu in salonul de jos.
Se agita sa fie bine si nu duce cred lipsa de clienti.
Dar o mai mare grija pentru clientii turisti n-ar strica. Pentru ca ei pot reveni sau nu!

Albizia sau arborele persan de mătase

Pentru că tot ninge afară, iată o poză de la mare, din Eforie Sud, de pe faleză.
Anul trecut la Hotel Raluca din Venus am admirat, parcă vrăjit un asemea arbore, în grădina interioara, acolo unde făcea pereche cu o zadă argintie! și un Gincko Biloba!
De fapt arborele de mătase, ale carei flori alb-roz se închid seara, parca pregătindu-se de culcare, mai este numit popular si ,,Mimoza", asata pentru ca apartine familiei Mimosaceaelor( în fapt o subfamilie a ...legumelor).
I se spune Albizia julibrisin si este un arbore exotic splendid care se gaseste în Asia(din Iran până în Japonia) si care este perfect adaptat climei mai calde din Dobrogea și sudul ţării.
Enjoy!

Salina Cacica- o surpriză...dulce

intrarea în salină se face prin dreapta ,,puţ"-ului


sala de bal, ce a functionat cândva și pe post de cazino


o sculptură în sare lângă capela Sf. Varvara



Capela Sf. Varvara


lacul antropic din interior, în fundal este o uşă ce dă în sala de bal


terenul de fotbal


anul în care este amenajată sala şi lacul

Undeva prin neguroasele secole XV-XVI, călugării de la Mănăstirea Humor, în căutările lor semi geologice, descoperă un pârâu de ,,slatină" sau de saramură, ce curgea din Dealul Călugăriţa( cu altitudinea de 805 metri), astfel că începe organizarea exploatării sării în zona numită Pârteşti. În 1790, în urma prospecțiunilor făcute de austrieci, noii stăpânitori ai regiunii, este descoperit zăcământul de sare de sub dealul mai sus amintit, luându-se decizia ca aici să se sape o mină, adică o salină. Au fost aduse familii experimentate de mineri din sudul Poloniei (de la celebra salină Wieliczka), apoi chiar etnici austrieci, slovaci, ruteni (populație ucraineană cu rădăcini poloneze),unguri și chiar germani (locuitori ai Imperiului Austro -Ungar), dar și ardeleni români de pe te munți Aglomerarea pe un teritoriu atât de mic a romano-catolicilor a dus în cele din urmă la apariția bisericilor de rit catolic dar, mai ales, a vestitei Bazilica minor de la Cacica o adevărată catedrală, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, cu tot sprijinul spiritual și material al minerilor credincioși. Salina Cacica, din extremitatea sudică a micului piemont bucovinean, este vizitabilă tot timpul anului și puteți ajunge aici, urmând drumul de la Gura Humorului prin Păltinoasa spre Solca-Rădăuţi. Ce este interesant aici, față de alte saline cum sunt cele de la Tg.Ocna din județul Bacău, Praid din Harghita, Turda și Ocna Dejului din Cluj, Slănic Prahova, sau Ocnele Mari din Vâlcea, este prezenta unui lac interior unicat, amenajat de mineri și o sală de bal unde, Împăratul Franz Josef și monarhii României, erau invitati să petreacă aici după ce erau plimbați pe lac cu o mică barcă. Aici, în sala de bal se organizau festivități deosebite demne de aceste case regale. Azi, pe spațiul de bal este amenajat un teren de tenis-volei, singurul lucru care mai amintește de vremurile aureolate de coroane imperiale se găsește în... tavan, unde se disting foarte bine încă urmele lanţurilor ce ţineau candelabrele opulente. Capela Sf. Varvara care este de sute de ani patroana spirituală a minerilor de pretutindeni, este săpată la 30 de metri sub pământ, fiind prima cameră amenajată în sare în anul 1803, cu pereți în linie dreaptă și cu amvonul, altarul cu firidă, crucea și tribuna pentru cor, săpate și ele cu migală, în sare. În fiecare an, pe 4 decembrie aici este oficiată o slujbă comună de către un preot romano-catolic, unul ortodox și unul greco-catolic, în cinstea patroanei spirituale a minerilor. Piesa de rezistență a acestei saline sucevene este însă ultima galerie, cea cu boltă, de la nivelul cel mai de jos și situată la peste 60 de metri, unde este amenajat un teren de fotbal, luminat și foarte populat. Zona este frecventată de multă lume pentru că acolo se metabolizează cel mai bine, pentru bolnavii de astm, aerosolii sărați ai acestei minuni natural-antropice din codrii de fag ai Bucovinei

Muzeul Badea Cârţan- Cârţişoara

monumentul de lângă muzeu

căsuţa modestă în care a trăit


localitatea Cârţișoara și Munții Făgăraş

Badea Cârţan s-a născut(1849) în localitatea Cârţişoara, din judetul Sibiu, sub numele de Gheorghe Cârţan.
Om fără carte și fără prea mari posibilități, a devenit autodidact, învățând să scrie și să citească de la Ion Cotigă( om de cultură brașovean).
Deschiderea oferită de educația primită, l-a îndemnat să lupte pentru devenirea, civilizarea și independența transilvănenilor.
Se spune că potecile Făgăraşilor le-a străbătut ani la rând, aducând peste 200 000 de cărţi romănești din Țara Românească în Transilvania.
Dar cea mai cunoscută ispravă a lui Badea Cârţan, a fost călătoria sa până la Roma, pentru a vedea cu ochii săi Columna lui Traian și celelalte vestigii latine și romane din Italia.
A murit înaintea desăvârşirii Marii Uniri, în 1911 și este îngropat la Sinaia.

Minifanfara la hram

Marketingul turistic de la ţară, merge pe ideea atragerii ,,turiştilor"(paranteza se refera si la turistii locali care ies la o bere de hram) prin orice mijloace.
Chiar si prin fanfare cocoţate pe acoperişuri!
Imaginea si filmuletul ilustreaza perfect principiul ,, Bă, sunt cu cinci minute mai dăştept decât ăilalţi"

Mănăstirea Solca-depozit de BERE!- mizerie comunistă

Dacă aveaţi nevoie de un exemplu legat de uriaşul cinism de care au dat dovadă comuniştii, aflaţi că există în România o mănăstire unde beciurile si paraclisul au fost transformate în DEPOZITE PENTRU BERE.
Mizeria si umilinţa îndurate de biserică si de enoriași trebuie sa fi fost maximă din moment ce nici măcar stăpânitorii austrieci n-au desfiintat biserica ci doar mânăstirea *(1875), în timp ce comunismul a aşezat talpa sa uriaşă pe grumazul creştinismului.

Apărută în anii 1612-1622 în timpul domniilor lui Stefan Tomşa al II lea, mănăstirea are o arhitectură asemăntoare celei de la Dragomirna, cu care este contemporană, iar zidurile de apărare au până la 2 metri grosime, asta pentru a face faţă deselor atacuri ale migratorilor tătari sau polonezi sau ale altor popoare.
La Solca a existat o fabrica de bere foarte veche, de pe timpul austriecilor, care s-a aflat până la desființare, prin anii '90, chiar în curtea mânastirii, fiind folosită pentru depozitatre, pângărind prin asta vechimea și frumusetea ei.