marți, 22 aprilie 2014

Reflecții despre castelul Peleș

Reflecţiile de mai jos sunt generate de o vizită recentă la Castelul Peleș, după care m-am întrebat: Ce naiba facem noi aici, în ţara asta sau cu ţara asta? Întrebare retorică, evident, și în urma căreia parcă ai da o fuga să cauți promoții la bilete de avion. Dar poate că nu este prea târziu.

Castelul nu m-a impresionat niciodată în mod deosebit, atâta doar că mândria de a călca pe acolo pe unde alergau Prinţesa Maria sau Prinţul Mihai sau pășea gânditoare Regina Elisabeta, era consumată frenetic de abundenţa de stiluri ce îmbrăcau fiecare cameră a palatului.
Urcând aleea- evident necurăţată- spre castel, într-o dimineaţă de martie, după ce am lăsat maşina în parcare și am plătit taxa- evident fără chitanţă- mă gândeam ce peisaj frumos a ales Regele Carol, pentru a construi castelul, probabil ca urmare a vizitelor la Mânăstirea Sinaia cea atât de dragă familie regale de Sigmaringen.
Se gândea probabil la Bavaria natală și la frumuseţea unui Neuschwanstein, și în mare i-a reuşit( sau mai bine în mic!), decorul de tablou cu zăpezile de pe Furnica ce sunt întrerupte de verdele turnurilor și al copacilor, mai că te (a)duc cu gândul către Alpi din Germania din zona Allgäu sau către Dolomiții din Italia astfel că până la intenția de a-ți procura niște bilete de avion București-Milano, sau București -München, nu mai este decât un pas. Dar să revin la...reflecțiile despre acest obiectiv turistic fundamental în istoria noastră

Cazi repede, la propriu, când dai de gheaţa groasă de pe alei și de tarabele cu ,,suveniruri" kitch, împreună cu marocanii, israelienii, francezii, germanii, englezii sau cu diferiţii vorbitori ai acestor limbi. Cauţi o bancă mai acătării, dar te așezi în merele glazurate ale unui comerciant, sau o iei în freză de la un bumerang aruncat de un vrăjitor măsliniu, flancat de două muieri ce încearcă să vândă o,,ffaţă dă masă tradiţeonală".
Dacă emblema castelelor si palatelor românesti nu este îngrijită si curăţată la propriu  dar și la figurat, dacă se urmăreşte doar exploatarea patrimoniului si nu conservarea lui, dacă urme de respect turistic nu avem, atunci este nevoie să construim cu viziune, un traseu turistic care să plece de la primirea zborurilor de pe aeroportul Otopeni  și să meagă până la Castelul Peleș sau Poiana Brașov.

Niciun comentariu:

Re-Descoperă România Episodul 12. Planul înclinat de la Covasna. Lecția de fizică cu bușteni

Oraș stațiune Covasna, Județul Covasna, Depresiunea Brașovului, Munții Întorsurii, Carpații Orientali  sursa foto: colecție personală Ap...