Un obiectiv turistic siderurgic, din Vlăhița, care nu mai există

Nu-mi stă în fire să scriu despre nimicuri turistice şi nici nu propun locaţii aiurea, astfel că mai apar şi dezamăgiri legate de aşteptările avute cu privire la un obiectiv, fie el şi industrial.
Este vorba despre un furnal despre care citisem într-un ghid vechi și prăfuit că rezistă în picioare la Vlăhița. Sigur, zona este una cu acces destul de larg, nici vorbă de interfoane la poartă sau controale, la fosta turnătorie de fontă.

Pe scurt, Vlăhiţa nu-mi spunea nimic din punct de vedere turistic, dar ştiam că acolo funcţiona(se) o turnătorie de fontă ale cărei furnale aveau o vechime apreciabilă(secolul XIX). Trecând pe acolo, opresc la poarta uzinei şi întreb cum aş putea să le fotografiez. Paznicul îmi spune într-o română acceptabilă (Vlahita este oraşul din România cu cea mai mare omogenitate etnică secuiască -98,3% şi... culmea, ,,VLAH,, înseamnă ROMÂN) că furnalul vechi a fost dărâmat acum 10 ani. Între timp, uzina s-a închis iar exploatarea de minereu de fier de la Lueta din Munţii Harghitei, nu mai era rentabilă, dacă o fi fost vreodată! Și cum gardurile ruginite tineau loc de sisteme de securitate Ultramaster, am putut intra si fotografia ceva nedefinit, care semăna cu o ruină la și în care nu voi mai reveni niciodată.

Am rămas astfel, cu două poze făcute într-o dimineaţă ceţoasă şi cu promisiunea de a veni la Festivalul narciselor din mai, când oamenii se bucură  și sărbătoresc primăvara, în poiana uriaşă de peste 300 de hectare, aflată la marginea oraşului.
În rest, amintirea unor instalatii vechi de producere a fontei cu ajutorul apei, singura de acest fel din Europa, nici un interes pentru promovare şi multă, multă...ceaţă.

Stațiunea Carmen Sylva

Deşi este o destinaţie estivală, am ales să scriu primăvara, pentru ca răscolirea amintirilor avute sa ne menţina spiritul,,călătoreţ " viu și netulburat și să ne ofere, poate variante.
Ar fi multe recomandari-turistice- de făcut pentru Eforie Sud, dar punctele tari pălesc în faţa punctelor slabe. Oare?
 De fapt e asa cum va așteptati, nu-i așa?

Orasul Eforie a luat naștere pe ,,ruinele " vechii staţiuni Carmen Sylva, si este compus de fapt din două localități separate, Eforie Nord, mult mai mare ca statiune și Eforie Sud unde se afla orașul și primăria.
Staţiunea Eforie Sud, este mai mica decât prima, are câteva străduţe intime, cu trotuare moderne si iluminat decent, vile și pensiuni arătoase unde turiștii se plimbă liniștiți pe biciclete de oraș, sau admiră stejarii termofili bătrăni din parcul cu oleandri.
Un parc și un teatru de vară destul de îngrijite, o faleza ce suferă la capitolul consolidare- multe portiuni se surpa sau aluneca datorita friabilitatii stratului argilo-calcaro-grezos, dar si din cauza dezinteresului.
Promontoriul pe care este situata staţiunea domina cu peste 25 de metri malul marii astfel ca privelistea îmbratiseaza o mare neagra, foarte albastra.
Din păcate, ca peste tot pe litoral, ori saracia ori prostia se dau în stambă la tot pasul, cu saltimbanci rataţi ce ocupa inutil trotuarul, și pentru care îți trebuie o bicicletă pliabilă, cu țigani scăpătaţi cu cruciuliţe luminoase în mână, cu terase îngrămadite între alte terase si unde sudoarea vecinului îţi lasă loc putin si pentru mirosul de pizza, cu o terasa manelistico-folclorica ce se numeste ,,Vienez"-daca vă vine să credeţi, cu tiribombe asezate pe faleza şubreda si proptite cu scânduri sa nu cada în râpă, cu tarabe de patroni estivali situati unde credeti-pe strada ,,Dezrobiriii".

Primarul, oricare ar fi el, încearcă să impresioneze turistul cu ceva asfalt,  niște fațade renovate cu tot felul de magazine de biciclete, suveniruri,  sau alte articole, trotuare, doua mici straduţe pietonale, câteva pubele ecologice care mimeaza interesul pentru mediu, dar si gropi de gunoi dincolo de cartierul de casute si campingul din sudul staţiunii. O plajă semîntretinută cu diguri- care sigur apartin de Apele Române- dezolante și cu stabilopozi lipicioși și alunecoși.
O imagine care sper să se schimbe curând.

Tușnad și Sfânta Ana

Mulți ani am făcut  Paştele la BăileTuşnad, iar amintirile acelor zile m-au năpădit zilele astea. Primii trei ani am fost la Hotel Ciucaș,  proaspăt amenajat, aranjat, iluminat special, renovat, nu cu multa mâncare în meniu  dar extrem de sățioasă. Aveam bilet cu mese incluse, dar pe bonuri, astfel că puteam mânca seara, pe bonurile sau suma de pe toată ziua și cred că erau zilele din an când mâncam cel mai mult.
Puteți să cereți de la agenții oferta cu Paștele la Ciucaș (Băile Tușnad), acum este mai scumpă, și nici nu se mai fumează în restaurant, dar merita sa încercati. Din acest motiv anul trecut am fost la vestitul Han Secuiesc, unde o cameră costă 90-100 lei, sunt mari, spatioase si în stil traditional dar cu tv si frigider, han/pensiune care este situat apropape de benzinăria Petrom din oraș, unde am citit  despre o ofertă de corpuri pentru iluminatul interior, care îmi amintește tot timpul despre serile magice de la Băile Tușnad.

Aici, într-un cadru deosebit  se mănâncă un nemaipomenit gulaş secuiesc și nu unguresc( fac aceasta paranteza pentru a va spune ca locuitorii din Harghita sunt mândri de originea lor, ei fac parte din ramura maghiarilor numita secui si au venit în zonele depresionare din Carpatii Orientali în secolele 12-13, când, probabil în zona nu era picior de român, din poporul maghiar mai fac parte ungurii, stabiliti în centru si vestul țării mult mai târziu, odata ce dominatia imperiului asupra Transilvaniei devenise foarte clara), sarmale uriase si un platou secuiesc pentru patru persoane, acesta din urma costa unde spre 40 de lei.

Stațiunea are și locuri de cazare în hoteluri, cu tratament de ape mezotermale, bicarbonatate, clorurate, carbogazoase, pentru boli cardio-vasculare sau astenii, afectiuni digestive, renale, ginecologice si endocrine Ce pe care le stiu eu sunt renovate și luminate cu proiectoare led Eletromax.ro și  se ridică, ca pretenții la un nivel bun, este vorba despre hotelurile Ciucaș, de 3 stele, Oltul, transformat în Ozon, tot de 3 stele și Tușnad 2 stele.
Tuşnadul este considerat, sau cel putin era, cel mai mic oraș din România cu aproape 2000 de locuitori. Este situat în sudul jud. Harghita la granita cu jud. Covasna, pe drumul dintre Brașov si Miercurea Ciuc, lângă Muntele Ciomatu( 1301), munte cunoscut pentru ca adaposteste singurul lac de crater vulcanic din tara, Sf. Ana.

Dacă mergeți la lac, plecați dimineața, pe la 9.30, spre Bixad ( spre sud, adică spre Brașov), iar dupa câtiva kilometri faceti spre stânga, spre Balvanyos si într-o oră, cel mult, sunteti sus, unde plătiti taxa de intrare în rezervatie apoi coborâti în ,,gura ''craterului.

Un itinerar religios în Egipt

În zona unde continentele Africa și Asia se îngemănează, adică în regiunea Peninsulei Sinai și a Istmului Suez, există posibilitatea promovării unui circuit turistic religios, pe care sigur egiptenii îl propun turiștilor, însă agențiile noastre nu. Este pentru cei ce doresc și alte experiențe atunci când compară ofertele în Egipt în 2014, ca să poată asezona și cu altceva sejurul  pe lângă soare, nisip, stațiuni de lux, piramide și Sfinx.

Este vorba despre itinerarul parcurs de evrei, la întoarcerea din Egipt, spre țara sfântă care se întâmplă(conform profesorului Menasce Har-El, de la Universitatea din ierusalim) prin micul Golf Suez (canalul nefiind încă construit) apoi urmează drumul spre actualul oraș egiptean Kabrit.
În acest oraș se întâlnesc Marele Lac Amar cu Micul Lac Amar, așa că evreii nu au traversat Marea Roșie, pentru că termenul ebraic ,,jam suf" a suferit o traducere greșită, el însemnând marea sau lacul cu trestii, pentru că zona este foarte propice pentru mlaștini și plante de apă. Traduceri greșite care au mai antrenat confuzii, și aș da exemplu Atlantidei, un mit nedemonstrat aproape de loc, în special cel care vorbeste de insulele din Atlanticul de est, Azore, Madeira  și mai ales Canare, cu insula pentru care recomand oricând și oriunde un sejur în Tenerife în 2014.
Urmează o zonă de la est de la orașul Suez, în orășelul Mara, în locul numit Fântâna Amară, cel de-al doilea popas l-au făcut în oaza numită în arabă Izvoarele lui Moise, unde au găsit 12 izvoare cu apă dulce, iar cel de-al treilea popas l-au făcut la Rafidim, unde valea seacă( ued în arabă) cu vegetație sărăcăcioasă, zugrăvește tabloul opririi lui Moise, la un deal alcătuit din calcar, rocă în care el ar fi putut scrie cele 10 porunci.
În cazul în care vă rezervați un sejur în Egipt în 2014, mergeți în Peninsula Sinai, la acest deal de 600 de metri numit Sinn Bișr, însemnând ,,Legile Oamenilor", presupus a fi muntele Sinai sau Horeb, după evrei, mai ales că Sharm el Sheikh este în peninsulă.
Muntele cel mai înalt din peninsulă numit-cum altfel- Sinai( ca și alte 12 vârfuri din zonă!?), are 2285 de metri, și este alcătuit din granit, o rocă în care cu greu puteau fi săpate cele 620 de litere ale Decalogului.
Cea de a patra oprire, și ultima, a fost la Ritma, situată la 19 kilometri de muntele Sinn Bișr, iar de aici a început epopeea asiatică a poporului evreu și a celui ce este considerat fondatorul monoteismului, din care se trag și creștinismul și islamismul.

Rezervările online la români

Există o anumită categorie de români, din ce în ce mai mare, care își rezervă sau caută câteodată sau tot timpul pe net, o cazare bună, un sejur, o cameră de hotel sau o zonă relaxantă în care să-și petreacă concediul. Cu alte cuvinte, știu și ei cam ce posibilități le oferă rezervările online, cu plusuri sau minusuri cu last minute sau earlibooking.

Sunt și români care descoperă prin prieteni ce înseamnă să faci rezervări online, asta chiar dacă știi să navighezi pe net, ai ceva cunoștinte despre siteurile de socializare, însă n-ai rezervat niciodată o cameră de hotel sau pensiune sau un sejur. Neîncrederea în parteneri este o boală veche a românului, și asta vine din gena noastră duplicitară. Facem și noi, pe undeva, la fel ca cei ce încearcă să ne tragă pe sfoară.

Hai să mai presupunem că te afli într-un circuit cuuna din ofertele agențiilor de turism și ajungi în Sighișoara, acolo unde numărul pensiunilor și hotelurilor este foarte mare și tipul de unitate de cazare este diferit și divers. Ce faci, te dai jos din mașină și cauți cazări la un preț rezonabil, oprind aiurea pe străduțele  înguste din jurul Pieței Mari?

Tu ești obosit după vreo 300 de kilometri parcurși, copilul plânge și vrea și el să se dezmorțească, iar soția nu mai suportă aerul condiționat, în plus este seară și mâine o iei de la capăt. Concediul este scurt și tu vrei să vezi o jumătate de țară într-o săptămână, ceea ce nu este niciodată în regulă. 
În toate aceste cazuri internetul, online-ul și site-utile care oferă sejururi și în Republica Dominicană  și la Bârsana, îți rezolvă în cinci secunde problema, așa că  afli că sunt vreo cinci pensiuni, undeva pe lângă Muzeul sau Casa lui Vlad Dracul, o ocazie bună să-l vizitezi și să tragi  cu mintea o fugă până la cetatea Poienari sau Făgăraș, care au aparținut acestei familii de domnitori români. 

Acesta este un avantaj uriaș al internetului, și un ajutor extraordinar pentru noi, ca beneficiari dar și pentru pensiuni sau restaurante. Cine mai refuză acest lucru, aparține, din păcate pentru el, unui trecut în care mersul pe ghicite era sportul favorit al românilor, ori azi nu mai este la fel, evoluăm, simplificăm lucruri care altădată poate aveau farmec, dar putea fi și extrem de enervante și obositoare.

Reflecții despre castelul Peleș

Reflecţiile de mai jos sunt generate de o vizită recentă la Castelul Peleș, după care m-am întrebat: Ce naiba facem noi aici, în ţara asta sau cu ţara asta? Întrebare retorică, evident, și în urma căreia parcă ai da o fuga să cauți promoții la bilete de avion. Dar poate că nu este prea târziu.

Castelul nu m-a impresionat niciodată în mod deosebit, atâta doar că mândria de a călca pe acolo pe unde alergau Prinţesa Maria sau Prinţul Mihai sau pășea gânditoare Regina Elisabeta, era consumată frenetic de abundenţa de stiluri ce îmbrăcau fiecare cameră a palatului.
Urcând aleea- evident necurăţată- spre castel, într-o dimineaţă de martie, după ce am lăsat maşina în parcare și am plătit taxa- evident fără chitanţă- mă gândeam ce peisaj frumos a ales Regele Carol, pentru a construi castelul, probabil ca urmare a vizitelor la Mânăstirea Sinaia cea atât de dragă familie regale de Sigmaringen.
Se gândea probabil la Bavaria natală și la frumuseţea unui Neuschwanstein, și în mare i-a reuşit( sau mai bine în mic!), decorul de tablou cu zăpezile de pe Furnica ce sunt întrerupte de verdele turnurilor și al copacilor, mai că te (a)duc cu gândul către Alpi din Germania din zona Allgäu sau către Dolomiții din Italia astfel că până la intenția de a-ți procura niște bilete de avion București-Milano, sau București -München, nu mai este decât un pas. Dar să revin la...reflecțiile despre acest obiectiv turistic fundamental în istoria noastră

Cazi repede, la propriu, când dai de gheaţa groasă de pe alei și de tarabele cu ,,suveniruri" kitch, împreună cu marocanii, israelienii, francezii, germanii, englezii sau cu diferiţii vorbitori ai acestor limbi. Cauţi o bancă mai acătării, dar te așezi în merele glazurate ale unui comerciant, sau o iei în freză de la un bumerang aruncat de un vrăjitor măsliniu, flancat de două muieri ce încearcă să vândă o,,ffaţă dă masă tradiţeonală".
Dacă emblema castelelor si palatelor românesti nu este îngrijită si curăţată la propriu  dar și la figurat, dacă se urmăreşte doar exploatarea patrimoniului si nu conservarea lui, dacă urme de respect turistic nu avem, atunci este nevoie să construim cu viziune, un traseu turistic care să plece de la primirea zborurilor de pe aeroportul Otopeni  și să meagă până la Castelul Peleș sau Poiana Brașov.

Unde mergem în Grecia?

Beach party în Mykonos

Este greu să scrii despre Grecia, în condițiile în care toate site-urile turistice sau generaliste au cel puțin un articol despre una sau zece destinații de top din minunata Eladă. 
Hai să alcătuim o ordine geografică a principalelor atracții, zone sau obiective turistice din cele trei Grecii. 
Prima ar fi Grecia continentală, cu zona nordică de la Marea Egee și cu Salonicul , în prim plan, plus cele trei peninsule care se răsfiră precum degetele de la o mână, cu salbele de stațiuni aferente și cu îngusta peninsulă pe care se află Muntele Athos.

Urmează zona centrală a Greciei continentale, unde prin satele pierdute din Munții Pindului și din zona Olimpului, poți avea surpriza să auzi vorbindu-se românește, pentru că există acolo vorbitori ai unui dialect arhaic românesc, numit megleno-român. Atena,  mânâstirile de la Meteora, Paralia Katerini sau Larisa plus insula Eubeea lipită aproape de continet, sunt zonele care atrag milioane de turiști în fiecare an. Zona capitalei, care nu mai are nevoie de reclamă, oferă și posibilitatea unor zboruri charter în 2014 către Egipt sau către insula Afroditei, Cipru.
Grecia peninsulară, începe de la de la istmul Corint, o porțiune îngustă de uscat ce unea cele două Grecii, tăiată azi de un canal spectaculos, care unște cele două mări de care este legată istoria Greciei Antice, Marea Ionică din vest și Marea Egee din est. Sparta este o destinație interesantă, adusă în actualitate de filmele care arată vitejia luptătorilor în defileul de la Termopile.
În sfârșit, perla turismului mediteranean, o constituie miile de insule( vreo 2000!) care fac, cel puțin din Marea Egee un uriaș ,,lac"...grecesc, și care alcătuiesc cea de a treia Grecie, cea insulară. Plus insulele de pe coasta de vest care se înșiră în Marea Ionică, de la granița cu Albania, unde se află celebra insulă Corfu, insula lui Ulise, a lui Homer dar și a sfântului ierarh Spiridon. Capitala insulei, a fost inclusă în patrimoniul mondial UNESCO, ceea ce face din Corfu în 2014, o obligatorie destinație de vacanță,  această mare insulă este urmată  spre sud de Lefkada și Zakyntos.
În Marea Egee, abundența de insule și de oferte, obligă turistul la o minimă documentare, așa că începem de la nord din Thasos,Skiathos, Skyros, Chios, apoi insula paradisului de lux unde găsiți sute de oferte la Mykonos în 2014, Kefalonia, Rhodos, Lesvos, Santorini și terminăm în sud cu cea mai mare insulă grecească Creta.
După cum am spus o minimă documentare, nu strică, asta ca să știm și pe ce lume trăim și unde mergem și ce trebuie să vizităm.