Gura Haitii, o simțire enormă

Pârâul Haita

În Gura Haitii ( comuna Şaru Dornei) ajungeți din Vatra Dornei, ținând indicatorul cu Parcul Național Călimani( 15-18 km.) și după o jumătate de oră ajungeți la capătul satului, unde vă întâmpină un peisaj sălbatic și unic în țara noastră. Nu cred  ai nevoie de serviciul de livrari de flori la domiciliu, atâta timp cât aici găsești fânețe și păşuni întinse pe versanții munților și păduri de molid nesfârșite ce îmbracă gura craterului celui mai mare vulcan din România, cu vârful Pietrosu de 2100 de metri.

Aici se află câteva pensiuni rustice cum este cea a lui nea Traian și a doamnei Rodica, doi oameni BUNI, doi oameni ai muntelui pe cât de căliți de vreme și de vremuri pe atât de calzi și de primitori.
Au construit o pensiune drăguță și cochetă chiar pe malul pârâului Haita, cu camere mici și rustice și cu locuri de campare pe dealul ce urcă spre puținele case împrăștiate printre stogurile de fân. În această lume de capăt de lume, simți cu adevărat că trăiești, te odihnești, te bucuri cu adevărat de viață, mai ales că nu există semnal puternic la telefon, nici Wi Fi, deci nici florarii online, nici cumpărături online, nimic online. Doar tu și natura.
Dacă ești om de-al casei( adică nu vii acolo ca să ai de unde pleca) și dacă doamna are timp, poți să te bucuri de un păstrăv minunat cu cartofi natur și mămăligă fierbinte, de un balmoş irezistibil sau de afine cu mămăligă și smântână.
Asta am mâncat noi, în anii ce au trecut de când am descoperit pensiunea, unde revenim cu drag ori de câte ori putem, chiar dacă de la Bacău faci aproape cinci ore. Ca să-ți bucuri soția  îți poți crea propriul serviciu de comenzi flori, direct de pe fâneța din spatele casei. Eu cred că nimic nu se compară cu un buchet de flori sălbatice de munte.
Mergeți și bucurați-vă de aer curat și liniște, de răcoarea serilor și dimineților, de gălbiorii culeși din pădure sau de florile fânețelor ce mărginesc pensiunea.

Sinaia și cota 2000

Nu mi-a plăcut niciodată, în mod deosebit Valea Prahovei, cu aglomerația sa de capitaliști, dar trebuie să recunosc că peisajul montan este excepțional. Într-un martie friguros, am făcut o călătorie până la Sinaia, de unde am cules câteva impresii.
De la cota 1400 şi până la cota 2000 telecabina face cam şapte minute, timp în care respiraţia îţi este tăiată de peisaj și de... scăderea de presiune.
Un martie cu o zăpadă cum n-a fost nici în ianuarie sau decembrie, îți seamănă în suflet și în corp sentimentul că primăvara este foarte, foarte departe.Toată lumea din cabină privește zăpada strălucitoare, de după ochelarii de soare carrera sau ray ban, bucurându-se de faptul că sunt niște fericiți ai sorții.
Valul de nori ce se ridică precum un zid vaporos, mă trezește din reverie și-mi dă ocazia să constat, că n-am de ce să fiu invidios pe schiori- oricum nu aparțin acelei lumi- asta pentru că pot obține asemenea imagini și pot trăi asemenea sentimente...înălţătoare la propriu.
Jumătate din cabană  este situată sub zăpadă iar mai încolo apare acoperițul unui WC răcoros... nevoie mare. Acest lucru, adică troienele de nea care acoperă construcțiile, este absolut normal aici. Exact ca și cei 2180 de metri ai Muntelui Furnica- ce întâmplare!, cel care străjuieşte Sinaia de sute de ani.
Chiciura sau promoroaca reprezintă un fenomen meteorologic ce se întâmplă pe Platoul Bucegilor timp de opt luni pe an, doar că acum s-a suprapus și peste un strat de zăpadă consistent, acoperind tot ce înseamnă fir, antenă sau crenguţă( bine crenguţă nu, că nu există aici).
După o săptămână, imaginile de la televiziuni arătau domnişoare care se bronzau pe aceste bănci sau macho-clubb-eri bronzându-şi pectoralii și fața conturată de ochelarii de soare barbatesti.
Oricum fiţele şi firmele trebuie arătate, chiar dacă nu ştim să schiem, măcar avem clăpari moderni, costum de schi și lentile de contact permanente, care nu folosesc nimănui, dar măcar pun în valoare ochii.
Preţurile la 2000 de metri sunt pe măsura altimetrului. Nu asta este important, ci felul în care se pregăteşte mâncarea de post, pe cărămizi și cu gaze. Și când te gândeşti că sunt ,,oraşe" în ţară unde acesta este încă un vis. De... este Valea Prahovei și se poate orice!

Circuitul târgurilor populare de iulie(II)

Mănăstirea Polovragi

Scriam și în prima postare despre târgurile și nedeile lunii iulie, despre bogăția extraordinară de tradiții pe care o oferă aceste întâlniri, pentru locuitorii zonelor dar și pentru turiștii dornici de un altfel de ...turism. Recomandările mele merg către cele câteva festivaluri de folclor, bâlciuri de SântIlie sau către șezători din diverse colțuri ale țării.

Este adevărat că multe dintre aceste sărbători au suferit transformări radicale, în ceea ce privește sensul desfășurării lor dar mai ales sub aspectul formei sub care este prezentat. 
De exemplu, ce legătură există între un festival de folclor, ca cel de la Cernat( de lângă Cetatea Ica- cu un bastion recent reconstruit) din Covasna, și multele tarabe cu ceasuri de mana ieftine, brățări și sepci Adibas?
Evident, niciuna.
Plecați așadar, către Băile Herculane, la festivalul intrnațional de folclor Hercules, asta după ce treceți pe la Drăgotești, în județul Gorj, la festivalul de folclor Cântecul văilor. În a doua duminică din iulie, ar fi bine să poposiți la Chieșd, în județul Sălaj, la nedeia de la Gorunul lui Mihai Viteazul, care amintește de victoria lui Mihai de la Guruslau. Tot în amintirea unui mare domnitor, la Războieni, în județul Neamț, se desfășoară o manifestare folclorică numită Sărbătoarea de la Războieni, și cred că bănuiți că este vorba de aminitirea lui Ștefan cel Mare.
Nu ratați, sărbătoarea de 4 zile de la Polovragi( județul Gorj), din apropierea celebrei peșteri și a mănăstirii cu același nume, care, pe lângă manifestări specifice cu dans și muzică populară, are si un important târg de vase și artizanat dar și cu alte tarabe, unde găsiți chiar bijuterii vintage sau haine de același tip.
Alte câteva bâlciuri și serbări populare mai întâlniți la: Tinca, în județul Bihor, o mai puțin cunoscută stațiune cu ape termale, din vestul țării, desfășurată în prima duminică din iulie, la Salcia în județul Mehedinți, la Sărbătoarea grâului, bâlciul anual de vară de la Pietrari din județul Vâlcea, închideți inelul de argint al circuitului nedeilor și târgurilor populare cu  Sărbătoarea Tulipanului, de la Iscroni( lângă Aninoasa), județul Hunedoara, în a doua sau a treia duminică din iulie.


Bucurați-vă de tradiții!

Cum văd eu staţiunea Eforie Sud

Oraşul Eforie a luat naştere pe ,,ruinele " vechii staţiuni Carmen Sylva, şi este compus de fapt din două localităţi separate, Eforie Nord, mult mai mare ca staţiune şi Eforie Sud, unde se află oraşul şi primaria.
Staţiunea Eforie Sud, este mai mică decât prima, are câteva străduţe intime, cu trotuare moderne şi iluminat decent, vile şi pensiuni arătoase, unde se vede munca şi dorinţa oamenilor pentru a crea ceva deosebit.

Un parc şi un teatru de vară, destul de îngrijite de altfel, o faleză ce suferă la capitolul consolidare- multe porţiuni se surpă sau alunecă, datorita friabilităţii stratului de argilo-calcaro-grezos, dar şi din cauza dezinteresului autorităţilor centrale, regionale şi locale.
Promontoriul pe care este situată staţiunea domină cu peste 25 de metri malul mării, astfel că priveliştea îmbrăţişează o mare neagră foarte... albastră.
Din păcate, ca peste tot pe litoral, ori sărăcia, ori prostia, se dau în stambă la tot pasul, cu saltimbanci rataţi ce ocupă inutil trotuarul şi pentru care ar fi mai potrivită căutarea  de locuri de munca la domiciliu, decât misiunea de a înveseli mulţimea. Mulţi rromi-ţigani scăpătaţi cu cruciuliţe luminoase în mână, cu terase îngrămădite între alte terase şi unde sudoarea vecinului îţi lasă loc puţin şi pentru mirosul de pizza. Cu o terasă manelistico-folclorică ce se numeşte ,,Vienez"-daca vă vine să credeţi, cu tiribombe asezate pe faleza şubredă şi proptite cu scânduri să nu cadă în râpă, cu tarabe de patroni estivali situaţi unde credeţi- pe strada ,,Dezrobiriii". Toate sunt tipice pentru litoralul nostru arhaic, pentru care plângem şi ne plângem şi unde chelnerii de ocazie ar face mai bine să-şi caute locuri de munca in Franta sau Austria, că tot vorbirăm de Vienez

Primarul, oricare ar fi el, încearcă să impresioneze turistul cu ceva asfalt, trotuare, două mici străduţe pietonale, câteva pubele ecologice care mimează interesul pentru mediu, dar şi gropi de gunoi dincolo de cartierul de căsuțe şi campingul  sordid din sudul staţiunii.
O plajă semîntreţinută, cu diguri- care sigur aparţin de Apele Române- dezolante şi cu stabilopozi lipicioşi şi alunecoşi.
Cu toate acestea, mă duc vară de vară pe litoral, pentru că se întâmplă şi lucruri bune, condițiile de cazare se îmbunătăţesc, iar pretenţiile turiştilor se dublează, şi pe bună dreptate. Apar terase şi restaurante conduse de oameni de bun simţ, familii cu copii ce învaţă să preţuiasacă banul şi distracţia, cu ceva animatori pe plaja şi cu mult, mult ...soare.

Vatra Dornei- încă o stațiune renăscută

La Vatra Dornei se ajunge ușor, ori pe drumul dinspre Suceava- Câmpulng Moldovenesc, ori dinspre Valea Bistriței de la Piatra Neamț, sau prin pasul Tihuţa, dinspre Transilvania.
Este o stațiune în plin proces de transformare, după ce o bună perioadă a trăit din faima perioadei comuniste.

Deşi străzile arată încă destul de rău, trotuarele asemenea, parcul este semiîngrijit, iar indicatoarele sunt puţine și de multe ori nefolositoare, puterea prezentului european și interesul edililor pot scoate stațiunea din izolare, pentru că are nerv și potenţial de dezvoltare.
Trecem peste acest aspect și vă spun despre locația deosebită a stațiunii, undeva în centrul Ţării Dornelor, la altitudinea de aproximativ 800 de metri, ceea ce situează oraşul pe primele locuri între oraşele de altitudine din ţara noastră.
Poate mulți ați mers cu vestitul telescaun de aici, trebuie să ştiţi că dornenii se mândresc cu el, pentru că este cel mai lung din ţară, are trei kilometri lungime şi pleacă de pe strada Negreşti, de la peste 800 de metri altitudine şi ajunge pe Dealul Negru la 1302 m, aşadar o diferență de nivel apreciabilă(cei din Caransebeş se mândresc şi ei cu un asemena telescaun situat pe Muntele Mic).
Dacă ajungeți cumva în extrasezon (adică toamna și primavara) trebuie să știți că fără cel puţin 8-10 persoane nu funcționează, așa că întrebați și verificați.

Acolo sus, pe Dealul Negru am trăit o mare dezamagire ,, ecologică", când am văzut câte gunoaie pot fi pe munte. Gropi pline cu pet-uri, ambalaje de tot felul, erau răspândite pe o suprafață mare, și mă gândeam ce bun ar fi un ghid de conversatie roman german, ca să aflăm cum se spune la civilizație sau la educație.

Priveliștea însă este superbă, putând fi văzuți Munţii Călimani (vf. Pietrosu 2100 m), Muntele Runc (1149m)  prelungirea sudică a Munților Suhard, cu vârful Oușorul (1639 m), plus o panorama largă asupra Depresiunii Dornelor traversată de Bistrița și de afluentul său Dorna.
În parc se merge pentru aerul curat și pentru a fi hrănite veveritele antropizate de aici, care mai mult sunt sătule decât flămânde. Vioaie și colorate ca morcoveata, sunt strigate de toată lumea, care vine cu nuci (numai cu nuci veniți, nu și cu alte semințe, că nu mănâncă!), Mariana, Mariana!

Este distractiv să vezi copii și bătrâni strigându-le încontinuu, astfel nici nu știu dacă ele vin pentru că le strigi sau pentru că sunt pur și simplu, curioase.
Vă recomand pizzeria din centru, chiar lângă podul de peste râu, și mai ales cofetăria de alături, unde prăjiturile și celelalte scofeturi sunt uriașe, gustoase și ce este cel mai important foarte ieftine (este situată pe principala arteră pietonală).

Câte ceva despre hanurile secuiești

Hanuri secuiești găsești peste tot în drumurile spre și dinspre Sfântu Gheorghe, Brașov, Miercurea Ciuc, Gheorgheni sau Tușnad. De cele mai multe ori sunt case mari cu unul sau două etaje, pe structură de lemn care oferă o cazare în camere cu două sau mai multe paturi (chiar și șase), la  50-90 de lei camera, cu mobilier simplu din lemn solid, vopsit în diferite culori (camera verde, camera albastra,camera roșie etc.) și cu motive florale stilizate inspirate din tradiția și folclorul secuilor.

Paturile sunt destul de late și relativ înalte, în unele din hanuri am găsit chiar saltele din latex, care îți oferă un confort deosebit, la somn.
Ce trebuie să ştiți cu siguranță și ce contează în mod deosebit, este că în toate hanurile se mănânca bine, încă,  dar, și aici ca și în alte locuri ,, românizarea" se produce încet dar sigur, porțiile de mâncare începând să capete alte dimensiuni, de la un an la altul.
Piesa de rezistență, în toate restaurantele tradiționale secuiești este platoul secuiesc, care deși este alcătuit pentru două persoane, satură cu siguranță trei, apoi nu trebuie uitată supa de gulaș iute și gulaşul secuiesc cu niste găluşte mici și simpatice, sau sarmalele uriașe cu mămăligă. După mesele îmbelșugate oferite clienților, siesta se poate face, în mici hamacuri, în leagăne sau chiar în camerele mari și aerisite, unde odihna  este asigurată de minunile de la Salterra, de care vorbeam mai sus.
Si mai este ceva, chiar dacă chelnerii nu știu peste tot foarte bine româneste, te înteleg foarte bine, unii au însă o atitudine aiurită și nu pentru că suntem români, căci am observat aceeasi atitudine și la mesele ocupate de maghiari sau de alte naționalități.
Vara se poate mânca pe terasele cu bănci de lemn și umbrare, având de obicei  în mijloc, o  curte cochetă și bine întretinută.

Gura Humorului, și de iarnă și de vară

Gura Humorului este un oraș simpatic până la un punct, asta pentru că mai sunt multe de făcut, mulți bani de investit,  dar și pentru că are un potențial extraordinar. Este situat la capătul estic al unui culoar depresionar lung, din inima munților Bucovinei, traversat de râul Moldova, culoar ce începe undeva la vest de Câmpulung Moldovenesc. denumit de edili stațiune, orașul începe să arate ca una, chiar dacă termenul nu este suficient de bine definit în România.
Poate ar trebui lansată o campanie, în care să se trimită plicuri cu pliante și explicații la, sau pentru toți turiștii, ca să știe și ei unde ajung să-și petreacă vacanțele.
Orașul are o poziție pitorească chiar lângă versantul sudic al Obcinei Mari, la intrarea în zona montană bucovineană.
Să vedem cu ce se laudă acest orășel interesant:.
-o populație de vreo 16-17000 de locuitori, parțial în oraș, parțial în zona suburbană;
-înconjurat de păduri de fag și de amestec( fag+ molid), ce dau o notă elvețiană( svițeriană) peisajului;
-altitudine de 425 de metri, în lunca râului Moldova și alte câteva sute de metri pe dealurile-munţii din jur;
-o mică pârtie de ski situată, am putea spune, chiar în oraș, ceea ce constituie un real avantaj;
-o zonă centrală destul de atractivă, suficient de bine îngrijită, cu un vag aer de oraș austriac din Carinthia, asta dacă nu ar fi traficul infernal, pentru că drumul național trece prin centrul orașului( camioane, tractoare,automobile, căruțe sau faetoane);
-un muzeu etnografic al Țării Bucovinei, care merită promovat mai mult, mai ales pentru străini;
-un festival de UMOR la HUMOR foarte vestit în ţară și în afara ei;
-la două ore și jumătate de condus obraznic, față de Bacău sau Iași;
În concluzie, megi, vezi și transmite mai departe, fă poze și pastreaza-ti amintirile cu albumele foto de la Cartuseria, revin-o dacă vrei, să te bucuri de un orășel de munte românesc, altul decât cele de pe Valea Prahovei, cea îmbâcsită și aglomerată.

Circuitul târgurilor populare de iulie (I)

Defileul Dunării

M-am gândit că n-ar strica să sugerez două trei idei de circuit mai atipic, legat de sărbătorile populare ale românilor, idei care pot folosi atât turiștilor români, care pot combina vacanțele cu vizitele la aceste nedei, cât și celor străini, care au nevoie de ghizi care să cunoască calendarul desfășurării acestor sărbători.

Recomandările mele, pornesc  de la celebrul Târg al fetelor de pe muntele Găina, care se desfășoară pe muntele cel mai înalt(1486 m) de la limita a trei județe Alba, Arad și Hunedoara, între 20-22 iulie. Tot de Sfântul Ilie are loc la Bărbătești în județul Vâlcea, o șezătoare cu concurs de creație, numit Brâul de Aur. Urmează trei sărbători foarte așteptate în sudul Transilvaniei, cea de la Fundata, din județul Brașov, numită Nedeia Munților, în ultima duminică din iulie, apoi la Săcele unde în cea mai apropiată duminică de Sf. Ilie, are loc Târgul feciorilor, cu cântece și dansuri populare și o alta în județul Sibiu, la Gura Râului, numită de localnici, Sărbătoarea bujorului de munte, care celebrează înflorirea rododendronului, în zona Cândrelului.
Să nu uităm de festivalul medieval de la Sighișoara, care are loc în fiecare an, la începutul lunii iulie, un loc binecuvântat de istorie unde se adună mii de turiști, cavaleri și domnițe, dar și artiști gata să-ți facă pe loc un tricou amuzant personalizat sau să-ți cânte o melodie veche, la un instrument medieval..
În prima duminică a acestei luni, puteți merge la Brâncovenești, în județul Mureș, la Tărgul cireșelor, o manifestare folclorică de tradiție care adună mii de localnici și turiști în fiecare an, atrași de gustul și mirosul îmbietor al cireșelor de iulie. Dacă vă place muzica sârbească, aveți de petrecut la Șvinița, în județul Mehedinți, la Festivalul cântecului și dansului sârbesc. Recomand cu căldură micii sârbești și chifteaua tradițională, plescavița. Nu uitați să vă luați calendare personalizate, suveniruri și alte nimicuri, de pe malul Dunării, din zona spectaculoasă a defileului sau a clisurii.
Alte nedei pe care vi le recomand mai sunt la:Domașnea( județul Caraș-Severin), Milișăuți în Suceava, pe 8-9 iulie, sau festivalul de muzică Maramuzical , din com. Vadul Izei, jud. Maramureș.

Bucurați-vă de tradiții!